Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 445/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 445/R/2009
Ședința publică din 27 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop Judecător JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâții și, precum și recursul declarat de intervenienta, împotriva deciziei civile nr. 536 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimata - având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți și, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 18, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul declarat de reclamanții recurenți și, se află la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termen și a fost comunicat cu toate părțile.
Se constată că recursul declarat de intervenienta recurentă a fost declarat și motivat în termen și a fost comunicat cu toate părțile.
La data de 25 februarie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intervenientei, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri, la care a anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 9,5 lei și 0,15 lei timbru judiciar aferente recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar 2 chitanțe în sumă de 10 lei fiecare, și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, aferente recursului.
Curtea, restituie reprezentantei reclamanților recurenți o chitanță în sumă de 10 lei întrucât timbrul judiciar aferent recursului este de 9,5 lei.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea ca netemeinică și nelegală a sentinței pronunțate de prima instanță, pentru motivele invocate în scris, pe care le susține și verbal. În ce privește recursul declarat de intervenienta recurentă solicită admiterea acestuia.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3243 din 28 septembrie 2007 a Judecătoriei Turda, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâților și pentru partaj judiciar.
S-a dispus împărțeala judiciară a imobilelor proprietatea pârâților, situate în T,-, jud. C, înscrise în CF nr. 795 T, prevăzut cu nr. top 1270, având destinația casă familială și curte, prin stabilirea unei cote părți de 1/2 din proprietate care revine fiecăruia dintre părți asupra imobilelor anterior descrise.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a cotelor de proprietate de 1/2 parte în favoarea fiecărui pârât, ca bun propriu, cu titlu de drept cumpărare și construcție proprie.
Pârâții, în solidar, au fost obligați la plata în favoarea reclamantei a sumei de 27,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 1302/16.06.2005 a Judecătoriei Sectorului 6 B, învestită cu formulă executorie, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea vătămată - constituită parte civilă, împotriva inculpatei pârâta din prezenta cauză și, pe cale de consecință, a fost obligată inculpata la plata în favoarea părți civile a sumei de 957.532.164 lei ROL, cu dobânda legală aferentă acestei sume de la data săvârșirii faptei și până la achitarea efectivă.
In urma cererii adresate BEJ - - T și a demersurilor efectuate de acesta, nu au putut fi identificate bunuri mobile și imobile proprii ale debitoarei obligatiei de executare, executorul judecătoresc constatând existența unui impediment la executare, având în vedere că singurele bunuri identificate ca apartinând debitoarei sunt bunuri comune în codevălmășie cu soțul acesteia, în persoana pârâtului.
Bunul imobil supus împărțelii deduse judecății, înscris în CF nr. 795 T, nr top 1270, cu destinatia curte în- și casă familială, este proprietatea tabulară a pârâtilor, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare și constructie proprie.
Dispozitiile art. 33 fam instituie o ordine imperativă în care pot fi urmărite bunurile soților, în sensul că pentru datoriile personale ale unuia din soți, creditorii pot urmări doar bunurile proprii ale soțului debitor și numai după epuizarea acestora și până la concurenta acoperirii creanței, se poate cere împărțirea bunurilor comune.
In cauza dedusă judecății, instanța a reținut că debitul decurgând din exercitarea actiunii civile în cadrul procesului penal constituie o datorie proprie a pârâtei.
Pe de altă parte, potrivit mențiunilor din cuprinsul procesului verbal de constatare din data de 17.05.2007, emis de BEJ -, nu au putut fi identificate bunuri mobile și imobile proprii ale debitoarei.
Singurele bunuri identificate în patrimoniul pârâtei - debitoare, potrivit adresei nr. 824/04.05.2007 a Primariei Mun. T, Directia Venituri și constând în clădire și teren pe- T și respectiv mijloc transport marca Audi, serie motor nr. -, capacitatea cilindrică 1896, fiind bunuri comune, proprietatea codevălmașă a pârâților.
Față de această situatie de fapt, instanța a constatat incidenta în cauză a prevederilor art. 33 alin 2 fam, coroborat cu art. 36 alin 2 fam, justificând cererea formulată de creditorul personal al pârâtei, de partajare în timpul căsătoriei a bunurilor comune dobândite de soți.
Sub aspectul cererii de partaj, instanța a reținut în primul rând faptul că reclamanta - creditoare a solicitat doar împărțeala imobilului înscris în CF nr. 795 T, nu și a autovehiculului marca Audi, serie motor nr. -, capacitate cilindrică 1896.
In al doilea rând, potrivit principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, reclamanta - creditoare a solicitat împărțeala judiciară în modalitatea stabilirii cotelor care revin fiecăruia dintre soți asupra bunului imobil comun, iar nu prin individualizarea cotelor în materialitatea lor.
In drept, instanța a reținut că potrivit art. 30 alin 1 C fam, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt considerate a fi bunuri comune, alin 3 al aceluiași articol instituind o prezumție legală relativă de comunitate a bunurilor dobândite în acest mod.
