Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 463/2009
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr.36/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- având ca obiect partaj judiciar, în contradictoriu cu intimații, și.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din 23 octombrie, 30 octombrie și 6 2009, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Alba Iulia sub dosar nr- de reclamanta, s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, -, și:
-să se constate că este proprietară asupra cotei de părți din imobilul teren și construcții înscris în.3450 AIs ituat administrativ în A I-, respectiv 225/450 mp din teren și 1/2 din construcțiile vechi;
-să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr.523/30.06.1983 eliberat de notariatul de Stat A;
-să se dispună anularea încheierii de întabulare nr.1671/1983 prin care pârâtul a fost întabulat în CF în cota de părți din construcții și 125/450 părți din teren cu titlu de moștenire, în baza certificatului de moștenitor nr.523/1983 și restabilirea situației anterioare de CF;
-să se constate că moștenitori ai defunctului, decedat la 04.04.1959 sunt reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, pârâtul în calitate de fiu și intervenientele, și în calitate de fiice;
-să se constate că din masa succesorală rămasă după defunct face parte cota de din construcțiile vechi și 225/450 mp teren;
-să se dispună predarea succesiunii în favoarea moștenitorilor potrivit cotelor legale respectiv reclamantei și pârâtului;
-să se dispună sistarea stării de indiviziune prin formarea de loturi, atribuirea lor în natură și egalizarea cu sulte un lot pentru reclamantă în care să fie inclusă cota de moștenire a acesteia și intervenienților și cota personală (casa mică și teren) și un lot pentru pârâtul de ordin 1 în care să fie inclusă casa nouă cu etaj și teren potrivit cotei de moștenire ce-i revine;
-să se constate că reclamanta a edificat pe terenul în litigiu o casă compusă dintr-o cameră, hol, bucătărie și în care au fost încorporate materiale rezultate din construcția veche demolată;
-să se dispună OCPI A efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF în baza hotărârii judecătorești;
-să fie obligat pârâtul la cheltuieli de judecată.
În motivare se susține că în timpul căsătoriei cu defunctul a cumpărat imobilul înscris în CF nr.3450 nr.top.4354/35 în suprafață de 400 mp, întabulându-se în cote de părți fiecare, iar în anul 1986 imobilul a fost dezmembrat în nr.top 4354/35/1 loc de casă de 990 mp transcris în CF 10420 în favoarea Statului Român și nr.top.4354/35/2, casă și loc de casă de 450 mp menținut în CF nr.3450 A
La data decesului defunctului în imobil a rămas reclamanta împreună cu cei patru copii minori - pârâtul și intervenientele, aceștia folosind toate bunurile rămase de pe urma defunctului.
Aceștia au acceptat astfel tacit succesiunea în termenul de 6 luni de opțiune succesorală (pârâtul și intervenientele după împlinirea vârstei majoratului) și în aceste condiții declarațiile de renunțare la moștenire sunt lipsite de valoare juridică cu atât mai mult cu cât nu există o certitudine că acestea s-au dat într-adevăr, nefiind menționat nici un număr de înregistrare a acestor declarații în registrul special al notariatului.
În drept invocă art.728 civ. și Decretul nr.32/1954.
Pârâtul a formulat acțiune reconvențională solicitând:
-să se constate că în ce privește cota de 100/45 părți teren de sub B6 din CF nr.3450 A I, aceasta face parte din masa succesorală a defunctului
-să se constate că pârâtul este unic moștenitor al acestui defunct
-să se dispună OCPI A întabularea pârâtului asupra cotei defunctului
-să se constate că nu mai există casa notată pe top.4354/35/2 fiind demolată după anul 1980
-să se constate că pe nr.top 4354/35/2 reclamantul a edificat înainte de 1990 casă și anexă compusă dintr-o cameră, hol, bucătărie,
-să se constate că asupra imobilului din CF nr.3450 nr.top.4354/35/2 sunt coproprietari
= reclamantul reconvențional în cotă de 1/1 părți construcții și 225/450 părți teren
= pârâta reconvențională în cotă de 225/450 părți teren.
-să se dispună sistarea stării de indiviziune prin atribuirea în întregime a imobilului pârâtului, cu plata sultei aferente cotei de 225/450 părți teren
-să se dispună OCPI - radierea construcției notate, notarea noilor construcții, întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra tuturor construcțiilor și asupra cotei de 225/450 teren.
