Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 443/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 443
Ședința publică din data de 18 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ana Roxana Tudose
JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Constanța Ștefan Gherghina C -
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul domiciliat în com., jud.B, împotriva deciziei civile nr.2 pronunțată la 9 ianuarie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții -, toți domiciliați în com. jud. B, cu domiciliul în B, I,. 8.E,. 7, jud.B și reședința în com., jud.B, - domiciliată în B, Bd.1 - 2.. 5.,. 18, jud.B, domiciliată în com. sat, jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea intimaților-reclamanți să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18 aprilie 2008, când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Asupra prezentului recurs civil, constată:
Prin cererea înregistrată la nr. 907/2005 la Judecătoria, reclamanții, G, și, au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajul averii succesorale rămasă de pe urma defunctului - decedat la data de 27.09.1998, cu ultimul domiciliu în comuna, jud.
In motivarea acțiunii s-a arătat că de pe urma defunctului a rămas averea succesorală compusă dintr-un imobil casă de locuit, în suprafață construită de 52. și anexe gospodărești, în suprafață de 24. precum și terenul aferent în suprafață de 500.
.//.
-2-
Pârâtul-reclamant a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței să se dispună partajarea suprafeței de 1,07 ha. teren cu vecinătățile arătate în titlul de proprietate nr. 56217/89 din 01.08.2005.
Prin sentința civilă nr. 1008/02.12.2005 a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, și, iar prin decizia civilă nr. 104/04.04.2006 a fost admis apelul, desființată sentința apelată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a-1 soluționa pe fond, cu procedura legal îndeplinită și cu moștenitorii reclamantului G - decedat la data de 27.11.2005, ocazie cu care vor fi analizate și celelalte motive de apel.
În considerentele deciziei s-a reținut că acțiunea formulată inițial a fost înregistrată pe rolul judecătoriei la data de 16.05.2005, având ca obiect partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului. Pe parcursul procesului respectiv, la data de 27.11.2005, a decedat reclamantul G, în acest sens fiind depus la dosar, în copie xerox, certificatul de deces.
Potrivit art.243 Cod proc.civilă, față de această situație, instanța de fond trebuia să dispună introducerea în cauză a moștenitorilor acestui defunct, iar nu să procedeze la judecarea acțiunii, pronunțând o hotărâre în care apare ca reclamant și G, deși acesta era decedat.
În fond, după casare, instanța a procedat la introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului G, în persoana reclamantei, aceasta fiind moștenitor testamentar, conform adresei nr. 2682/19.02.2006 a Primăriei comunei.
În administrarea probei cu înscrisuri au fost depuse la dosarul cauzei următoarele: adeverința eliberată la data de 16.09.2005 de Primăria, adresa nr. 3934/17.10.2006 a aceleiași primării, autorizație pentru executarea de lucrări nr. 1390 din 10.05.1973, fila din registrul agricol aferentă anilor 1959-1961 defunctului, carnet de evidență nr.3209 eliberat de Oficiul Forței de Muncă pe numele G, adeverința nr.962/11.03.2004 eliberată de Primăria com. adeverința nr.121 din 12.10.2006 eliberată de SC Grup SRL
In cauză au fost audiați martorii -, depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
In conformitate cu dispozițiile art.218-225 cod pr.civilă, s-a procedat la interogarea reclamantelor și, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
Prin încheierea pronunțată la data de 19.10.2006, au fost admise în principiu și în parte acțiunea principală și cererea reconvențională.
S-a constatat că de pe urma defunctului a rămas masa succesorală compusă din: o casă de locuit și anexe gospodărești situate pe terenul în suprafață de 500 mp. identificat în titlul de proprietate nr. 56217/89 din 01.08.2005, tarlaua 26, parcela 610 și terenul în suprafață de 1 ha și 1200 mp. înscris în titlul de proprietate nr. 56217/89 din 01.08.2005.
