Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr.492
Ședința publică de la 09 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 475 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și sentinței civile nr. 5329 din 03 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, A, și, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței cererea privind judecarea cauzei în lipsă, formulată de recurenta reclamantă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, formulată de recurenta reclamantă și constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Targu-J sub nr-, reclamanta a chemat în judecata pe pârâții, A, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 221/2005 eliberat de BNP, să constate deschisă succesiunea defunctului si vocația sa succesorală, în calitate de fiică a defunctului, a pârâților, în calitate de fii și a pârâților, A si, în calitate de moștenitori ai fratelui, cu o cota de pentru fiecare tulpină. A mai solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctei si vocația succesorală la decesul acesteia a pârâtelor, si, în calitate de moștenitori legali și autorul, în calitate de moștenitor testamentar, precum și să se dispună ieșirea din indiviziune pentru bunurile ce au rămas la decesul autorilor, bunuri menționate în certificatul de moștenitor nr. 221/2005, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, invocand excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei de a solicita să se constate deschisă succesiunea defuncților si și ieșirea din indiviziune, precum si excepția lipsei de interes. De asemenea, pârâtul a formulat întampinare la cererea reclamantei, prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
In ședința publică din data de 15.05.2008, reclamanta a depus răspuns la întampinare solicitând respingerea excepțiilor invocate prin întampinare, solicitând repunerea în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală întrucât a fost plecată din țară și a fost împiedicată să ia cunoștină de decesul tatălui și de dezbaterea succesiunii, precum și să se constate că acest termen a fost întrerupt, fiind plecată în Spania.
Judecătoria Tg-J prin sentința civilă nr.5329 din 03.07.2008 pronunțată în dosarul nr- a respins, ca tardivă, cererea de repunere în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală formulată de reclamanta și a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală. S-a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că cererea privind repunerea in termenul de prescripției a dreptului de opțiune succesorala este tardivă. Prin cererea introductiva, reclamanta a arătat că a aflat de decesul autorului în luna ianuarie 2008 când a revenit în România, fiind plecată de mai mulți ani; chiar considerând data de 31 ianuarie 2008 ca fiind cea în care reclamanta a luat cunoștință de decesul autorului, cererea de repunere în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală trebuia formulată, o dată cu acțiunea, până la finele lunii februarie 2008, or în speță reclamanta a introdus acțiunea la data de 17.03.2008, iar cererea de repunere în termen a fost formulată la data de 15.05.2008.
Referitor la excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, instanța a reținut că faptul necunoașterii morții decujusului nu are nici o influența asupra cursului prescripției atâta timp cat nu a menținut cu părintele ei legături de natura să-i permită, în mod normal, cunoașterea, în timp util, a unui asemenea eveniment.
S-a constatat că reclamanta este străină de moștenire și, deci, nu are calitate procesuală activă în cauză. S-a apreciat că nu se mai impune analizarea excepției lipsei de interes pentru a se verifica folosul practic ce justifică punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că în mod greșit instanța a respins acțiunea întrucât cererea de repunere în termen a fost făcută, de fapt, încă din data de 14.02.2008, atunci când a aflat de decesul autorului și a formulat cerere de intervenție în nume propriu în cauza având ca obiect partaj succesoral. Instanța a respins cererea de probatorii în mod greșit întrucât putea să facă dovada că a fost întrerupt termenul de opțiune succesorală, fiind plecată din țară din anul 2005, iar în timpul vieții tatăl său a refuzat să păstreze legături personale cu ea.
In dezvoltarea motivelor de apel a mai susținut reclamanta că certificatul de moștenitor este lovit de nulitate absolută întrucât nu are calitate de moștenitor renunțător la succesiune și nu este conceptată în nici un fel în acest certificat.
Prin decizia nr. 475 din 19 noiembrie 2008 Tribunalul Gorja respins apelul ca nefondat.
S-a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 221/2005 eliberat de BNP, să se constată deschisă succesiunea autorului și vocația succesorală alături de ceilalți moștenitori ai autorului, precum și ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase la decesul autorului.
