Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR.4788,-
DECIZIA Nr.123
Ședința publică din data de 18 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ana Roxana Tudose
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții, domiciliat în B. nr.41 sector 5, - domiciliat în B- -.5.5.7.191 sect.6, - domiciliat în B,-.8.32 sect.6, -- domiciliat în B-.10.H.7.254 sect.5, -, domiciliată în B- -.6.2.62 sect.4, - domiciliată în B- sect.2, împotriva sentinței civile nr.77 din 7 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Buzău, cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei nr.9210 din 10 noiembrie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, în contradictoriu cu pârâtele SC SA Marei cu sediul în com. Merei, județ B, SC SA Marei prin lichidator judiciar SC SRL cu sediul în B-, județul B, SC SRL cu sediul în B- sect.2.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18 aprilie 2008 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Prin cererea înregistrată la 23.11.2001 la ribunalul Buzău, ulterior precizată (filele 51 și 63 dosar fond) reclamanții -, --, --, -, - și - au chemat în judecată pe pârâtele SC SA Merei prin lichidator judiciar SC SRL B, cu sediul în B,- jud.B și SC SRL cu sediul în B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1 - anularea deciziei nr.21/10/27.09.2001 emisă de SC SA Merei;
2 - obligarea pârâtei SC SA Marei să-i despăgubească cu suma de 170.970.000 lei reactualizată în raport cu indicele de inflație anual până la plata
-2-
efectivă, reprezentând contravaloarea bunurilor mobile care serveau procesului de vinificație și de conservare a vinului, precum și cu suma de 300.000.000 lei reprezentând contravaloarea celor 3 construcții demolate pe care aceasta a edificat o hală de producție;
3 - constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cuzmpărare nr.1612/12.05.1999 (prin care pârâta SC SA pârâta SC SA Merei au vândut pârâtei SC SRL suprafața de 5206 mp. precum și o construcție de 3 camere) și nr.876/31.03.2000 prin care prima pârâtă a vândut celei de a doua pârâte suprafața de 6347 mp. crama în suprafață de 336 mp. pivnița, magazia și anexe gospodărești, bunuri (suprafața de teren și construcții) pe care deja le redobândiseră prin sentința civilă nr.1342/1918, bunuri situate în satul, com. jud.B;
4 - obligarea pârâtei SC SA Marei să le lase în deplină proprietate și posesie un imobil casă de locuit, compus din 10 camere și dependințe (așa cum era alcătuit în anul 1952 la data preluării abuzive), crama în suprafață de 336 mp. construită din cărămidă și învelită cu tablă sub nivelul pământului, pivnița în suprafață de 18 mp. magazia în suprafață de 14 mp. fântâna, curtea aferentă imobilului în suprafață de 1200 mp. toate situate satul, com. jud.B;
5 - obligarea pârâtei SC SRL să le plătească o chirie de 470.000.000 lei - cerere la care, însă, reclamanții au renunțat la data de 28.01.2002 conform petiției de la fila 51 dosar 2147/2001.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin decizia nr.21/10.27.09.2001 emisă de directorul general al SC SA Merei în temeiul Legii 10/2001, le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului " " situat în sat, com. jud.B, cu motivarea că imobilul solicitat prin notificare a fost deja restituit acestora prin sentința civilă nr.1342 din 02.02.1998 a Judecătoriei Buzău, susținând că această decizie este însă netemeinică și nelegală întrucât prin hotărârrea judecătorească invocată le-au fost restituite numai o parte din bunurile solicitate prin notificare și anume: o casă compusă din 5 camere, cu anexele gospodărești și C, situată în comuna, satul, județul
Prin notificare au solicitat restituirea imobilului " " situată în comuna, sat, județul B, compusă din 10 camere și dependințe cu terenul aferent de 23.894 mp. grădina de legume în suprafață de 1.200 mp. și anexele gospodărești formate din: cramă în suprafață de 336 mp. pivniță, magazie și puț, precum și bunurile mobile ce au servit procesului de vinificație ce au fost consemnate în procesul-verbal de preluare al Băncii de Stat, din anul 1952 sau contravaloarea acestora.
de 3 ani, pârâta SC SA Merei s-a opus să fie puși în posesie cu bunurile revendicate, iar în anul 2000 vândut și bunurile mobile ce le-au aparținut și care serveau procesului de vinificație,bunuri evaluate de expertul la suma de 170.970.000 lei.
