Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 513/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 513
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Staicu Elisabeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de revizuenții, domiciliată în Târgoviște str. -.8.B.76 jud. D și, domiciliat în Târgoviște Bd. - -.7 jud. D, împotriva deciziei civile nr. 588 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata -, cu domiciliul ales la Cabinet Av. în Târgoviște str. - -.1A.30 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns revizuenții reprezentată și asistat de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirilor avocațiale din 8 aprilie 2008, depuse la dosar, lipsind intimata -.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 9 aprilie 2008 în valoare de 5,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depune
în scris la dosar,arătând în esență că prin hotărârea instanței de fond s-a respins cererea de revizuire ca tardivă, iar instanța de apel nu a discutat și nu a analizat această soluție, motivând respingerea apelului pe netemeinicia respectivei cereri de revizuire, aceasta reprezentând o contradicție și ilegalitate, instanța fondului nepronunțându-se pe fondul cererii.
Pentru cele arătate mai sus se impune admiterea recursului.
În subsidiar, solicită cercetarea fondului cererii de revizuire în eventualitatea menținerii soluției instanței de apel, întrucât și această instanță a procedat la cercetarea respectivei cereri, deși instanța de fond se pronunțase pe excepție.
Arată că recurenții, apreciind că prin decizia civilă nr. 812/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a evocat fondul, au adresat cererea de revizuire acestei instanțe, care a constatat că cererea trebuia adresată Judecătoriei Târgoviște și astfel această împrejurare poate fi asimilată unei situații care a împiedicat pârâta și intervenientul să introducă o cerere de revizuire la instanța de fond. Mai susține că cererea de revizuire s-a formulat în termenul legal pentru că, comunicarea hotărârea definitive nu echivalează cu luarea la cunoștință de conținutul acesteia, însă comunicarea nu s-a făcut.
Totodată arată că în fața instanței fond a susținut că cererea de revizuire este formulată în termen legal, iar în subsidiar a formulat și cererea de repunere în termen justificat de interpretarea evocării fondului.
În consecință solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare. Depune note scrise.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 03.10.2006 sub nr- revizuienții și au formulat, în contradictoriu cu intimata - cerere de repunere în termenul de a exercita calea de atac a revizuirii Sentinței civile nr. 1739/2005.
Au mai arătat aceștia ca în situația în care cererea de repunere în termen va fi considerată întemeiată înțeleg să formuleze și cerere de revizuire a sentinței ce urmează a fi admisă, retractată hotărârea și refacerea tuturor calculelor în limitele stabilite de reclamantă.
În motivarea cererii de repunere în termen s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a opera aceasta întrucât acțiunea inițială a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 1739/2005 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 516/2005 a Tribunalului Dâmbovița și irevocabilă prin Decizia nr. 812/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Întrucât au apreciat că instanța de recurs a evocat fondul și au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 812/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI respinsă prin Decizia nr. 1189/2006 a acestei instanțe, cu motivarea că respectiva revizuire trebuia adresată Judecătoriei Târgoviște.
Așa fiind termenul de revizuire a sentinței trebuie să curgă de la data Deciziei civile nr. 1189/2006 prin care revizuienților li s-a pus în vedere că trebuie să se adreseze instanței de fond, soluționarea anterioară putând fi asimilată unei împrejurări care au împiedicat părțile să formuleze cererea la prima instanță.
Pe de altă parte părțile au respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 103 Cod pr. civ. iar art. 324 Cod pr. civ prevede referitor la motivul de revizuire din art. 322 pct. 2 Cod pr. civ. doar două situații în care nu se încadrează și cea dedusă judecății.
Astfel, textul de lege menționat prevede că termenul de revizuire de 1 lună curge de la data comunicării hotărârii definitive, iar când hotărârea a fost dată de instanța de recurs după evocarea fondului de la pronunțare.
În speța dedusă judecății nu se putea formula revizuire în termen de 1 lună de la data rămânerii definitive deoarece revizuienții au declarat recurs pentru un motiv identic cu cel prevăzut de art. 322 pct. 2, respectiv instanța a dat mai mult decât s-a cerut.
