Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 416/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 416
Ședința publică din data de 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în P,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.461 pronunțată la 1 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ P și (), domiciliată în P, Intrarea, nr. 2,. 1B,. D,. 49, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă asistată de avocat din Baroul Prahova și intimatul-reclamant, personal, lipsind intimata-reclamantă ().
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar copie de pe cartea de identitate a recurentei, copie de pe cartea de identitate a soțului recurentei, precum și procesul-verbal (oferă reală de plată) întocmit la data de 28.04.2009 de executorul judecătoresc -.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă, arată că este nelegală varianta de lotizare omologată de instanță, variantă prin care i se atribuie reclamantului imobilul în litigiu.
Instanța nu ținut cont că pârâta este moștenitoarea părinților săi și că a locuit în permanență în imobilul în litigiu, în timp ce pârâtul a cumpărat cota de din imobil de la un nepot al reclamantei, fără măcar să viziteze, în prealabil, casa pe care urma să o cumpere.
La omologarea variantei de lotizare, instanța de apel, a avut în vedere că reclamantul are domiciliul în imobilul supus partajului, așa cum a dovedit cu copia cărții de identitate, fără a avea vreo altă locuință în municipiul P unde desfășoară o mare parte a activității sale profesionale, în timp ce pârâta mai are un imobil în proprietate, tot în P, care este amplasat la unetaj inferior, care permite accesul chiar și unei persoane netransportabilă, cum este soțul pârâtei.
Mai arată că pârâta, cu copia cărților de identitate depuse astăzi la dosar, a făcut dovada că are domiciliul tot în imobilul în litigiu, ca și reclamantul.
Cu privire la faptul că reclamantul își desfășoară activitatea în P, arată că la dosar nu există niciun înscris din care să rezulte acest lucru.
Este adevărat că pârâta mai are o locuință în proprietate, dar nu s-a ținut cont că aceasta este o garsonieră și este situată la etajul unui imobil în care se mai află alte opt garsoniere, iar soțul pârâtei, care suferă de parkinson cerebral, nu poate urca scara în spirală.
De asemenea, nu s-a ținut cont de faptul că pârâta nu a locuit în acel imobil de foarte mult timp, costul utilităților fiind zero.
La omologarea variantei de lotizare, instanța a mai reținut că resursele financiare ale pârâtei sunt limitate, astfel că, aceasta nu ar avea posibilitatea să achite sulta.
Cu extrasul de cont depus la dosar, recurenta a făcut dovada că are banii necesari pentru acoperirea sultei.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că cele trei motive de recurs invocate de pârâtă nu sunt motive de nelegalitate, ci doar o expunere a situației de fapt, ele neputând fi încadrate în dispozițiile invocate de recurentă, respectiv art. 304 pct.9 pr.civilă.
Mai arată că, pentru nelegalitățile prevăzute de art. 304 pct.9 pr.civilă, nu se poate casa decizia, așa cum se solicită de către recurentă, ci, eventual, se poate dispune modificarea hotărârii.
De asemenea, intimatul susține că recurenta nu arată în ce mod instanța de apel a greșit și ce texte de lege au fost încălcate.
Solicită respingerea recursului.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul în replică, precizează că, între cele două termene de judecată, recurenta a primit o notificare să se prezinte la executorul judecătoresc pentru a-și ridica sulta, însă a refuzat acest lucru.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în P,-, jud.P, compus din teren în suprafață de 476 mp și construcție compusă din 3 camere, bucătărie, baie, 2 holuri, 2 cămări, pivnița și 2 magazii, cu atribuirea întregului imobil în proprietatea acestora și obligarea lor la plata sultei de 1/2 din valoarea imobilului către partea adversă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca au cumpărat cota de 1/2 din imobil, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3889/2005 de Biroul Notarului Public, iar vânzătorii, dobândiseră cota de 1/2 din imobil, prin moștenire de la defunctul Cîmpineanu, conform certificatului de moștenitor nr.421/2005, acesta, la rândul său, moștenind cota indiviză de 1/2 de la mama sa, conform certificatului de moștenitor nr.418/205, pârâtei revenindu-i cealaltă cota de 1/2.
Reclamanții au mai susținut că, deși anterior cumpărării au convenit cu toți proprietarii imobilului sa le vândă cota ce o dețin din proprietate, pârâta s-a răzgândit și nu a mai vândut partea sa, susținând că pot locui împreună în imobil, situație imposibil de realizat, întrucât au doi copii minori, iar imobilul nu este comod partajabil. Ulterior, din luna ianuarie 2006, reclamanții și-au schimbat locurile de muncă în P, fiind nevoiți să închirieze un apartament pentru a avea unde locui, în timp ce pârâta mai deține un imobil în str.- -, unde poate locui.
