Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 431/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 431/R/2008
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTOR 2: Viorica Crișan Marta Carmen
- -
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele și împotriva deciziei civile nr. 439/A din 14 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamantul și pe pârâții, și - având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, avocat și numitul, soțul pârâtei recurente, în calitate de mandatar al acesteia, lipsind restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul pârâtei este legal timbrat cu 1o lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Recursul pârâtei nu este timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului declarat de.
Față de excepția invocată, soțul pârâtei recurente, lasă la aprecierea instanței iar cu privire la recursul declarat de solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită anularea recursului declarat de ca netimbrat.
Cu privire la recursul declarat de reclamanta, susține concluziile depuse în scris prin întîmpinare.
CURTEA:
Prin încheierea civilă din 3.04.2006 pronunțată de Judecătoria Dej în dos.nr.2631/2004, s-a admis cererea reclamantului -, în contradictoriu cu pârâții, -, -, și în consecință, în temeiul art.67311pr.civ. raportat la art.728 și urm.civ. s-a dispus vânzarea de către părți prin bună învoială a imobilului apartament nr.1 compus din 2 camere, bucătărie, de alimente, baie, 2 antreuri, 1 boxă pivniță, garaj în curte, situat în D,-, jud.C, înscris în CF nr.5642 D, nr.top 983/1/I/I cu cota de 26/100 din părțile indivize comune înscrise în CF nr.5641 colectivă, nr.top 983/1 constând din împrejmuire, branșamente, racorduri de apă, canal, gaz metan și curent electric, precum și teren în suprafață de 925 mp aferent casei, curții și grădinii.
S-a stabilit ca vânzarea imobilului să se facă în cel mult 4 luni de la data rămânerii definitive a încheierii.
Prin decizia civilă nr.607 din 28.09.2006 pronunțată de Tribunalul Cluj în dos.nr-, s-a respins apelul declarat de pârâtele și împotriva încheierii civile pronunțate la data de 3.04.2006 de Judecătoria Dej în dos.nr.2631/2004, pe care a menținut-o în întregime. Au fost obligate apelantele să îi plătească intimatului -, cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.
Prin decizia civilă nr.3 din 5 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dos.nr-, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtele și, împotriva deciziei civile nr.607 din 28.09.2006 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dos.nr-, care a fost menținută.
Ulterior, prin încheierea civilă din 30 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Dej în dos.nr.2631/2004, s-a admis cererea reclamantului -, în contradictoriu cu pârâții, -, - și în consecință, în temeiul art.67311pr.civ. raportat la art.728 și urm.civ. s-a dispus vânzarea de către executorul judecătoresc a imobilului apartament nr.1 compus din 2 camere, bucătărie, de alimente, B, 2 antreuri, 1 boxă pivniță, garaj în curte situat în D,-, înscris în CF individuală nr.5642 D, nr.top 983/1/I/I cu cota de 26/100 din părțile indivize comune înscrise în CF nr.5641 colectivă, nr.top 983/1 constând din împrejmuire, branșamanete, racorduri de apă, canal, gaz metan și curent electric, precum și teren aferent casei, în suprafață de 925 mp, curte și grădină. S-a stabilit termen de control pe data de 10.09.2007.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că întrucât vânzarea prin bună învoială dispusă prin încheierea civilă din 3.04.2006 nu s-a realizat, la termenul din 23.04.2007 reclamantul a solicitat instanței să dispună vânzarea apartamentului prin executorul judecătoresc, conform art.67311pr.civ.
Așa fiind, în baza art.728 civ. și art.67311pr.civ. s-a admis cererea reclamantului și s-a dispus vânzarea apartamentului de către executorul judecătoresc.
Prin decizia civilă nr.439 din 14 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dos.nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtele și împotriva încheierii civile din 30.04.2007, pronunțată de Judecătoria Dej în dos.nr.2631/2004, care a fost menținută în întregime.
Pentru decide astfel, tribunalul a reținut că prin pronunțarea încheierii civile din data de 30.04.2007, nu li s-a produs apelantelor nici o vătămare în condițiile în care acestea au avut posibilitatea să pună concluzii în ședința publică din 23.04.2007, iar motivele cuprinse în concluziile scrise înregistrate la data de 2.05.2007 au mai fost invocate și cu ocazia pronunțării încheierii civile din 3.04.2007, astfel încât dreptul la apărare al apelantelor nu a fost încălcat.
Referitor la criticile aduse de apelante în privința neefectuării unei noi expertize pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului, art.67311alin.3 pr.civ. nu prevede obligația efectuării unei noi expertize de evaluare a imobilului, atunci când vânzarea se face de către executorul judecătoresc. O astfel de expertiză nici nu este relevantă în cauză, în condițiile în care partajul prin atribuirea bunului către unul dintre coproprietari cu obligarea acestuia la plata sultei, nu este posibil.