In ceea ce privește bunul imobil supus partajului, acesta este înscris în CF nr. 795 T, sub nr top 1270, ca fiind proprietatea comună a pârâtilor și soția.
Sub este notat contractul sub semnătură privată încheiat între proprietarii tabulari și numita.
Instanța a reținut însă, faptul că dispozițiile art. 2 alin 2 din Titlul X al Legii 247/2005, privind circulația juridică a terenurilor instituie, ad validitatem, cerința formei autentice pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului având destinația curte și casă familială, contractul sub semnătură privată născând în patrimoniul numitei un simplu drept de creanță asupra imobilului în litigiu.
Așa fiind, instanța a reținut că imobilul înscris în CF nr. 795 T figurează în continuare în patrimoniul comun al pârâților.
Sub aspectul cotelor de contribuție la dobândirea bunului comun, având în vedere că nici unul dintre părți nu s-a prezentat la instanță pentru a susține și a dovedi că ar fi avut o contribuție mai mare, instanța a dat eficiență prezumției simple că pârâții au contribuit în cote egale la achiziționarea bunurilor comune.
Prin decizia civilă nr.536 din 23 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a primei instanțe.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții, în contradictoriu cu intimatul C
S-a respins cererea de intervenție formulată de către intervenienta.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prin sentința penală nr.1302/2005 a Judecătoriei Sectorului 6 B, a fost condamnată pârâta la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1,3 și 4 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2, 74 lit.a și c, 76 lit.c Cod penal, suspendându-se condiționat executarea pedepsei și obligând inculpata la plata către - a sumei de 957.532.164 ROL plus dobânda legală aferentă acestei sume.
În baza acestei sentințe s-a format dosarul execuțional nr.31/2007 la Biroul executorului judecătoresc iar prin procesul verbal de constatare din 17.05.2007 s-a constatat existența unui impediment la executare datorită lipsei unor bunuri proprii ale pârâtei.
Având în vedere acest aspect reclamanta a solicitat efectuarea partajului judiciar prin determinarea cotei părți din dreptul de proprietate care îi revine fiecărui pârât.
Prin acțiunea formulată a fost sesizată Judecătoria Turda apreciindu-se că obiectul acțiunii este stabilirea cotelor de proprietate și că acțiunea este civilă datorită faptului că reclamanta nu urmărește pretenții comerciale.
Această situație a fost avută în vedere și de Tribunalului Cluj întrucât acțiunea promovată de reclamantă nu este o cerere în materie comercială neevaluabilă în bani întrucât nu urmărește stabilirea unor pretenții ale societății reclamante de natură comercială ci recuperarea pagubei pe care această societate a suferit-o stabilită printr-o sentință penală prin stabilirea cotelor părți de proprietate în baza prev. art.6731și urm. pr.civ. 38 Cod. și 493 alin.1 pr.civ.
Așa fiind, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a primei instanțe, considerând cauza ca fiind civilă și față de valoarea imobilului apreciind că a revenit Judecătoriei soluționarea în primă instanță a acțiunii.
Imobilul din CF 795 T cu nr.top.1270 casă și curte în-, este potrivit extrasului de carte funciară fila 6 dosar proprietatea lui și ca bun comun cu titlul de drept, cumpărare și construcție notându-se cu încheierea 157/2007 contractul sub semnătură privată între actualii proprietari și.
Reclamanta în calitate de creditoare trebuia să se judece doar cu proprietarii tabulari ai imobilului pentru că notarea contractului sub semnătură privată semnifică doar existența unei alt creditor iar obligația anunțării acestui creditor ar reveni doar în cadrul formalităților premergătoare vânzării la licitație conf. art.494 și urm. pr.civ.
Prin nechemarea promitentului vânzător reclamanta și-a asumat un risc respectiv a posibilității ca imobilul să fie cumpărat ca urmare a neînscrierii în cartea funciară a notării procesului sau a somației privind executarea silită. De asemenea, potrivit art.20 alin.1 din Lg.7/1996, la data procesului nu deținea un drept real așa cum arată apelanții în motivele de apel întrucât și dreptul de proprietate asupra construcției putea fi dobândit tot prin act autentic potrivit prevederilor stabilite prin Legea 247/2005 și art.49, 48, 47 alin. 6 din Lg.7/1996.
În ce privește celălalt motiv de apel referitor la schimbarea domiciliului pârâților ca urmare a încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare aceștia nu au dovedit schimbarea de domiciliu, iar apelul indică păstrarea domiciliului ca fiind în T,-, astfel că nu a fost încălcat principiul contradictorialității și dreptul la apărare a pârâților.
Împotriva acestei decizii pârâții și au declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamantă.
În motivarea recursului pârâții au arătat că datoria pe care o au față de reclamantă o achită prin plăți parțiale lunare.
Atât hotărârea instanței de fond cât și decizia pronunțată în apel, nu pot produce efecte juridice deoarece acțiunea civilă a rămas fără obiect întrucât prin sentința civilă nr.1477/2008 a Judecătoriei Turda, pronunțată în dosarul nr- intervenienta și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu, astfel încât la această dată recurenții nu mai dispun de sumele necesare pentru a fi restituite intervenientei în ipoteza respingerii recursului.
