Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.352
Ședința publică din data de: 25.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 56A/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în contradictoriu cu intimații pârâți ȘI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenții reclamanți, prin avocat cu împuternicire avocațială nr.36236/25.06.2009 și intimații pârâți personal și asistată de avocat cu împuternicirea avocațială nr.82/25.06.2009 și prin același avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că cererea de recurs este netimbrată și că intimații pârâți au fost citați cu copia motivelor de recurs.
Reprezentantul recurenților reclamanți, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentantul intimaților pârâți ȘI solicită rectificarea citativului în sensul că numele corect al intimatului este, nu, astfel cum din eroare a fost citat pentru termenul de judecată de astăzi.
Curtea, luând act de precizările părților în încheierea din data de 18.02.2009 a Tribunalului Călărași, ia act că intimatul pârât are prenumele de și nu, cum din eroare a fost citat pentru termenul de judecată de astăzi. Constată că la termenul de judecată de astăzi procedura este legal îndeplinită.
Părțile prezente învederează Curșii că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurenților reclamanți, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei civile recurate și rejudecând cauza să se dispună admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că față de dispozițiile art. 304 pct 7 Cod procedură civilă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, punctul 8 instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar față de dispozițiile art. 9 hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal. Astfel arată că la Curtea de Apel recurenții se aflau în termen, iar revizuirea viza exact același dosar cu același obiect soluționare și părți, dar în căi de atac diferite evocându-se sau nu fondul cauzei. Mai arată că instanța de judecată a apreciat greșit aplicarea tezei II din art. 324 pct 3 deoarece recurenții au luat cunoștință de infracțiunea săvârșită și au depus plângere înlăuntrul termenului legal. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimaților pârâți ȘI solicită respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că sunt nefondate toate criticile invocate în recurs. Totodată arată că obiectul cererilor de revizuire este diferit, fiecare cerere de revizuire are propriul său termen de a fi declarată, astfel că recurenții au luat cunoștință de motivarea deciziei din recurs la data de 08.10.2008 atunci când au primit Ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița. Concluzionând solicită a se aprecia că acest recurs este neîntemeiat și că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 56A/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în contradictoriu cu intimații pârâți ȘI.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași la data de 29 ianuarie 2009 și expediată poștal la 27 ianuarie 2009,apelanții și au solicitat revizuirea Deciziei civile nr.71/A/15 martie 2005 Tribunalului Călărași în considerarea constatării săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev.de art.246 penal de către - expert evaluator ce a efectuat expertiză în cauza în care s-a pronunțat decizia sus invocată, desființarea deciziei, respectiv admiterea apelului declarat în sensul solicitat.
Au fost invocate dispozițiile art.322 pct.4 pr.civilă.
Au fost atașate copii ale Ordonanței date în dosarul nr.1395/P/2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița privindu-l pe expert.
Intimații s-au opus admiterii cererii, susținând tardivitatea formulării cererii de revizuire, care a fost formulată cu mai mult de o lună după momentul primirii ordonanței la 29 octombrie 2009.
Au fost invocate dispozițiile art.324 pr.civilă.
Cu privire la excepția astfel invocată, revizuienții au arătat că respectarea termenului este dată de data formulării cererii de revizuire în fața Curții de Apel București.
Prin decizia civilă nr. 56A/18.03.2009, a fost admisă excepția tardivității, cu consecința respingerii cererii de revizuire ca tardiv formulată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Cererea de revizuire de față a fost înregistrată la instanță la data de 29 ianuarie, dar, în aplicarea art.104 pr.civilă, s-a luat în calcul data de 27 ianuarie-dată la care a fost expediată poștal-recomandat. Actul pe care se bazează cererea de revizuire a fost recepționat de către revizuienți la data de 29 0ctombrie 2008.
Cum între cele două date - 29 octombrie 2008 și 27 ianuarie 2009 - este un interval mai mare decât cel o lună stabilit de art.324 pr.civilă, concluzie reținută a fost aceea tardivității cererii, chiar și în aplicarea tezei a II pct.3 al aceluiași articol.
