Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 412/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 412/

Ședința publică din 23 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Ganea

JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase

JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta-pârâtă, cu domiciliul în C,-, -.2,.A,.16, județul C, împotriva deciziei civile nr.236 din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în C,-, județ C și intimații-pârâți, cu domiciliul în C,-, -7,.B,.26 și, cu domiciliul în C,-, -.2,.C,.53, județul C, având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-pârâtă prezentă personal, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.

In referatul asupra cauzei, grefierul arată că s-a primit prin serviciul registratură o cerere din partea avocatului prin care solicită judecarea cauzei la ultima strigare, întrucât la prima oră este prezent la Judecătoria Medgidia.

După referatul grefierului de ședință;

Instanța lasă cauza la a II-a strigare, deoarece s-a primit prin serviciul registratură o cerere din partea avocatului prin care solicită judecarea cauzei la ultima strigare întrucât la prima oră este prezent la Judecătoria Medgidia.

La reapelarea cauzei la II- strigare răspund recurenta-pârâtă, prezentă personal, iar pentru intimații-pârâți se prezintă avocat conform împuternicirii avocațiale nr.64 din 2.10.2009 depuse la dosar, lipsind celelalte părți.

Instanța, luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Recurenta-reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea recursului. Critică modalitatea în care s-a efectuat raportul de expertiză. Arată că deși au fost convocați la o anumită oră, când s-au prezentat erau doar doi experți din cei trei experți desemnați de instanță și deja se efectuaseră măsurătorile.

Apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântu, arată că în mod corect instanța de apel a atribuit intimaților imobilul, deoarece dețin o cotă majoritară și au posibilități de plată a sultelor. Expertiza efectuată la instanța de apel este corectă, întrucât valoarea de circulație a apartamentului stabilită de expertiza de la instanța de fond este exagerată.

În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.

CURTEA

Asupra prezentului recurs, constată:

Prin decizia civilă nr. 236/6.04.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă au fost admise apelurile formulate de apelanții, și împotriva sentinței civile nr. 6879 din 17 aprilie 2008 Judecătoriei Constanța, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate, în sensul că:

S-a constatat că valoarea masei succesorale este în sumă de 109.815 lei, conform raportului de expertiză efectuat la instanța de apel, și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, prin atribuirea imobilului succesoral, compus din teren în suprafață de 175 mp și construcție formată din 3 camere și dependințe, anexe - magazie, sifonărie și garaj, în indiviziune, către pârâții și.

Pârâtul a fost obligat la plata, cu titlu de sultă, a următoarelor sume:

-34.811,33 lei către pârâta,

-31.547,52 lei către reclamanta.

Pârâtul a fost obligat la plata, cu titlu de sultă, a următoarelor sume:

-1793,64 lei către pârâta,

-1625,47 lei către reclamanta.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.

A fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă.

A fost respinsă ca nefondată excepția nulității absolute a raportului de expertiză tehnică efectuat de experții:, și - și totodată, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de.

În temeiul art. 274 cod proc. civilă, intimata reclamantă a fost obligată la plata către apelanta pârâtă a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 6879/17.04.2008 pronunțată de Judecătoria Constanțas -a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și, precum și cererea privind chemarea în judecată a numitului, ca persoană ce poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta, formulată de pârâții și. S-a constatat că părțile se află în indiviziune cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,-, jud. C, format din teren în suprafață de 175 mp, locuință cu 3 camere și dependințe și anexe-magazie, sifonărie și garaj( în valoare de369.200lei), având următoarele vecinătăți: Nord- propr. particulară, pe o lățime de 12,50; Sud- Strada - pe deschidere de 12,50; - str. -, pe deschidere de 14; Vest- propr. particulară, pe o lungime de 14, după cum urmează: reclamantei îi revine cota de 29/96

(compusă din cota de 20/96 dobândită în calitate de moștenitor legal al defunctei și cota de 9/96 dobândită în calitate de moștenitor legal al defunctei ), pârâților și le revine cota de 32/96 fiecare (compusă din cota de 20/96 dobândită în calitate de moștenitori legali ai defunctei și cota de 12/96 dobândită în calitate de moștenitori legali ai defunctului tată ),iar intervenientului îi revine cota parte indiviză de 3/96 (dobândită în calitate de moștenitor legal al defunctei ). S-a dispus, pe cale de consecință, ieșirea părților din indiviziune, prin atribuirea pârâților și, precum și intervenientului, în indiviziune, a întregului imobil compus din teren în suprafață de 175 mp, locuință cu 3 camere și dependințe și anexe-magazie, sifonărie și garaj.

Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a câte 55.764,25 lei fiecare, reprezentând sultă.

Instanța de fond a reținut că:

La data de 16.08.1987 a decedat numitul, iar potrivit

certificatului de moștenitor nr. 335/1989 au rămas ca moștenitori legali ai acestuia soția supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4 și descendenții, și, cu câte o cotă de 1/4.

Masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compunea din cota de 1/2 din imobilul situat în C,-, jud. C, format din teren în suprafață de 175 mp și locuință cu 3 camere și dependințe și anexe-magazie, sifonărie și garaj, edificată pe acest teren. Imobilul a fost dobândit de soții și în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 85/11.01.1947 și se află situat în C,-, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză, având următoarele vecinătăți: Nord - propr. particulară, pe o lățime de 12,50; Sud - Strada - pe deschidere de 12,50; - str. -, pe deschidere de 14; Vest - propr. particulară, pe o lungime de 14.

La 29.08.1994 a decedat (fostă ), iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 202/05.08.1996 au rămas ca moștenitori legali intervenientul, în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de din masa succesorală și reclamanta, în calitate de fiică, cu o cotă de din masa succesorală.

La 19.09.1995 a decedat numita, cu ultimul domiciliu în C,-, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 228/18.10.1999, de pe urma acesteia au rămas ca moștenitori legali reclamanta, nepoată de fiică, cu o cotă de 1/3 și pârâții, în calitate de fii, cu o cotă de 1/3 fiecare.

Conform aceluiași certificat de moștenitor, masa succesorală se compune din cota de 5/8 din imobilul sus-menționat( din care defuncta dobândise cota de ca bun comun și cota de cu titlu de moștenire de pe urma defunctului soț, ).

Instanța de fond a constatat că în aceste condiții părțile se află în indiviziune cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului descris mai sus, după cum urmează: reclamantei îi revine cota de 29/96 (compusă din cota de 20/96 dobândită în calitate de moștenitor legal al defunctei și cota de 9/96 dobândită în calitate de moștenitor legal al defunctei ), pârâților și le revine cota de 32/96 fiecare (compusă din cota de 20/96 dobândită în calitate de moștenitori legali ai defunctei și cota de 12/96 dobândită în calitate de moștenitori legali ai defunctului tată ) iar intervenientului îi revine cota parte indiviză de 3/96 (dobândită în calitate de moștenitor legal al defunctei ).

În ceea ce privește cotele succesorale ale acestora, s-au avut în vedere principiile care guvernează împărțeala moștenirii între descendenți, respectiv drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor. Astfel, certificatul de moștenitor nr. 228/1999 care fundamentează pretențiile reclamantei, atestă doar cotele succesorale asupra cotei de 5/8 din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu; restul cotei de 3/8 aparține pârâților și, în calitate de moștenitori legali ai defunctului tată ( cărora le revine cota de 1/8 fiecare, reprezentând cota de din masa succesorală, compusă la rându-i din cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului) și fiicei (fostă ).

Pe de altă parte, cota de 1/8 aparținând fiicei post-decedate a defunctului se va împărți între soțul supraviețuitor ( care are cota de din masa succesorală, conform certificatului de moștenitor nr. 202/1996) și fiica, căreia i-a revenit cota de din masa succesorală.

S-a reținut că în măsura în care cota de 5/8 din imobil urmează a se împărți în trei părți egale, corespunzătoare cotelor de câte 1/3 aparținând reclamantei și pârâților( rezultând cota de 20/96 pentru fiecare), cota de 3/8 se va împărți în patru părți, rezultând cota de 9/96 pentru reclamantă ( compusă din cota de din cota de 3/24-cota de 1/8-), 3/96 pentru intervenientul ( din 3/24) și cota de 12/96 pentru fiecare dintre cei doi pârâți.

A fost astfel admise în parte atât acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și, cât și cererea privind chemarea în judecată a numitului ca persoană ce poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta, formulată de pârâții și și constatându-se că prin aplicarea regulilor partajului privitoare la împărțeala în natură s-ar obține o îmbucătățire excesivă - astfel cum a reieșit și din raportul de expertiză - s-a atribuit bunul părților care l-au solicitat

(anume, pârâții care au fost de acord să rămână în indiviziune cu intervenientul) și care dețin împreună o cotă succesorală net superioară celei a reclamantei.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, Tribunalul a constatat că sunt justificate și corecte concluziile raportului de contraexpertiză tehnică imobiliară efectuată în faza de judecată a apelului. S-a apreciat că în masa succesorală nu poate intra decât suprafața de teren menționată în actul de proprietate, astfel încât, în valoarea masei succesorale nu poate intra decât valoarea suprafeței de teren pentru care părțile dețin titlu de proprietate.

S-a avut în vedere că ambele expertize au folosit aceeași formulă de calcul

(metoda comparației prin bonitate), însă, în expertiza efectuată la instanța de fond s-au adăugat coeficienți care nu au suport în situația de fapt, anume, cei privitori la aspectul urbanistic al imobilelor vecine, care este de fapt aspect urbanistic și estetic al zonei, fiind adăugat un coeficient de +58, fără a se argumenta ce a determinat reținerea acestuia, astfel încât în mod corect, în contraexpertiză nu s-a mai adăugat nici un coeficient.

Instanța de apel a constatat, totodată, că un alt coeficient, anume cel referitor la încadrarea terenului în categoria celor cu suprafață cuprinsă între 150 - 300 mp, a primit o valoare de calcul spre maxim în expertiza efectuată la fondul cauzei ( +9 ), iar în contraexpertiză un coeficient de +3, acesta fiind cel corect având în vedere că, suprafața deținută de părți se situează spre limita minimă de 150 mp și nu spre limita maximă de 300 mp.

În același sens s-a procedat și cu coeficienții,teren pe, la două străzi și,acces la drum modernizat, cu asfalt, coeficienții reținuți în raportul de expertiză efectuat la fondul cauzei fiind mult ridicați față de cei reținuți în raportul de contraexpertiză, fără ca aceste valori majorate să fie justificate în raport cu situația imobilului.

S-a arătat că în raportul de expertiză efectuat la fondul cauzei nu a fost evidențiat, în formula de calcul, modul în care s-a ajuns la valoarea de 1.829 lei/mp.

Tribunalul a considerat astfel ca întemeiată critica referitoare la valoarea exagerată a imobilului stabilită prin raportul de expertiză de la fond, urmând a se reține pentru acesta valoarea de 109.815 lei.

Instanța de apel a reținut totodată că imobilul a fost atribuit către pârâți și intervenient, astfel încât, în mod greșit instanța de fond nu a dispus și obligarea intervenientului la plata sultei corespunzătoare, în raport de cota succesorală deținută de către acesta din imobilul succesoral.

A fost considerată ca justificată critica apelantei pârâte, în sensul că, dată fiind imposibilitatea acesteia de a plăti sulta și acordul său privind atribuirea imobilului către partea care și-a exprimat consimțământul în acest sens; s-a stabilit ca acesteia să i se plătească o sultă corespunzătoare cotei succesorale ce o deține din imobilul succesoral, de către părțile către care se va atribui imobilul în litigiu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta pârâtă, care a solicitat modificarea în parte a soluției, cu consecința ieșirii din indiviziune prin atribuirea imobilului din C,-, părții care îi exprimă disponibilitatea achitării corespunzătoare către celelalte părți a sultei raportate la valoarea actuală de circulație a bunului, stabilite potrivit raportului de expertiză efectuat la prima instanță.

Recurenta a considerat că în mod eronat tribunalul a constatat că valoarea masei succesorale este de 109.815 lei conform raportului de expertiză întocmit de trei experți în fața instanței de apel, dispunând ca recurenta să primească o sultă în valoare de 34.811,33 lei plătită de și de 1.793,64 lei plătită de.