Încheierea civilă din 3.04.2006 a Judecătoriei Dej prin care s-a dispus vânzarea apartamentului în litigiu de către părți prin bună învoială, a rămas definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr.607/A/2005 a Tribunalului Cluj și irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr.3/R/2007 a Curții de APEL CLUJ. În considerentele acestor decizii s-a reținut că interdicția de înstrăinare privitoare la cota parte de 5/8 din imobil are un izvor convențional, ea fiind stipulată prin contractul de întreținere încheiat între pârâte.
În ceea ce privește dreptul de uzufruct viager întabulat în favoarea pârâtei, s-a reținut că acesta este într-adevăr un drept real ce grevează întregul imobil în litigiu, astfel încât trebuie respectat și de către reclamant. Deși prima instanță nu a menționat în mod expres aceasta în dispozitivul încheierii, este subânțeles că vânzarea nu poate fi făcută decât cu prezervarea dreptului de uzufruct înscris în favoarea pârâtei, fiind ovrba despre vânzarea unui bun imobil grevat de un drept de uzufruct viager.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele și.
În recursul declarat de pârâta, s-a solicitat modificarea deciziei atacate cu consecința admiterii apelului, iar pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamantul -, cu obligarea lui la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său, pârâta a susținut că prin încheierea contractului de întreținere cu pârâta, a dobândit 5/8 părți din imobilul situat în D,-. Contractul a fost încheiat anterior introducerii de către reclamant a cererii de ieșire din indiviziune. Obiect al ieșirii din indiviziune îl constituie cota de parte din apartament, din care pârâta are parte, iar reclamantul - are părți.
În continuare, pârâta a invocat dispozițiile art.475, 480, 481 și 728 civ. precum și art.16, art.44 și art.136 din Constituie, arătând că a dobândit proprietatea în mod licit, motiv pentru care nu este de acord cu înstrăinarea apartamentului.
De asemenea a mai arătat pârâta că ea nu este coerede cu reclamantul, întrucât ea a dobândit proprietatea prin contract oneros, în timp ce reclamantul a dobândit-o prin moștenire. Cei doi se află în indiviziune cu privire la nuda proprietate asupra apartamentului.
În opinia recurentei, instanțele au interpretat în mod eronat prevederile art.728 civ. pentru că supun judecății nu doar cota de parte din imobil, cât reprezintă partea de moștenire, ci întregul imobil, încălcând astfel prevederile art.16, art.44 și art.136 din Constituție.
Pârâta a fost de acord cu ieșirea din indiviziune prin atribuirea întregului imobil la aceasta, cu plata sultei corespunzătoare, însă prin raportul de expertiză efectuat în cauză, apartamentul a fost supraevaluat.
Instanța de judecată i-a atribuit reclamantului mai mult decât a cerut prin acțiune, fiindcă a dispus vânzarea întregului imobil și nu doar a cotei de părți din parte a lui -, ci a adăugat la masa succesorală și cota de parte ce constituie bun propriu al pârâtei, respectiv a pârâtei.
Reclamantul a declarat fals în acțiune că deține 3/8 parte din apartament, când în realitate el deține doar parte din masa succesorală. "Pornind de la această minciună în percepții masa succesorală este extinsă de la cota de parte din apartament cât este real la dimensiunea întregului apartament ca mai apoi instanțele să hotărască neîntemeiat, bazată pe această percepție, vânzarea întregului apartament cu încălcarea tuturor prevederilor legale arătate".
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 6 și 9 pr.civ.
În recursul declarat de pârâta, s-a solicitat casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului său, pârâta a susținut că decizia atacată este nelegală, întrucât i s-a încălcat dreptul la apărare. În mod greșit a afirmat instanța de apel că au fost aceleași concluzii depuse ca și la încheierea din 30.04.2007.
Este nelegală reținerea instanței că efectuarea unei noi expertize nu ar avea relevanță în cauză, deoarece partajul prin atribuirea bunului către unul dintre coproprietari nu este posibilă.
Expertiza efectuată în cauză conține multe greșeli, printre care aceea că nu s-a calculat uzufructul recurentei asupra întregului imobil, existând interdicția de vânzare a imobilului.
Imobilul a fost cumpărat de recurentă, iar în testamentul lăsat de către defunctul ei soț, și în certificatul de moștenitor, este stipulat că pe toată durata vieții ea are "uzul fruct" și deține 3 părți, iar reclamantul o parte.