În motivarea acțiunii reconvenționale reclamantul reconvențional a arătat, în esență, că a contribuit singur la edificarea construcției noi și invocă în drept art.6731proc.civ. și Legea 7/1996.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 05.02.2007 prima instanță:
-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei privind anularea certificatului de moștenitor,
-a respins excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantei privind anularea certificatului de moștenitor,
-a constatat că din masa succesorală a defunctului a făcut parte cota de părți din dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.3450 A I nr.top.4354/35
-a constatat ca fiind nul certificatul de moștenitor nr.523/30.06.1983
-a constatat că moștenitori legali ai defunctului sunt reclamanta în cotă de 4/16 părți în calitate de soție supraviețuitoare și pârâtul și intervenientele în interes propriu în calitate de fii, în cote de câte 3/16 fiecare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că atât reclamanta cât și cei patru fii, după împlinirea vârstei majoratului au efectuat acte de acceptare a moștenirii.
S-a constatat că problema dezbaterii succesiunii după defunctul s-a pus în preajma anilor 1980-1981 pentru că dreptul de proprietate asupra topograficului 4354/35 le era amenințat de expropriere. Pentru a salva casa părintească, reclamanta și intervenientele și-au cedat partea de moștenire după în favoarea pârâtului.
Dincolo de voința internă a părților și de considerentele pentru care s-a dorit eliberarea certificatului de moștenitor doar pe numele pârâtului, raportat la mențiunile certificatului de moștenitor judecătoria a reținut că renunțarea la moștenire a reclamantei și intervenienților ar fi fost valabilă ca atare numai dacă ar fi fost consemnată în registrul anume destinat înregistrării declarațiilor de renunțare la moștenire, simpla consemnare în certificatul de moștenitor a numelui renunțătorilor nefiind suficientă pentru a conferi valabilitate și eficiență juridică voinței succesibilului.
Luând în considerare dispozițiile art.689 și urm. civ. ale art.2 din Decretul nr.40/1953, prima instanță a apreciat că certificatul de moștenitor este lovit de nulitate absolută deoarece relevă acte de opțiune succesorală efectuate cu eludarea dispozițiilor legale imperative de formă și a fost emis nu pentru a avea valoare probantă între succesibili legali ai defunctului ci pentru a edifica o nouă construcție pe terenul vizat de expropriere.
Prin sentința civilă nr.4525/2007 Judecătoria Alba Iuliaa admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată, acțiunea reconvențională cât și cererea de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta formulată de reclamantă în contradictoriu cu chematele în judecată- intervenientele în interes propriu, și, și în consecință:
A constatat că din masa succesorală a defunctului decedat la 04.07.1959, a făcut parte, cota de părți din dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 3450 A I nr.top.4354/35.
A constatat nul certificatul de moștenitor nr.523/30.06.1983 și a stabilit că moștenitori legali ai defunctului sunt reclamanta în cotă de 4/16 părți în calitate de soție supraviețuitoare și pârâtul împreună cu intervenientele în calitate de fii în cotă de 3/16 părți fiecare.
A constatat că potrivit extrasului de carte funciară reclamanta este proprietara tabulară asupra cotei de părți construcții și 225/450 părți teren.
A dispus anularea încheierii de întabulare nr.1671/1983 și restabilirea situației anterioare de carte funciară în sensul că devine proprietar tabular atât asupra cotei de 100/450 părți teren cât și asupra cotei de1/2 părți construcții și, respectiv, 125/450 părți teren deținute de pârâtul reclamant reconvențional sub B9 în CF nr.3450 A
A constatat că după decesul defunctului reclamanta a construit asupra imobilului înscris în CF nr.3450 A I cu nr.top.4354/35/2/3 o casă din cărămidă având o cameră, bucătărie, hol și, acoperită cu țiglă.
A constatat că după decesul defunctului reclamantul reconvențional a construit pe parcela cu nr.top.4354/35/2/1 o casă având la demisol garaj, beci și atelier, parter și etaj din cărămidă acoperită cu țiglă.
A constatat că imobilul casă notat în anul 1983 asupra parcelei cu nr.top.4354/35/2 nu mai există, fiind demolat.
A constatat că urmare a intervertirii detenției precare- exercitate pentru intervenientele în interes propriu- în posesie utilă, reclamantul reconvențional a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 12/32 părți construcții și asupra cotei de 2700/7200 părți teren din imobilul cu nt.top.4354/35/2 cu titlu moștenire apoi prin uzucapiune.
