Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 34
Ședința publică din 6 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii și domiciliați în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 316 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns contestatoarea asistată de avocat, intimatul G asistat de avocat, lipsă fiind contestatorul și intimata.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, constatând cererea în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru contestatori, precizează că prezenta contestație este admisibilă și se întemeiază pe prevederile art. 317 alin. 1 și 2 și 318 alin. 1 Cod procedură civilă. Arată că în cauză este vorba de situația de nemotivare efectivă prin cercetarea fiecărui motiv de recurs. Susține că instanța nu a analizat înscrisul de la primărie, prin care se dovedea că imobilele au fost trecute în registrul agricol și contestatorii au plătit impozit pentru ele. Precizează că l-a împuternicit pe să semneze cererea adresată Primăriei comunei, formulată pe numele defunctei, prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. De asemenea arată că nici o instanță nu a sesizat faptul că certificatul de moștenitor al defunctului a fost anulat și, instanța de fond nu a introdus terenul lui în masa succesorală a lui. Solicită admiterea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimați, precizează că nici unul din textele invocate de avocata contestatorilor nu este aplicabil în speță. Mai mult decât atât susține că instanța de recurs a cercetat, și a dat răspuns motivat tuturor criticilor din memoriul de recurs. Solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra contestației de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 6618 din 20.12.2007 a Judecătoriei Botoșanis -a admis în parte cererea formulată de pârâta reclamantă, s-a anulat parțial certificatul de moștenitor nr. 1267 din 28.09.1993, eliberat de notariatul de Stat B, în sensul că s-a înscris cota indiviză de din casa situată în localitatea, comuna, județul B, compusă din două camere, paravan, hol și verandă, precum și suprafața de 2,20 ha teren, situată, de asemenea, pe raza comunei, județul A fost respinsă cererea vizând rezoluția contractului autentificat sub nr. 4355/1996 ca nefondată și a fost admisă acțiunea principală, așa cum a fost precizată, având ca obiect ieșire din indiviziune și daune, formulată de reclamanții pârâții G și. S-a constatat componența masei succesorale rămase după defuncții, decedat la 19.07.1990 și, decedată la 18.02.1998, precum și calitatea de succesori a părților și cotele părți indivize ce le revin. S-a constatat că pârâta reclamantă a făcut îmbunătățiri la casă și s-a dispus sistarea stării de indiviziune, prin atribuirea bunurilor de partajat în loturi părților, loturi ce au fost echilibrate prin sulte.
Cererea reconvențională privind pasivul succesoral, formulată de, a fost respinsă ca nefondată, precum și cererea de intervenție formulată de intervenientul. Cheltuielile de judecată au fost compensate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta reclamantă și intervenientul, apel care a fost respins de către Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr. 90 din 13.05.2008.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri de către pârâta reclamantă și intervenientul a fost respins prin decizia civilă nr. 316 din 29.10.2008 a Curții de Apel Suceava.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestația în anulare ce formează obiectul prezentului dosar pârâta reclamantă și intervenientul.
În motivarea căii extraordinare de atac promovate, s-a arătat că nu s-au analizat de către instanța de recurs aspectele vizând: acceptarea tacită de către prim contestatoarea a moștenirii tatălui ei,; renunțarea la moștenirea acestuia din urmă a celorlalți descendenți, G și, atât la construcții cât și la teren; dezlegarea dată problemei de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XI din 5.02.2007.
Ulterior, argumentat de aspectul că la data formulării contestației, considerentele deciziei atacate nu erau redactate, motivele contestației în anulare au fost completate, susținându-se, în esență, că nu s-a cercetat efectiv fiecare motiv de recurs, prin raportare la probele administrate în susținerea acestora.
Astfel, au fost omise dovezile vizând actele de acceptare tacită a moștenirii lui și, respectiv declarațiile martorilor, adresa nr. 2482/2003 a Primăriei comunei, care dovedește că imobilele au fost trecute în registru agricol pe încă din anul 1984, contestatorii fiind, de altfel, cei care au plătit impozitul aferent acestor imobile, îmbunătățirile la imobilul casă pe care le-au făcut contestatorii în virtutea calității de moștenitori, aspectul că aceștia i-au întreținut pe părinți și au suportat cheltuielile ocazionate de înmormântarea acestora, precum și aspectul că au cultivat și recoltat terenul de partajat din anul 1991 până în prezent.
De asemenea, se arată că instanțele nu au sesizat că anulându-se certificatul de moștenitor emis după defunctul la solicitarea pârâtei reclamante, în sensul includerii terenul în suprafață de 2,20 ha, s-a certificat atât interesul cât și calitatea procesuală a acesteia în formularea unei asemenea cereri. De altfel, prima instanță nu a introdus terenul rămas după defunctul în masa succesorală rămasă după.