Intimatul - prin întâmpinare depusă la dosar 23-24, a solicitat respingerea recursurilor și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursurile, curtea reține următoarele:
1.) În ceea ce privește recursul declarat de pârâta, curtea reține că asupra imobilului apartament nr.1 situat în D,-, s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea lui și, precum și a dreptului de folosință în cotă de 200/925 parte asupra terenului, cu încheierea din 11 septembrie 1980, în CF nr.5641 D, nr.top 983/1/ Cu încheierea nr.8585 din 14 septembrie 1993, s-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului, în favoarea lui și.
După decesul coproprietarului la data de 10.01.1994, în baza certitificatului de moștenitor, asupra cotei de parte din apartament, cu încheierea nr.4131 din 14 octombrie 1994, sub -27 s-a întabulat dreptul de proprietate în cotă de parte în favoarea pârâtei în calitate de soție și legatară, și în cotă de parte în favoarea reclamantului -, în calitate de fiu. deține 1/1 parte din masa succesorală cu titlu de uzufruct viager, iar - are doar nuda proprietate asupra cotei de parte din masa succesorală, rămasă după defunctul, care a fost de parte din întregul apartament.
În aceeași carte funciară, cu încheierea din 18.05.2004, s-a întabulat dreptul de proprietate ca bun propriu cu titlu de întreținere, în favoarea pârâtei, asupra cotei de 5/8 parte privind nuda proprietate.
Prima instanță și instanța de apel nu au reținut o stare greșită de fapt, așa cum susține eronat recurenta.
Potrivit art.728 alin.1 civ. nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.
Câtă vreme părțile se află în indiviziune, reclamantul are dreptul să solicite sistarea stării de indiviziune asupra apartamentului.
Din moment ce părțile dețin doar cote ideale, matematice din imobil, iar nu părți disctincte, separate, ele sunt coproprietare în indiviziune asupra întregului apartament, și nu doar asupra cotei de parte din apartament, care constituit masa succesorală rămasă după defunctul.
De aceea ieșirea din indiviziune are loc asupra întregului imobil și nu doar cu privire la cota de parte.
Aceasta nu înseamnă că prin ieșirea din indiviziune, reclamantul va dobândi mai mult decât i se cuvine, așa cum îi este teamă recurentei.
Întrucât coindivizarii asupra apartamentului nu au reușit să îl împartă prin bună învoială, conform art.6734pr.civ. în mod corect prima instanță a dispus în baza art.67311alin. (1) același cod, ca vânzarea să se facă de către executorul judecătoresc.
În ceea ce privește prețul la care urmează să fie vândut apartamentul de către executorul judecătoresc, se vor aplica regulile de la licitația publică.
De aceea a susținut instanța de apel că în prezent nu mai prezintă relevanță efectuarea unei noi expertize tehnice, pentru că vânzarea apartamentului se va face de către executorul judecătoresc prin licitație publică.
Prin hotărârile pronunțate de prima instanță și de instanța de apel, nu au fost încălcate dispozițiile art.16, art.44 alin. (1), (2), (7) și art.136 alin. (5) din Constituție, art. 475, art.480, art.481 și art.728 civ. și art.6731-14pr.civ.
Așa fiind, în temeiul art.304 pct.6 și 9 pr.civ. se va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
2.) Referitor la recursul declarat de pârâta, curtea reține că aceasta nu și-a timbrat calea de atac.
Conform art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plăteasc anticipat.
Întrucât recurenta nu și-a timbrat recursul cu ocazia înregistrării lui, aceasta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 9,5 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei pentru termenul din 16 ianuarie 2008, cu mențiunea achitării lor, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Deși procedura de citare cu recurenta a fost legal îndeplinită, inclusiv cu mențiunea achitării sumelor datorate concret, aceasta nu și-a îndeplinit în mod nejustificat obligația legală privind plata taxelor de timbru datorate legal.
Așa fiind, la termenul din 20 februarie 2008, curtea a invocat din oficiu excepția de netimbrare a recursului, pe care a admis-o în baza art.137 alin.1 pr.civ. coroborat cu art.3 lit.c), art.11 și art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și în consecință, va anula recursul pârâtei, ca netimbrat.
În temeiul art.274 alin.1 pr.civ. recurentele și vor fi obligate în solidar, să îi plătească intimatului -, cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 1.500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția invocată din oficiu de instanță privind netimbrarea recursului declarat de pârâta și în consecință, anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.439/A din 14 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dos.nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile 439/A din 14 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dos.nr.439/117 din 2007.
Obligă recurentele și în solidar, să îi plătească intimatului, cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 1.500 lei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.DT: 23.02.2008
Dact.CA: 25.02.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Viorica Crișan Marta Carmen
