Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 504/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 504
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 2: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 3: Buliga
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta-intimată și pe intimatul-recurent, având ca obiect partaj judiciar împotriva deciziei civile numărul 534 din 3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurenta-intimată și av. pentru intimatul-recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul - în stadiul procesual al apelului - este la al treilea termen de judecată;
Instanța constată că ambele recursuri sunt motivate potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul pe recurs.
Av. pentru recurenta-intimată depune note de concluzii și în baza dispozițiilor art. 306 solicită respingerea recursului formulat de ca fiind nul.
Pe recursul formulat de av. solicită admiterea acestuia arătând că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Arată că a criticat hotărârea instanței de apel din trei puncte de vedere și anume: cu privire la valoarea imobilului, cu privire la cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune și cu privire la obligarea la cheltuielile de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 5 raportat la dispozițiile art. 295 al. 2 Cod procedură civilă instanța de apel poate ordona probele și trebuie să se pronunțe asupra acestora. În cauza de față, instanța de apel a admis obiectivele la expertiză dar nu le-a acordat eficacitate juridică deci hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.
Expertul din apel a crescut valoarea apartamentului cu aproape un miliard de lei vechi dar această diferență nu profită ambelor părți ci doar aceluia care obține sulta.
Hotărârea criticată este nelegală și pentru că instanța de apel nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1204 cod civil și art. 218 Cod procedură civilă referitor la mărturisirea în care intimatul arată împrejurări în legătură cu calificarea unui anumit bun precum și cota sa de contribuție concretizată în suma de 14.000 Euro, sumă ce a fost primită de la anterior promovării acțiunii de partaj.
În ce privește obligarea la cheltuielile de judecată consideră că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale întemeindu-și decizia pe dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă. Solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Av. pentru intimatul-recurent depune concluzii scrise și arată că recursul vizează nelegalitatea hotărârii din apel raportat la cota stabilită întrucât nu s-au administrat probatorii din care să rezulte că fosta soție a avut o contribuție semnificativ majoră la dobândirea bunurilor comune. Soții au avut o relație de mai mulți ani înainte de căsătorie și în această perioadă au dobândit acest apartament. D-na a fost singurul promotor al unei afaceri păguboase cu taximetrie pe care a gestionat-o defectuos și a pierdut apartamentul. a fost cel care a făcut eforturi speciale pentru a răscumpăra acest bun. Este o minciună faptul că recurenta a fost ajutată de mamă și bunică așa cum a mințit acesta și cu privire la răscumpărarea apartamentului. Mama și bunica recurentei au fost întreținute din salariul d-lui iar din banii de meditații d-na abia reușea să-și cumpere bunuri personale.
S-au mai făcut discuții și pe coeficienții aplicați de expert dar av. solicită instanței să observe că rapoartele de expertiză au la bază în stabilirea valorii metode diferite însă metoda comparațiilor de preț este cea care a determinat instanța să stabilească o anumită valoare. Valoarea de 59.000 euro este una reală și mult diminuată pentru că au fost analizate și prețurile foarte mari și cele mai mici.
Consideră că intimatul-recurent a fost nedreptățit prin neaplicarea unei cote de egalitate și solicită respingerea recursului formulat de recurenta-intimată și admiterea recursului formulat de intimatul-recurent. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Asupra apelului civil de față tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6409/22.05.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dos. nr- s-a admis cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție de 70% pentru reclamantă și 30% pentru pârât următoarele bunuri:
- bunuri imobile: - apartament cu 3 camere, situat în I,- A,. 907, tr.3,.5,.19, în valoare de -,62 lei;
- bunuri mobile:- bucătărie - mobilier (corpuri suspendate și dulapuri), în valoare de 1500 lei;
- cuptor gaz, în valoare de 500 lei;
- plită gaz, în valoare de 150 lei;
- televizor, în valoare de 150 lei;
- frigider, în valoare de 800 lei;
- colțar, în valoare de 800 lei;
- cuptor microunde, în valoare de 150 lei;
- mașină de spălat, în valoare de 150 lei;
- living - ceas electric, în valoare de 50 lei;
- TV, în valoare de 350 lei;
-, în valoare de 100 lei;
- Canapea set, în valoare de 700 lei;
- sticlă, în valoare de 100 lei;
-, în valoare de 50 lei;
- călcat, în valoare de 10 lei;
- Covor, în valoare de 50 lei;
- mic - set canapea în valoare de 400 lei;
- - set covoare, în valoare de 150 lei;
- ul mare - mobilier, în valoare de 1000 lei;
-, în valoare de 150 lei;
- 3 traverse, în valoare de 80 lei;
-, în valoare de 50 lei;
-, în valoare de 1000 lei;
- Sistem audio 4 boxe, în valoare de 150 lei;
-, în valoare de 50 lei.
S-a constatat că sunt bunuri proprii ale reclamantei: televizorul aflat în dormitorul mic, în valoare de 200 lei și D-ul portabil, în valoare de 80 lei.
S-a dispus partajarea bunurilor comune în sensul că s-a atribuit reclamantei un lot alcătuit din următoarele bunuri:
-imobile: - apartament cu trei camere, situat în I,- A,. 907, tr.3,.3,.19;
-mobile:
- bucătărie - mobilier (corpuri suspendate și dulapuri), în valoare de 1500 lei
- cuptor gaz, în valoare de 500 lei;
- plită gaz, în valoare de 150 lei;
- televizor, în valoare de 150 lei;
- frigider, în valoare de 800 lei;
- colțar, în valoare de 800 lei;
- cuptor microunde, în valoare de 150 lei;
- mașină de spălat, în valoare de 150 lei;
- living - ceas electric, în valoare de 50 lei;
- TV, în valoare de 350 lei;
-, în valoare de 100 lei;
- Canapea set, în valoare de 700 lei;
- sticlă, în valoare de 100 lei;
-, în valoare de 50 lei;
- călcat, în valoare de 10 lei;
- Covor, în valoare de 50 lei;
- mic - set canapea în valoare de 400 lei;
- - set covoare, în valoare de 150 lei;
- ul mare - mobilier, în valoare de 1000 lei;
-, în valoare de 150 lei;
- 3 traverse, în valoare de 80 lei;
-, în valoare de 50 lei;
și s-au atribuit pârâtului următoarele bunuri:
- calculator, în valoare de 1000 lei;
- sistem audio 4 boxe, în valoare de 150 lei;
- modem, în valoare de 50 lei;
A fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 9000 lei, cu titlu de sultă.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 510 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat partajarea bunurilor obținute în timpul căsătoriei cu pârâtul, respectiv apartamentul, situat în I,- A,. 907, tr.3,.5,.19. cu o cotă de contribuție de 100 % pentru reclamantă și atribuirea în natură către aceasta iar pârâtul a formulat cerere reconvențională solicitând partajarea acestui apartament cu o cotă de contribuție de 50% pentru fiecare și atribuirea în natură către acesta.
Instanța de fond a constatat că reclamanta a făcut precizări la acțiune în sensul că a avut o cotă de contribuție la dobândirea acestui bun de 70 % iar pârâtul reconvenient a solicitat și partajarea bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei depunând la fila 41 lista cu aceste bunuri și valorile, reclamanta completând această listă cu 3 bunuri aflate în posesia pârâtului și anume:calculator, în valoare de 1000 lei; sistem audio 4 boxe, în valoare de 150 lei; modem, în valoare de 50 lei;precum că a efectuat și îmbunătățiri la apartament constând în centrală termică, temporizator gaz și chiuvetă inox.
De asemenea a solicitat să se constate că au valoare de bun propriu, televizorul și D - ul portabil.
Instanța de fond a constatat că părțile au fost căsătorite prin sent. civ. nr. 2848/2006 a Judecătoriei Iași pronunțându-se divorțul, iar cu privire la bunurile solicitate a fi partajate reclamanta a avut o cotă de contribuție mai mare deoarece apartamentul a fost bun propriu al reclamantei, ulterior ajungând bun comun, ca urmare a unui împrumut comun făcut de soți în vederea constituirii unei societăți comerciale cu obiect de activitate - efectuarea de transport în regim de taxi - ocupația pârâtului, astfel că apartamentul a fost înstrăinat fictiv.
Prima instanță a reținut că reclamanta a obținut permanent venituri din muncă și a efectuat numeroase împrumuturi pentru achiziționarea de bunuri mobile primind totodată de la mama sa o sumă de bani care a fost folosită la achitarea datoriilor la întreținere dar și a îmbunătățirilor la imobil care au sporit valoarea actuală a acestuia.
În ce privește veniturile realizate de pârât, instanța de fond a constatat că nu rezultă cu certitudine perioada în care acesta a obținut venituri ci doar că a formulat cereri pentru emiterea unor carduri, astfel că a avut o contribuție mai mică la efectuarea bunurilor iar la efectuarea împărțirii bunurilor s-a avut în vedere valoarea indicată de reclamantă la care pârâtul ar fi achiesat și că reclamanta a avut folosința apartamentului o perioadă foarte îndelungată.
Față de bunurile mobile, TV și CD portabil, instanța a constatat că acestea sunt bunuri le proprii ale reclamantei față de recunoașterea la interogatori a pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 534 din 3 iunie 2009 a Tribunalului Iașis -a admis apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 6409/22.05.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o schimbă în parte în sensul că:
S-a constatat că valoarea bunului imobil - apartamentul cu 3 camere situat în I,- A,. 907, tr. 3. 5. 19 este de 275.536 RON.
S-a constatat valoarea masei bunurilor comune ale soților în cuantum, de 284.176 RON.
S-a constatat cota de contribuție a soților de 60% pentru reclamanta și de 40% pentru pârâtul, cote corespunzătoare valoric sumei de 165.321,6 RON, respectiv 110.214,4 RON.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului diferența de sultă în sumă de 56.820, 82 RON. (suma de 52.193, 58 RON fiind deja achitată ).
S-a păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
A fost obligată intimata la plata către apelantul 3260,15 lei cheltuieli de judecată în apel.
A fost obligată intimata la plata către stat a sumei de 521,02 lei, suma pentru care apelantul a beneficiat de ajutor public judiciar în temeiul disp. art. 18 din OUG51/2008 (corespunzător pretențiilor admise.)
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate cât și în baza disp. art. 295 Cod procedură civilă tribunalul constată că reclamanta a solicitat partajarea bunurilor obținute în timpul căsătoriei cu pârâtul, respectiv apartamentul, situat în I,- A,. 907, tr. 3,. 5,.19. cu o cotă de contribuție de 100 % pentru reclamantă, ulterior solicitând 70% și atribuirea în natură către aceasta iar pârâtul a formulat cerere reconvențională solicitând partajarea acestui apartament cu o cotă de contribuție de 50% pentru fiecare și atribuirea în natură către acesta, precum și partajarea următoarelor bunuri mobile: - bucătărie - mobilier (corpuri suspendate și dulapuri), în valoare de 1500 lei; cuptor gaz, în valoare de 500 lei; plită gaz, în valoare de 150 lei; televizor, în valoare de 150 lei; frigider, în valoare de 800 lei;colțar, în valoare de 800 lei;cuptor microunde, în valoare de 150 lei;mașină de spălat, în valoare de 150 lei; living - ceas electric, în valoare de 50 lei;TV, în valoare de 350 lei;, în valoare de 100 lei;Canapea set, în valoare de 700 lei; sticlă, în valoare de 100 lei;, în valoare de 50 lei; călcat, în valoare de 10 lei;Covor, în valoare de 50 lei; mic - set canapea în valoare de 400 lei; - set covoare, în valoare de 150 lei; ul mare - mobilier, în valoare de 1000 lei;, în valoare de 150 lei;3 traverse, în valoare de 80 lei;, în valoare de 50 lei; CD portabil 40 RON,
Reclamanta a solicitat să se constate că sunt bunuri proprii V și D portabil, că a efectuat îmbunătățiri la apartament reprezentând centrală termică, temporizator gaz și chiuvetă și a adăugat 3 bunuri la masa partajabilă care se află în posesia pârâtului respectiv calculator, în valoare de 1000 lei;sistem audio 4 boxe, în valoare de 150 lei; modem, în valoare de 50 lei.
Tribunalul reține că s-a desfăcut căsătoria părților prin sentința civilă nr. 2848/29.11.2006 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă și irevocabilă, căsătorie încheiată la data de 26.09.1998, iar apartamentul supus partajării este dobândit de soți la 1.11.2002 de la numita - - fostă care l-a achiziționat în anul 2002 de la reclamanta în anul 2000, imobil dobândit de în anul 1997 de la soții.
Tribunalul reține că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, conf. art. 31 din fam sunt bunuri comune orice convenție contrară fiind nulă iar prezumția de contribuție egală este relativă, putând fi răsturnată prin probe de către părți.
Se reține că imobilul a fost achiziționat de soți în timpul căsătoriei fiind astfel bun comun alături de celelalte bunuri mobile iar în ce privește cota de contribuție la dobândirea acestora se reține o cotă de contribuție mai mare pentru reclamantă datorită faptului că mama acesteia i-a dat o sumă de bani pentru efectuarea de îmbunătățiri la imobil, - situație recunoscută de ambele părți, nedovedindu-se că această donație a fost făcută în scopul cumpărării apartamentului, bunica reclamantei donând mamei acesteia suma de 44.000 dolari la data de 27.11.2002, după încheierea actului de vânzare cumpărare a apartamentului supus partajării.
Având în vedere că și pârâtul a obținut venituri potrivit carnetului de muncă depus la filele 39-43 dosar recurs, în perioada 2001- 2008 lucrând ca șofer și ca manager executiv la SC Junior L, reclamanta încetând raporturile de muncă începând cu 12.08.2000 și până la 29.09.2003 în acest parcurs de timp fiind achiziționat apartamentul, rezultând că s-au plătit cheltuielile casnice și cele necesare dobândirii imobilului și din veniturile pârâtului tribunalul constată că pârâtul a avut o contribuție la dobândirea bunurilor comune mai mare decât cea stabilită de prima instanță.
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta a contractat credite în timpul căsătoriei dar și pârâtul, din precizările martorului audiat, a contribuit la restituirea acestor împrumuturi.
În ce privește valoarea masei partajabile, tribunalul constată, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de dl. expert în instanța de apel, că valoarea de circulație a imobilului este de 236.872 RON dintre care îmbunătățirile la apartament sunt de 38.674 RON astfel că valoarea totală a apartamentului este de 275.536 RON urmând a se scoate valoarea de 3.793 RON reprezentând teren indiviz aferent imobilului deoarece trebuie să se aibă în vedere doar valoarea de circulație a apartamentului, nefiind vorba de o casă și un teren aferent acesteia, apartamentul fiind situat într-un imobil cu mai multe apartamente.
Se reține această valoare de circulație a imobilului care reflectă realitatea imobiliară, ținând cont de faptul că paritatea euro/leu a suferit schimbări față de data când a fost efectuat raportul de expertiză de la instanța de fond în sensul creșterii monedei euro precum și de scăderea generală a prețurilor la construcții pe piața imobiliară, apartamentul în cauză fiind foarte bine întreținut potrivit și fotografiilor depuse la dosar.
Tribunalul constată că reclamanta a avut o contribuție de 60% la dobândirea bunurilor comune iar pârâtul de 40 %, valoarea tuturor bunurilor partajabile, fiind în cuantum de 284.176 RON, pârâtul - apelant fiind de acord cu valorile acestor bunuri imobile.
Instanța de fond a făcut o apreciere corectă a dispozițiilor art.6739Cod procedură civilă când a atribuit apartamentul reclamantei deoarece aceasta a locuit din anul 1997 în permanență în acest imobil și are o cotă de contribuție mai mare la achiziționarea acestuia, astfel că reclamanta va fi obligată să-i plătească pârâtului diferența de sultă în sumă de 56.820, 82 RON, fiind achitată deja suma de 52.193, 58 RON.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 296 Cod procedură civilă tribunalul va admite apelul, și va schimba în parte sentința în sensul că valoarea masei succesorale a bunurilor comune dobândite de soți este de 284.176 RON, reclamantei revenindu- valoarea, conform cotei de 60 %, de 165.321,6 RON iar pârâtului cotei de 40% valoarea de 110.214,4 RON.
Va obliga reclamanta la plata către pârât a diferenței de sultă, cu păstrarea restului de dispoziții ale sentinței apelate.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă va obliga intimata să-i plătească cheltuieli de judecată apelantului reprezentând taxă de timbru plătită de apelant, onorariu avocat și onorariu expert și va obliga intimata la plata către stat a sumei reprezentând taxa de timbru de care a fost scutit apelantul prin admiterea cererii de ajutor public judiciar în baza art. 18 OUG51/2008, corespunzător pretențiilor calculate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții () și pârâtul.
Prin cererea de recurs formulată de reclamanta se aduc următoarele critici deciziei tribunalului:
1. - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra primului motiv de apel formulat de către apelantul.
Apelul declarat de pârâtul a fost soluționat pe trei motive:
Tribunalul, în cuprinsul dispozitivului, ca de altfel și în considerente, nu a făcut nici o referire cu privire la primul motiv de apel, care viza împrejurarea că instanța de fond nu a stabilit valoarea masei de bunuri comune și valoarea fiecărui lot și admis al doilea motive, iar în cea ce privește contribuția, nu a constatat egalitatea cotelor de contribuție, astfel cum a cerut pârâtul.
Din motivarea deciziei se reține că în mod eronat de către Tribunal că împotriva sentinței a declarat apel intimata - reclamantă Carme, prin care a solicitat respingerea apelului, deoarece instanța a înlăturat prezumția relativă contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune pe baza tuturor probelor, ceea ce a însemnat că nu a înțeles pozițiile procesuale ale părților, conducând în final la soluție greșită;
2. - valoarea de circulație a apartamentului lui a fost greșit stabilită de instanța de apel.
Astfel se reține valoarea de circulație a imobilului ca fiind cea stabilit prin expertiza efectuată în apel, și anume de 275.536 lei.
Se susține că apare contradictoriu și injust că, deși inițial printr- încheiere de judecată s-au admis obiecțiunile formulate de reclamantă, ulterior, după primirea răspunsului evaziv și neelocvent al expertului, instanța înlătură doar valoarea de 3.793 lei, reprezentând valoarea terenului indiviz aferent imobilului.
În virtutea rolului activ, instanța de judecată putea și trebuie să înlăture sau să reducă anumiți coeficienți aplicați în mod vădit nelegal, de către expert și care au condus în intervalul de un an scurs între cele două expertize (respectiv de la fond - 14 martie 2008, iar cea din apel la 15 martie 2009) în condițiile scăderii prețurilor imobiliare pe fondul crizei până la o creștere a valorii de circulație apartamentului de 20 %.
Considerentele avute în vedere de instanța de apel, respectiv paritatea euro/leu a suferit schimbări și prin scăderea generală a prețului imobilului pe piața imobiliară, nu îndreptățesc nici o instanță să admită aplicarea de două ori a unor coeficienți ori valori exagerate a altor indici, de natură a mări în mod substanțial valoarea unui imobil și astfel de avantaja una dintre părți în detrimentul celeilalte.
Pe de altă parte, sunt aprecieri care conduc în mod logic la o scădere a prețului imobilului și nicidecum la o creștere de 20 % de valoarea de circulație a acestuia (de la 1,99 miliarde lei la 2,37 miliarde lei).
Prin urmare, reiterează obiecțiunile la expertiză aduse de instanța de apel, solicitând înlăturarea următorilor indici și anume indicii aflați la punctele 2 și 3, respectiv aproprierea de o piață și apropierea de magazine universale. Având în vedere c magazinul satisface într- mare măsură criteriul ce a stat la baza aplicării indicelui și anume posibilitatea facilă de aprovizionare, consideră că se impune înlăturarea indicelui aplicat pentru aproprierea de piața;
- se impune înlăturarea indicelui pentru amplasarea imobilului într-o zonă liniștită, departe de trafic, întrucât apartamentul se află într-o zonă cu trafic intens, iar expertul ce a efectuat expertiza la fond a aplicat un indice de 3 % pentru poluare sonoră;
- coeficienții aplicați pentru împrejurarea că blocul prezintă apartamente care dispun de balcoane generoase sunt nejustificați și inutili, solicită de asemenea înlăturarea coeficientului de + 3 % pentru amplasarea apartamentului la nivel 1-6 în bloc cu 8 etaje și a coeficientului de + 15 % aplicat pentru apropierea mijloacelor de transport în comun și cei de + 7 % pentru amplasarea într-o zonă cu dotări socio-urbane multiple.
3. Se critică modalitatea de stabilire a contribuției părților la dobândirea bunurilor comune.
În apel instanța a modificat în mod greșit cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, reținând o cotă de contribuție a reclamantei de 60 % iar a pârâtului de 40 % și în loc de 70 % și 30 % cum reținut instanța de fond.
Motivarea instanței de fond este lacunară, rezumându-se la câteva fraze nesusținute de probatoriul administrat în cauză.
În faza de judecată a apelului nu s-au administrat decât proba cu înscrisuri și cea cu expertiză tehnică în construcții, astfel că în privința contribuției soților la dobândirea masei comune de bunuri, cauza a fost analizată prin prisma aceluiași probatoriu.
Cu toate acestea situația de fapt reținută, precum și interpretarea probatoriului, se face în mod diferit de către cele două instanțe.
Din punctul de vedere al recurentei, instanța de apel nu a făcut o analiză separată a întregului probatoriu administrat în cauză și prin urmare, a reținut în mod corect o situație de fapt neconformă cu realitatea.
În realitate contribuția reclamantei este cea reținută de instanța de fond și care este susținută de următoarele: imobilul, bunul comun, a fost înstrăinat în mod fictiv, iar prin a doua operațiune de vânzare s-a plătit prețul de 400 milioane, preț obținut în urma unei vânzări, precum și bani acumulați din eforturi comune ale recurentei și ale pârâtului;
- din răspunsul pârâtului la interogatoriu și din concluziile aflate la dosarul cauzei, rezultă că prin compararea cărților de muncă, veniturile realizate de către pârât pe parcursul căsătoriei au fost mult mai mici decât ale recurentei, iar pe parcursul căsătoriei, mama și bunica reclamantei au locuit împreună cu soții, ajutându-i pe aceștia cu pensiile încasate, cu administrarea casei, aprovizionare, iar mama sa a susținut integral cheltuielile de renovare a apartamentului achitând și sumele mari restante la întreținere;
- nu s-a dovedit că pârâtul ar fi făcut o serie de împrumuturi bancare pentru achiziționarea bunurilor mobile, în schimb reclamanta a probat cu înscrisurile depuse că a încheiat și achitat numeroase contracte de credit pentru achiziționarea unor bunuri mobile importante, în principal electrocasnice.
4. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de apel a făcut aplicare greșită a prevederilor legale, atunci când a stabilit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă, în condițiile în care pretențiile au fost încuviințate numai în parte, urmând să se dispună fie obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată proporțional cu pretențiile aduse, fie compensarea cheltuielilor.
Solicită și admiterea recursului în sensul celor solicitate.
Prin cererea de recurs formulată de se critică soluția instanței de apel sub aspectul cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune.
Susține recurentul că în mod greșit s-a stabilit o cotă majorată de contribuție în favoarea reclamantei, fără un probatoriu care să justifice această concluzie și care să înlăture prezumția de contribuție egală la dobândirea bunurilor comune;
- instanța de apel a diminuat valoarea apartamentului, excluzând valoarea cotei părți terenului, cotă de proprietate stabilită pentru proprietarii apartamentelor pe care este situat blocul de locuințe, sens în care solicită să se ia în considerare valoarea stabilită prin expertiză;
Folosirea apartamentului după despărțirea în fapt pentru o perioadă de timp de către intimata, o perioadă îndelungată de timp a creat un avantaj economic întrucât recurentul plătit o chirie de 200 euro lunar, aspect ce nu poate fi decât în favoarea recurentului și nu a fostei soții.
La aprecierea cotei de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune trebuie avute în vedere veniturile obținute de părți pe perioada căsniciei, dar și faptul că până la lichidarea comunității de bunuri, bunul imobil a profitat exclusiv reclamantei o perioadă de câțiva ani în care recurentul nu a avut unul din atributele dreptului de proprietate - folosința;
- acest aspect trebuie apreciat atunci când se va statua asupra legalității deciziei date în apel;
- susține că este îndreptățit ca și recurenta că recunoască cota egală de contribuție;
Recursurile sunt nefondate.
Criticile formulate de reclamanta - recurentă cu privire la nepronunțarea instanței de apel asupra unuia din motivele de apel ale intimatului nu pot fi primite deoarece este de principiu că numai partea care justifică un interes prin încălcarea unui drept poate și invoca critici.
Or, în speță, reclamantei nu i-a fost adus nici un prejudiciu și nu i-a fost încălcat nici un drept prin eventuala nepronunțare asupra motivelor de apel formulate de partea adversă.
Singurul îndreptățit eventual la formularea acestei critic era pârâtul care a avu calitatea de apelant, iar acesta nu a formulat o astfel de critică.
Criticile de la punctul doi din cererea de recurs,formulată de reclamantă, se referă la modalitatea de apreciere de către instanța de apel expertizei efectuate în apel și susținerile reclamantei în sensul de se înlătura din expertize anumite indici avute în vedere de expert la stabilirea valorii de circulație a imobilului.
Modalitatea de motivare a punctului II din cererea de recurs a reclamantei care se referă exclusiv la modalitatea de interpretare de către instanță a probei cu expertiză nu face posibilă încadrarea într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art.304 Cod procedură civilă astfel că instanța nu le va examina.
Criticile de la punctul III din cererea de recurs a reclamantei se referă la stabilirea cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, critici care se regăsesc și în recursul pârâtului.
În aceste condiții atât motivul de recurs din cererea de recurs a reclamantei cu privire la cota de contribuție, cât și recursul pârâtului care vizează numai acest aspect vor fi analizate împreună constatându-se că sunt nefondate pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Dispozițiile art. 30 Cod familie au instituit prezumția relativă că soții au dobândit bunurile în cursul căsătoriei prin contribuție egală.
Această prezumție însă poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă.
În speță, prin probele administrate, această prezumție a fost înlăturată iar instanța de apel a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză atunci când a stabilit o contribuție de 60 % pentru reclamantă și de 40 % pentru pârât.
Susținerile pârâtului și criticile formulate prin cererea de recurs în sensul că părțile au avut contribuții egale nu sunt fondate.
Astfel, în mod corect instanța de apel a stabilit că reclamanta justifica o cotă de 60 %, deoarece din chiar recursurile pârâtului rezultă că mama - reclamantei a dat acesteia o sumă importantă de bani pentru efectuarea îmbunătățirilor aduse la apartament.
Instanța de apel a reținut în mod corect că pârâtul a obținut venituri, prin carnetul de muncă depus în apel în perioada 2001 - 2008 lucrând ca șofer și manager executiv la Junior, reclamanta încetând raporturile de muncă începând cu 12.08.2008 și până la 29.09.2003 în această perioadă de timp fiind achiziționat apartamentul, rezultând că s-au plătit cheltuielile casnice și cele necesare dobândirii imobilului și din veniturile pârâtului.
Așa fiind, susținerile recurentului că nu s-au avut în vedere și veniturile sale nu sunt reale, la fel și criticile reclamantei în sensul că veniturile sale au fost mai mari și constante.
Sub acest aspect instanța de apel a apreciat corect probatoriul administrat atât în fața instanței de fond, cât și în apel. Chiar dacă părțile au avut venituri sensibil egale, faptul că mama reclamantei a contribuit substanțial la îmbunătățirile aduse apartamentului conferă reclamantei cota de 60 %.
În ceea ce privește lipsa de folosință invocată de recurent, această critică a fost formulată pentru prima dată în recurs și deci nu poate fi invocată, de altfel nu este susținută nici de probatoriul administrat în cauză, criticile din cererea de recurs a pârâtului, cu privire la administrarea probei cu expertiză nu vor fi primite pentru aceleași argumente arătate atunci când nu au făcut obiectul examinării, nici criticile recurentei de la punctul II din cererea de recurs ce invocau același argument.
Criticile recurentei în sensul că soluția instanței de fond este cea corectă cu privire la cotele de contribuție ale părților nu sunt fondate.
Aceasta nu a probat decât contribuția exclusivă a mamei sale la îmbunătățirile aduse apartamentului, susținere ce a fost invocată ca atare de instanța de apel atunci când s- cerut cota de 60 %.
Celelalte critici în legătură cu modalitatea de achitare a apartamentului, susținerile părților nu sunt fondate, instanța de apel stabilind în mod corect că ambele părți au avut perioade când nu au obținut venituri, că veniturile din perioada cât au lucrat sunt sensibil egale, cheltuielile utile și necesare unei gospodării au fost suportate și de pârât.
În ceea ce privește contractele de credit din probatoriile administrate în cauză, rezultă că reclamanta a contractat credite în timpul căsătorie, dar și pârâtul, din precizările martorului audiat, a contribuit la restituirea acestor împrumuturi.
Drept urmare toate criticile din ambele cereri de recursuri vizând modalitatea de stabilire a cotei de contribuție sunt nefondate iar soluția instanței de apel este corectă.
Criticile din cererea de recurs a reclamantei cu privire la modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată în apel sunt de asemenea nefondate.
Apelul formulat de pârât a fost admis, astfel că reclamanta a fost în culpă procesuală în sensul art. 274 alin 1 Cod procedură civilă, astfel că în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Textul invocat de reclamantă recurentă, respectiv art. 276 Cod procedură civilă, își găsește aplicarea la fond, și nu în căile de atac.
Drept urmare, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de (actualmente ) și de împotriva deciziei civile 534 din 3 iunie 2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
- -, - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
11.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Gheorghiu ElenaJudecători:Gheorghiu Elena, Andronic Adriana Elena, Buliga