A constatat că reclamanta este proprietară tabulară asupra cotei de 20/32 părți construcții și asupra cotei de 4500/7200 părți teren din imobilul cu nr.top.4354/35/2 cu titlu de cumpărare, respectiv moștenire.
A sistat starea de indiviziune prin formarea a două loturi potrivit concluziilor completării raportului de expertiză a expertului G, varianta B, anexa nr.3 astfel:
-lotul nr.1compus din corpurile de avere cu nr.top. nou 4354/35/2/1 casă cu demisol, parter și etaj de 110 mp și nr.top. nou 4354/35/2/2 curte de 143 mp a fost atribuit pârâtului în cotă de 1/1 părți
-lotul nr.2compus din corpurile de avere cu nr.top.nou 4354/35/2/3 casă din cărămidă acoperită cu țiglă de 44 mp și nr.top.nou 4354/35/2/4 curte de 163 mp a fost atribuit reclamantei în cotă de 1/1 părți
A dispus OCPI A-Biroul de carte funciară A I să efectueze mențiunile ce se impun în CF nr.3450 AIp otrivit celor de mai sus, să întabuleze dreptul de proprietate al reclamantei asupra cotei de 20/32 părți construcții și 4500/7200 părți teren și dreptul de proprietate al pârâtului asupra cotei de 12/32 părți construcții și 2700/7200 părți teren, să radieze construcția notată, să noteze noile construcții, să parceleze imobilul în cele două loturi reținute mai sus potrivit raportului de expertiză întocmit de expert G, varianta B, anexa 3 și să le întabuleze pe numele pârâtului și respectiv a reclamantei conform celor de mai sus, cu titlu de sistare a stării de indiviziune și să noteze obligația pârâtului de a achita reclamantei suma de 18.877,25 lei cu titlu de sultă.
A fost respinsă în rest acțiunea, cererea reconvențională și cererea de chemare în judecată a altor persoane.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 646,875 lei cheltuieli de judecată după compensare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut,pe lângă considerentele încheierii de admitere în principiu următoarele:
Dând eficiență principiilor potrivit cărora anularea actului principal determină și anularea actului subsecvent și repunerea părților în situația anterioară s-a apreciat că se impune anularea încheierii de CF în baza căreia s-a întabulat pârâtul conform certificatului de moștenitor dar și restabilirea situației anterioare de carte funciară în sensul că devine proprietar asupra cotelor din construcții și teren vizate de certificatul desființat.
În baza depozițiilor martorilor audiați în cauză coroborate cu concluziile raportului de expertiză topografică (varianta B anexa 3.277), instanța a constatat că după decesul defunctului reclamanta a construit pe imobilele în litigiu o casă din cărămidă având o cameră, bucătărie, hol și pe parcela cu nr.top.4354/35/2/3, această construcție fiind ridicată în perioada edificării construcției noi de către pârâtul, cu materiale de construcție obținute din demolarea casei vechi și cu agoniseala de o viață a reclamantei care obișnuia să crească animale și să le valorifice.
Judecătoria a constatat din probele cauzei că, chiar dacă și pârâtul și-a dat concursul-punând la dispoziție mână de lucru și materiale de construcție- construcția mică a fost edificată de reclamantă și cu sprijinul financiar al acesteia în contextul în care pârâtul și intervenientele, cu acordul reclamantei, au decis edificarea pe terenul aferent casei părintești a unei construcții noi pentru a evita iminenta expropriere.
Tot din depoziția martorilor s-a reținut că la edificarea construcției mari-casa nouă, a contribuit exclusiv pârâtul. Din întreg probatoriul cauzei prima instanță a dedus faptul că practic, începând cu momentul demarării lucrărilor pentru edificarea construcției mari și a celei mici, singurii care au folosit și stăpânit faptic ca niște adevărați proprietari terenul în discuție au fost reclamanta și pârâtul.
În tot acest interval de timp, din 1983 și până în prezent, intervenientele nu au mai efectuat nici un act de administrare sau folosință a moștenirii rămase după defunctul său tată, singurul act pe care l-au făcut în calitate de erezi fiind acceptul tacit dat fratelui lor în vederea obținerii certificatului de moștenitor contestat, necesar pârâtului pentru demararea lucrărilor de construcție în vederea evitării exproprierii.
