Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 395/
Ședința publică din 16.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta-reclamantă - C,-, -,. A,.1 județ C - împotriva deciziei civile nr.333 din 01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL C prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL C - C,- ca obiect partaj judiciar ieșire din indiviziune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 09.11.2009, ce au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 12.05.2008, reclamanta i-a chemat în judecată pârâții Municipiul Constanta prin Primar si Consiliul Local Constanta, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului in suprafata de 487.42 mp situat in municipiului Constanta,-.
In motivarea cererii sale, reclamanta arata ca, prin dispoziția nr.3277/27.10.2006 emisa de Primarul Municipiului Constanta i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra cotei de din imobilul situat in mun. Constanta,-, jud. Constanta in temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001; imobilul este compus din doua apartamente aflate la demisolul construcției si suprafață de 487.42 mp teren, iar asupra terenului aferent construcției de locuit a rămas in indiviziune cu pârâtele, motiv pentru care învederează faptul ca dorește ieșirea din indiviziune.
Prin sentința civilă nr. 3123/20.02.2009, Judecătoria Constanțaa admis acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de teren de 487,422situată în la adresa din Municipiul C- județul C în varianta a II a raportului de expertiză efectuat de.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că prin dispoziția Primarului Municipiului Constanta nr. 3277/27.10.2006, reclamantei din prezenta cauza i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra cotei de din imobilul situat in mun. Constanta,-, jud. Constanta, compus din doua apartamente si teren in suprafata de 487.42 mp. Prin aceeași dispoziție, reclamantei i-a fost respinsa cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, in natura, asupra celeilalte cote de din imobilul respectiv, ca urmare a lipsei calității de persoana îndreptățita; cota de neacordata reclamantei era compusă din apartamente de locuit vândute chiriașilor ocupanți in temeiul dispozițiilor Legii nr.112/1995.
S-a constatat astfel că, pe de o parte și respectiv pârâții Municipiul Constanta prin Primar si Consiliul Local Constanta împreună sunt proprietari in indiviziune, cu o cota de fiecare, asupra terenului aferent imobilului de locuit aflat la adresa din mun. Constanta,-, jud. Constanta.
Pentru formarea unor loturi necesare ieșirii din indiviziune asupra terenului in suprafața de 487.42 mp, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare(fiind încuviințate obiecțiuni). Analizând concluziile raportului de expertiza tehnica imobiliara si schițele anexa acestuia precum și răspunsul la obiecțiuni, judecătoria a "omologat" concluziile in varianta nr. II, in care reclamantei ii revine in proprietate suprafață de 210.50 mp teren liber, iar paratelor 117 mp teren liber,
Instanța a apreciat că această variantă este conformă cu drepturilor locative ale părților asupra imobilului de locuit aflat la adresa susmenționata, soluția impunându-se și din perspectiva echității acordării către reclamanta a unei suprafețe de teren libera de construcții, raportat la împrejurarea neacordării către aceasta a întregului imobil construcție solicitat prin cererea adresata Primăriei mun. Constanta, conform prevederilor Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Municipiul Constanta prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, in principal sub aspectul modalității ieșirii din indiviziune, fiind de acord cu varianta nr. II, astfel cum aceasta este expusă în planul de situație aflat la fila 42 din dosar, impunându-se ieșirea din indiviziune în varianta nr. II propusă de expert, dar în forma inversă, respectiv lotul de culoare la pârâta Municipiul C și lotul de culoare la reclamantă.
În motivarea căii de atac s-a arătat că aceasta este varianta echitabilă, corectă și legală de ieșire din indiviziune și aceasta în raport de conformația imobilului ce nu poate fi decât aceea în care terenul aflat sub construcția proprietatea reclamantei se atribuie acesteia, iar terenul liber se atribuie Municipiului
S-a relevat că, în varianta aleasă de către instanța de fond, în fapt, terenul ce a fost atribuit Municipiului C este folosit și stăpânit tot de către reclamantă cât timp construcția proprietatea acesteia se află pe terenul ce a fost atribuit Municipiului
Prin decizia civilă nr. 333/01.06.2009, Tribunalul Constanțaa admis apelul și schimbând, în parte, sentința civilă nr. 3123/ 20.02.2009 a dispune ieșirea părților din indiviziune conform variantei II din raportul de expertiză tehnica imobiliară efectuat în cauză, modificată, în sensul că: atribuie lotul de culoare galbenă apelantului Municipiului C și lotul de culoare maron intimatei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței; a fost obligată intimata la plata către apelant a sumei de 367 lei, cheltuieli de judecată, onorariu avocat și taxă judiciară.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că se impune ca reclamantei să i se atribuie, prin ieșire din indiviziune, terenul pe care se află construcția și terenul aferent al acesteia.
Reținând că, fiind proprietară pe o parte din construcție și primind despăgubiri pentru cealaltă parte din construcție, prin varianta adoptată de judecătorie, s-ar ajunge în situația ca reclamanta să dispună de întreaga suprafață de teren cu privire la care s-a dispus ieșirea din indiviziune, în dauna celuilalt coproprietar, care s-ar vedea pus în situația de a nu putea să-și exercite, deplin, prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului atribuit urmare a existenței unei construcții proprietatea altei persoane.
Tribunalul a reținut că nu se poate reține echitatea acordării câtre reclamanta a unei suprafețe de teren libera de construcții, raportat la împrejurarea neacordării câtre aceasta a întregului imobil construcție solicitat prin cererea adresata Primăriei C, conform prevederilor Legii nr.10/2001, întrucât, pentru reclamantă s-a propus pentru cota de din corpul de construcție demolat și cota de din cele trei apartamente vândute către chiriași, în conformitate cu Legea nr.112/1995, acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Astfel nu este echitabil ca reclamanta să aibă atât folosința terenului atribuit de către instanța de fond, pârâtului Municipiul C, ca urmare a existenței construcției proprietatea acesteia pe teren cât și toate prerogativele dreptului de proprietate asupra celeilalte suprafețe de teren, pârâtul Municipiul C fiind, în fapt, lipsit de o parte din terenul ce i-a fost atribuit.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă sub aspectul modalității ieșirii din indiviziune.
În motivarea căii de atac s-a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre vădit nelegală, întemeiată pe greșeli în ceea ce privește dreptul reclamantei, întinderea lui raportat la întregul imobil, precum și cu privire la criteriile de formare și atribuire a loturilor.
Astfel, nu întreg imobilul a aparținut autorului reclamantei ci numai J din acest imobil, prin urmare argumentul instanței de apel cum că pentru cealaltă J din imobil reclamanta ar fi îndreptățită la despăgubiri este nereal și evident nu poate fundamenta reducerea suprafeței atribuite reclamantei.
Despăgubirile la care se referă instanța de apel vizează un corp de clădire demolat pentru care recurenta urmează să primească din imobil, precum și din valoarea apartamentelor vândute de pârâta intimată către locatari, locuințe ce nu au putut fi restituite. Dreptul la despăgubire nu are ca obiect în niciun caz vreo suprafață de teren, principiul fiind acela de a i se atribui în natură teren potrivit dreptului său de proprietate, așa cum a decis prima instanță.
De altfel, prin soluția adoptată sunt neglijate mai multe dispoziții ale Legii nr. 10/2001, dar și ale normelor metodologice de aplicare ale acestui act normativ.
Astfel, din corpul principal de clădire, recurentei i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru din două apartamente, adică dreptul indiviz de 32. drept care în ambele variante ale raportului de expertiză rămâne în indiviziune, fiind partajat doar terenul liber de construcții.
Instanța de apel a ignorat mențiunea din art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, prin care reclamanta este obligată să respecte dreptul de servitute al celorlalți proprietari ai imobilului, terenul atribuit având drept unică destinație de alee de acces pentru toți locatarii. Acest teren nu poate avea altă destinație, pe teren nu pot fi edificate construcții deoarece lățimea lotului este de 6,26 iar parte din această deschidere trebuie să asigure ieșirea la calea publică.
În această variantă nu este respectat dreptul de proprietate așa cum a fost stabilit prin decizie. Dreptul recurentei este de 242,50. în care trebuie inclusă și suprafața de 32. teren indiviz aferent spațiului de locuit, drept determinat prin varianta 2 la raportul de expertiză, variantă omologată de instanța de fond.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis.
Astfel, după cum in mod corect au reținut instanțele de fond, prin dispoziția Primarului Municipiului Constanta nr. 3277/27.10.2006, reclamantei-intimate i s-a restituit în natură cota de din imobilul situat in Municipiul Constanta,-, jud. C, compus din doua apartamente - în suprafața de 31,51 mp. și respectiv 29, 44 mp - și teren in suprafața de 487.42 mp.
Pentru cota de din corpul de construcție demolat și cota de din cele trei apartamente vândute chiriașilor (în suprafața de 32,03 mp. - fam., în suprafața de 67,65 mp. fam., și respectiv în suprafața de 95,07 mp. fam. ), în conformitate cu Legea nr.112/1995 s-a propus, prin aceiași dispoziție, acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, respingându-se cererea de restituire in natură.
