Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 410/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 410/

Ședința publică din 18.11.2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Vanghelița Tase

JUDECĂTORI: Vanghelița Tase, Mihaela Ganea Gabriel Lefter

-- -

Grefier - - -

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții intervenienți în nume propriu și, domiciliați în C, str.- nr.5, județul C - împotriva deciziei civile nr.286 din 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, cu domiciliul în mun. C,-, județ C și intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în mun. C,-, având ca obiect partaj judiciar.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 09.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie; cauza a fost amânată la data de 16.11.2009 și respectiv 18.11.2009.

CURTEA

Asupra prezentului recurs, constată:

Prin decizia nr. 286/24.04.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de intervenienții și împotriva sentinței civile nr. 3191/21.02.2008 a Judecătoriei Constanța, apelanții fiind obligați în favoarea intimatei la 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că reclamantele și au chemat în judecată pe pentru a se dispune ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 500 mp. situat în C,-, iar față de împrejurarea că suprafața indiviză de 250 mp deținută de pârât a intrat în proprietatea statului ca efect al dispozițiilor Legii nr.58/1975, astfel cum rezultă din cuprinsul actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 18173/18.08.1989, au fost chemați în judecată și Municipiul C și Consiliul Local

În cauză a fost formulată, totodată, o cerere de intervenție atât în interes propriu de către soții și, dar și în interesul alăturat pârâților Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, prin care s-a solicitat constituirea unui drept de acces la calea publică - str. -, pe terenul proprietatea reclamantelor, pe un culoar în lungime de 25. și lățime de 1 ml. cu obligarea reclamantelor de a-și desființa construcția provizorie (magazie) edificată pe hotarul dintre cele două proprietăți. din suprafața de 1000 mp.

Prin sentința civilă nr. 3191/21.02.2008, Judecătoria Constanțaa respins ca neîntemeiată excepția nulității cererii principale, precum și acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții și, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Au fost admise acțiunea reclamantelor, formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului C și Municipiul C prin primar, precum și cererea de intervenție în interes alăturat pârâților formulată de intervenienții și; s-a dispus, pe cale de consecință, ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 500 mp situat în C,-, prin atribuirea către reclamante a suprafeței de teren de 237,70 mp reprezentând lotul nr. 1 identificat în varianta a II-a a raportului de expertiză efectuat de expertul, iar pârâților Municipiul C și Consiliul Local C lotul nr. 2 în suprafață de 264,30 mp, identificat potrivit aceleiași lucrări, ultimii fiind obligați la plata unei sulte valorice de 980 lei. A fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu și instituit în favoarea intervenienților un drept de servitute de trecere pe de acces de 1 lățime și lungime 28,2 identificată prin varianta a II-a raportului de expertiză, pe terenul aparținând pârâților Municipiul C și Consiliul Local. A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamantelor la desființarea construcției provizorii (magazie) ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesual activă.

S-a avut în vedere de către instanța de fond că la momentul inițial al scindării prin vânzare a lotului primar în suprafață de 1.000 mp, terenul în suprafață de 500 mp ce face obiectul prezentului partaj a fost individualizat ca lot distinct, la data vânzării de către autoarea Frauda. Acest aspect reiese din cuprinsul situației juridice a imobilului din--5, dar și a planului de situație anexat care delimitează terenul în litigiu, precizându-se totodată explicit că lotul în litigiu de 500 mp. a fost identificat sub nr. 416 pe-. S-a stabilit, totodată, că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 54591/1995, reclamantele au dobândit în coproprietate suprafața indiviză de 250 mp și construcția formată din 6 camere, 2 holuri, baie, bucătărie, două magazii și WC din terenul de 500 mp situat în-; cealaltă cotă indiviză de din lotul de 500 mp aparținea autorilor intervenienților G și, potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9210/1965. Prin actul de vânzare cumpărare cu nr. 18173/1989 soții G și au înstrăinat intervenienților construcția situată în-, ocazie cu care terenul aferent construcției în suprafață indiviză de 250 mp a trecut în proprietatea statului, nefiind emis un titlu de proprietate în favoarea acestora conform Legii nr. 18/1991. Expertiza dispusă în cauză a statuat că terenul de 500 mp este comod partajabil în natură, optându-se de către judecătorul fondului pentru varianta de lotizare și atribuire în privința căreia coindivizarii și-au exprimat acordul.