S-a constatat că de pe urma aceluiași defunct au rămas ca moștenitori: reclamanta - în calitate de fiică, cu o cotă de 1/6 din masa
-3-
succesorală, - în calitate de fiică a defunctului și moștenitor testamentar al defunctului G, cu o cotă de 2/6 din masa succesorală, reclamanta - în calitate de fiică, cu o cota de 1/6 din masa succesorală, reclamanții, și - - în calitate de nepoți din fiică predecedată ( ), toți cu o cotă de 1/6 din masa succesorală.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
De pe urma defunctului a rămas masa succesorală compusă din: un imobil casă de locuit și anexe gospodărești situate în intravilanul comunei, pe terenul identificat în titlul de proprietate nr. 56217/89 din 01.08.2005 la tarlaua 26 parcela 610.
Astfel, la fila 29 din dosar, la solicitarea reclamantei, Primăria comunei comunică acesteia faptul că defunctul a deținut două proprietăți, din care una a vândut-o pârâtului. După întocmirea actului de vânzare-cumpărare, pârâtului i s-a întocmit un nou rol în registrul agricol.
De asemenea, prin certificatul de moștenitor autentificat sub nr. 454/23.11.1982, s-a constatat ca masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, cota de 1/2 parte indiviză din casă, situate în V satului și comunei. acestui imobil, stabilite la acel moment, au fost la nord și vest -teren CAP, la est -, la sud - drum național B- Aceste vecinătăți coincid cu vecinătățile arătate în cererea de autorizație pentru efectuarea construcției pe care defunctul a făcut-o în anul 1973.
S-a mai reținut faptul că martora (fila 46 din dosar) a declarat că defunctul a avut 3 case de locuit, din care una a vândut-o lui.
De pe urma aceluiași defunct s-a mai reținut ca a mai rămas terenul în suprafață de 1 ha. și 1200 mp. în conformitate cu titul de proprietate nr.56217/89 din 01.08.2005.
Moștenitori cu vocație succesorală concretă au rămas: reclamanta -, în calitate de fiică, cu o cotă de 1/6 din masa succesorală, în calitate de fiică a defunctului și moștenitor testamentar al defunctului G - cu o cotă de 2/6 din masa succesorală, reclamanta, în calitate de fiică, cu o cotă de 1/6 din masa succesorală, reclamanții, și -, în calitate de nepoți din fiică predecedată ( ) - toți cu o cotă de 1/6 din masa succesorală și pârâtul, în calitate de fiu - cu o cotă de 1/6 din masa succesorală.
Potrivit principiilor care guvernează devoluțiunea succesorală legală, împărțirea moștenirii se face pe tulpini, părțile primind cote-părți egale din masa de împărțit. În ceea ce-i privește pe reclamanții, și -, aceștia primesc cota-parte ce s-ar fi cuvenit fiicei, dacă ar fi fost în viață.
Pentru evaluare și lotizare, în cauză au fost desemnați experți specialitatea construcții și specialitatea topografie și cadastru.
La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză specialitatea construcții - întocmit de expert tehnic și specialitatea topografie și cadastru -întocmit de
-4-
expert tehnic, centralizarea find întocmită de expert tehnic, fiind propuse instanței, spre omologare, 4 variante de lotizare.
In urma probelor administrate, Judecătoria Pap ronunțat sentința civilă nr. 897/02.08.2007, prin care a admis acțiunea și cererea reconvențională și a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei a II-a din raportul de expertiză refăcut întocmit de expert, atribuind părților loturile conform acestuia.
A fost obligat pârâtul-reclamant la 200 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 6739cod pr.civilă, respectiv cota ce se cuvine fiecăruia, natura bunurilor supuse împărțelii și ocupația părților.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece instanța nu a apreciat corect probele administrate, în sensul că există o singură casă de locuit și o anexă, casă care a fost construită prin efort propriu, așa cum rezultă din adeverința nr. 1588/25.05.2004, certificatul de moștenitor nr. 454/1982 și contractul de vânzare-cumpărare nr. 938/12.07.1988.
Susține apelantul că a existat o singură casă de locuit și pe ruinele anexei a construit, împreună cu soția, o locuință în care au stat părinții săi, ei locuind în casa bătrânească ce aparținea lui și, cu acordul acestuia, a procedat la modificarea construcției vechi și edificarea alteia noi, compusă din: sufragerie, beci, magazie, garaj, bucătărie, baie, a modificat instalația electrică, a betonat curtea.