S-a reținut că nici intervenientele și nici probatoriul testimonial administrat în cauză nu au relevat faptul că una din ele în nume propriu sau prin ceilalți moștenitori să fi efectuat cel puțin un act care să acrediteze accepțiunea că nu s-au desistat de detenția precară a moștenirii rămase după tatăl lor. Ori, semnalarea unor prezențe singulare a vreunuia din surori în grădina de zarzavat, cu ocazia vizitelor făcute reclamantei nu are natura unor acte de folosință și administrare a masei succesorale. A mai constatat că intervenientele nu s-au prevalat măcar de existența unor acte de folosință și administrare a masei succesorale efectuate în timp, pentru ele, de către reclamantă sau pârât și nici probatoriul testimonial administrat în cauză nu ar conduce spre o asemenea stare de fapt.
A considerat că instanța trebuie să dea relevanță stării de fapt relevate de probatoriul cauzei cu referire la intervertirea detenției în detenție utilă deoarece derivă dintr-o apărare de fond, pârâtul prevalându-se de prescripția achizitivă reglementată de art.27 din Decretul Lege nr.115/1938.
În sensul posibilității intervertirii detenției precare în posesie utilă în condiții asimilate celei prevăzute de art.1858 pct.2 civ. prima instanță a reținut a fi și practica fostului Tribunal Suprem care a statuat că se produce o intervertire de fapt a posesiei și în situația moștenitorului care, printr-o manifestare exterioară a sa, a demonstrat că a înțeles să transforme posesia, dintr-una comună, într-una exclusivă, așa cum în speță a făcut pârâtul cu drepturile succesorale cuvenite surorilor.
La stabilirea cotelor de proprietate reținute în dispozitivul sentinței, prima instanță a avut în vedere pe de o parte faptul că la data morții lui topograficul inițial nu era parcelat și, pe de altă parte, faptul că urmare a dezmembrării, lotul cu nr.top.4354/35/1 de 990 mp, s-a transcris în favoarea Statului Român în CF 10420 A.
La sistarea stării de indiviziune s-au luat în considerare concluziile raportului expertizei tehnice judiciare întocmit de expert G, varianta B, anexa 3 și s-au avut în vedere criteriile puse la dispoziție de art.6739proc.civ. dar și faptul că atât reclamanta cât și pârâtul au efectuat construcții asupra terenului de împărțit anterior cererii de sistare a indiviziunii, pe amplasamentul convenit de aceștia, deteriorarea ușoară a relațiilor dintre părți, neputând determina o împărțeală care să afecteze utilitatea fiecărui lot.
Prin decizia civilă nr.36/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost respins apelul declarat de pârâtul-reclamant reconvențional împotriva sentinței primei instanțe.
În considerentele deciziei s-a reținut că cererea de intervenție în interes propriu a fost formulată la fila 44 și completată astfel că în mod greșit apelantul susține că aceasta nu există, iar prima instanță s-a pronunțat în limitele investirii și cu respectarea dispozițiilor art.129 proc.civ. calificând corect cererea ca fiind întemeiată pe dispozițiile art.57 și urm. proc.civ. Cu privire la această cerere s-a mai reținut că a fost legal timbrată, nu trebuia să îmbrace forma prevăzută de art.112 proc.civ. și nu trebuia pusă în discuția părților.
Referitor la încheierea de admitere în principiu s-a reținut că a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art.6738, 6736și 6737.proc.civ. iar această încheiere nu se comunică.
Referitor la criticile privind minuta întocmită în baza art.6736proc.civ. Tribunalul a constatat că aceasta îndeplinește cerințele prevăzute de lege, este semnată pe fiecare parte de judecător și nu prezintă nicio ștersătură și nicio adăugire între rândurile acesteia, fiind tehnoredactată în sistem electronic (310-312).
S-au reținut a fi nefondate și criticile privind acordarea de către instanță a unui plus petit prin pronunțarea asupra unor capete de cerere ce nu s-au cerut, instanța pronunțându-se în limitele cu care a fost investită.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art.689 alin.2 proc.civ. acceptarea tacită a succesiunii este aceea care rezultă dintr-un act juridic pe care succesibilul nu-l face decât în calitatea sa de erede, act care exprimă neîndoielnic intenția sa de a accepta moștenirea. În aceste condiții nu se poate contesta faptul că reclamanta a respectat termenul de 6 luni de opțiune succesorală, acceptând tacit succesiunea iar asupra acesteia nu mai poate reveni.