A mai reținut instanța că apărarea formulată de revizuienți cu referire la înregistrarea cererii de revizuire în fața Curții de Apel București nu este de natură a schimba opinia întrucât cât timp aceea este diferită de cea de față datorită obiectului/hotărârii vizate.
Fiind în culpă procesuală, în aplicarea art. 274 pr.civilă, revizuienții vor suporta cheltuielile de judecată în totalitate, inclusiv ale intimaților.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuienții.
În motivarea recursului se susține în esență că:
1 Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că instanța a apreciat greșit că revizuienții nu se află în termenul legal de depunere a revizuirii în condițiile în care în prima fază aceștia au depus în termen legal, pentru aceeași hotărâre care în ciclul procesual normal și-a păstrat obiectul. Astfel susțin că la Curtea de Apel erau în termen, iar revizuirea viza exact același dosar cu același obiect cu aceleași părți, dar în căi de atac diferite, evocându-se sau nu fondul cauzei. S-au invocat prevederile art. 304 pct. 7.pr.civ în susținerea acestor critici.
2. Invocând prevederile art. 304 pct. 8. Proc. Civ. susțin recurenții că instanța a interpretat greșit actul juridic apreciind că cele două cereri de revizuire ar fi diferite raportat la obiectul hotărârii vizate, întrucât vorbim de același dosar cu aceleași părți cu obiect și cerere de chemare în judecată unice.
3. În contextul dispozițiilor art. 304 pct. 9. Proc. Civ. se arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că instanța de judecată a apreciat greșit aplicarea tezei a II din art. 324, pct. 3, deoarece recurenții au luat la cunoștință de infracțiunea săvârșită și au depus plângere înăuntrul termenului legal, așa cum este dovedit chiar prin anul dosarului în care a fost pronunțată ordonanța de sancționare a expertului.
Mai precizează recurenții că, deși au căutat practica judiciară asemănătoare prezentei cauze, nu au găsit, motiv pentru care consideră că urmează a se pronunța instanța de recurs și a argumenta în mod îndrumător pentru viitor.
În acest context, se susține că ar fi folositor pentru toți cei interesați ca hotărârea ce se va da să nu fie denegatoare de dreptate, în sensul că ar închide definitiv accesul la justiția națională pentru revizuienți, în condițiile în care nedreptatea produsă este evidentă și prejudiciabila părților. În această speță limpede ca motiv de revizuire, nu este cazul să forțăm intenționat aplicarea unei tardivități discutabile, în condițiile în care revizuienții-recurenți s-au adresat în termen legal instanțelor, și au solicitat același lucru, în mod constant.
Recurs legal timbrat.
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304 raportat la art. 129 alin. ultim pr.civ. Curtea reține caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
În considerentele hotărârii recurate se regăsesc atât considerentele pentru care instanța a înlăturat apărările (având conținutul menționat) formulate de revizuienți față de excepția de tardivitate pusă în discuția părților, cât și acelea pentru care s-a apreciat că cererea de revizuire nu a fost depusă înăuntrul termenului legal, așa încât este în mod evident nefondată susținerea potrivit căreia hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină.
În aprecierea referitoare la termenul introducerii cererii de revizuire pendinte, care este îndreptată împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, nu se poate da eficiență unei cereri de revizuire anterior formulată împotriva hotărârii ce a fost pronunțată în faza recursului. Cele două faze procesuale (apel și recurs) au presupus judecăți distincte, corespunzător cu exigențele legale aplicabile fiecăreia dintre aceste faze procesuale, iar exercitarea/promovarea unei căi de atac extraordinare împotriva uneia dintre aceste hotărâri produce efecte exclusiv în privința judecății instanței ce a pronunțat hotărârea atacată.
Numai în ipoteza în care s-ar pronunța o soluție de admitere a căii de atac astfel promovate, cu consecința schimbării hotărârii atacate corespunzător exigențelor art. 327.pr.civ. efectele acestei soluții ar putea să se întindă asupra soluțiilor pronunțate în aceeași pricină în alte faze procesuale, însă o asemenea ipoteză nu se verifică în speță atâta vreme cât cererea de revizuire exercitată împotriva deciziei date de instanța de recurs a fost respinsă (ca inadmisibilă, potrivit dec. civ. nr. 59/13.01.2009 a Curții de Apel București secția a V-a civilă).