Potrivit art. 1 alin. 1-3 din Legea nr. 10/2001, mobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condițiile acestei legi.
În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, în acordare de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănești.
Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, e regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură; de asemenea, potrivit art. 9 alin. 1 imobilele preluate în mod abuziv, indiferent înposesiacui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Corespunzător, în temeiul art. 18, ăsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent cazurile când: imobilul nu mai există la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția imobilelor distruse ca urmare a unor calamități naturale; imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, dacă părțile nu au convenit altfel; imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 .
Este și situația unei parți a construcției preluate de la autorii reclamantei care, prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 29499/1998 nr. 29927/1999 și nr. 29374/1999 a fost dobândită de fam., fam. și fam. care au primit și dreptul de folosință pe durata existenței construcției a suprafeței de teren aferente de 55 mp.
Dreptul de proprietate al părților asupra terenului în suprafață de 485. din măsurători a fost intabulat în favoarea Municipiului C și reclamantei în cartea funciară nr. - a Municipiului C în cote de fiecare (încheierea nr. 4650 din 5 martie 2007 Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C).
Soluția adoptată de tribunal privind loturile atribuite părților în modalitatea în care reclamanta primește lotul pe care este situată construcția contravine prevederilor Legii nr. 10/2001 privind restituirea părții de teren liberă precum și celor ale Legii nr. 112/1995 referitor la imobilele vândute chiriașilor.
În esență, restituirea prin dispoziția nr. 3277/27.10.2006 unei cote indivize de din teren și doar din două apartamente (deși construcția este compusă din 5 apartamente) se justifică de aspectul că reclamanta a dovedit calitatea de persoană îndreptățită doar pentru din imobil precum și de situația că, în mod legal, anterior notificării, statul vânduse 3 apartamente chiriașilor.
După cum reiese din ansamblul Legii nr. 112/1995, legiuitorul a lucrat cu două noțiuni esențiale "apartament" și " teren aferent"; dacă pentru primul termen există o definiție legală (art. 3 alin. 1), pentru cea de-a doua noțiune, înțelesul trebuie extras din ansamblul reglementării (art. 12, art. 13 alin 1 și 2, art. 21 și art. 26 alin. 3 din lege).
Astfel, deși s-ar putea înțelege că "terenul aferent" ar putea fi întreaga întindere de teren astfel cum acesta era determinat la data trecerii în proprietatea statului, totuși, din interpretarea coroborată a textelor indicate rezultă că terenul aferent apartamentelor vândute (pentru ipoteza care interesează cauza) poate fi și mai restrâns.
Conform art. 33 din HG20/1996 privind aplicarea Legii nr. 112/1995, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeșteșiasupra terenului situat sub aceste construcții, în condițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (text care, prin republicare, a devenit art. 36 alin. 2 și care face vorbire despre terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților,atribuite în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe; la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor,aceste terenuri trec în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție).
Se constată astfel că, deși în contractele de vânzare ale apartamentelor către chiriași se face vorbire numai despre locuință (în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 112/1995) totuși, proprietarii apartamentelor dobândesc, prin efectul legii (deci chiar și în lipsa oricărei prevederi contractuale ) și un drept de folosință asupra "terenului aferent" apartamentelor anexelor gospodărești și a garajelor, drept care se poate transforma oricând într-unul de proprietate
În situația când actul de preluare de către stat se referă la construcții și teren cu o întindere care ar depăși o normală folosință, acest "teren aferent" apartamentelor vândute cunoaște o limitare firească impusă de executarea cu bună credință a dreptului, mai ales impusă de situația că pentru această folosință nu se achită niciun fel de contravaloare.
Este și situația bunului preluat de la autorii reclamantei care, prin demolarea unui corp de construcție, a ajuns să fie constituit dintr-o construcție în suprafață construită la sol de 117. și un teren de 485.
Pentru amprenta pe sol a clădirii (117.) care se află în proprietatea Municipiului C la data vânzării apartamentelor, fiecare din proprietarii apartamentelor care compun imobilul are un drept de folosință aferent cotelor părți determinate prin raportarea suprafeței deținute în proprietate la terenul ocupat.
Aceasta înseamnă că cei cinci proprietari: Municipiul C, familia, familia și familia au un drept de folosință care nu poate fi ignorat de un terț, opozabil chiar și între ei.
