Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 378/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR.378/
Ședința publică de la 02.12. 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurentii-reclamanti, și - cu domiciliul în M,-(103) judet Constanta și recurenta-pârâtă, domiciliată în M,-(103) judet Constanta,împotriva deciziei civile nr.406 din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24.11.2008 și au fost consemnate în încheierea din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
La 2 septembrie 2004 reclamanții și au chemat în judecată pârâta solicitând instanței partajarea folosinței terenului din M,- (fost 103) și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, în anul 1972 pârâta a primit o suprafață de 200 mp teren de la Primăria în vederea edificării unei locuințe. Prin decizia nr. 603/17.05.2002 a Tribunalului Constanțas -a constatat că reclamantul, fratele pârâtei, are un drept de superficie asupra imobilului situat în M,- (în prezent nr. 89).
La acest imobil, în anii 1984-1985 s-au făcut două porți separate la fațadă, astfel că fiecare familie intră în curtea sa separat. În spatele imobilului era teren viran și, prin anii 1975-1976, s-au extins cu toții cu cca. 60 mp, iar după 1990 au primit o suprafață de 430 mp fiecare.
Inițial, pârâta a abținut titlu de proprietate conform Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de teren de 965 mp, care includea terenul în folosință atribuit pentru construcția imobilului, dar și terenul folosit ca grădină de părți, însă printr-o hotărâre a Tribunalului Constanțas - anulat parțial titlul de proprietate al pârâtei, până la limita suprafeței de 200 mp cât reprezenta terenul atribuit în folosință pentru edificarea construcției.
În momentul de față, au precizat reclamanții, pârâta este proprietara suprafeței de 200 mp și a construcției de la parter, reclamantul are un drept de superficie asupra construcției de la etaj și terenului aferent construcției și, atât reclamanții, cât și pârâta, au în folosință suprafața de teren din spatele curții.
Intrarea în imobil se face pe două părți diferite, dar pârâta îi împiedică în mod constant pe reclamanți în terenului pentru accesul în locuința proprietate personală, motiv pentru care solicită partajarea folosinței terenului.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că trebuie făcută o distincție între terenul în suprafață de 200 mp, care este proprietatea sa și restul terenului, în suprafață de aproximativ 748 mp, care este folosit de părți fără a avea titlu de proprietate.
A arătat pârâta că este de acord cu partajarea terenului pe care părțile îl folosesc fără a avea titlu de proprietate, însă nu este de acord cu partajarea folosinței terenului în suprafață de 200 mp care este proprietatea sa.
Prin cerere reconvențională pârâta a solicitat instanței să oblige reclamanții să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de aproximativ 20 mp situată în porțiunea dinspre stradă pe care o au împrejmuită și unde sunt amplasate toate utilitățile (hazna, conducte de apă, robineți).
În fond după casare,prin sentința civilă nr.602/C/14.03.2008 Judecătoria Mangaliaa admis în parte cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă.A dispus partajarea folosinței terenului în suprafață de 200 mp, situat în M- (fost 103), jud. C, a atribuit reclamanților-pârâți exclusivă a terenului în suprafață de 4,62 mp, reprezentată de delimitată prin punctele din planșa 2 din raportul de expertiză din 28.12.2004, iar pârâtei-reconveniente restul de teren în suprafață de 195,38 mp.Au fost obligați reclamanții-pârâți să-i lase pârâtei-reconveniente în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 14,82 mp, delimitat prin punctele în planșa 1 din raportul de expertiză din 28.12.2004 și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța solutia,se reține că la termenul de judecată din 11.03.2008, apărătorul reclamanților a precizat că partajul de folosință vizează doar suprafața de 200 mp aferentă construcției.
Rejudecând acțiunea principală și cererea reconvențională, prima instanță a reținut că prin decizia nr.107 din 10.11.1971 emisă de Consiliul Popular al orașului M modificată ulterior prin decizia nr.62 din 04.06.1974, pârâta a primit în folosință veșnică un teren în suprafață de 200 mp pentru construirea unei locuințe proprietate personală.
Pe acest teren, în baza autorizației de construire nr.5110 din 13.04.1972, a fost edificată o construcție în regim de parter plus etaj, astfel cum reiese din documentația cadastrală.Prin decizia nr.58 din 27.04.1993 a Consiliului Județean C pârâtei i-a fost atribuit în proprietate terenul în suprafață de 965 mp situat în municipiul M,-, însă prin sentința civilă nr.1647 din 21.02.2000 a Judecătoriei Constanța modificată prin decizia civilă nr.1642 din 18.09.2000 a Tribunalului Constanța și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.439 din 26.03.2001 Curții de APEL CONSTANȚA, s-a anulat parțial decizia nr. 58/27.04.1993 în sensul că suprafața de teren atribuită pârâtei prin reconstituirea dreptului de proprietate este de 200 mp.