Nu se poate pune semnul echivalenței între obiectului litigiului - în soluționarea căruia au fost pronunțate hotărârile (de recurs și apel) atacate cu revizuire - și obiectul cererii de revizuire.
Potrivit art. 322 partea introductivă "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere", din redactarea normei enunțare rezultând cu puterea evidenței că obiectul cererii de revizuire îl constituie chiar hotărâre împotriva căreia se îndreaptă, iar nu cererea de chemare în judecată asupra căreia s-a parcurs un ciclu procesual complet și s-a pronunțat o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.
Astfel, susținerile recurenților în sensul că cererea anterior formulată prin care au solicitat revizuirea hotărârii instanței de recurs ar fi privit "aceeași hotărâre care în ciclul procesual normal și-a păstrat obiectul" cât și că " la Curtea de Apel eram în termen iar revizuirea viza exact același dosar cu același obiect cu aceleași părți, dar în căi de atac diferite, evocându-se sau nu fondul cauzei" sunt în vădită contradicție cu normele juridice menționate, care sunt de strictă interpretare și aplicare.
Curtea constată că prin considerentele anterior expuse s-a răspuns și celui da-al doilea motiv de recurs, în conținutul căruia critica concret formulată este similară celei din primul motiv.
Potrivit art. 324 pct 3.pr.civ. termenul de revizuire (de o lună) se va socoti "în cazurile prevăzute deart. 322pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;
Corect instanța reținut că nu sunt incidente prevederile tezei a II-a a art. 324 pct 3.pr.civ. care fac vorbire de un moment obiectiv marcat de trecerea a 3 ani de la data producerii împrejurărilor pentru care nu mai poate fi făcută constatarea infracțiunii printr-o hotărâre penală, în condițiile în care prin norma enunțată se stabilește momentul subiectiv de la care începe să curgă termenul de revizuire - cel la care partea interesată a luat cunoștință de asemenea împrejurări - teza invocată de recurenți fiind menită a limita în timp posibilitatea exercitării acestei căi de atac extraordinare în ipoteza în care partea ar lua cunoștință de împrejurările menționate mai târziu de cei 3 ani.
Normele procedurale prin care se instituie termene pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage o sancțiune specifică, și anume decăderea părții din dreptul de a exercita asemenea căi de atac potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 1.pr.civ.
Astfel, în condițiile în care - potrivit considerentelor expuse anterior care vin în completarea celor ale decizie recurate - revizuienții nu au formulat cererea de revizuire a deciziei civile nr. 71A/2005 a Tribunalului Călărași înăuntrul unui termen de o lună de la data la care au primit comunicarea Ordonanței emise la dat de 08.10.2008 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița, ei sunt decăzuți din dreptul de a pretinde analiza motivelor prin care și-au fundamentat cererea de revizuire astfel formulată. Absența unei analize asupra respectivelor motive este impusă de aplicarea sancțiunii legale instituite prin art. 103 alin. 1.pr.civ. iar nu o denegare de dreptate (care ar presupune un refuz de judecată, în sensul art. 3 din civ.).
Cât privește solicitarea recurenților ca instanța să se pronunțe și să argumenteze - în contextul soluționării recursului pendinte - într-un mod îndrumător pentru viitor, curtea constată că o asemenea finalitate ar fi contrară prevederilor art. 4 din pr.civ. conform căruia "este oprit judecătorului de a se pronunța, în hotărârile ce dă, pe cale de dispoziții generale de reglementare, supra cauzelor ce-i sunt supuse".
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse deciziei recurate, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1.pr.civ. respingerea recursului astfel susținut.
În temeiul art. 274.pr.civ. vor fi obligați recurenții la plata către intimați a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( reprezentate de onorariul de asistență juridică).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 56A/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în contradictoriu cu intimații pârâți ȘI.
Obligă recurenții la plata către intimați a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red. GS
.red. AP
2 ex./01.07.2009
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Ileana Ruxandra Dănăilă, Carmen