Nu se aplică nici prevederea legală potrivit cu care termenul de 1 lună curge de
la data pronunțării de către instanța de recurs întrucât se consideră că prin acesta nu a fost evocat fondul.
În ceea ce privește cererea de revizuire revizuienții au arătat că - a formulat o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta solicitând partajarea bunurilor succesorale rămase la decesul ascendentei.
În fața primei instanțe a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând excluderea din masa bunurilor succesorale a unei case dobândite de la defunctă printr-un contract de vânzare cumpărare.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, a respins cererea de intervenție în interes propriu și a dispus partajarea și atribuirea în proprietate a bunurilor.
Urmare a admiterii căii de atac de către instanța de apel a fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost obligat să plătească sume de 1.038.736.600 lei către reclamantă și pârâtă cu motivarea că ambele sunt descendentele defunctei.
Instanța de recurs a menținut ca legală și temeinică sentința primei instanțe care a acordat mai mult decât a cerut reclamanta.
Astfel, deși instanța a precizat că liberalitățile trebuie reduse în limita rezervei succesorale a acordat lui - nu suma de 536.363.700 lei cu cât i-a fost încălcată rezerva succesorală, ci o valoare chiar mai mare decât a rezervei.
La data de 29.12.2006 prin cerere scrisă depusă la dosar revizuienții au formulat precizare la acțiune învederând că nu este necesară repunerea în termen întrucât cererea de revizuire a fost introdusă înainte de comunicarea hotărârii definitive care a fost primită în timpul procesului.
Au mai precizat revizuienții că instanța care a pronunțat hotărârea de partaj a cărei revizuire s-a cerut a acordat mai mult decât s-a cerut în sensul că în loc să asigure pentru intimata o anumită rezervă succesorală acesta a obținut un apartament cât și întreaga rezervă, iar nu numai
Totodată nu s-a acordat ceea ce s-a cerut întrucât la lotizare nu se reține în lotul legatarei un anumit imobil.
La data de 04.09.2007 revizuienții au depus la dosar cerere de completare a motivelor de revizuire reiterând susținerile potrivit cu care intimatei i s-a acordat mai mult decât a cerut și cu privire la nemenționarea unui bun în lotul lui, beneficiara testamentului.
Intimata a formulat întâmpinare susținând că cererea este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile art. 322 al. 1 Cod pr. civ.
Acest text de lege indică foarte clar hotărârile care pot fi supuse revizuirii, acestea fiind hotărârile definitive de instanța de apel sau prin neapelare sau hotărârile date de o instanță de recurs atunci când se invocă fondul.
Sentința atacată a fost supusă căii de atac a apelului și a recursului, iar hotărârea pronunțată de instanța de recurs a fost supusă revizuirii, respinsă.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Revizuienții au formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Prin Sentința civilă nr. 3258/20.09.2007 Judecătoria Târgoviștea respins cererea de repunerea în termenul de declarare a revizuirii, a admis excepția tardivității formulării acțiunii invocată din oficiu, a respins cererea de revizuire ca tardivă și a respins cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 1739/2005.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 322 Cod pr. civ. calea de atac extraordinară a revizuirii se poate exercita împotriva unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, în speță sentința civilă nr. 1739/27.04.2005 pronunțată de Judecătoria Târgoviște rămânând definitivă prin decizia civilă nr. 516/05.12.2005 a Tribunalului Dâmbovița, iar potrivit dispozițiilor art. 324 Cod pr. civ. termenul de revizuire este de 1 lună și se socotește de la comunicarea hotărârii definitive, în speță de la data de 06.03.2006 când s-a comunicat decizia care a definitivat sentința.
Așa fiind, cum de la data de 06.03.2006 și până la data de 03.10.2006, data introducerii prezentei acțiuni a trecut mai mult de 1 lună se impune a fi admisă excepția de tardivitate invocată din oficiu și a fi respinsă cererea de revizuire ca tardivă.