În considerentele acestor hotărâri s-a reținut că pârâtei i s-a atribuit în folosință numai suprafața de 200 mp, iar nu suprafața de 965 mp, astfel că numai pentru acea suprafață este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Ulterior, prin decizia civilă nr.613 din 17.05.2002 a Tribunalului Constanțas -a constatat în favoarea reclamatului un drept de superficie asupra imobilului etaj situat în municipiul M,-, reținându-se în considerentele acesteia că reclamantul a edificat cu mijloace proprii și cu sprijinul material al părinților săi etajul imobilului situat la adresa menționată anterior, având acordul pârâtei (în calitate de proprietar al terenului și al parterului aceleiași construcții) în acest sens.
comună a imobilului a continuat și după pronunțarea hotărârilor judecătorești menționate anterior (care au consfințit dreptul de proprietate al pârâtei asupra terenului în suprafață de 200 mp și al parterului construcției edificate pe acesta și dreptul de superficie al reclamanților constând în dreptul de proprietate asupra etajului construcției și dreptul de folosință asupra terenului), însă între părți au apărut neînțelegeri legate de modul de folosire a terenului în suprafață de 200 mp.
Mai mult, reclamanții au ocupat o suprafață de 20 mp (14,82 mp din măsurători), pe care au delimitat-o printr-un gard și pe care sunt amplasate haznaua, conductele de apă, robineții și alte utilități ale locuinței, aspecte ce reies din răspunsurile acestora la interogatorii și din raportul de expertiză tehnică imobiliară.În ceea ce privește terenurile folosite de părți ca grădini, reclamanții au o suprafață de 369,05 mp și pârâta o suprafață de 397,55 mp, instanța reținând că acestea folosesc separat și în exclusivitate terenul care le revine și că cele două terenuri sunt delimitate printr-un gard despărțitor, astfel cum rezultă din răspunsul pârâtei la interogatoriu și din cuprinsul aceluiași raport de expertiză.
comună a părților asupra terenului în suprafață de 200 mp derivă pe de o parte din dreptul de superficie recunoscut reclamanților prin decizia civilă nr.613 din 17.05.2002 a Tribunalului Constanța, iar pe de altă parte din dreptul de folosință ca prerogativă a dreptului de proprietate al pârâtei asupra acestuia teren.
În privința dreptului de superficie al reclamanților, trebuie făcută mențiunea că, deși prin decizia tribunalului li s-a recunoscut acest drept pentru întreaga suprafață de 200 mp, totuși acesta trebuie exercitat numai în măsura necesară asigurării folosinței normale a părții de construcție asupra căreia reclamanții au un drept de proprietate exclusivă (etajul clădirii).În caz contrar, am fi în prezența unui abuz de drept din partea reclamanților, ce ar aduce atingere dreptului de proprietate exclusivă al pârâtei reconveniente asupra aceluiași teren.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat în termen legal apel.
Tribunalul Constanta prin decizia civilă nr.406 din 15.09.2008 a admis apelul civil având ca obiect - partaj judiciar, apel promovat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 602/C din 14 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu pârâta.
A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, astfel:
S-a dispus partajarea folosinței terenului în suprafață de 200 mp situat în M,- ( fost 103), județul
S-a atribuit reclamanților pârâți exclusivă a suprafeței de 14,82 mp delimitată cu literele și conturată cu albastru pe planșa 1, anexă la raportul de expertiza -
S-a atribuit pârâtei reclamante exclusivă a suprafeței de 43,96 mp delimitată cu literele și conturată cu roșu pe planșa 1, anexă la același raport de expertiză.
S-a atribuit părților în folosință comună suprafața de teren delimitată cu literele și conturată cu pe planșa 1, anexă la același raport de expertiză.
A fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată.
A fost obligată intimata către apelanți la plata sumei de 510 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța o astfel de solutia instanța retine că la efectuarea partajului de folosință asupra suprafeței de 200 mp trebuie să se aibă în vedere atât stabilirea unei porțiuni de teren bine delimitate pentru asigurarea accesului superficiarilor reclamanți la construcția de la etaj ai cărei proprietari sunt, relațiile tensionate dintre părți, dar și asigurarea respectării dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului.
Tribunalul a apreciat că modalitatea de partajare a folosinței propusă în planșa nr.1, anexă la raportul de expertiză, respectă criteriile de mai sus, reflectând în același timp situația de fapt existentă în teren la data efectuării expertizei, pronunțând soluția în acest sens.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs recurenții-reclamanți și recurenta-pârâtă criticând soluția conform motivelor înscrise în art.304pct.6,7 și 9 Cod pr.civilă,în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar decizia pronunțată este lipsită de temei legal.
Astfel, pârâta arată că prin decizia tribunalului d e atribuire în folosință a terenului în suprafață de 14,82. i s-a încălcat un drept câștigat prin decizia civilă nr.23/16.01.2007 a Tribunalului Constanța. Mai mult,pe terenul atribuit sunt amplasate haznaua,conducta de apă, robineții și alte servicii ale casei, iar faptul că recurenta locuind la parter nu mai poate executa lucrări de întreținere a fațadei casei, fațada fiind scările de acces ale reclamanților.
O astfel de folosință comună nu face decât să adâncească conflictul dintre părți.
Calea de acces atribuită de instanță este excesivă și ea formează un gang către terenul din spatele casei care nu este proprietatea reclamanților și este folosit de părți, care nu dețin acte de proprietate.
Terenul de 200 mp este proprietatea exclusiv a recurentei, reclamantii având un drept de superficie pentru construcția de la etaj.
Prin urmare dreptul de superficie implică o suprapunere a dreptului de proprietate și nu o stare de coproprietate care să înceteze prin ieșirea din indiviziune.
Din această perspectivă, instantele de fond și apel au încălcat dreptul de proprietate al recurentei-pârâte.
În recursul declarat de reclamanți se critică că instanța a încălcat principiul disponibilității, iar soluția dată în apel este fără corespondent în probele dosarului.
Astfel,prima instanță a optat pentru varianta 1de partajare, din raportul de expertiză,evidentiată în Planșa nr.2, iar în apel s-a admis varianta 2 din raportul de expertiză.
Recurenții-reclamanți în apel au solicitat varianta din raspunsul la obiectiuni din 20.02.2005.
Varianta acceptată în apel este la distanță de intrarea în locuința de la etaj și complet inutilă - totul a avut drept scop folosirea terenului din spate.
Examinând motivele de recurs și verificând probele administrate,instanța reține următoarele:
Recurenta-pârâtă este proprietara suprafetei de 200 mp teren conform Deciziei nr.58/27.04.1993 a Consiliului Judetean Constanta,pe care este amplasată construcția compusă din parter proprietatea pârâtei și etaj proprietatea reclamanților, având intrări separate.
Părtile din litigiu folosesc o suprafață de teren din spatele curții și în continuarea terenului proprietatea pârâtei, fiind dat în folosință de primărie.
Urmare a neînțelegerilor dintre părti s-a promovat prezenta cauză prin care s-a solicitat de reclamanti partajarea folosintei terenului.
În cauză, dreptul de proprietate al pârâtei reconveniente de 200 mp este consfintit prin Decizia nr.58/1993, iar prin decizia civilă nr.613/17.05.2002 a Tribunalului Constantas -a recunoscut un drept de superficie asupra etajului constructiei,pe acest teren, reclamantilor.
Prin urmare,părtile având fiecare proprietatea unei părti din imobil,pârâta are proprietatea terenului dar și recalamantii au dreptul de folosință ca element al dreptului de superficie.
Raportul de expertiză întocmit de expert propune două variante de partajare a folosintei terenului pe care este amplasată constructia.La data întocmirii expertizei reclamantii foloseau în exclusivitate o suprafață de 14,82mp - planșa I delimitată cu literele și în comun cu pârâta suprafața de 90,21 mp,aferentă locuintei, iar diferenta de teren este folosită de pârâtă.
Această variantă asigură fiecărei părti separată a terenului cu posibilitatea unei noi căi de acces din- de către reclamanti,eliminându-se astfel starea de conflict existentă.
Prin urmare, această variantă de partajare a folosintei terenului asigură superficiarilor acces la locuința de la etaj ai cărei proprietari sunt.
Ca urmare a partajării folosintei terenului în această modalitate, nu se infirmă dreptul de proprietate al pârâtei asupra întregului teren, dar suprafata de 14,82mp de teren este afectat de exclusivă a reclamantilor care sunt proprietarii constructiei de la etaj și care având un drept de superficie legal au și dreptul de a avea o suprafață de teren de acces către locuința proprietatea acestora.
Pe cale de consecință, varianta din planșa I la expertiză, este solutia care poate șterge conflictul dintre părti, care a generat numeroase litigii.
De remarcat,că la momentul edificării construcției nu există consfintit dreptul de proprietate asupra terenului, care a fost stabili ulterior în anul 1993, fără a reglementa întinderea și dreptul celor doi coproprietari asupra construcției, situație care ar fi eliminat conflictele și litigiile dintre părti.Urmare a unui drept câștigat de pârâtă dar și a sarcinii ce grevează acest drept de proprietate, respectiv dreptul de superficie pentru construcție și de folosință pentru teren, varianta din planșa Iar aportului de expertiză este oportună pentru a elimina relațiile tensionate, dar și asigurarea respectării dreptului de proprietate asupra terenului,proprietatea pârâtei recurente.
Față de considerentele de mai sus, în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă instanța va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile civile declarate de recurentii-reclamanti, și - cu domiciliul în M,-(103) judet Constanta și recurenta-pârâtă, domiciliată în M,-(103) judet Constanta,împotriva deciziei civile nr.406 din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 02.12.2009.
Președinte Judecători
- - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.dec.jud./12.02.2009
Tehnored.gref.-19.02.2009
2 ex.
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