Cu privire la pasivul succesoral suportat de către contestatori, nu au fost analizate probele care susțin aceste afirmații.
Referitor la contractul de vânzare cumpărare menționează că recunoscându-se calitatea de moștenitoare a pârâtei reclamante, cu o cotă de și, deci, de coproprietară a terenului înstrăinat, actul menționat putea fi menținut doar cu privire la cota de a vânzătoarei.
Reiterează implicațiile la prezenta speță a decizia nr. XI din 5.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, căreia nu i s-a dat eficiență.
Examinând contestația în anulare, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În condițiile art. 318 teza a II a Cod procedură civilă, hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs.
Din lectura recursului declarat de către pârâta reclamantă și intervenientul se reține că, deși foarte amplu, conține mai mult o expunere a argumentelor aduse în sprijinul nemulțumirilor vizând excluderea pârâtei reclamante de la succesiunea tatălui său, cu indicarea probelor ce susțin acest punct de vedere. Acest recurs nesistematizat, a fost motivat în drept prin trimiterea generică la dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, fără particularizarea fiecărui motiv de casare.
Instanța de recurs a sistematizat criticile formulate și analizându-le pe fiecare în parte, a motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu legalitatea hotărârii atacate. Astfel, grupând argumentele folosite de recurenți în dezvoltarea motivelor de casare, instanța de recurs a reținut printre criticile formulate, cărora le-a dat răspuns, pe cele referitoare la incidența în speță a deciziei nr. XI din 5.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, greșita nerecunoaștere a acceptări tacite moștenirii defunctului de către pârâta reclamantă, deși la dosar existau dovezile care arătau că aceasta a luat, după decesul autorului său, în stăpânire imobilele succesorale, greșita neexcludere a renunțătorilor la succesiunea defunctului, respectiv a reclamanților pârâți G și, neadmiterea capătului de cerere vizând anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. sub nr. 4355/1996 și greșita respingere a cererii de pasiv succesoral, deși existau declarații de martori relevante în susținerea acestui capăt de cerere.
În literatura și practica judiciară în mod constant s-a făcut deosebirea între motivele de casare și argumentele arătate în sprijinirea acestor motive. Art. 318 teza a II a Cod procedură civilă are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurent (motive reglementate de art. 304 Cod procedură civilă), iar nu argumentele de fapt și de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină. Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerente comun. Deci, în concluzie, este suficient ca instanța de recurs să arate considerentele pentru care a găsit că motivul de casare este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.
Prin contestația formulată se precizează că nu s-ar fi dat răspuns critici vizând excluderea pârâtei reclamante de la succesiunea tatălui său,.
Ori, instanța de recurs a reținut acest motiv de recurs, amplu argumentat de către recurenți, și analizându-l a motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu neacceptarea tacită de către reclamanta a moștenirii după.
Critica vizând neanalizarea acestui motiv de recurs se referă, de fapt, la neanalizarea tuturor argumentelor și a probelor aduse în susținerea acestora. Ori, astfel cum s-a arătat, pentru instanța de recurs nu există obligativitatea de a analiza fiecare argument și probă în parte (punctul 10 al art. 304 Cod procedură civilă fiind abrogat prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a nr.OUG 138/2000) ci, în esență, să aibă în vedere ansamblul probator, ceea ce a și făcut.
Modul mai concis al considerentelor deciziei, în care se conchide că, în speță, nu s-a conturat, fără echivoc, că pârâta reclamantă ar fi acceptat tacit moștenirea autorului său, însușindu-și, deci, interpretarea dată probelor de instanța de apel, completate cu o serie de precizări făcute de către reclamanta cu ocazia interogatoriului luat în instanță, nu echivalează cu situația prevăzută de art. 318 teza a II a Cod procedură civilă, pentru a justifica contestația în anulare de față.
Se reține, de asemenea, că instanța de recurs a reținut și motivat și celelalte critici formulate de recurenți, respectiv cele referitoare la pasivul succesoral, la contractul de vânzare cumpărare, la implicațiile, în speță, deciziei nr. XI din 5.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și la renunțarea la moștenirea defunctului a celorlalți descendenți, G și.
Reiterarea lor în prezentul dosar nu poate fi admisă, legea neurmărind prin instituirea căii extraordinare de atac a contestației în anulare să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul aprecierii greșite a probelor sau a interpretării greșite a unor dispoziții legale.
Referirile la certificatul de moștenitor, nesistematizate într-un motiv de recurs prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, rămânând la nivelul unei expuneri a succesiuni actelor și lucrărilor dosarului, corect nu au fost analizate.
Pentru cele reținute, Curtea, va respinge contestația în anulare ca nefondată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, contestatorii vor fi obligați să plătească intimaților suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii:
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii și domiciliați în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 316 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-.
Obligă contestatorii să plătească intimaților suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/02.03.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Rață Gabriela
