Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 41/2010
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară vicePREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții G și G împotriva deciziei civile nr. 377 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr. unic - având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanții recurenți G și G, lipsind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură: taxa de timbru în cuantum de 9 lei și timbru judiciar de 1,5 lei din partea recurenților -primite prin Tribunalul Sibiu, și precizări din partea intimatei în care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Se comunică un exemplar din precizarea trimisă de intimata cu recurenții, care declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurentul G solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Precizează că recursul lor privește doar acordarea de sulte, dispoziție cu care nu sunt de acord, considerând că dacă toți proprietarii sunt de acord cu partajarea terenului și niciunul nu a solicitat sulte, prin acordarea acestora vor achita de două ori prețul pentru terenul pe care l-au cumpărat.
Depune la dosar concluzii scrise.
Reclamanta recurentă G achiesează la concluziile soțului său, G.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 4862/2009 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții G și G în contradictoriu cu pârâții, în calitate de moștenitoare a defunctei și, și -, în calitate de moștenitori ai defunctului, și în consecință:
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 6573 Sibiu cu nr. top. 5129/1/9/2/1 situat administrativ în localitatea Sibiu,-, în valoare de 126.500 lei, prin partajarea în natură conform raportului de expertiză efectuat de expert, astfel:
-nr. top. 5129/1/9/2/1/1, curte și teren cu casă de locuit în suprafață de 225 mp s-a atribuit reclamanților;
-nr. top. 5129/1/9/2/1/2, curte și teren cu casă de locuit în suprafață de 320 mp, s-a atribuit pârâtei în calitate de moștenitoare a numitei în cotă de 2/4 parte, pârâților, A, și - în calitate de succesibili ai numitului în cotă de parte și pârâților și în cotă de parte.
Reclamanții au fost obligați să plătească pârâților sultă, astfel: 6820 lei pârâtei, 3520 lei pârâților și 3520 lei pârâților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit evidențelor de CF asupra imobilului în litigiu având două corpuri de clădire, A și B, reclamanții sunt coproprietari în cotă de 2/6, pârâții în cotă de 1/6, defunctul - prin moștenitori - deținea o cotă de 1/6 iar defuncta, prin moștenitoare, o cotă de 2/6.
S-au avut în vedere dispozițiile art. 728 cod procedură civilă și art. 673 ind. 9 cod procedură civilă cât și raportul de expertiză întocmit în cauză. S-a reținut că imobilul are valoare de 126.500 lei și că față de cotele de coproprietate și modul de partajare propus de expert, reclamanții datorează sulte pârâților.
S-a apreciat că nu poate fi acceptată solicitarea reclamanților de a nu fi obligați la plata sultelor întrucât aceasta ar priva pârâții, chiar și parțial de dreptul lor de proprietate fără atribuirea vreunei despăgubiri, împrejurare de natură a afecta grav dreptul de proprietate al pârâților.
Prin decizia civilă nr. 377/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost respins apelul promovat de apelanții G și împotriva sentinței civile de mai sus.
În considerentele deciziei s-a reținut că în mod legal instanța a procedat la obligarea apelanților la plata de sulte deoarece prin partaj lotul lor este mai mare decât cota pe care o dețin astfel că în baza art. 295, 296 coroborat cu art. 728 cod procedură civilă și art. 673 ind. 5 alin. 2 cod procedură civilă, s-a respins apelul, apreciindu-se sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții G și G solicitând în temeiul art. 312 cod procedură civilă, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și a înlăturării obligației reclamanților de a plăti sulta.
În expunerea motivelor de recurs arată că în anul 1993 au cumpărat o parcelă cu casă de locuit din imobilul în litigiu, suprafața parcelei depășind cota de 2/6 cât era înscris în cartea funciară iar ei au achitat prețul nu după cota parte din CF ci după suprafața parcelei. Între timp au ajuns coproprietari asupra unor cote diferite și pârâții din proces care la rândul lor ocupă parcele pe care le-au cumpărat și le-au găsit delimitate și îngrădite.
Acțiunea a fost admisă iar terenul partajat așa cum este folosit și delimitat însă reclamanții au fost obligați la sultă deși nimeni nu a cerut așa ceva.
În fața instanței de apel pârâta intimată a depus prin registratură o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, fără a cere respingerea apelului și nici menținerea obligației recurenților de a achita sulta iar pârâții, la cuvântul în fond, au fost de acord cu admiterea apelului care viza doar sulta.
În aceste condiții, în care toți coproprietarii sunt de acord cu partajarea terenului conform folosinței și nimeni nu solicită sulte, consideră că instanțele de judecată au trecut la aplicarea legii fără a ține seama de realitățile de fapt, că fiecare a cumpărat ceea ce deține faptic și nimeni nu mai pretinde de la vecinul său mai decât a cumpărat.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Este adevărat că la dezbaterea pe fond a apelului pârâții au arătat că sunt de acord cu admiterea apelului. Însă, prin înscrisul depus în fața instanței de apel, pârâta intimată precizează clar că hotărârea instanței de fond este corectă atunci când îi obliga pe reclamanți să-i plătească sultă iar pârâții intimați nu își manifestă în niciun mod poziția procesuală față de apelul declarat de reclamanți. În aceste condiții dar având în vedere și faptul că, în raport de cotele de coproprietate și de valoarea loturilor atribuite reclamanții datorează sulte celorlalți pârâți, Curtea consideră că în mod corect și cu respectarea dispozițiilor art. 742 cod civil, instanțele au obligat reclamanții la plata de sulte către pârâți.
Împrejurarea că reclamanții ar fi cumpărat o suprafață mai mare decât cota de proprietate de 2/6 constituie o chestiune de fapt pe care instanța de recurs, investită doar cu analizării legalității instanței de apel nu și a temeiniciei acesteia, nu o poate lua în considerare din perspectiva dispozițiilor art. 304 cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, neputând fi reținut ca întemeiat nici un motiv de nelegalitate din cele prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, Curtea, în
temeiul art. 312 cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
Pentru aceste motive:
(continuarea deciziei civile nr. 41/29.01.2010 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții G și G împotriva deciziei civile nr.377/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean - - | JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară - - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - - |
Grefier, |
.
Tehn.
11 ex/25.02.2010
Jud. apel /
Jud. fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela
