Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2674/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.437
Ședința publică de la 04 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulat de pârâtul G, împotriva deciziei civile nr961A din 01.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta () -.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2009, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25 februarie 2009 și apoi pentru data de 04 martie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6743/14.09.2007, Judecătoria Sectorului 2 Baa nulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant G, a admis cererea de partaj formulată de reclamanta (fostă ), în contradictoriu cu pârâtul G, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote egale de contribuție, apartamentul nr.1 din B,-, parter, sector 2, în valoare de 367.232 lei, a dispus partajarea imobilului, a atribuit pârâtului G apartamentul nr.1 din B,-, parter, sector 2, a obligat pârâtul la plata sumei de 183.616 lei, reprezentând sultă corespunzătoare cotei de drept a reclamantei, stabilind termen de plată a sultei către reclamantă - două luni de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B în data de 22.05.2006 reclamanta (fostă ) a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună împărțirea bunurilor comune, dobândite în timpul căsătoriei desfăcute prin sentința civilă nr.16821/1998.
A arătat reclamanta că în masa partajabilă este cuprins dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1 din B,-, parter, sector 2.
În data de 06.02.2007 pârâtul a depus la dosar un set de înscrisuri iar printr-o petiție din data de 07.02.2007, intitulată "note scrise", pârâtul a subliniat faptul că deși în acțiune se vorbește despre bunuri comune, reclamanta solicită numai partajarea apartamentului pe care foștii soți l-au ocupat mai întâi în calitate de chiriași, urmare a unui schimb de locuință efectuat în anul 1989 și care a fost achiziționat în anul 1997, în baza Legii nr.112/1995, la data perfectării contractului de vânzare - cumpărare cei doi fiind separați în fapt încă din anul 1993, când reclamanta a părăsit domiciliul conjugal.
A susținut pârâtul că din prețul vânzării reclamanta nu a achitat decât suma de 100.000 (ROL), diferența până la suma de 23.624.736 lei (ROL) și comisionul de 236.247 lei (ROL) fiind achitată de el, astfel că a re o cotă de 90% la achiziționarea apartamentului. De asemenea, arată că, după despărțirea în fapt, el a fost cel care a suportat cheltuielile de întreținere, calculate pentru trei persoane până la data pronunțării divorțului, cheltuielile de reparații, plata impozitului pe proprietate.
În ședința publică de la 09.02.2007, cererea pârâtului a fost calificată de instanța de judecată drept cerere reconvențională, la același termen de judecată punându-i-se în vedere să plătească o tacă judiciară de timbru în valoare de 2.087,20 lei și timbru judiciar de 5 lei, cuantumul taxei de timbru fiind calculat în raport de valoarea de circulație a imobilului, stabilită prin expertiza efectuată de expert și necontestată de pârât (fila 86 din dosarul de fond).
Urmare a cererii de asistență judiciară formulată de pârâtul - reclamant, admisă în parte prin încheierea dată în Camera de Consiliu de la 14.06.2007, taxa judiciară de timbru datorată de acesta a fost redusă la suma de 1.040 lei, sumă pe care pârâtul - reclamant nu a înțeles să o plătească, astfel că instanța, în conformitate cu dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 modificată, a anulat cererea reconvențională ca netimbrat.
Instanța a constatat că în timpul căsătoriei desfăcute prin sentința civilă nr.16821/19.11.1998 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr.8837/1998, părțile au dobândit, cu contribuție egală, apartamentul nr.1 din B,-, sector 2, a cărui valoare de circulație este, conform raportului de expertiză întocmit de expert, de 367.232 lei.
Referitor la cota de contribuție a părților la dobândirea acestui bun, dincolo de faptul că, urmare a anulării cererii reconvenționale ca netimbrată, instanța de judecată nu a analizat susținerile pârâtului - reclamant cu privire la cota sa de contribuție, pretins a fi de 90% și justificată prin aceea că reclamanta - pârâtă nu a plătit decât suma de 100.000 lei (ROL) din prețul vânzării, pârâtul - reclamant fiind acela care a suportat și cheltuielile de întreținere, precum și taxele și impozitele aferente proprietății, s-a avut în vedere modalitatea de achiziționare a imobilului - în baza Legii nr.112/1995, act normativ de protecție socială a chiriașilor ce a stabilit prețuri mult sub valoarea reală a imobilelor, favoare ce trebuie să profite în egală măsură celor care le-au ocupat în calitate de chiriași.
