Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 36
Ședința publică de la 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Valeria Cormanencu
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta împotriva deciziei civile nr. 592 din 05.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect partaj judiciar;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă recurenta, avocat pentru intimatul lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la al treilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, s-a acordat termen pentru a se lua cunoștință de înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat se constată recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul la dezbateri.
Recurenta solicită admiterea recursului, desființarea sentinței instanței de fond și a deciziei instanței de apel, respingerea excepției lipsei calității procesuale având în vedere probatoriul administrat. S-au depus înscrisuri și s-au audiat doi martori cu care a dovedit că a conviețuit cu pârâtul - intimat în concubinaj după pronunțarea divorțului, timp în care a efectuat menajul și s-a construit imobilul urmare vânzării a trei apartamente. Imobilul a fost construit în anul 1994, imobil în care au locuit. În tot această perioadă a avut o retribuție de 300 dolari apoi de 30 euro lunar, a lucrat și suplimentar, în timp ce,pârâtul - intimat a avut un venit minim pe economie,a înființat o societate comercială care a mers în declin până la desființare.La data de 11 iunie 2007 intervenit despărțirea în fapt prin aducerea în imobil de către intimat a unei alte femei.
Nu se poate omite faptul că a muncit suplimentar, că are un copil cu handicap iar acțiunea de partaj a intentat-o pentru a-și revendica dreptul său și a copilului său, în prezent pe cale de a nu avea unde locui.
Avocat, pentru intimat, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei apelate și a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată. Precizează că sentința primei instanțe este legală și temeinică, reclamanta a solicitat ieșirea din indiviziune pentru un imobil care este proprietatea lui doar. Acțiunea corectă era pentru constatarea unui drept de creanță, acțiune care s-a și promovat și există pe rolul Judecătoriei Iași. Reclamanta nu poate cere cota de 50% pentru un imobil în care nu fost trecută în actul de proprietate.La data la care reclamanta - recurentă a vândut apartamentul, imobilul era ridicat la roșu. Cub anii rezultați din vânzarea apartamentului reclamantei s-au cumpărat uși, ferestre și s-au finalizat interioarele. Solicită a se avea în vedere concluziile scrise de la instanța de fond.
În replică, recurenta arată că în cazul în care este numai un drept de creanță, faptul că timp de 20 ani a făcut menajul, acesta cu ce titlu a fost făcut.
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă 2516 din 7.03.2007 a Judecătoriei Iașis -a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit autorizației de construire nr.156 din 30.03.1995 proprietar în exclusivitate asupra imobilului este pârâtul, reclamanta divorțată la data emiterii acestei autorizații, nu a făcut dovada includerii sale în titlul de proprietate.
Astfel, obiectul acțiunii de față fiind ieșirea din indiviziune și văzând că reclamanta nu face dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului a cărui partajare se solicită, în conformitate cu dispozițiile art.1169 cod civil raportat la art.673 Cod procedură civilă se va admite excepția lipsei calității procesuale active și se va respinge acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că din probele administrate în cauză a rezultat că părțile au locuit și conviețuit împreună și că în aceste condiții a existat o înțelegere chiar tacită pentru ca imobilul să le aparțină în proprietate amândurora, i s-a respins acțiunea pentru lipsa calității sale procesuale active, deși prin acțiunea introductivă astfel cum a fost formulată aceasta este practic asimilată unui partaj de concubini, având calitate și fiind îndreptățită să formuleze o astfel de acțiune.
Prin decizia civilă nr.592 din 5.09.2007 a Tribunalului Iașis -a respins apelul formulat de împotriva sentinței civile 2516 din 7.03.2007 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Apelanta prin motivele de apel formulate și ulterior prin precizările depuse la dosar, arată că instanța trebuie să constate existența dreptului de proprietate a concubinilor asupra imobilului în litigiu și împărțirea acestui bun dobândit în timpul concubinajului său cu pârâtul intimat, însă o astfel de cerere fiind formulată pentru prima dată în apel reprezintă o cerere nouă în sensul dispozițiilor art.294 Cod procedură civilă.
În speță, tribunalul constată că nu există dovada coproprietății apelantei asupra imobilului pretins a fi construit în perioada concubinajului său cu pârâtul, titlul de proprietate asupra terenului și autorizația de construire fiind eliberate pe numele intimatului-pârât.
În raport de această situație și cu prevederile referitoare la comunitatea de bunuri dintre soți ca fiind de strictă interpretare, nu se poate extinde prin asemănare la bunurile achiziționate în alte condiții, rezultă că, în cazul în care unul dintre concubini nu a figurat ca parte în actul de proprietate al unui imobil, el nu devine coproprietar al bunului dobândit în timpul concubinajului, indiferent de durata conviețuirii, ci eventual creditor, ca titular al unui drept de creanță, în cazul în care a contribuit la acel bun.
Pentru aceste argumente, apelanta nu are calitate procesuală activă în acțiunea având drept obiect ieșire din indiviziune asupra imobilului în litigiu, urmând a se respinge apelul formulat și a se păstra sentința fondului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate potrivit art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă motivat de faptul că așa cum a susținut și dovedit are calitate procesuală activă și este îndreptățită la formularea unei acțiuni de partaj de concubini, instanța de apel a interpretat în mod greșit motivele de apel cât și precizările formulate, dând o interpretare greșită a acestora prin motivarea făcută și anume că cererea sa privind constatarea existenței dreptului de proprietate a concubinilor reprezintă o cerere nouă și este inadmisibilă, deși a dovedit atât în fața instanței de fond cât și a celei de apel îndreptățirea și calitatea sa de a promova o astfel de acțiune, cu atât mai mult cu cât constituirea în favoarea sa a unui drept de uzufruct până la sfârșitul vieții sale constituie o recunoaștere din partea pârâtului a contribuției sale la edificarea imobilului în litigiu.
Recursul este fondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru a se dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului din I, str. - nr.57 construit de ei în perioada concubinajului.
Arată reclamanta că a fost căsătorită cu pârâtul o perioadă de aproximativ 14 ani, căsătorie desfăcută ulterior prin divorț în 1988, iar ca urmare a divorțului i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere pentru apartamentul în care au locuit iar mai târziu a promovat o acțiune de partaj bunuri comune.
În anul 1992 dobândit prin cumpărare un apartament cu 2 camere, în care a locuit cu pârâtul cu care s-a împăcat ulterior și cu care a continuat să conviețuiască și până în prezent, conviețuind ca soți o perioadă de aproximativ 17 ani de concubinaj.
În această perioadă, pârâtul, cu banii obținuți din închirierea unei garsoniere, a achiziționat un teren situat în I, str. - nr.57 iar din 1995 început construirea imobilului în litigiu, pe care l-a continuat cu banii obținuți din vânzarea garsonierei, iar în 1997 întrucât nu mai avea posibilități financiare de a termina construcția care era la "roșu" a determinat-o pe reclamantă să-și vândă apartamentul deținut, iar banii obținuți din această vânzare au fost folosiți exclusiv pentru terminarea construcției.
Mai arată reclamanta că începând din anul 1997 locuit în acest imobil împreună cu pârâtul care în anul 2006 încheiat în favoarea sa un contract de constituire a unui drept de uzufruct, autentificat, cu privire la o cameră, bucătărie, baie și balcon precum și un drept de folosință asupra holului și a casei scării, până la sfârșitul vieții sale și că în această situație consideră că, contribuția sa la edificarea imobilului este de 50%, deci egală cu a pârâtului, motiv pentru care solicită atribuirea în natură a cotei părți ce-i revine.
Prin urmare așa cum se invocă și prin motivele de recurs formulate de reclamantă rezultă că aceasta și-a motivat în fapt și în drept acțiunea, încât să îngăduie instanței o calificare legală corectă, în sensul că aceasta a solicitat un partaj de concubini asupra unui bun imobil dobândit în timpul concubinajului său cu pârâtul, derulat după desfacerea căsătoriei acestora și până la momentul introducerii acțiunii.
Deși concubinii nu se bucură de prezumția legală instituită de art.30 Codul familiei, constatarea că bunul a fost sau nu dobândit în comun de către părți se poate face altfel decât prin prezumția amintită, indiferent pe numele căruia dintre ele a fost achiziționat bunul.
Astfel, la interogatoriul luat pârâtului în fața instanței de fond acesta a recunoscut că s-a împăcat cu reclamanta în timpul procesului de divorț și că de la acea dată și până în prezent au conviețuit și gospodărit în continuare.
Faptul eliberării autorizației de construire pentru imobilul în litigiu doar pe numele pârâtului, nu înlătură calitatea procesuală activă a reclamantei și îndreptățirea acesteia de a formula prezenta acțiune de partaj și stabilirea exactă a perioadei de concubinaj precum și a cotei de contribuție a fiecăruia în această perioadă la achiziționarea bunului litigios.
Problema contribuției concubinilor la dobândirea drepturilor în timpul conviețuirii în comun fiind o chestiune de fapt, urmează a fi rezolvată pe baza probelor ce se vor administra în rejudecarea cauzei de față în fond.
Pentru toate aceste considerente, raportate la motivele de recurs invocate și care sunt fondate, urmează a se admite recursul formulat de împotriva deciziei civile 592 din 5.09.2007 a Tribunalului Iași și sentinței civile 2516 din 7.03.2007 a Judecătoriei Iași pe care le casează, se va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârât și se va trimite cauza la Judecătoria Iași pentru rejudecarea cauzei în fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva deciziei civile nr.592 din 5 septembrie 2007 dată de Tribunalul Iași și sentinței civile nr.2516/07.03.2007 dată de Judecătoria Iași, pe care le casează.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul.
Trimite cauza la Judecătoria Iași pentru soluționare în fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 februarie 2007.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
22.II.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Viorica Olariu, Valeria Cormanencu