Reclamanții au mai precizat că au cerut despăgubiri conform legii 10/2001 pentru cele 3 c onstrucții demolate (respectiv: o construcție cu o suprafață construită de 65 mp. altă construcție construită pe 185 mp. ambele au servit ca
-3-
locuințe pentru muncitorii sezonieri; un grajd de 165 mp.) și pe locul cărora pârâta SC SA Merei a construit o hală de producție.
Pârâta SC SRL Bac umpărat de la pârâta SC SA Merei bunurile proprietatea lor, pe care le-au redobândit prin sentința civilă 1342/02.02. 1958 a Judecătoriei Buzău.
În fine, reclamanții au mai arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1612/26 mai 1999 pârâta SC SRL a cumpărat de la prima pârâtă suprafața de 5206 mp. din curtea lor și o construcție din 3 camere, care inițial adăpostea cazanul de Ť. cu o capacitate de 400 lt. iar prin contractul nr.876/31.03.2000 a mai cumpărat 6347 mp. din C, crama, pivnița și magazia. Atât vânzătorul cât și cumpărătorul au fost de rea-credință, în condițiile în care primul contract s-a încheiat când procesul se afla pe rolul Tribunalului Buzău, iar cel de al doilea, când se judeca apelul la contestația la executare.
Fiind astfel investit, Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.77/07.03 2002, admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat-o pe pârâta SC SA Merei să facă reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent conform art.24 din Legea 10/2001 pentru imobilele demolate, respectiv: pentru o casă de servitori de 65 mp.; o casă de servitori de 185 mp. și un grajd în suprafață de 168 mp.
A respins celelalte capete de cerere și a luat act de renunțarea reclamanților la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtei SC SRL B la despăgubiri în sumă de 470.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că decizia de respingere a cererii de restituire în natură a bunurilor imobile existente în prezent este justificată întrucât acestea au fost restituite reclamanților pe calea dreptului comun, prin sentința civilă nr. 1342/02.02. 1998 a Judecătoriei Buzău iar la apariția Legii 10/2001 nu se mai aflau în nuda proprietate a pârâtei.
Cu privire la bunurile mobile, instanța a reținut că ele au aparținut lui și nu lui, ai cărui moștenitori sunt reclamanții și că pârâta SC SA Merei are obligația să le facă reclamanților ofertă de restituire prin echivalent pentru construcțiile demolate.
Referitor la cererea privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare, instanța a reținut că reclamanții nu au produs nici o probă din care să rezulte că ele a fost încheiate cu încălcarea legilor în vigoare și cu rea-credință din partea părților contractante.
Prin decizia civilă nr.72/17.07.2006, Curtea de APEL PLOIEȘTI, a admis apelul reclamanților, a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții iar Curtea Supremă de Justiție - Secția civilă -prin decizia
-4-
nr.1412/08.04.2003,l-a admis, a casat decizia civilă nr.72/17.07.2002 a Curții de Apel Ploiești și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași C de apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a reținut că soluția instanței de apel dea desființa sentința primei instanțe și de a trimite cauza spre soluționare Tribunalului Buzău pentru a pune în discuția părților incidența dispozițiilor art.47 alin.2 din Legea 10/2001, pentru a dispune disjungerea capetelor de cerere din acțiune potrivit dreptului comun și de a declina competența soluționării acestora în favoarea judecătoriei și de a dispune suspendarea judecății capătului de cerere privind anularea deciziei 21/2001 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de drept comun, nu își găsește un fundament legal în prevederile art.294-298 cod pr.civilă, întrucât, în virtutea efectului devolutiv al apelului, chiar Curtea de APEL PLOIEȘTI era îndrituită să pună în discuția părților excepția de necompetență în soluționarea unora din capetele cererii.
Rejudecând, prin decizia civilă 333/25.11.2003, Curtea de APEL PLOIEȘTI, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.77/07.03.2003 a Tribunalului Buzău, precum și cererea acestora de înființare a unui sechestru asigurător asupra halei de producție.
entru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.27 lit.a din Legea 10/2001, constatându-se că nu se poate dispune restituirea în natură a imobilelor existente deoarece ele sunt preluate cu titlu valabil și evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate.
Instanța de apel a mai avut în vedere și faptul că nu toate imobilele solicitate se află în posesia pârâtei SC SA Merei, deoarece pentru imobilul compus din 10 camere, denumit " ", reclamanții au fost puși în posesie, iar suprafețele de 5206 mp. 6347 mp. și imobilele: cramă cu beci, magazie și bunurile mobile au făcut obiectul contactelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâta SC SA Merei și pârâta SC SRL.