La data de 19.01.2006 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat atribuirea imobilului întrucât are vârsta de 70 ani, iar soțul de 74 ani și este bolnav și netransportabil și că, deși au o garsonieră în P, în str.- -, situată la etajul I, nu pot locui acolo, întrucât soțul este nedeplasabil.
Prin sentința civilă nr.7567/21.09.2007, Judecătoria Ploieștia admis acțiunea formulată de reclamanții-pârâți, a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în P,-, jud.P, prin atribuirea acestuia pârâtei care a fost obligată să plătească reclamanților sulta corespunzătoare, în cuantum de 35.700 euro, în echivalent în lei la data plății, conform cursului de schimb valutar calculat de BNR, reprezentând 1/2 din valoarea terenului, stabilită conform raportului de expertiză tehnică refacere II întocmit de expert, la care se adaugă suma de 43.889,30 lei reprezentând 1/2 din valoarea construcției, stabilită conform raportului de expertiză tehnică completare expert, compensând în totalitate cheltuielile de judecata efectuate de părți.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că imobilul nu este partajabil în natură și că pârâta a dobândit cota de prin moștenire de la părinții săi, pe care i-a îngrijit până la sfârșitul vieții, iar soțul său este bolnav netransportabil, motiv pentru care nu pot locui în imobilul situat în P, str.- -, la etajul I al unei clădiri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, arătând că este nelegală și netemeinică și invocând excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante deoarece, așa cu rezultă din sentința civilă nr. 8720/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B, în urma divorțului și a partajului dintre cei doi reclamanți, apelantul a primit cota de din imobilul în litigiu, precum și toate drepturile și obligațiile ce vor decurge din soluționarea acestui dosar.
Pe fondul cauzei, apelantul-reclamant a precizat că deși i s-a admis acțiunea, în mod greșit, instanța a dispus atribuirea bunului către pârâtă, fără a se fi pronunțat asupra cererii reconvenționale care, din punctul său de vedere, este o simplă întâmpinare.
A mai arătat apelantul că în mod eronat prima instanță nu a luat în considerare faptul că are domiciliul în acel imobil, dar și că nu a avut obiecțiuni la expertize, fiind de acord cu plata sultei către partea adversă. De fapt, pârâta nu are banii necesari pentru plata sultei, refuzând să contribuie și plata onorariilor pentru experți, așa cum era normal, iar, în plus, nu este realistă atunci când apreciază că imobilul în litigiu este supraevaluat.
La rândul său, pârâta a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe, arătând că, deși a fost singura parte care a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în specialitatea topografie, în refacerea acestei probe, expertul desemnat a stabili un preț de 150 Euro/mp teren, motivând o creștere considerabilă a prețurilor, fără a indica vreun act normativ sau contract de vânzare-cumpărare referitor la terenuri tranzacționate în acea zonă. Prin omologarea acestei expertize, instanța a încălcat situația apelantei în propria cale de atac, dincolo de împrejurarea că prețul din contractul pin care reclamanții au dobândit cota de din imobil era de 10.000 Euro.
Apelurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, fără ca apelanții să fi depus întâmpinare la apelul declarat de partea adversă.
La termenul de judecată din data de 1 octombrie 2008, tribunalul a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei (devenită prin divorț ), invocată de apelantul-reclamant.
Prin decizia civilă nr.461 pronunțată la 1 octombrie 2008, Tribunalul Prahova, a admis excepția lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante (devenită prin divorț ), invocata de apelantul-reclamant, a respins acțiunea formulată de intimata-reclamantă (devenită prin divorț ), în contradictoriu cu apelanta-pârâtă, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă și a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva aceleiași sentințe, ca fiind nefondat.
De asemenea, prin aceeași decizie, s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant, s-a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că s-a atribuit imobilul aflat în proprietatea comună a părților, apelantului-reclamant, care a fost obligat la plata sumei de 36.700 euro, în echivalent în lei la data plății, la cursul BNR, cu titlu de sultă către apelanta-pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cauză, deși la momentul promovării acțiunii introductive cei doi reclamanți aveau calitatea de soți, deci de proprietari devălmași asupra cotei de din imobilul situat în P,- jud.P, pe care au dobândit-o prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3889/7.12.2005 la BNP, prin efectul partajului dispus prin sentința civilă nr. 8720/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B apelantul-reclamant a devenit titularul exclusiv al dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în timpul căsătoriei.