Pârâtul și intervenienta nu și-au manifestat opțiunea succesorală în mod expres dar au continuat să locuiască cu mama lor și după majorat fiind evident că aceștia au acceptat tacit succesiunea defunctului. În aceste condiții s-a apreciat că în mod corect prima instanță a constatat nulitatea certificatului de moștenitor deoarece renunțarea la moștenire este un act juridic unilateral expres și solemn prin care succesibilul declară în termenul de opțiune succesorală că nu acceptă succesiunea, deci trebuia să rezulte dintr-o declarație făcută expres de către succesibil.
Referitor la valoarea de circulație a imobilului s-a constatat că acesta a fost stabilită la 107.000.870 lei, valoare care nu a fost contestată de părți după completarea raportului de expertiză, așa încât criticile apelantului sunt nefondate.
S-a reținut, totodată că apelantul în mod greșit se prevalează de cota de 225/450 părți, stabilită prin certificatul de moștenitor, deoarece acesta este nul și nu s-a dispus restabilirea situației anterioare.
Din probatoriul administrat în cauză s-a mai reținut că apelantul a demolat casa veche părintească și cu materialele rămase în urma demolării reclamanta a edificat "casa mică" inclusă în lotul acestuia. S-a apreciat că față de concluziile raportului de expertiză și de cotele de proprietate instanța a ales o variantă de parcelare optimă și a stabilit sulta a cărei modalitate de calcul este detaliată la fila 14 din hotărâre. Dealtfel apelantul nu contestă modalitatea de stabilire a cuantumului sultei ci contestă valoarea masei succesorale dar din probele dosarului nu rezultă vreo dovadă a valorii pe care acesta o susține, 17.043 lei.
În fine, s-a reținut că instanța a făcut corect aplicarea dispozițiilor art.274-276.proc.civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în temeiul art.304 pct.5, 6, 7, 8 și 9.proc.civ. pentru următoarele motive:
1.Minuta sentinței din dosarul de fond, filele 323-233 este nulă conform art.108 proc.civ. deoarece prezintă ștersături și adăugiri intercalate între 2 rânduri care nu sunt semnate de judecător. Consideră că tot ce a fost adăugat în minuta sentinței, nefiind semnat de judecătorul cauzei conform art.265 proc.civ. nu poate fi luat în considerare.
Arată că singura minută scrisă de mână a existat la dosar inițial la 210-212 iar ulterior aceasta a fost cusută la 232-233, profitându-se de împrejurarea că dosarul instanței de fond era greșit numerotat, împrejurări ce au fost consemnate în apel în încheierile de la 37 și 45.
2.Anularea certificatului de moștenitor este prescrisă deoarece, atâta timp cât la Notariatul de Stat au fost prezenți toți moștenitorii, inclusiv cei care au renunțat, ea trebuia cerută în termen de 3 ani.
Instanța nu a avut în vedere că prin Legea nr.36/1995 care se aplică în momentul de față 40/1953 a fost abrogat și nu există nicio dovadă că declarațiile de renunțare din anul 1983 nu au fost trecute într-un registru de evidență a acestora. au fost trecute în certificatul de moștenitor la rubrica "renunțări", iar acesta este un act autentic oficial, mențiunile sale făcând dovada deplină împotriva lor până la înscrierea în fals potrivit art.1173 civ. Dacă susține că nu au dat declarații de renunțare, reclamanta și intervenientele aveau posibilitatea ca în temeiul art.19 din Decretul nr.167/1958, în termen de 1 lună de la eliberarea certificatului, să solicite pe cale judecătorească repunerea în termenul de prescripție.
3.În mod greșit prima instanță a admis cererea de chemare în judecată a altor persoane dar în totalitate se pronunță asupra cererii de intervenție în interes propriu care nu există.
Cererea de intervenție trebuia făcută în forma cerută pentru cererea de chemare în judecată și timbrată, de asemenea, instanța trebuia să pronunțe o încheiere de încuviințare în principiu. Motivarea tribunalului este greșită când arată că instanța de fond a avut rol activ când a modificat cererea de chemare în judecată a altor persoane în cerere de intervenție în interes propriu.
4.Instanța de fond a pronunțat la 05.02.2007 o încheiere care în realitate era una de admitere în principiu, nelegală și netemeinică, deoarece nu a fost comunicată odată cu sentința și nu motivează respingerea excepțiilor.
Instanța de apel nu motivează în nici un fel cele două motive de apel referitoare la aceste excepții.
5.Tribunalul, deși susține că instanța de fond în mod greșit s-a pronunțat cu privire la în loc de, motivează că aceasta nu constituie o cauză de nulitate.