Mai arată apelantul că tatăl său nu avea posibilități materiale să edifice o construcție nouă și, deși a arătat că în titlul de proprietate emis era strecurată o eroare întrucât nu s-a trecut în vecinătate la imobilul curți-construcții, conform actului de vânzare-cumpărare pe latura de vest și că imobilele sunt în aceeași aceeași curte, nu există drum între acestea, iar accesul între case se face prin curtea interioară, instanța a reținut greșit cota-parte de 1/2 a defunctei, deși, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 454/1982, reclamantele-intimate au renunțat la această succesiune în favoarea lui G, care a vândut-o cu act de vânzare-cumpărare lui. din certificat coincid cu cele ale construției proprietatea sa, fiind inversate ca denumire pe laturile de nord și sud, însă instanța trebuia să aibă ca element de referință 10, care nu poate fi schimbat.
O altă critică se referă la faptul că s-a dat o interpretare greșită succesiunii de adeverințe, care se contrazic, argumentul ce trebuia avut în vedere era acela că tatăl său, după vânzare, și-a rezervat clauza de uzufruct viager, ceea ce denotă că nu mai avea o altă locuință.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a încheierii și sentinței, în sensul de a se exclude din masa succesorală imobilul casă de locuit.
In subsidiar, solicită ca imobilul în litigiu să-i fie atribuit, deoarece locuiește în acesta și a făcut investiții cu privire la acest imobil.
Prin decizia civilă nr.2 din 09.01.2008 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul, menținând ca legală și temeinică sentința de fond.
.//.
-5-
În considerentele hotărârii s-a reținut că din probele administrate rezultă indubitabil că defunctul a avut în proprietate două case de locuit, cele două proprietăți fiind despărțite prin gard, una dintre ele fiind înstrăinată apelantului din prezenta cauză.
A mai reținut tribunalul și faptul că defunctul, la momentul ridicării casei ce i-a aparținut, era încadrat în muncă, realiza venituri, astfel că susținerile apelantului în sensul că acea casă ar fi fost ridicată prin efortul său, nu sunt fondate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr-, o primă critică vizând faptul că atât prima instanță cât și instanța de apel au pronunțat soluții nelegale întrucât s-au ignorat probele administrate, din care rezulta faptul că la data demarării construcției în cauză sus-numitul era salariat, fapt atestat prin adeverința nr-, în virtutea acestei calități benefiicind de posibilitatea de a cumpăra la preț redus cărămidă, în timp ce defunctul era pensionar, venitul abia ajungându-i să se întrețină.
Mai susține recurentul și faptul că defunctul nu a mai figurat cu nici o altă casă în evidențele fiscale în afară de cea care i- fost înstrăinată, cu privire la acest imobil reținându-și dreptul de uzufruct, lucru pe care nu l-ar fi făcut dacă ar fi avut în proprietate un alt imobil.
De altfel, susține sus-numitul, nu s-a putut prezenta nici o autorizație de construire din care să rezulte că autorul defunct al părților ar fi ridicat respectiva casă și nici nu a fost plătitor de impozite pentru două imobile.
O altă critică vizează faptul că lotizarea nu a fost realizată corect câtă vreme ar fi fost echitabil ca imobilul în cauză să-i fie atribuit întrucât nici una din părțile în cauză nu au mai locuit în această incintă de 35 de ani, fiecare având în proprietate un imobil propriu, astfel că nu reclamă nici un interes în atribuirea casei respective. Mai mult decât atât, susține sus-numitul, ar fi fost corect să-i fie atribuită casa întrucât în permanență el a fost acela care a investit în întreținerea ei, niciuna dintre celelalte părți neavând un aport în acest sens.
La data de 27.03.2008, recurentul a depus la dosar o completare a motivelor de recurs, în sensul că părțile adverse și-au construit apărarea speculându-se o greșeală de amplasament prin certificatul de moștenitor nr.454/12.11.1982, casa pe care o revendică sus-numitele fiind una și aceiași cu casa ce i-a fost vândută de către defunct, în realitate nefiind vorba despre două proprietăți, defunctul având o singură casă, ce i-a fost vândută în proporție de 5/8, lucru specificat clar și în actul de vânzare-cumpărare.
În termen legal, intimatele, și au formulat întâmpinare, pe calea căreia au solicitat respingerea recursului ca nefondat, criticile ce-i fac obiectul nefiind sprijinite de materialul probator administrat în cauză, constituind doar o încercare a apelantului de a acapara încă un imobil-casă de locuit, în detrimentul celorlalți moștenitori legali.