Un alt considerent pentru care nu se poate dispune restituirea în natură și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea imobilelor demolate sau înstrăinare constă în faptul că retrocedarea construcțiilor de orice fel aparținând exploatațiilor agricole trecute în proprietatea statului se poate face numai în condițiile și cu procedura prevăzută de Legea nr. 1/2000 și nu în condițiile Legii 10/2001.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții și prin decizia nr.5618/14.10.2004 înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă - l-a admis, a casat decizia civilă nr.333/25.11.2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
-5-
Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a reținut că instanțele nu au lămurit identitatea imobilelor solicitate cu cele cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de autorul lor. Prin actul de vânzare-cumpărare al autorului reclamanților - - acesta a dobândit proprietatea asupra imobilelor situate în comuna, jud. B, iar prin notificare reclamanții s-au referit la imobilele situate în com., sat, jud.
S-a mai reținut că instanțele ar fi trebuit să determine în ce măsură imobilul casă de locuit solicitat " " este unul și același cu cel restituit prin sentința civilă nr.1342/02.02.1998 a Judecătoriei Buzău.
De asemenea, un alt aspect pe care instanțele ar fi trebuit să-1 lămurească este acela al titlului cu care bunurile în discuție au fost preluate de către stat precum și al momentului la care aceste bunuri au fost preluate, această problemă prezentând importanță pentru soluționarea capătului de cerere privind restituirea terenului, deoarece, în funcție de acesta se poate determina în ce măsură sunt incidente prevederile Legii 10/2001 sau ale legilor fondului funciar.
S-a mai reținut că instanțele ar fi trebuit să determine și persoana sau persoanele de la care s-a făcut preluarea de către stat, în condițiile în care autorul reclamanților a decedat în anul 1946, an în care a intervenit un partaj voluntar între descendenții acestuia și urmare partajului, o parte din bunuri au fost atribuite descendenților, iar o altă parte, a rămas în coproprietate.
În fine, instanța supremă, a mai reținut că instanțele ar fi trebuit ca în funcție de mențiunile din actul de partaj voluntar, să verifice în ce măsură bunurile mobile solicitate de reclamanți mai există la unitatea deținătoare și să dispună în consecință.
Pentru considerentele expuse, instanța supremă a reținut, că instanța de apel nu a stabilit deplin starea de fapt, fiind necesară administrarea de probe pentru lămurirea împrejurărilor menționate.
Rejudecând, prin decizia civilă nr.970/29.06.2005 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.77/07.03.2002 a Tribunalului Buzău.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a apreciat că soluția instanței de fond este justă în condițiile în care reclamanții nu au dovedit că imobilul în litigiu, "este altul decât cel ce a fost restituit printr-o altă hotărâre judecătorească" și că, întrucât reclamanții au refuzat să efectueze probatorii prin care să facă dovada celor ordonate prin decizia de casare a instanței supreme, duce la concluzia că susținerile formulate de aceștia sunt neîntemeiate și în mod corect au fost respinse.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs
reclamanții:,
-6-
, - și, invocând dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă.
Reclamanții invocă nulitatea deciziei atacate întrucât aceasta nu este motivată, instanța de fond nesocotind dispozițiile date de instanța supremă prin decizia de casare, care erau obligatorii pentru instanța de trimitere, aceasta motivând respingerea apelului doar pe considerentul că reclamanții nu au fost de acord cu efectuarea unei expertize, fără însă a analiza motivele de apel și probele existente cu referire la aspectele vizate prin decizia de casare nr.5618/14.10.2004 a Înaltei Curți de casație și Justiție. Depun la dosar înscrisuri pe aspectele vizate prin decizia instanței supreme menționate, precum și două rapoarte de expertiză tehnică judiciară efectuate în altă cauză și schițele imobilului.
Prin decizia civilă nr.9210/10.11.2006, Inalta C de Casație și Justiție-secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursul, a casat decizia atacată și a dispus trimiterea cauzei la aceeași C de apel pentru rejudecarea apelului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța supremă a reținut că decizia recurată nu a fost motivată în fapt și în drept, conform cerințelor art. 261 pct. 5 Cod pr.civilă, nu a răspuns cerințelor deciziei de casare, respectiv considerentelor hotărârii nr.5618/14 octombrie 2004 ale, ce aveau caracter obligatoriu pentru instanța de apel.
S-a mai reținut și că reclamanții nu trebuiau să dovedească faptul că imobilul ce face obiectul prezentei cauze este, altul, decât cel restituit printr-o hotărâre anterioară, ei înșiși arătând faptul că este vorba despre unul și același imobil, litigiul,purtând, asupra unui număr de 5 camere ce pretind că nu le-au fost retrocedate.
pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, dosarul a fost înregistrat sub nr. 4788,3/42/14.03.2007.