Asupra cererii de stabilire a unei servituți de trecere formulate de intervenienți în vederea asigurării accesului la calea publică, s-a reținut că de 1 lățime și lungime de 28,2 mp, astfel cum a fost identificată de expertul tehnic, aparține lotului atribuit pârâților persoane juridice. Concluziile raportului de expertiză tehnică au arătat că lotul intervenienților prezintă caracteristicile unui loc înfundat, accesul la calea publică putând fi realizat prin intermediul culoarului identificat în proprietatea Municipiului

În analiza criticilor formulate în apel, Tribunalul Constanțaa arătat că decizia de casare pronunțată de Curtea de Apel în primul ciclu procesual (107/C din 9 martie 2009) a tranșat irevocabil și cu forță obligatorie pentru instanțele inferioare, potrivit art. 315 al.1 pr.civ. problema calității procesuale active a intervenienților în cererea privind demolarea construcției edificate abuziv de către reclamante, astfel că acest motiv de apel nu va mai fi cercetat cu ocazia rejudecării. S-a reținut în egală măsură că decizia Curții a statuat asupra chestiunii calității procesuale pasive a pârâților în cererea de ieșire din indiviziune, ce a intrat în puterea lucrului judecat de vreme ce nu a constituit obiect de critică în calea de atac.

Din perspectiva problemelor de drept dezlegate de către instanța de recurs, instanța de apel a constatat că apelanții nu sunt îndreptățiți să formuleze motive de nelegalitate referitoare la regularitatea sesizării instanței (chemarea în judecată a tuturor coindivizarilor) pe cale principală, precum și cu privire la dezlegarea data de către instanța de fond acestei acțiuni, pe modalitatea de ieșire din indiviziune.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, intervenienții și, care au arătat că soluția este nelegală din perspectiva înlăturării apărării referitoare la dreptul de proprietate asupra terenului dobândit în condițiile art. 35 al. 3 din Legea nr. 18/1991, întrucât legiuitorul nu a condiționat reconstituirea acestui drept de formularea unei cereri în acest sens.

Recurenții au invocat, în consecință, existența dreptului lor de proprietate asupra terenului indiviz de 250 mp prin efectul dispozițiilor imperative enunțate, autoritățile locale nemaiavândde jurenici un drept ori o obligație procesuală în legătură cu acest imobil.

S-a susținut că recurenții nu sunt încă în posesia actului administrativ de autoritate care le confirmă dreptul, datorită situației litigioase și a imposibilității de întocmire a actelor cadastrale.

S-a arătat, totodată, că decizia recurată este criticabilă și din perspectiva validării variantei din anexa II a raportului de expertiză, întrucât la data la care s-au dobândit proprietățile, serviciul de sistematizare al primăriei a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți și culoarul de acces la calea publică, respectându-se normele de sistematizare ale orașului.

În aceste condiții, au susținut recurenții, îmbrățișarea punctului de vedere exprimat de expert și trasarea liniei de hotar pe aliniamentul F-E-D-C, prin crearea în fața ferestrelor recurenților a unui dreptunghi de 2,70 pe 2,30 și obturându-se, în această modalitate, lumina naturală și aerisirea locuinței lor, ca și înglobarea în proprietatea intimatelor a conductelor de apă și canalizare de la căminul principal al locuinței recurenților, constituie o soluție eronată, fiind afectată funcționalitatea locuinței.

S-a solicitat, astfel, să se aibă în vedere că au fost clar delimitate cele două proprietăți la data înstrăinării părților de imobil, aspect avut în vedere de către expert în varianta Iar aportului său; mai mult, din anul 1968 și până la data dobândirii de către intimatele reclamante a proprietății de la autorul lor, acea linie de hotar a fost respectată și nu s-a creat nici un incident.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. civilă.

Recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 295 al. 1 cod proc. civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Textul al. 2 statuează asupra abilitării date de legiuitor instanței de apel cât privește refacerea sau completarea materialului probator administrat în fața primei instanțe, dacă apreciază că aceasta este necesară pentru justa soluționare a cauzei.

În cauză, reținând în mod corect că dezlegările în drept dispuse prin decizia civilă nr. 107/C din 9 martie 2009 Curții de APEL CONSTANȚA nu mai pot face obiect de analiză în rejudecare, instanța de apel a omis totuși să se pronunțe asupra fondului apelului cât privește critica privitoare la modalitatea de stabilire a liniei de hotar dintre proprietăți.

Astfel, dezlegarea dată în recurs chestiunii referitoare la lipsa calității procesuale active a intervenienților în cererea de demolare a construcției edificate de reclamante, ca și celei legate de lipsa unui titlu ce atestă dreptul de proprietate al intervenienților asupra terenului indiviz, nu a implicat soluționarea neechivocă, în virtutea disp. art. 315 cod proc. civilă, și a problemei de drept referitoare la modalitatea de grănițuire - astfel cum a apreciat instanța de apel.

Decizia Curții a stabilit în mod clar că în speță este necesară analizarea fondului apelului intervenienților în raport de criticile formulate referitoare la modalitatea de ieșire din indiviziune și completarea pe acest aspect a probatoriului, prin formarea a două loturi care să asigure,exploatarea normală a locuințelor și posibilitatea de acces a intervenienților la calea publică.

Or, din acest punct de vedere, în rejudecare, instanța de apel nu s-a conformat îndrumărilor date de instanța de recurs, întrucât nu a analizat legalitatea și temeinicia criticii intervenienților apelanți cu privire la corectitudinea variantei reținute de instanța de fond.