În ceea ce privește cererea de repunere în termen prima instanță a reținut că o cerere de comunicare a unei copii legalizate a sentinței cu mențiunea definitivă nu echivalează cu momentul comunicării hotărârii definitive, legea neputând lăsa la discreția părților posibilitatea alegerii momentului exercitării căii de atac.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel revizuienții criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția de tardivitate a cererii de revizuire și nu a motivat de ce le-a fost respinsă cererea de repunere în termen.
Au mai precizat apelanții că noțiunea de hotărâre definitivă a fost denaturată de către instanța de fond, comunicarea se referă la cea a sentinței cu mențiunea definitivă și care a avut loc cu ocazia executării și investirii cu formulă executorie, moment la care cererea de revizuire era înregistrată.
Instanța de fond nu a observat că prin cererea de revizuire nu se tinde la schimbarea sentinței nr. 1739/2005, ci numai la eliminarea unor greșeli materiale, dar care nu au putut fi îndreptate în calea procedurii de îndreptare eroare materială.
În ceea ce privește fondul apelanții au arătat că s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin Decizia civilă nr. 588/27.12.2007 a respins apelul și a păstrat sentința.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că susținerea apelanților în sensul că sentința civilă nr. 1739/2005 a cărei revizuire se solicită i-a fost comunicată cu ocazia executării și investirii cu formulă executorie nu poate constitui motiv pentru respingerea excepției tardivității cererii de revizuire întrucât momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire este stabilit de dispozițiile art. 324 pct. 1 Cod pr. civ. care sunt imperative, neavând relevanță nici data când s-a înscris pe hotărârea judecătorească mențiunea că este definitivă.
A mai reținut tribunalul că este neîntemeiat și motivul de apel potrivit căruia prima instanță nu ar fi motivat soluția de respingere a cererii de repunere în termen întrucât din considerentele sentinței atacate reiese că o astfel de cerere a format obiectul analizei instanței de fond fiind menționate și motivele care au format convingerea adoptării soluției.
Pe de altă parte revizuirea fiind o cauză extraordinară de atac se poate exercita numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege, printre acestea nefiind enumerate și eliminarea unor greșeli materiale ce nu au putut fi îndreptate pe calea procedurii prevăzute de art. 281 Cod pr. civ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs revizuiienții criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenții au arătat că atât instanța de fond cât și cea de apel în mod cu totul ilegal a respins ca tardivă cererea de revizuire cu toate că potrivit legii termenul de revizuire se calculează de la data comunicării definitive a hotărârii, comunicare care nu le-a fost făcută.
Astfel, instanțele au făcut o confuzie între termenul de exercitare a recursului împotriva unei decizii pronunțate în apel și termenul de exercitare a revizuirii, după raționamentele acestora însemnând că după comunicarea unei decizii pronunțate în apel și exercitarea recursului revizuirea devine imposibilă, ceea ce nu corespunde voinței legiuitorului.
Pe de altă parte nici instanța de fond nici instanța de apel nu au motivat cererea de repunere în termen, limitându-se să facă constatarea că întrucât a fost respinsă cererea ea a fost și motivată.
Totodată, deși instanța constată greșelile de judecată și faptul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut și că pe calea îndreptării erorii materiale repararea hotărârii nu a fost posibilă, respinge totuși cererea.
Pe fond revizuienții au învederat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât în afara lotului intimatei instanța i-a obligat și la să achite în întregime suma rezultată din calculul rezervei succesorale, ceea ce este o gravă ilegalitate.
Au mai precizat revizuienții că deși prin IAP s-a stabilit că din masa de partaj face parte și imobilul care le-a fost testat în dispozitivul hotărârii de partaj nu se atribuie în lotul lor respectivul bun.