S-a mai arătat că, așa cum s-a statuat în literatura juridică, dar și în jurisprudență, hotărârea judecătorească de partaj produce efecte retroactive, în sensul că partea căreia i s-a atribuit bunul este considerat proprietar exclusiv încă de la momentul intrării bunului în patrimoniu, astfel că reclamantul a devenit titularul exclusiv al dreptului de proprietate asupra cotei de din bunul descris mai sus, ca urmare a partajului de bunuri comune după desfacerea căsătoriei, în mod indubitabil, intimata-reclamantă nu mai avea/are calitatea procesuală activă să promoveze prezenta acțiune de ieșire din indiviziune.
Tribunalul, având în vedere art.137 alin.1 Cod procedură civilă cu aplicarea art.728 Cod civil, a admis excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante (devenită prin divorț ), invocată de apelantul-reclamant și a respins acțiunea promovată de aceasta în contradictoriu cu pârâta, ca fiind introdusă de o persoană fără legitimare procesuală activă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că apelul declarat de este fondat, în vreme ce acela exercitat de este nefondat.
În analiza celor două căi de atac decalate în cauză, tribunalul a apreciat că este necesar a se porni de la identificarea criteriilor stabilite de legiuitor pentru atribuirea bunurilor aflate în indiviziune către unul dintre proprietarii comuni.
Astfel, potrivit art.6735al.2 cod pr.civ. instanța trebuie să încerce să realizeze, în primul rând, o împărțeală în natură și, în măsura în care loturile formate nu sunt egale în valoare, ele se vor întregi printr-o sumă de bani numita sultă.
Criteriile ce trebuie avute în vedere la formarea și atribuirea loturilor sunt reglementate de art.6739pr.civilă și vizează acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul ca unii dintre coindivizari înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor ori altele asemenea.
În cauză, tribunalul a apreciat că este evident faptul că nu se poate vorbi de acordul părților la determinarea variantei de lotizare, fără ca mărimea cote-părți să constituie un criteriu de departajare, în condițiile în care fiecare coindivizar deține o cotă de câte din dreptul de proprietate.
În schimb, este necesar să se aibă în vedere faptul că apelantul-reclamant are domiciliul în imobilul supus partajului, așa cum rezultă din copia cărții de identitate de la fila 134 dosar fond, fără a avea vreo altă locuință în municipiul P unde desfășoară o mare parte a activității sale profesionale.
De asemenea, s-a mai arătat că nu poate fi ignorată împrejurarea că apelanta-pârâtă are un imobil în proprietate în P, unde locuiește împreună cu soțul său, amplasat la un etaj inferior, care permite accesul ambilor, chiar și pentru o persoană netransportabilă.
Față de precizările de mai sus, instanța de apel a considerat că, în mod greșit, prima instanță a atribuit bunul imobil în litigiu către apelanta-pârâtă, mai ales că resursele financiare ale acesteia sunt limitate, neprobând că are aptitudinea de a plăti suma stabilită cu titlul de sultă, în schimb, așa cum a dovedit în faza procesuală a apelului, beneficiază de disponibilități financiare suficiente pentru a achita sulta din hotărârea de partaj.
S-a apreciat că nu poate fi luată în considerare critica referitoare la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale a pârâtei, în condițiile în care la dosar nu există o asemenea cerere, utilizându-se doar o denumire eronată a părților litigiului, care ar putea conduce la concluzia existenței unei astfel de cereri incidentale.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtă, tribunalul a apreciat că în mod corect a fost omologată completarea raportului de expertiză în specialitatea topografie prin care s-a stabilit o valoare corectă a terenului supus partajului, în raport de prețurile pieței libere, corespunzător categoriei de folosință, dar și amplasamentului, într-o zonă foarte bună a mun.
S-a arătat că nu poate fi avută în vedere critica potrivit căreia s-a fi încălcat principiulnon reformatio în pejus, care nu are, așa cum a susținut apelanta-pârâtă, o aplicabilitate generală, pentru orice fază procesuală și orice cerere litigioasă, fiind consacrat expres de Codul d e procedură civilă ca regulă de bază în judecarea căilor de atac, fără ca aplicabilitatea sa să poată fi extinsă prin analogie și pentru alte ipoteze.