Acțiunea s-a judecat în primă instanță fără punerea în discuție a părților a necesității introducerii în cauză și a citării în calitate de pârâtă a cumpărătoarei, deși în cartea funciară era notat contractul sub semnătură privată încheiat între pârâți și, motiv pentru care sentința nu este opozabilă cumpărătoarei.
Procesul a fost soluționat la primul termen de judecată în condițiile în care procedura de citare cu pârâții s-a realizat prin afișare, ori imobilul era vândut, motiv pentru care era evident că pârâții nu mai locuiesc la adresa indicată, motiv pentru care se impune citarea acestora prin publicitate în condițiile art.95 pr.civ.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.7 - pct.9 pr.civ.
Împotriva aceleași decizii a declarat recurs în termen legal intervenienta, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivarea recursului intervenienta a arătat că prin sentința civilă nr.1477/2008 a Judecătoriei Turda rămasă definitivă prin neapelare, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, motiv pentru care și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, astfel încât imobilul litigios nu mai există în patrimoniul celor doi soți iar prezentul proces a rămas fără obiect.
În probațiune recurenții au depus copie de pe sentința civilă nr.1477/24.3.2008 a Judecătoriei Turda, pronunțată în dosarul nr- precum și copie de pe extrasul de CF nr.795 T (4, 16).
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Intervenienta, contrar prevederilor art.302 al.1 lit.c pr.civ. nu a indicat motivele de nelegalitate pe care și-a întemeiat recursul însă Curtea apreciază că, potrivit art.306 alin.3 pr.civ. neindicarea temeiului juridic al cererii de recurs nu atrage nulitatea acestuia deoarece dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestuia într-unul din motivele prevăzute de art.304 pct.9 pr.civ. potrivit căruia, modificarea hotărârii se poate cere atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Critica pârâților recurenți referitoare la faptul că instanța de fond a încălcat prevederile art.129 alin.4 pr.civ. deoarece nu a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză și citarea în calitate de pârâtă a promitentei cumpărătoare, nu este fondată deoarece potrivit principiului disponibilității care guvernează procesul civil român, reclamantul este partea care stabilește cadrul procesual prin cererea de chemare în judecată conform art.112 pr.civ. promitenta cumpărătoare având la momentul judecării procesului, atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel, doar un drept de creanță derivând din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții.
Prin urmare, reclamanta în calitate de creditoare personală a pârâtei a stabilit în mod corect cadrul procesual înțelegând să se judece în cadrul procesului de partaj doar în contradictoriu cu pârâții, proprietari tabulari ai imobilului care constituie proprietatea codevălmașă a celor doi soți.
Împrejurarea că prin sentința civilă nr.1477/24.03.2008 a Judecătoriei Turda, dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâților și, care au fost obligați să predea reclamantei acte autentice de vânzare cumpărare cu privire la imobilul teren și casă înscris în CF 795 T, nr.top.1270, iar în caz contrar hotărârea judecătorească va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare astfel încât intervenienta și-a întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus arătat nu este de natură să ducă la concluzia că procesul de partaj a rămas fără obiect întrucât starea de fapt a fost în mod corect stabilită de instanțele de fond care au aplicat și interpretat în mod legal prevederile art.33 alin.2 și art.36 alin.2 fam. imobilul constituind proprietatea comună în devălmășie a celor doi soți pârâți, atât la momentul soluționării acțiunii în primă instanță, cât și la momentul soluționării apelului, reclamanta asumându-și riscul eventualei înstrăinări a acestuia.
Critica pârâților recurenți referitoare la faptul că aceștia nu mai locuiau la adresa unde este situat imobilul respectiv, T,- jud.C motiv pentru care era necesar să fie citați prin publicitate conform art.95 pr.civ. este neîntemeiată deoarece potrivit acestui text legal citarea prin publicitate se realizează doar atunci când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului. În speță, pârâții nu au dovedit faptul că au un alt domiciliu decât cel indicat în cererea de chemare în judecată și, mai mult decât atât, pârâții și-au indicat în cererea de apel același domiciliu menționat și în cererea de chemare în judecată, respectiv T-, jud.C, astfel încât nu pot susține cu succes nelegala lor citare în proces, prevederile art.95 pr.civ. nefiind aplicabile.
Deși pârâții recurenți au indicat în cererea lor de recurs prevederile art.304 pct.7 și pct.8 pr.civ. aceștia nu au dezvoltat aceste motive de recurs în cuprinsul cererii, motiv pentru care Curtea se află în imposibilitatea examinării acestora și apreciază că aceste motive au fost invocate de pârâți în mod formal.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, precum și recursul declarat de intervenienta întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art.304 pct.7, pct.8 și pct.9 pr.civ. și, în consecință, va menține decizia atacată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și precum și recursul declarat de intervenienta împotriva deciziei civile nr. 536 din 23 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
--- - - - -- -
GREFIER
RED./MR
04.03.09/2 EX.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