La data de 9.11.2007, pe linia deciziei de casare, instanța de apel a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize specialitatea construcții civile, la același termen, după dezbaterea contradictorie a părților, au fost respinse ca nefondate excepțiile lipsei capacității de exercițiu, tardivității și inadmisibilității acțiunii, invocate prin întâmpinare de către intimata SC SA Merei prin lichidator judiciar SC SRL
Ulterior, la termenul de judecată din 30.11.2007, au fost stabilite obiectivele expertizei: identificarea suprafeței de teren și a părții de imobil ( 5 camere) ce au fost restituite prin sentința civilă nr.1342/ 1998 și asupra cărora reclamanții au fost puși în posesie prin procesul verbal din 17.03.2003, identificarea suprafeței de teren și a părții de imobil (5 camere) asupra cărora sus-numiții nu au fost puși în posesie,identificarea terenului și a părții de imobil nerestituite, prezentarea stării actuale a acestora din urmă.
Lucrarea de specialitate a fost efectuată și depusă la dosar la termenul de judecată din 28.03.2008, iar părțile au învederat că nu formulează obiecțiuni, însușindu-și în totalitate concluziile acestei expertize.
- 7 -
Pe parcursul rejudecării apelului, părțile au depus la dosar o serie de acte, precum: adresa nr.267.766/19.08.1952 emisă de Direcția impozitelor pe veniturile populației, adresa nr.3100/17.06.1991 emisă de Filiala Arhivelor Statului, județul P, sentința comercială nr.140/26.07.2007 a Tribunalului Buzău - secția comercială și de contencios administrativ, fișa de calcul reprezentând actualizarea despăgubirilor datorate de SC SA Merei cu indicele de inflație anual în perioada 1999-2007, alte acte contabile, decizia nr.15/10 din 27.09.2001, decizia nr.15/13.07.2001 emise de SC SA Merei (societatea notificată în temeiul Legii nr.10/2001), decizia nr.1066/3.10.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, secția comercială și de contencios administrativ, raport de expertiză tehnică judiciară realizat în dosarul nr.2280/1998 al Tribunalului Buzău, precum și cereri intitulate,memorii, depuse la dosar de către lichidatorul societății intimate.
Examinând apelul de față, după casare, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și raportat la textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.77/7.03.2002 a Tribunalului Buzău, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții din prezenta cauză, în sensul că pârâta SC SA Merei a fost obligată să facă reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent conform art. 24 din Legea 10/2001 pentru imobilele demolate, respectiv pentru o casă de servitori de 65., o casă de servitori de 185. și un grajd în suprafață de 168., respingându-se celelalte capete de cerere, prin aceeași hotărâre, s-a luat act de renunțarea sus-numitelor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei SC SRL B la plata despăgubirilor în cuantum de 470.000.000 ROL.
Această hotărâre a fost desființată prin decizia civilă nr.72/17.07.2002 a Curții de APEL PLOIEȘTI, această din urmă hotărâre fiind la rândul său casată de instanța supremă, prin decizia nr.1412/8.04.2003 care a dispus rejudecarea apelului.
Ulterior, așa cum s-a menționat anterior, apelul a fost rejudecat de încă două ori, în sfârșit instanța supremă, casând pentru a treia oară hotărârea Curții de Apel, concluzionând că nu s-au administrat suficiente probe privind cererea reclamanților de retrocedare a 5 camere din imobilul în litigiu, ce nu le-au fost încă restituite și că nu a fost motivată soluția de respingere a acestei cereri; un alt aspect reținut în ultima decizie de casare de către instanța supremă a fost acela că instanța de apel nu ar fi răspuns tuturor criticilor invocate de către reclamanți în cererea de apel, cerere promovată la data de 15.04.2002, împotriva sentinței civile nr.77/7.03.2002 a Tribunalului Buzău și aflată la filele 4,5,6 în dosarul nr. 3426/2002 al Curții de APEL PLOIEȘTI; așadar urmează că în motivarea prezentei decizii, Curtea să se refere la motivele invocate în respectiva cerere.