S-a susținut că deși au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză, ele au fost respinse în mod nejustificat, deși între cele două lucrări apar diferențe majore sub aspectul valorii de circulație a terenului ( 320.000 lei în expertiza Judecătoriei Constanța și 65.975 lei în raportul celor trei experți ), ceea ce a condus la o diminuare a sultei datorate părților cărora nu li s-a atribuit în natură imobilul.

Recurenta a precizat că în determinarea corectă a valorii imobilului succesoral trebuie să se țină seama de valorile orientative ale proprietăților imobiliare stabilite de Camera Notarilor Publici, deduse și din amplasamentul zonal al proprietăților; or, în speță, str. - se află poziționat în zona 3.3. în care valoarea terenului construit este de 250 euro/mp.

Criticile recurentei au vizat și modalitatea de efectuare a expertizei tehnice cu trei experți, obiecțiile formulate fiind referitoare la prezentarea, cu ocazia convocării, doar a doi experți, care i-au comunicat că au realizat deja măsurătorile.

Prin întâmpinare, intimații și au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.

S-a arătat că susținerile referitoare la incorecta determinare a valorii imobilului nu sunt întemeiate, în măsura în care instanța de apel a administrat proba cu expertiza efectuată de trei experți, părțile fiind citate corect de către expert, la adresele indicate. Intimații au susținut că își însușesc punctul de vedere al instanței de apel referitor la includerea în baza de calcul utilizată de primul expert a unor coeficienți fără suport real în situația de fapt și care au condus la stabilirea unei valori exagerate în fața primei instanțe, a bunului succesoral.

S-a arătat că în mod judicios instanța de apel a atribuit bunul intimaților, având în vedere cota lor majoritară, posibilitățile de plată a sultelor și împrejurarea că reclamanta locuiește în străinătate.

Analizând criticile de nelegalitate formulate în cauză, în raport de disp. art. 312 al. 3 cod proc. civilă se va reține că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Principala critică în recurs este legată de legalitatea și justețea concluziilor raportului de expertiză efectuat în condițiile art. 295 al. 2 cod proc.civilă, precum și de modalitatea în care a fost desăvârșit probatoriul în cauză și care în ultimă instanță a fundamentat soluția în apel.

Dacă aspectul interpretării probei nu constituie, în sensul dat de art. 304 cod proc. civilă, un motiv de reformare a hotărârii în recurs (având în vedere și abrogarea disp. al. 10 al textului), respectarea și aplicarea corectă a normelor procesuale în administrarea probei reprezintă un element intrinsec al legalității hotărârii.

Astfel, în cauză au fost administrate două expertize tehnice imobiliare, prima în fața Judecătoriei Constanța, iar cea de-a doua în apel, între care au fost identificate diferențe notabile din perspectiva valorii de circulație a terenului în suprafață de 175 mp situat în C,-.

Expertiza efectuată de expert ing., depusă la prima instanță la termenul din 28.02.2008, a consemnat utilizarea metodei comparației prin bonitare pentru determinarea valorii de circulație a terenului, stabilind-o în această manieră la 320.000 lei.

Cea de-a doua lucrare, întocmită de experții Șt., și - și depusă în fața instanței la termenul din 9.03.2009, consemnează în egală măsură utilizarea metodei comparației prin bonitare, corelând în esență aceeași relație de calcul - uzitată și de primul expert - cu valoarea de bază a terenului în funcție de încadrarea în zona I ( 288lei/mp ) și cu coeficientul K sensibil egal cu cel exprimat în prima lucrare; expertiza efectuată de cei trei experți ajunge însă la valoarea de 65.975 lei.

În aceste condiții, respingerea obiecțiunilor formulate de apelanta în ce privește existența acestei diferențe majore între cele două lucrări cu privire la valoarea de circulație a terenului nu a condus la o dezlegare legală dată speței, întrucât trebuiau aduse lămuriri de către experți asupra stabilirii corecte a coeficienților care compun valoarea astfel stabilită.

Potrivit art. 201 cod proc. civilă, părerea expertului este necesară pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, atunci când dezlegarea adusă acestora impune exprimarea unei opinii specializate. Cum expertiza dispusă în cauză privește determinarea, pe baza unor metode și criterii reglementate prin normele specifice corpului profesional, a valorii de circulație a bunului în litigiu, revine experților, iar nu judecătorului, sarcina de a reevalua și de a stabili - în raport de metodologiile standard - care dintre criticile formulate de părți sunt întemeiate.

Or, în speță, nici una dintre probele administrate nu a fundamentat soluția instanței de apel d e înlăturare din calculul uzitat de primul expert a unor coeficienți mai mari, cu consecința reținerii unora mai mici, în absența unor norme standard cu valoare juridică, pentru a justifica motivația legată de adăugarea de către expertula unor coeficienți care nu au suport în situația de faptsauacordarea unui coeficient spre maximum.

În același timp, instanța de apel a constatat inexistența unei formule clare de calcul a primului expert, care să fi condus la determinarea valorii terenului la 1.829 lei/mp, fără a observa însă că nici expertiza efectuată de cei trei experți nu detaliază considerentele formulate în obiecțiuni și care se referă la utilizarea unor valori mai mici pentru unii coeficienți.

Prin urmare, dacă susținerile recurentei privitoare la incorecta derulare a procedurii instituite prin art. 208 cod proc. civilă și la oportunitatea stabilirii valorii de circulație prin alte criterii decât metoda uzitată, nu pot fi reținute (ele fiind evocate pentru prima oară în această cale de atac, iar nu menționate în obiecțiunile depuse în acord cu art. 212 cod proc. civilă), cele referitoare la desăvârșirea cercetării fondului și la necesitatea administrării de probe noi - ipoteza statuată prin art. 312 al. 3 cod proc. civilă - își găsește fundamentarea în cauză.

Pentru toate aceste considerente, urmează a fi admis recursul formulat, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța. Cu ocazia reluării judecății se va solicita experților exprimarea punctului de vedere asupra obiecțiunilor formulate de recurentă la raportul de expertiză efectuat în apel, pentru a se clarifica dacă au fost incluși corect în baza de calcul coeficienții corespunzători, cu trimitere la normele tehnice care au justificat opțiunea pentru valorile utilizate în calcul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul civil declarat de recurenta-pârâtă, cu domiciliul în C,-, -.2,.A,.16, județul C, împotriva deciziei civile nr.236 din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în C,-, județ C și intimații-pârâți, cu domiciliul în C,-, -7,.B,.26 și, cu domiciliul în C,-, -.2,.C,.53, județul

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța, în vederea completării probatoriului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.11.2009.

Președinte, Judecători,

- - - -

- -

Pt.Grefier - aflată în,

Semnează conf.art.261 alin.2

Grefier șef,

Jud.fond:

Jud.apel:;

Tehnored.dec.Jud.-/05.01.2010

Tehnored.disp.gref.RD/4ex/06.01.2010

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

Data: 06.01.2010

Către,

TRIBUNALUL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ

Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de Apel Constanța, ce conține un număr de file, la care sunt atașate dosarul nr- al Tribunalului Constanța ce conține 114 file și dosarul nr- (nr.în format vechi 13204/2006) al Judecătoriei Constanța ce conține 111 file,întrucât prin decizia civilă nr.412/23.11.2009, Curtea a admis recursul formulat de recurenta pârâtă, a casat decizia recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța în vederea completării probatoriului.

Președinte complet, Grefier,

- -

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

Data: 06.01.2010

Către,

TRIBUNALUL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ

Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de Apel Constanța, ce conține un număr de file, la care sunt atașate dosarul nr- al Tribunalului Constanța ce conține 114 file și dosarul nr- (nr.în format vechi 13204/2006) al Judecătoriei Constanța ce conține 111 file,întrucât prin decizia civilă nr.412/23.11.2009, Curtea a admis recursul formulat de recurenta pârâtă, a casat decizia recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța în vederea completării probatoriului.

Președinte complet, Grefier,

- -

Președinte:Mihaela Ganea
Judecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Gabriel Lefter

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 412/2009. Curtea de Apel Constanta