6.Instanța de fond se pronunță în dispozitiv la pct.10, 12 și 16 cu privire la unele capete de acțiune ce nu au fost solicitate de reclamant doar în notele de ședință pe care instanța nu le putea lua în considerare. Tribunalul nu a motivat criticile din apel referitoare la această împrejurare.
7.În mod greșit instanța de fond omite să stabilească valoarea totală a masei succesorale și valoarea loturilor pentru că în funcție de aceasta să se poată verifica calea de atac împotriva sentinței și faptul că sulta a fost sau nu corect stabilită. Valoarea totală nu putea fi stabilită atâta timp cât valoarea construcțiilor nu a fost stabilită printr-un raport de expertiză și nici părțile nu au stabilit de comun acord care este valoarea acestora.
8.Greșit a fost sistată indiviziunea în varianta B fără să țină seama că imobilul nu este comod partajabil în natură, și greșit nu s-a atribuit întreg imobilul pârâtului.
9.Instanța nu a ținut cont de cererea pârâtului de a i se atribui întreg imobilul iar sulta este greșit stabilită; a introdus greșit în lotul reclamantei și construcțiile ridicate tot de pârât, astfel că reclamanta ar trebui să achite sulta. Arată că a solicitat expertiză în construcții iar instanța a cerut expertului topograf să se pronunțe.
10.Instanța a greșit când a stabilit pentru cota de 20/30 părți construcții și 4500/7200 părți teren, având în vedere că reclamanta a cerut prin acțiune 225/450.
11.Consideră că greșit s-a reținut faptul că reclamanta este cea care a construit casa mică deși toate probele dosarului relevă că pârâtul a edificat atât casa mică cât și cea mare.
12.Tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la motivul de apel d e la pct.6 prin care s-a solicitat întregul imobil să se atribuie pârâtului iar sulta care trebuie achitată să fie de 4181,60 lei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că minuta sentinței este semnată pe fiecare parte, nu prezintă ștersături fiind tehnoredactată, nefiind incidente dispozițiile art.108 proc.civ. că în mod corect instanțele au apreciat că acțiunea este o petiție de ereditate imprescriptibilă, că cererea de intervenție există iar încheierea de admitere în principiu nu trebuie comunicată odată cu sentința ci după pronunțarea încheierii și conține mențiuni cu privire la respingerea și motivarea respingerii excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
Apreciază că faptul că numele recurentului apare menționat în loc de nu reprezintă un motiv de nulitate a hotărârii, că instanța de fond nu a acordat plus petit ci a soluționat capetele de cerere din acțiune și precizarea de acțiune și, totodată, prima instanță stabilește valoarea masei succesorale, cea a loturilor cât și modul de stabilire a sultei. În privința motivelor 8-11 de recurs arată că acestea sunt nefondate stabilirea cotelor de moștenire fiind prezentată în mod detaliat în hotărâre iar instanțele au constatat corect edificarea casei mici de către reclamant.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
1.Recurentul invocă nulitatea minutei sentinței de la filele 232-233 dosar fond, însă la filele indicate nu se află minuta sentinței atacate ci minuta încheierii de admitere în principiu. Minuta sentinței se regăsește la filele 310-312 ale dosarului, în forma tehnoredactată,fără ștersături ori adăugiri, astfel că motivul de nulitate a minutei sentinței întemeiat pe dispozițiile art.265 raportat la art.108 proc.civ. nu poate fi primit.
2.Prin acțiunea promovată, reclamanta a solicitat anularea certificatului de moștenitor în discuție pentru motive de nulitate absolută. Nulitatea absolută poate fi invocată oricând, pe cale de acțiune sau de excepție, acțiunea întemeiată pe nulitatea absolută fiind imprescriptibilă în conformitate cu dispozițiile art.2 din Decretul nr.167/1958.
În raport de acestea, în condițiile în care se invocă motive de nulitate absolută în mod corect s-a apreciat de către instanțe că acțiunea nu este prescrisă, împrejurarea că toți moștenitorii au fost prezenți la emiterea certificatului contestat neprezentând nicio relevanță sub acest aspect.