Intrând deci în patrimoniul comun, în modalitatea arătată, nu se poate pune problema determinării unei contribuții superioare la dobândirea apartamentului de către acela din soți care, după separația faptică, achită integral diferența de preț. Ar fi cu totul inechitabil ca, în cazul în care unul dintre soți plătește prețul (modic) al apartamentului, acesta să devină proprietatea sa exclusivă, celălalt soț fiind îndepărtat de la beneficiul pe care legea l-a acordat ambilor soți.
Instanța a apreciat ca imobilul să fie atribuit pârâtului, care locuiește în acesta și nu are în proprietate un alt imobil, stabilind termen de plată a sultei datorate reclamantei, în sumă de 183.616 lei (RON), două luni de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Prin decizia civilă nr.961/01.09.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins apelul declarat de apelantul - pârât G, împotriva sentinței civile nr.6743/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B, ca nefondat, a admis cererea de aderare la apel formulată de (fostă ), a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul următor: constată că valoarea apartamentul nr.1 din B,-, parter, sector 2 este de 509.500 lei. A obligat apelantul - pârât la 254.750 lei cu titlu de sultă către apelanta - reclamantă. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate și a obligat apelantul - pârât la 1.250 lei cheltuieli de judecată către apelanta - reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că comunitatea de bunuri este, prin urmare, un efect al căsătoriei și deci bunul dobândit de oricare dintre soți, în condițiile menționate, este comun, chiar dacă numai unul dintre ei a contribuit efectiv la acea dobândire, dar contribuția soților la dobândirea bunurilor comune este presupusă de lege și nu este o condiție pentru considerarea bunurilor ca fiind comune.
De această contribuție se ține seama pentru determinarea părților ce se cuvin soților în cazul împărțirii bunurilor comune.
Tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor care guvernează comunitatea de bunuri, reținând temeinic și legal că apartamentul aflat în litigiu constituie bun comun dobândit de foștii soți în timpul căsătoriei (1997).
Potrivit art.119 Codul d e procedură civilă, dacă apelantul-pârât avea pretenții proprii în legătură cu acțiunea sau cu mijloacele de apărare ale reclamantei trebuia să formuleze cerere reconvențională în cadrul căreia să solicite complinirea masei partajabile.
Deși apelantul-pârât a formulat cerere reconvențională solicitând să se constate cota sa de contribuție majoritară, nu a înțeles să-și îndeplinească obligația legală de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, astfel încât sancțiunea anulării ca netimbrată a cererii a fost corect aplicată de instanța fondului.
În fine, tribunalul a înlăturat ca nefondată critica formulată de apelantul G ce vizează greșita administrare a probatoriului în fața instanței de fond, reținând că au fost respectate dispozițiile art.167-169 Codul d e procedură civilă, apelantul-reclamant a renunțat la administrarea probei testimoniale în ședința publică din data de 09.02.2007, iar în ședința publică din data de 14.09.2007, apelantul-pârât, fiind prezent personal și asistat de apărător, a declarat că nu are probe de administrat pe fondul cererii principale de partaj.
În contextul celor reținute a apreciat tribunalul că se impune precizarea că rolul activ al instanței, astfel cum este prevăzut în art.129 alin.5 Codul d e procedură civilă presupune doar aflarea adevărului judiciar, instanța neputându-se substitui părții ce a beneficiat de asistență juridică a unui avocat.
Așadar rolul activ al judecătorului, la care face referire apelantul, nu poate deveni un mijloc de promovare a conduitei procesuale a părților care sunt datoare să-și exercite drepturile procesuale cu bună-credință.