Față de considerentele reținute, tribunalul, în baza art.296 cu aplicarea art. 6739Cod procedură civilă, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a atribuit acestuia imobilul aflat în proprietatea comună a părților, obligându-l la plata sumei de 36.700 euro, în echivalent în lei la data plății, la cursul BNR, cu titlu de sultă către apelanta-pârâtă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, considerând că sunt incidente în speță dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă, având în vedere că atribuirea imobilului reclamantului este greșită, dat fiind faptul că acesta nu are domiciliul în imobilul în litigiu, nu își desfășoară activitatea în P și are în proprietate și alte două imobile situate în
A mai precizat recurenta faptul că al doilea imobil pe care îl deține este în realitate o garsonieră în care nu mai locuiește de 11 ani întrucât soțul său, având un handicap permanent, nu poate urca scara veche în spirală a garsonierei de pe str.- -.
În cele din urmă a arătat că dispune și de suficiente resurse financiare pentru a achita sulta ce ar rezulta în favoarea intimatului, care de altfel, a cumpărat imobilul fără a-l viziona, în timp ce recurenta are o cotă indiviză din acesta, ca moștenire de la părinții săi.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Tribunalul Prahovaa făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.6739cod pr.civilă, având în vedere că atât reclamantul cât și pârâta au în proprietate și alte imobile și ambii au domiciliul în
În schimb, reclamantul, deși desfășoară activitate profesională în P are o mai mare vocație de atribuire a imobilului câtă vreme prin sentința civilă nr.8720/01.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B s-a dispus desfacerea căsătoriei acestuia și cu ocazia partajării bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, singurul bun care i-a revenit în deplină proprietate, în P, cu sistarea stării de devălmășie, a fost cota de din imobilul litigios.
Prin noțiunea de imobil, atribuită garsonierei, deținută în proprietate, Tribunalul nu a dezavantajat pârâta câtă vreme aceasta a fost folosită pentru a defini o altă locuință a acesteia pe care, de altfel, o are în deplină proprietate.
În ceea ce privește imposibilitatea de deplasare a soțului pârâtei la etajul I al imobilului din P,-, se observă că aceasta nu a făcut dovada existenței imposibilității obiective de acces datorată structurii scării, cu atât mai mult cu cât chiar martora acesteia, arătat că soțul pârâtei s-a deplasat în curtea imobilului pentru a asista la disputa pe care părțile din prezentul proces o aveau.
De altfel, cu sulta primită poate fi achiziționat un imobil care să prezinte posibilitatea unui acces mai facil, cu atât mai mult cu cât pârâta a apreciat tot timpul că imobilul este supraevaluat și valoarea stabilită de către experți este mult prea mare.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la posibilitatea financiară a pârâtei de a achita sulta reclamantului se poate observa că, deși aceasta susține că are suficiente depozite bancare pentru a achita suma respectivă, acestea nu totalizează cuantumul stabilit ca sultă.
De altfel, și reclamantul a făcut dovada existenței unor depozite bancare în fața instanței de apel (fila 25), astfel încât acest criteriu nu poate fi absolutizat în favoarea uneia dintre părți.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la consemnarea greșită a sultei de 35.700 euro, reprezentând din valoarea terenului și 43.889,3 lei, reprezentând din valoarea construcției, se observă că instanța de apel nu a procedat la transformarea sumei din lei în euro, ci pur și simplu a consemnat greșit sulta ca fiind de 36.700 euro.
Aceasta nu reprezintă însă o eroare de judecată pentru a fi supusă controlului judiciar, sub aspectul incidenței dispozițiilor art.304 cod pr.civilă, câtă vreme apelul pârâtei fusese respins sub aspectul stabilirii contravalorii cotei de din imobil, ci o eroare materială de calcul, care poate fi îndreptată potrivit dispozițiilor art.281 cod pr.civilă pe calea unei încheieri de îndreptare eroare materială de către tribunal.
Având în vedere cele de mai sus și observând că situația locativă a reclamantului, în P, este incertă, ca urmare a desfacerii căsătoriei sale și intervenirii partajului bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, Curtea de Apel constată că prin aplicarea criteriilor de atribuire a bunului partajabil prevăzute de art.6739cod pr.civilă, soluția de lotizare aleasă de Tribunalul Prahova este cea legală, astfel încât va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat, conform art.312 alin.1 cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta, domiciliată în P,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.461 pronunțată la 1 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ P și (), domiciliată în P, Intrarea, nr. 2,. 1B,. D,. 49, Cod poștal -, Județ P, ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Constanța
- - - - - C
Grefier,
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.tehnored./CC
2.ex. 26.05.2009
apel - Trib.
apel.
fond- Jud.
fond.
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Constanța