Certificatul de moștenitor a cărui desființare se solicită a fost emis în anul 1983 sub imperiul Decretului nr.40/1953 astfel că, în conformitate cu principiul "tempus regit actum" el nu poate fi cenzurat decât din perspectiva actului normativ în vigoare la data emiterii lui iar nu prin prisma unor norme legale emise ulterior (Legea nr.36/1995). În consecință corect instanța de fond și-a fundamentat soluția și pe dispozițiile art.2 din Decretul nr.40/1953 iar dispozițiile Legii nr.36/1995 invocate de recurent nu pot fi luate în considerare.
În cauză s-a dovedit efectuarea de către reclamantă și interveniente după împlinirea vârstei majoratului de acte de acceptare tacită a succesiunii în termenul legal de opțiune succesorală iar părțile, inclusiv pârâtul au recunoscut că în anul 1983 s-a renunțat la moștenirea defunctului pentru ca pârâtul să-și edifice o casă și să o îngrijească pe mama sa (fila 118 dosar fond). În aceste condiții, având în vedere că renunțarea posterioară acceptării este lipsită de efecte juridice deoarece cel care a acceptat moștenirea nu mai poate reveni asupra acceptării care este irevocabilă dar luând în considerare și faptul că nu s-a menționat nici un număr de înregistrare a acestor declarații în cadrul registrului special al notariatului, soluția de constatare a nulității certificatului de moștenitor este legală.
Este adevărat că mențiunile pe care le cuprinde certificatul de moștenitor fac dovada deplină până la înscrierea în fals, însă în speță, acest aspect este irelevant în raport de împrejurarea că renunțarea, așa cum s-a reținut ea prin certificat nu poate produce efectele specifice deoarece anterior, atât reclamanta cât și intervenientele au făcut acte de acceptare tacită a succesiunii.
De vreme ce reclamanta și intervenientele au dovedit că au făcut acte de acceptare tacită a succesiunii în termenul legal de opțiune succesorală, este inutil a se discuta despre posibilitatea pe care o aveau, de repunere în termenul de prescripție a acceptării moștenirii în condițiile art.19 din Decretul nr.167/1958.
3.La 44 din dosarul de fond este depusă cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de și întemeiată pe dispozițiile art.57 și urm. proc.civ. Această cerere îmbracă cerințele esențiale ale unei cereri de chemare în judecată iar textele de lege aplicabile nu prevăd că trebuie timbrată identic cu acțiunea introductivă.
În conformitate cu dispozițiile art.58 proc.civ. cel chemat în judecată dobândește calitatea de intervenient în interes propriu iar hotărârea îi va fi opozabilă. Față de aceste prevederi legale corect prima instanță a reținut că numitele, și au calitate de interveniente în interes propriu.
Instanța de fond nu a admis nicio cerere de intervenție în interes propriu ci doar cererea de chemare în judecată a altor persoane astfel că nu se poate susține cu temei că s-ar fi pronunțat pe o cerere de intervenție în interes propriu care nu există.
Dispozițiileart.57-59.proc.civ.nu prevăd condiția admiterii în principiu a cererii de chemare în judecată a altor persoane astfel că nu se poate reține ca întemeiată critica referitoare la lipsa unei încheieri de încuviințare în principiu a cererii de intervenție conform art.52 proc.civ.
în considerentele deciziei instanței de apel nu se afirmă căs-a modificatcererea de chemare în judecată a altor persoane în cerere de intervenție în interes propriu, ci doar că instanța de fonda calificatcorect din punct de vedere juridic acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.57 și urm. proc.civ.
4.Încheierea de admitere în principiu s-a comunicat pârâtului recurent după pronunțarea acesteia (fila 241 dos.fond) astfel că nu se mai impunea comunicarea acesteia odată cu sentința, criticile recurentului vizând acest aspect neputând fi primite.
Instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției prescripției acțiunii prin încheierea din 20.02.2006 arătând și motivele pentru care a considerat că se impune respingerea acesteia, iar excepția lipsei calității procesuale active a fost soluționată și motivată prin încheierea din 05.02.2007. În consecință nu se poate reține că prima instanță nu s-a pronunțat și nu a motivat soluția adoptată cu privire la cele două excepții.
În ceea ce privește instanța de apel, aceasta a fost investită prin apel doar cu critici sub aspectul nemotivării de către prima instanță a celor două excepții, critici asupra cărora s-a pronunțat, astfel că nu pot fi primite susținerile recurentului că tribunalul nu ar fi analizat cele două motive de apel.
5.Așa cum judicios a reținut și instanța apelului faptul că instanța de fond a consemnat greșit numele de "" în loc de "" nu poate constitui un motiv de nulitate a hotărârii ci o eroare materială care poate fi îndreptată pe calea procedurii reglementate de disp.art.281 proc.civ.