In mod corect a reținut instanța că cererea de repunere în termenul de opțiune succesorală a fost formulată cu depășirea termenului de 1 lună de la momentul în care reclamanta a luat cunoștință de decesul autorului, luând în considerare numai ce a declarat reclamanta, în sensul că a luat cunoștință de decesul autorului său în luna ianuarie 2008. Pe de altă parte, împrejurarea că reclamanta a fost plecată din țară pentru o perioadă de timp nu se încadrează în cazurile de suspendare a cursului prescripției prevăzută de art. 13 din Decretul nr. 167/1958.
În termenul legal reglementat de art.301 Cod pr. civilă a declarat recurs în cauză reclamanta l solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a fi soluționate în mod legal cererea de repunere în termen și apoi fondul cauzei.
Recurenta a depus la dosar motive de recurs, în termenul legal, la 19 decembrie 2008 precum și la 23 decembrie 2008.
Prin motivele inițiale s-a susținut că în mod greșit împrejurarea că recurenta a fost plecată din țară dinaintea decesului autorului și că acesta a refuzat să păstreze vreo legătură cu recurenta nu au fost considerate ca fiind motive de suspendare a cursului prescripției. Sub acest aspect se impuneau a fi administrate probatorii, inclusiv proba cu martori, probă pe care instanțele au refuzat să o administreze. Nu s-a ținut cont de faptul că cererea de acceptare a succesiunii și implicit de repunere în termen a fost făcută de fapt încă din 14 februarie 2008, atunci când a aflat de decesul autorului și a formulat cerere de intervenție în interes propriu, în apel, în cauza ce se afla pe rolul instanțelor având ca obiect partaj succesoral, introdusă de frații recurentei. A apreciat recurenta că nu poate fi considerată străină de succesiune deoarece nu a fost menționată ca atare în certificatul de moștenitor și a acceptat succesiunea în termen de 6 luni de la data la care a aflat de decesul autorului.
În motivele de recurs formulate la 23 decembrie 2008 s-a susținut că în cererea de chemare în judecată și, ulterior, în cererea de apel s-a menționat greșit de către apărătorii săi că s-a întors în țară în luna ianuarie 2008, în loc de februarie 2008. La întoarcerea în țară a aflat că fusese dezbătută succesiunea tatălui în lipsa sa, motiv pentru care a formulat cerere de intervenție în interes propriu iar ulterior a promovat acțiunea ce face obiectul litigiului de față. Instanțele au încălcat principiul rolului activ reglementat în art. 129 alin. 4 și 5 din Codul d e pr. civilă, respectiv nu au coroborat cele menționate în acțiune cu alte dovezi administrate nemijlocit (interogatoriu, proba cu martori). Astfel fiind în mod nelegal a fost respinsă cererea de repunere în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art. 700 Cod civil.
Instanțele au trecut cu vederea, cu mare ușurință, existența unui fals în declarații la întocmirea certificatului de moștenitor nr. 221/2005 și anume faptul că intimații din litigiul de față au declarat în fața notarului că autorul nu mai are alți moștenitori în afara celor prezenți în acel moment la dezbaterea succesiunii. Actul astfel întocmit este lovit de nulitate absolută. A precizat, de asemenea, că a fost împiedicată în mod repetat să aibă legături cu tatăl său și nu a fost înștiințată în legătură cu intervenirea decesului acestuia.
Recursul este nefondat.
Observându-se considerentele deciziei recurate se constată că două au fost argumentele avute în vedere de instanța de apel în soluționarea cauzei, respectiv: împrejurarea că reclamanta a fost plecată din țară o perioadă de timp nu constituie motiv repunere în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală; cererea de repunere în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală a fost promovată tardiv. Aceste două aspecte, care împiedică analizarea pe fond a litigiului, au fost rezolvate în mod corect de instanțe.
Cât privește momentul în care trebuia formulată cererea pentru repunerea în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, Curtea constată că acest moment nu a fost respectat în cauză, respectiv formularea cererii de repunere în termen s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 19 din Decretul nr. 167/1958. Esențial sub acest aspect este momentul la care reclamanta a aflat de decesul autorului. În motivele de recurs recurenta a precizat că în mod greșit în cererile anterioare s-a menționat că a aflat de decesul autorului în luna ianuarie 2008; în realitate a luat cunoștință de acest fapt în luna februarie 2008. Această susținere a recurentei nu este probată în nici un mod; mai mult în declarația aflată în copie la fila 41 în dosarul de apel (declarație dată în fața notarului public de către recurentă la 21 martie 2008) se menționează expres că data aflării despre decesul autorului este sfârșitul lunii ianuarie 2008. În raport de conținutul acestui act este indiscutabil că în mod corect a fost respinsă cererea de repunere în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală (cerere formulată la 15 mai 2008), ca fiind formulată peste termenul de o lună prevăzut de lege.
Deși s-a reținut tardivitatea cererii de repunere în termenul de opțiune succesorală, instanțele au făcut o analiză și a cauzei pentru care recurenta a cerut repunerea în termenul de opțiune succesorală. S-a concluzionat că împrejurarea că reclamanta a fost plecată din țară o perioadă îndelungată de timp nu justifică repunerea în termenul de opțiune succesorală. Aceste considerente ale instanțelor corespund exigențelor legale.
Potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958, succesibilul poate fi repus în termenul de prescripție de instanța judecătorească dacă se constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit și cu condiția să fi cerut repunerea în termen în decurs de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție. Prin cauze temeinic justificate trebuie să se înțeleagă acele împrejurări care nu pot fi imputate titularului dreptului de opțiune, dar care nu întrunesc nici caracterele forței majore (situație în care operează suspendarea termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală). Trebuie să ne aflăm în situația unor cazuri fortuite.
Faptul că unul dintre succesibili se afla în străinătate la data decesului autorului iar ceilalți succesibili nu i-au adus la cunoștință intervenirea decesului autorului comun, nu constituie - în condițiile tehnicii de comunicare contemporane - un caz fortuit, respectiv o împrejurare neimputabilă succesibi-lului, care să justifice repunerea în termenul de opțiune succesorală.
În speță, recurenta reclamantă avea obligația de a depune diligențele necesare pentru a cunoaște dacă s-a deschis succesiunea (respectiv a intervenit decesul) vreunei persoane la care are vocație succesorală, pentru a putea să-și exercite dreptul de opțiune reglementat de lege. În condițiile tehnicii contemporane, nu se mai poate reține că o persoană aflată la distanță de sute sau mii de kilometrii este în imposibilitate obiectivă de a lua cunoștință despre faptul juridic al decesului unei rude. În realitate recurenta invocă propria neglijență. Sub acest aspect nu prezintă relevanță faptul că recurenta nu era în relații bune cu autorul sau cu ceilalți descendenți.
Celelalte persoane cu vocație succesorală la moștenirea autorului comun nu aveau obligația legală de aoî nștiința pe recurentă despre intervenirea decesului autorului.
Omisiunea, intenționată sau nu, a celorlalte persoane cu vocație succesorală de a declara notarului aspectul că mai există o persoană cu vocație succesorală aflată în același grad succesoral, este sancționată de lege cu nulitatea actului astfel întocmit. Pentru a putea fi valorificată această cauză de nulitate a actului recurenta reclamantă avea obligația de a face dovada calității sale de moștenitor a autorului. Această dovadă nu a fost făcută în cauză, situație în care este indiscutabil că recurenta nu justifică calitatea procesuală activă și interes în anularea certificatului de moștenitor.
Față de actele existente la dosarul cauzei, administrarea de alte probatorii (interogatoriu, martori) nu se justifica în cauză, cererea formulată în acest sens de recurenta reclamantă fiind respinsă în mod corect de instanțe.
În temeiul art. 312 Cod pr. civilă urmează a fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 475 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și sentinței civile nr.5329 din 03 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, A, și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehn.2 ex
22.04.2009
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paula Păun, Paraschiva Belulescu