În ceea ce privește apelul aderent formulat de apelanta-reclamantă, s-a reținut a fi fondat în considerarea celor ce urmează:
Este de principiu că în cadrul operațiunilor de partaj, se are în vedere valoarea bunurilor din momentul împărțeli și nu valoarea existentă în momentul nașterii stării de indiviziune. În acest mod, diminuarea valorii prin uzură morală sau fizică la fel ca și sporul de valoare se impută asupra drepturilor tuturor coproprietarilor ori, dimpotrivă profită tuturor, iar nu numai unuia dintre ei.
Așadar, egalitatea în drepturi a părților și echitatea partajului, nu poate fi realizată decât în condițiile stabilirii valorii de circulație a bunurilor indivize la
data efectuării partajului.
Pentru aceste considerente, tribunalul a reținut valoarea de circulație a imobilului situat în B,-, parter, sector 2, ca fiind de 509.500 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de.
Criticile vizând atribuirea imobilului și stabilirea sultei în lei, au fost înlăturate ca nefondate, întrucât, în aprecierea sa, instanța de fond a dispus atribuirea către apelantul - pârât în raport de nevoia mai mare a acestuia, de posibilitatea mai redusă de a obține altă locuință, precum și de împrejurarea că acolo a locuit și locuiește în continuare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul - pârât, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
- instanța de apel trebuia să rețină că apartamentul în litigiu a fost obținut de pârât în urma unui schimb de locuință cu o terță persoană, pe vremea când ambele apartamente erau deținute în baza unor contracte de închiriere cu statul;
- instanța de apel trebuia să rețină că pârâtul a fost titularul contractului de închiriere al apartamentului în litigiu, că el a achitat avansul pentru apartament și ratele ulterioare care îi erau reținute din salariu, că soția sa a contribuit doar cu 1% din valoarea locuinței întrucât ajuta familia fratelui ei care avea dificultăți financiare. Trebuia reținută cota de contribuție a pârâtului de 99% la dobândirea apartamentului.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Recurentul reiterează prin motivele de recurs critica formulată și în apel, vizând dobândirea apartamentului în litigiu numai de către el în urma unui schimb de locuințe deținute cu contracte de închiriere, anterior căsătoriei. Susține recurentul că în urma schimbului de locuințe apartamentul în litigiu de devenit bunul său propriu.
Curtea va înlătura această critică deoarece prin schimbul de locuință pe care recurentul l-a făcut anterior căsătoriei el nu a dobândit un drept de proprietate, ci doar un drept locativ pentru apartamentul în litigiu.
Recurentul era titularul contractului de închiriere al apartamentului, dreptul de proprietate asupra acestuia aflându-se în patrimoniul statului.
Transferul dreptului de proprietate din patrimoniul statului s-a produs în momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr.3140/01.04.1997, încheiat în baza Legii nr.112/1995, când părțile erau deja căsătorite, astfel încât apartamentul a intrat în comunitatea de bunuri a soților.
Sub aspectul dreptului de proprietate nu prezintă relevanță că recurentul a fost titularul contractului de închiriere, legiuitorul recunoscând și celuilalt soț, respectiv intimatei, o cotă egală cu a recurentului.
Restul motivelor de recurs care vizează o cotă de contribuție de 99% a recurentului și de 1% a intimatei la dobândirea apartamentului nu vor fi analizate de către instanța de recurs, având în vedere că această pretenție a făcut obiectul cererii reconvenționale a pârâtului în fața instanței de fond, cerere ce a fost anulată ca netimbrată (după ce instanța, în urma admiterii cererii de asistență judiciară, redusese la cuantumul taxei de timbru datorată de pârât). Această soluție a fost menținută de instanța de apel, astfel încât instanța de recurs nu poate păși la analizarea unei cereri reconvenționale care este anulată și pentru care, până în recurs, nu a existat o cercetare în fond.
În consecință, față de considerentele de mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei față de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât G, împotriva deciziei civile nr.961 A/01.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă (fostă ).
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată față de intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - ---
GREFIER
Red.
.
2 ex./29.05.2009
TB-4 -;
Jud.2 -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