Nu s-a motivat de ce nu este posibilă stabilirea unei linii de hotar drepte între cele două proprietăți, care să corespundă situației de fapt stabilite și menținute încă de la data înstrăinării imobilului către autorii intimatelor reclamante și intervenienților (respectiv, în 1965) și care a vizat inclusiv rezolvarea, între autorii părților, a problemei servituții de trecere, cu atât mai mult cu cât la data dobândirii dreptului lor de proprietate, reclamantele au menționat că au cunoștință de situația de fapt a imobilului.

Nu a fost dată o soluție în apel criticilor privitoare la opțiunea instanței pentru varianta în care terenului proprietatea intimatelor reclamante i-a fost adiționată o suprafață de cca. 5,752din terenul aferent construcției fam. - fără ca reclamantele să pretindă acordarea unei suprafețe ce excede titlului lor - și crearea, în această modalitate, a unui spațiu artificial pe un segment al curții care are lățimea de numai 10 ml, peste conductele de canalizare din curtea imobilului propr. intervenienților și în fața ferestrei acestora, cu consecința obturării naturale și a aerului.

Nu s-a analizat, în același context, de ce a fost necesară crearea acestei incinte care transferă, pe terenul proprietatea reclamantelor, lucrările de racordare și de branșare la rețeaua edilitară a construcției recurenților și de ce nu poate fi stabilită o modalitate care să respecte dreptul potestativ al intervenienților de a dobândi în viitor, în condițiile art. 36 al. 3 din Legea nr. 18/1991, proprietatea asupra terenului aferent construcției, intrat în proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974.

Modalitatea de ieșire din indiviziune stabilită de către instanța de fond a ignorat împrejurarea că determinarea limitelor celor două proprietăți se opune pe viitor, cu autoritate de lucru judecat, cât privește dreptul de proprietate asupra acestor două imobile și că în această procedură nu poate fi creată o situație care să diminueze funcționalitatea vreunuia din cele două corpuri de proprietate.

Acesta este motivul pentru care Curtea de Apel a apreciat că se impune analizarea pe fond a apelului intervenienților cu privire la modalitatea de ieșire din indiviziune - independent de chestiunea tranșată a calității procesuale active a intervenienților dedusă din calitatea de proprietar asupra terenului aferent construcției - întrucât prin soluția dată asupra fondului s-a ignorat că solicitarea de ieșire din indiviziune nu a evocat, în esență, alte aspecte decât cele privitoare la situația de fapt existentă la data dobândirii dreptului de proprietate.

Cât privește motivul de recurs legat de dobândirea dreptului de proprietate prin efectul legii, instanța va reține că acesta este nefondat, întrucât - astfel cum s-a arătat - textul art. 36 al. 3 din Legea nr. 18/1991 recunoaște un drept susceptibil a fi valorificat prin cererea titularului dreptului pretins, în temeiul căreia se emite ordinul prefectului în cond. al. 6.

Astfel fiind, constatând că instanța de apel nu s-a conformat pe deplin dispozițiilor instanței de recurs, fiind necesară suplimentarea probelor prin efectuarea unei expertize în completarea celei dispuse și care să stabilească, în raport de situația de fapt evocată de ambele părți și care rezultă din înscrisurile depuse, limitele celor două proprietăți, cu respectarea cerinței exploatării lor normale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 5 cod proc. civilă, admite recursul formulat de recurenții și, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare în apel la Tribunalul Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul civil declarat de recurenții intervenienți în nume propriu și - domiciliați în C,-, județul C - împotriva deciziei civile nr.286 din 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, cu domiciliul în mun.C,-, județ C și intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în mun. C,-.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.11.2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Vanghelița Tase, Mihaela Ganea Gabriel Lefter

Pt.Jud. aflat în,

Semnează conf.art.261 al.2

Președinte instanță,

Pt.gref.-, aflată în,

Semnează conf.art.261 alin.2

Grefier șef,

Jud.fond:

Jud.apel:;

Tehnored.Jud./08.12.2009/4ex.

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

Data: 11.12.2009

Către,

TRIBUNALUL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ

Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, ce conține un număr de 36 file, întrucât prin decizia civilă nr. 410/18.11.2009, Curtea a admis recursul declarat de recurenții intervenienți în nume propriu și, împotriva deciziei civile nr.286/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, a casat decizia recurată și a dispus trimiterea cauzei cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.

La dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, sunt atașate următoarele dosare:

- - al Tribunalului Constanța ce conține 22 file;

- dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA ce conține 21 de file;

- dosarul nr- al Tribunalului Constanța ce conține 32 de file;

- dosarul nr- (nr.vechi 2538/2006) al Judecătoriei Constanța ce conține 168 de file.

Președinte complet, Grefier,

Președinte:Vanghelița Tase
Judecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea Gabriel Lefter

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 410/2009. Curtea de Apel Constanta