De aceea, deși nu se precizează în documentul care constituie titlul de proprietate al reclamantei, suprafața de sub construcție nu poate fi niciodată inclusă în cea pentru care s-a dispus restituirea către reclamantă.
Lotizarea stabilită de tribunal,contravine, în esența sa, principilor fundamentale instituite de Legea nr. 10/2001: legea constituie mijloc de reparare a nedreptăților comise de regimul totalitar comunist care a negat existența dreptului de proprietate privată și faptul că repararea acestor injustiții se face ca regulă prin restituirea în natură "liber de orice sarcini".
Dacă primul principiu rezultă din ansamblul legii, fiind în fapt rațiunea edictorii, regula instituirii în natură este conținută de o serie de texte precum art. 1 alin. 1 și 2, art. 3 alin. 1, art. 7, art. 9, art. 10-13, art. 21, art. 22 din Legea nr. 10/2001.
În efortul de a repune - pe cât posibil - persoana îndreptățită în situația anterioară preluării imobilului de către stat, legiuitorul a prevăzut inclusiv ipoteza restituirii parțiale: în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent (art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001).
Această restituire trebuie să corespundă exigențelor stabilite de art. 9 ("liber de orice sarcini") precum și intenției reparatorii în virtutea căreia s-a luat: persoana îndreptățită trebuie să se poată bucura, referitor la bunurile solicitate, de toate atributele pe care acest act recognitiv le atribuie proprietății sale - de dreptul de dispoziție, de dreptul de folosință și de dreptul de a culege fructele.
Or, soluția adoptată de tribunal vine să lipsească de efecte toate aceste dispoziții legale, impunând reclamantei să suporte - fără nicio despăgubire - o folosință pe toată durata existenței construcției, deși trebuia să beneficieze de un drept de proprietate în plenitudinea atributelor sale.
De aceea, ieșirea din indiviziune cu respectarea dreptului de proprietate al reclamantei recurente în baza Legii nr. 10/2001 impunea stabilirea unor loturi dintre care cel atribuit reclamantei să fie liber de orice construcții; rațiunea acestei soluții, care depășește doar simple considerente de echitate, se impune din perspectiva prevederilor Legii nr. 10/2001 precum și din punct de vedere al drepturilor constituite chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995 odată cu dobândirea proprietății asupra apartamentelor.
Raportul de expertiză (inclusiv răspunsul la obiecțiuni) întocmit la prima instanță nu corespunde însă drepturilor coindivizarilor deoarece nu are în vedere situația că reclamanta, fiind proprietara unei cote părți din construcție, are un drept și asupra terenului de sub clădire, dar care diminuează corespunzător suprafața de teren care i-ar reveni din terenul liber.
Astfel, reclamanta este proprietara cu o cotă de din apartamentele pentru care există contracte de închiriere în vigoare, cotă căreia îi corespunde suprafața de 30,47. Raportarea acestei suprafețe la cea a întinderii construcției la sol (117.) duce la concluzia că, pentru aceste două apartamente reclamantei i se cuvine suprafața de 13,9. din terenul de sub clădire (prin considerarea suprafeței totale construite de 255,7. reclamantei i se cuvine 11,9% cotă parte din părțile comune și teren).
De aceea, este greșită afirmația expertului că suprafața indiviză ar fi de 32. (suprafața celor două apartamente restituite în cotă de ), căci această suprafață se determină prin raportarea întregii suprafețe construite (care, în cauza de față, este ) la amprenta de sol a casei.
Cum ambele variante ale raportului de expertiză sunt viciate sub acest aspect, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va fi casată decizia apelată și se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.
La rejudecare, instanța de apel va dispune efectuarea unei completări la expertiza tehnică imobiliară în care, după ce va indica expertul desemnat că trebuie să stabilească 2 loturi privitor la teren, din care lotul liber de construcții se cuvine reclamantei, va atrage atenția că acest lot va măsura 228,55. (determinat prin scăderea din cota ideală de 1/2 măsurând 242,5. a suprafeței de 13,9. ce i se cuvine tot reclamantei de sub construcție și pentru care nu se poate dispune ieșirea din indiviziune!).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta-reclamantă, domiciliată în C,-, -A,. A,. 1, județul C, împotriva deciziei civile nr. 333 din 1 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimații-pârâțiMUNICIPIUL C prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, ambii cu sediul în C,-, județul
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflată în concediu de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Președintele instanței,
pt. Grefier
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. jud. /18.12.2009
gref.
4 ex./21.12.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Gabriel Lefter