Examinând recursul de față prin prisma textelor de lege incidente, a actelor și lucrărilor dosarului și raportat la criticile ce-i fac obiectul, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 19.10.2006 de către instanța de fond, s-a constatat că de pe urma defunctului au rămas în calitate de moștenitori legali reclamanta -, și
-6-
, descendente de gradul 1 cu o cotă de câte 1/6 din masa succesorală, moștenitorul testamentar al defunctului, G cu o cotă de 2/6 din masa succesorală, precum și reclamanții, și -, nepoți de fiică predecedată, toți cu o cotă de 1/6 din masa succesorală. Prin aceeași încheiere s-a reținut că masa succesorală se compune din o casă de locuit și anexe gospodărești situate pe terenul în suprafață de 500 mp. identificat în titlul de proprietate nr.56217/89/01.08.2005 tarlaua 26 parcela 610 și terenul în suprafață de 1 ha. și 1200 mp. înscris în titul de proprietate nr-.
Un prim motiv de recurs ce face obiectul prezentului dosar vizează tocmai componența acestei mase succesorale, recurentul contestând existența la data decesului în patrimoniul autorului defunct a unei case de locuit, critica bazându-se pe susținerea că acesta din urmă a deținut în timpul vieții o singură casă, pe care i- înstrăinat-o recurentului, neavând suficiente surse materiale pentru edificarea unui nou imobil care să fi făcut parte din masa succesorală. Așa cum reese din probele administrate în cauză, această critică este nefondată atâta vreme cât, așa cum au reținut în mod corect cele două instanțe, din depozițiile testimoniale administrate în cauză, defunctul, a cărui succesiune se dezbate, a edificat în timpul vieții o casă de locuit prin mijloace proprii, fiind salariat, imobil diferit de cel pe care l-a înstrăinat recurentului din prezenta cauză. Astfel, așa cum rezultă din adeverința nr.3934/17.10.2006 (fila 29 dosar fond), defunctul a avut în proprietate două case de locuit, una înstrăinată recurentului, defunctul având la rol locuința și anexele din anul 1970. Simplul fapt că prin contractul de înstrăinare al celui de-al doilea imobil către recurentul din prezenta cauză, defunctul și-a rezervat dreptul de uzufruct, este o împrejurare fără relevanță juridică și nu poate proba prin ea însăși susținerea recurentului că această rezervă a defuntului ar fi fost justificată prin aceea că nu ar fi avut un alt imobil în care să locuiască.
O a doua critică privitoare la modul de partajare a bunurilor succesorale, în sensul nemulțumirii recurentului că nu i-a fost atribuită în lot construcția în cauză, este de asemenea nefondată. Aceasta întrucât, atât din punctul de vedere al criteriilor de partajare, între care primează mărimea cotei ce se cuvine fiecărui succesor (cota cea mai mare fiind deținută de reclamanta-intimată ), cât și din punctul de vedere al criteriilor de echitate, modalitatea de partajare spre care a optat prima instanță, menținută de către tribunal, este legală și corespunzătoare intereselor tuturor părților.
În consecință, în baza disp. art.312 alin.1 cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, va menține ca legale și temeinice atât decizia de apel cât și sentința de fond iar în baza art.274 cod pr.civilă va obliga pe recurent, ca parte care a pierdut procesul, la plata către intimați a cheltuielilor de judecată reprezetând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul domiciliat în com., jud.B, împotriva deciziei civile nr.2 pronunțată la 9 ianuarie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții
-7-
-, toți domiciliați în com. jud. B, cu domiciliul în B, I,. 8.E,. 7, jud.B și reședința în com., jud.B, - domiciliată în B, Bd.1 - 2.. 5.,. 18, jud.B, domiciliată în com. sat, jud.
Obligă recurentul-pârât la plata către intimații-reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Constanța Ștefan Gherghina
--- - C - -
Grefier,
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. ART/tehnored.VM
2 ex./22.04.2008
1154/2006 JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Constanța Ștefan Gherghina
-
a- Tribunalul Buzău
,
Președinte:Ana Roxana TudoseJudecători:Ana Roxana Tudose, Constanța Ștefan Gherghina