Notificată în temeiul Legii nr.10/2001, intimata SC SA Merei, prin decizia nr.21/10 din 27.09.2001 a respins cererea de restituire întrucât imobilul solicitat a fost dobândit de reclamanți prin sentința civilă nr.1342/2.02.1998 a Judecătoriei Buzău; a reținut instanța de fond - în mod corect și faptul că prin sentința civilă nr.1342/02.02.1998 a Judecătoriei Buzăua fost admisă acțiunea reclamanților iar pârâta SC SA a fost obligată să lase acestora în deplină proprietate și pașnică folosință un imobil casă de locuit compus din 5 camere, curtea și anexele gospodărești, situate în satul, comuna, județul
- 8 -
Așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în prezentul ciclu procesual în apel, suprafața de teren aferentă imobilului restituit prin respectiva hotărâre și pus în posesie prin procesul - verbal din 17.03.2003 are 11.866. și este amplasat în partea de sud și est a incintei; clădirea restituită în aceleași condiții are 127,73. și este situată pe acest teren; reține expertul, și faptul că, în continuarea acestui spațiu, există o altă parte de imobil compusă din 5 camere ( cele două spații formând un lot unitar), acest din urmă spațiu fiind - de asemenea - restituit prin sentința civilă nr.1342/1998, dar asupra cărora sus-numiții au fost puși în posesie prin sentința civilă nr.1342/1998.
Reține expertul că imobilele nerestituite ce fac obiectul prezentei cauze se constituie din clădirea, casă de locuit, formată din 5 camere C- 13, crama cu rampă, magazie și intrare pivniță cu suprafața de 336. aceste clădiri și construcții, regăsindu-se pe diferența de teren din incintă nepus în posesie, în suprafață de 11.553. deținută cu acte de proprietate de către SC SRL,.
Din concluziile raportului de expertiză, necontestate de către nici unul din reclamanți rezultă așadar că și spațiul format din cele 5 camere asupra cărora poartă prezentul litigiu, rezultă că și această parte de imobil a fost retrocedat sus-numitelor prin aceeași hotărâre judecătorească, dar în prezent nu au fost puși în posesie asupra acestei părți din imobil, cerere ce nu poate face obiectul unei contestații formulate în baza Legii nr.10/2001.
Așa cum a apreciat în mod corect prima instanță, imobilele a căror restituire se solicită, au fost preluate de stat de la autorul reclamanților prin decretul 83/1949, fiind evidențiate anterior apariției Legii nr.10/2001 în patrimoniul pârâtei SC SA Merei, societate privatizată înainte de adoptarea acestei legi de reparație, conform art. 31 din Legea 1/2000,construcțiile de orice fel, aparținând exproploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului 83/1949 pentru completarea unor dispoziții din Legea 187/1945, se restituie foștilor proprietari sau după caz, moștenitorilor acestora, Aceste dispoziții au fost abrogate prin OUG 102/2001, apoi prin Legea 400/2002 de aprobare a OUG 102/2001 de modificare și completare a legii 1/2000 pct. 45 al art.I din această ordonanță prin care se abrogase inițial art. 31 au fost abrogate, făcând ca acest din urmă text de lege să redevină aplicabil chiar dacă prin una din deciziile de casare rezultă că actele dosarului nu susțin constatarea că terenul ar fi fost preluat prin efectul Decretului nr.83/1949, reclamanții nu au făcut dovada unei situații contrare care să pună în discuție aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.10/2001 în ceea ce privește preluarea terenului.
In ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 876/2000 și 1612, Curtea reține caracterul nefundat al acestei critice, câtă vreme apelanții nu au făcut în nici un fel dovada încălcării dispozițiilor legale aplicabile în materie, ori relei-credințe a părților, transferul dreptului de proprietate în termenul celor două acte autentice, operând, anterior Legii nr.10/2001.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 196 Cod pr.civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
- / / -
- 9 -
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
După casare, cu trimitere spre rejudecare:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții, domiciliat în B. nr.41 sector 5, - domiciliat în B- -.5.5.7.191 sect.6, - domiciliat în B,-.8.32 sect.6, -- domiciliat în B-.10.H.7.254 sect.5, -, domiciliată în B- -.6.2.62 sect.4, - domiciliată în B- sect.2, împotriva sentinței civile nr.77 din 7 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Buzău, cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei nr.9210 din 10 noiembrie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, în contradictoriu cu pârâtele SC SA Marei cu sediul în com. Merei, județ B, SC SA Marei prin lichidator judiciar SC SRL cu sediul în B-, județul B, SC SRL cu sediul în B- sect.2.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.ART/CO
11 ex./5 mai 2008
2147/2001 Trib.
Președinte:Ana Roxana TudoseJudecători:Ana Roxana Tudose, Cristina Paula Brotac