6.Instanța de apel s-a pronunțat asupra criticilor de acordare de către prima instanță a unui plus petit, neputându-se reține nemotivarea deciziei din apel sub acest aspect.
La pct.10 și 12 din dispozitiv instanța de fond se pronunță cu privire la chestiuni cu care reclamanta a investit instanța prin precizarea de acțiune (pct.VIII-38 dosar fond).
În ceea ce privește pct.16 din dispozitiv, acesta vizează stabilirea sultei care de asemenea a fost solicitată de reclamantă prin aceeași precizare de acțiune (pct.VII).
Ca atare, nu se poate reține acordarea de "plus petita" de către instanța fondului.
7.În mod corect prima instanță a luat în considerare la stabilirea valorii masei succesorale doar concluziile expertizei topografice în condițiile în care din masa succesorală rămasă după defunctul face parte doar imobilul teren, construcțiile noi fiind edificate la mulți ani după decesul acestuia. În consecință nu se impunea nici efectuarea vreunui raport de expertiză în construcții deoarece acesta nu ar fi fost concludent pentru stabilirea valorii masei succesorale ci a construcțiilor noi supuse partajului între părți. Astfel, corect instanța de fond a avut în vedere doar valoarea terenului, în raport de care sulta cât și calea de atac sunt legale.
8.Față de prevederile art.304 proc.civ. instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.
În etapele procesuale anterioare s-a stabilit că pe terenul în litigiu construcția mică a fost edificată pentru, cu sprijinul financiar al acesteia într-un context în care, pârâtul și intervenientele, cu acordul reclamantei au decis edificarea pe terenul aferent casei părintești a unei construcții noi, casa mare, pentru a evita exproprierea. În raport de această stare de fapt definitiv stabilită dar având în vedere și cotele de coproprietate asupra terenului, modalitatea de atribuire a construcțiilor este legală și corespunde criteriilor prevăzute de art.6739proc.civ. Expertul topograf a concluzionat că terenul este comod partajabil în natură, în cele două variante astfel că se impunea a se da eficiență dispozițiilor art.728 civ.
9.La pct.7 s-au arătat motivele pentru care Curtea apreciază ca fiind corectă soluția de partajare a construcțiilor adoptată de judecătorie și confirmată de tribunal dar și stabilirea sultei doar prin raportare la valoarea terenului nu și a construcțiilor.
10.Cotele de proprietate ale reclamantei și ale pârâtului sunt corect calculate cu luare în considerare a faptului că reclamanta era coproprietară cu defunctul asupra terenului și construcțiilor demolate fiecare în cotă de 1/2 părți construcții vechi și 225/450 părți teren în urma anulării certificatului de moștenitor iar pârâtul cumulează cota sa legală cu cotele celor 3 surori ale sale, neputându-se reține că instanța s-ar fi pronunțat cu privire la ceea ce nu s-a cerut.
Prima instanță a explicat modul în care a ajuns la cotele stabilite însă recurentul nu arată exact în ce constă greșeala primei instanțe, susținând la modul general că sunt greșit stabilite cotele.
11.Așa cum s-a menționat anterior, instanța recursului nu poate din perspectiva dispozițiilor art.304 proc.civ. să reanalizeze probele, iar cu referire la edificarea casei mici de către reclamantă, Curtea s-a pronunțat mai sus.
12.Ultimul motiv de recurs aduce în discuție chestiuni cu privire la care, deasemenea, Curtea și-a spus punctul de vedere în cele reținute mai sus. Instanța de apel s-a pronunțat asupra motivelor de lapct.6 și 7 reținând că reclamanta a edificat casa mică, că varianta de parcelare raportat la cotele părților este cea optimă iar sulta este corectă față de valorile necontestate din expertiză.
Față de cele reținute, constatând că nu se poate reține ca fondat niciunul din motivele de nelegalitate invocate de recurent și prevăzute de art.304 pct.5, 6, 7, 8 și 9.proc.civ. Curtea, în temeiul art.312 proc.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
În baza art.274 proc.civ. recurentul va fi obligat să plătească intimatei suma de 119 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat (file 31).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul-reclamant reconvențional împotriva deciziei civile nr.36/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 119 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - --,semnează președintele Curții de Apel, | Judecător, - --,semnează președintele Curții de Apel, |
Grefier, |
Red.
Dact. 9ex/30.12.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela
