Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 376/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 376/
Ședința publică din 14 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Maria Petria GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de - SRL HG L împotriva deciziei civile nr.1182/12.06.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu, având ca obiect anulare contract de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen legal și a fost legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond a recursului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 7 aprilie 2008, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1182/2007 Judecătoria Lugoja respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL HG L împotriva pârâților, și în ceea ce privește anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.397/2006 de BNP G și revenirea la situația anterioară de CF.
Prima instanță a luat act și de renunțarea la judecată formulată de reclamanta - SRL HG L împotriva acelorași pârâți pentru plata contravalorii investițiilor făcute la imobil.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că reclamanta este un terț în raporturile contractuale intervenite între pârâți la data de 10.03.2006, atunci când prin act autentic pârâții, și au vândut pârâților, și, imobilul înscris în CF nr.713, nr. cadastral 730/b/2 și 731/b/1 situat în L,-.
Reclamanta a fost doar chiriașa acestui imobil până în anul 2006, fiind evacuată silit după expirarea contractului de închiriere și în prezentul litigiu invocă o fraudă la lege, prin aceea că, vânzarea s-a perfectat deși în cartea funciară era notat un proces pe care l-a inițiat aceeași reclamantă împotriva vânzătorilor.
Prima instanță a apreciat că nu există nici o încălcare a legii, atâta vreme cât părțile contractante, respectiv pârâții și-au asumat riscul încheierii contractului autentic cu nr.397/10.03.2006, și că nu există nici un motiv de constatare a nulității absolute a acestui contract, iar reclamanta este lipsită de calitate procesuală activă.
In ceea ce privește capătul de cerere referitor la pretențiile ce decurg din contravaloarea îmbunătățirilor aduse de reclamantă imobilului în perioada cât fost chiriașa acestuia, acestea au fost respinse în alte procese pe excepția autorității de lucru judecat, astfel că în prezentul proces, în temeiul art.246 pr.civ. a renunțat la judecarea lor.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia și desființarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Judecătoria Lugoj.
Criticile aduse sentinței atacate vizează greșita menționare căii de atac a recursului și nu a apelului, dat fiind că valoarea contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită este de 210.000 euro, context în care calea de atac este apelul și nu recursul.
Un alt motiv de apel se referă la nesoluționarea cauzei în fond și la rezolvarea acesteia din perspectiva excepției lipsei calității procesual active a reclamantei, în mod eronat având în vedere că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată și reținută chiar din oficiu de instanța de judecată.
S-a susținut că, în speță, reclamanta justifică un interes legitim, deoarece a investit în imobilul în litigiu peste 1.800.000.000 lei vechi și deși a notat în cartea funciară existența litigiului, pârâții au vândut imobilul, iar prețul vânzării reprezintă din contravaloarea investițiilor făcute de reclamantă la imobil, existând astfel pericolul ca terților dobânditori de bună-credință au imobilului să nu le poată fi opusă creanța reclamantei, astfel încât aceasta să nu-și mai poată recupera prejudicial legal de imobil litigios.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, motivat de faptul că reclamanta nu invocă un interes legitim în cauză pentru a se justifica acțiunea în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, dat fiind că este un terț față de contractul încheiat. S-a susținut că acțiunea promovată reprezintă un abuz de drept din partea reclamantei, dat fiind că simpla notare în cartea funciară a unui proces pentru recunoașterea unui drept de retenție al reclamantei, respins irevocabil și nu a unei interdicții de înstrăinare, nu-i justifică prezentul demers judiciar. S-a mai menționat că imobilul a fost preluat abuziv de stat și restituit conform art.9 și 20 din Legea nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr.1050/A/12.12.2007, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de - SRL HG împotriva sentinței civile nr.1182/12.06.2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că motivul de apel referitor la calea de atac pretins a fi greșit menționată de prima instanță, deși întemeiat, dat fiind că sentința pronunțată în acțiunea în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, care, în speță, are ca obiect a cărui valoare depășește valoarea de 1 miliard lei (prețul stipulat în contract fiind de 210.000 euro), astfel că, potrivit art.282/1 pr.civ. nu este sustrasă căii de atac a apelului, nu poate conduce la desființarea sentinței atacate.
Aceasta deoarece calea de atac, este reputat că este dată de lege, iar menționarea ei în mod greșit de către prima instanță nu ține părțile și nici instanța de control judiciar, reclamanta declanșând, de altfel, în mod legal, calea de atac a apelului în cauză.
Critica adusă primei instanțe vis-a-vis de greșita soluționare a cauzei din perspectiva excepției lipsei de legitimare procesual activă a reclamantei nu poate fi primită.
Aceasta pentru că, mai întâi, examinând conținutul considerentelor sentinței atacate, se constată că, deși judecătoria a analizat și a dat eficiență în final excepției menționate, a procedat și la o analiză pe fond a pricinii, considerând că nu este caz de fraudă la lege care să afecteze contractul contestat, înstrăinarea imobilului litigios, de vreme ce cumpărătorii au fost de acord să cumpere pe propriul risc, având cunoștință de existența procesului reclamantei pentru recunoașterea unui drept de retenție asupra imobilului, notat în cartea funciară și ulterior radiat, datorită respingerii sale în mod irevocabil.
Dar chiar reținând că prima instanță s-as pronunțat exclusiv asupra cauzei prin prisma excepției lipsei calității procesual active a reclamantei, cum indică partea dispozitivă a sentinței, nu se poate reține că soluția este una greșită, chiar dacă motivele admiterii excepției nu sunt la adăpost de critici. In acest context se impune substituirea considerentelor ce au stat la baza admiterii excepției.
Astfel, nu poate fi reținută motivarea primei instanțe, în sensul că reclamanta fiind terț față de contractul a cărui nulitate o pretinde, nu poate proceda la atacarea acestuia, deoarece este binecunoscut că acțiunea în nulitate absolută, depășind sfera intereselor private ale părților, poate fi invocată de orice persoană interesată și nu doar de părțile contractante. Totodată, frauda la lege reprezintă un motiv de nulitate absolută a unei convenții, putând fi, așadar, invocată de orice persoană interesată.
Intr-adevăr, în speță, reclamanta nu se legitimează procesual activ, însă nu pentru împrejurarea de a fi terț față de raporturile juridice născute din contractul atacat, ci pentru că nu justifică un interes direct, actual și legitim în cauză, iar acțiunea în nulitate absolută stă, după cum s-a arătat, la îndemâna oricărei persoane ce justifică un interes.
Reclamanta nu-și justifică interesul în cauză prin aceea că a avut notat, la momentul înstrăinării imobilului redobândit de vânzători în baza Legii nr.10/2001, un proces pentru recunoașterea unui drept de retenție pentru îmbunătățirile aduse imobilului, proces respins ulterior irevocabil, cum o atestă hotărârile judecătorești de la dosar, deoarece, chiar în ipoteza admiterii acțiunii în nulitate nu obține nici un folos practic în ce o privește, respectiv sub aspectul pretențiilor bănești pe care le vizează.
Raționamentul este valabil și pentru ipoteza în care într-o acțiune viitoare în justiție ar primi satisfacție sub aspectul contravalorii îmbunătățirilor pretins a le fi adus imobilului în litigiu, căci fiind vorba despre o creanță strâns legată de bun, obligația de plată a despăgubirilor pentru îmbunătățiri se transmite odată cu bunul, fiind o obligație striptae in rem, cu alte cuvinte dreptul de creanță al titularului poate fi opus și dobânditorului subsecvent al imobilului.
Cu alte cuvinte, făcând abstracție de faptul că simpla notare a unui proces în cartea funciară nu are efectul indisponibilizării imobilului înscris în acea carte funciară, interesul. Ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, care, în speță, se identifică cu legitimarea procesual activă, nu este întrunit în persoana reclamantei, care nu obține nici un beneficiu practic de pe urma promovării prezentei acțiuni.
Pentru aceste argumente, instanța de apel, în baza art.296 pr.civ. a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Impotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta - SRL HG L, solicitând admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și admiterea acțiunii sale și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.397/101.03.2006, deoarece a fost vândut în perioada în care, în cartea funciară, asupra acestui imobil era notat un proces. Se mai arată că interesul său în desființarea acestui contract constă în faptul că a investit o sumă mare de bani în îmbunătățirile aduse acestui imobil.
In drept, reclamanta își întemeiază recursul pe prevederile art.304 pct.9 pr.civ. potrivit cărora hotărârea ce a fost pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Pârâții au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurentul nu se află în posesia vreunui titlu care să-i recunoască un drept de proprietate asupra imobilului și nici a unui drept de creanță asupra acestuia și ca atare, ca terț, în raporturile juridice contractuale dintre pârâți nu a suferit nici un prejudiciu nici moral și nici material.
De altfel, susțin pârâții, contractul autentic 397/2006 a fost încheiat după evacuarea reclamantei, iar vânzătorii au redobândit acest imobil în baza Legii nr.10/2001.
Analizând recursul declarat în cauză, Curtea îl găsește nejustificat și urmează a-l respinge conform art.312 alin.1 pr.civilă.
Potrivit art.19 pct.c lit.b din Legea nr.27/1996 și art.42 alin.2 lit.e din ordinul pentru aprobarea regulamentului de organizare și funcționare birourilor de cadastru și publicitate imobiliară nr.633/2006, în cartea funciară partea a III- se poate nota orice acțiune care dă caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciară.
Această înscriere potrivit art.74 din același regulament, are scopul de a face publică situația juridică imobilului respectiv.
In speța de față, deși reclamanta a avut notat în cartea funciară un proces legat de acest imobil, proces care nu a adus însă în folosul reclamantei nici dreptul de proprietate și nici drept de creanță asupra imobilului din litigiu, nu justifică pentru reclamantă capacitatea de a solicita constatarea nulității absolute a contractului autentic de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți.
Aceștia, în momentul transmiterii dreptului de proprietate și-au asumat riscul încheierii contractului, atitudine pe care reclamanta nu o poate contesta prin prezentul proces. De altfel, pârâții nu au încălcat legea în momentul încheierii contractului, neexistând o prevedere legală care să sancționeze părțile pentru încheierea acestui contract, deși în cartea funciară era notat un proces inițiat de reclamantă.
Deși susține reclamanta recurentă că a adus îmbunătățiri considerabile acestui imobil, în perioada cât a fost chiriașă, această susținere nu este probată cu actele de la dosar - mai precis neexistând un titlu de creanță în acest sens față de pârâți, iar în prezentul proces și-a revocat capătul de cerere cu privire la aceste pretenții.
In atare situație, reclamanta nu poate susține că primele două instanțe au încălcat legea atunci când au hotărât în prezentul proces, motiv pentru care, așa cum s-a arătat mai sus, recursul va fi respins ca neîntemeiat, în baza art.312 alin.1 pr.civ.
In baza art.274 pr.civ. urmează a admite cererea intimaților de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - SRL HG împotriva deciziei civile nr.1182/12.06.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu,.
Obligă recurenta să achite intimaților suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.:/20.04.2008
Dact. /GK./ 2 ex./ 30.04.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud. ,
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Marinela Giurgincă, Maria Petria