Din această cauză nu au titlu pentru imobil.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1739/27.04.2005 Judecătoria Târgoviștea admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta -, a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul, a admis cererea completatoare a reclamantei din data de 15.03.2004, în parte cererea reclamantei din data de 15.04.2004, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu și a respins ca prescrisă cererea de obligare la restituirea unei sume de bani și a dispus partajarea și atribuirea în proprietate a bunurilor de pe urma defunctei.
Prin Decizia civilă nr. 516/05.12.2005 Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței și a încheierii interlocutorii, a admis apelul formulat de pârâtă și intervenient, a schimbat în parte sentința în sensul că l-a obligat pe acesta din urmă la 1.038.736.600 lei atât către reclamantă cât și către pârâtă, în cote egale și a păstrat restul dispozițiilor hotărârii.
Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă prin Decizia nr. 812/16.05.2006 a admis recursurile declarate de părți, a modificat în tot decizia instanței de apel, iar pe fond a menținut sentința civilă nr. 1739/27.04.2005 a Judecătoriei Târgoviște.
Împotriva acestei din urmă decizii s-a formulat de către și cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 Cod pr. civ. respinsă ca inadmisibilă de către Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă prin Decizia nr. 1189/20.09.2006.
Ulterior, la data de 03.10.2006 și s-au adresat Judecătoriei Târgoviște cu o cerere având ca obiect de repunerea în termenul de a exercita calea de atac a revizuirii Sentinței civile nr. 1739/2005, iar în situația în care cererea de repunere în termen va fi considerată întemeiată au învederat că înțeleg să formuleze și cerere de revizuire a sentinței ce urmează a fi admisă, retractată hotărârea și refacerea tuturor calculelor în limitele stabilite de reclamantă.
Revizuienții și-au întemeiat demersul judiciar în ceea ce privește cererea de repunere în termen pe dispozițiile art. 103 Cod pr. civ. și art. 324 Cod pr. civ., iar cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod pr. civ.
Pe parcursul soluționării litigiului în fața primei instanțe atât în cuprinsul precizărilor din data de 29.12.2006, cât și a completării din data de 04.09.2007 au învederat că nu este necesară repunerea în termen întrucât cererea de revizuire a fost introdusă înainte de comunicarea hotărârii definitive care a fost primită în timpul procesului.
Potrivit art. 324 al 1 pct. 1 Cod pr. civ. termenul de revizuire este de 1 lună și se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct.2 de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare.
În speța dedusă judecății față de hotărârea atacată cu calea extraordinară a revizuirii și anume sentința primei instanțe termenul de 1 lună curge de la data comunicării hotărârii definitive.
Pe de altă parte, față de actele dosarului Curtea reține că Sentința civilă nr. 1739/2005 a Judecătoriei Târgoviștea rămas definitivă prin Decizia nr. 516/05.12.2005 a Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă, această din urmă hotărâre fiind comunicată părților la data de 06.03.2006.
De la acest moment începe să curgă termenul de revizuire.
Așa fiind și față de data înregistrării cererii de revizuire pe rolul Judecătorie Târgoviște Curtea consideră că în mod legal ambele instanțe au apreciat că acesta a fost formulată cu depășirea termenului legal procedând la respingerea sa ca tardivă, respectiv la respingerea căii de atac a apelului declarat de revizuienți.
Susținerea recurenților în sensul că hotărârea definitivă nu le-a fost comunicată nu își gășește corespondent în actele dosarului dovezile de comunicare ale decizii de apel fiind atașate la dosarul Tribunalului Dâmbovița.
Față de cele menționate în precedent Curtea constată că este nefondată critica recurenților cu privire la soluția de tardivitate a revizuirii.
este nefondată și critica potrivit cu care instanțele au făcut o confuzie între termenul de exercitare a recursului împotriva unei decizii pronunțate în apel și termenul de exercitare a revizuirii, după raționamentele acestora însemnând că după comunicarea unei decizii pronunțate în apel și exercitarea recursului revizuirea devine imposibilă, ceea ce nu corespunde voinței legiuitorului.
În realitateplus petita-instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sauextra petita-instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut constituie totodată motiv de recurs în temeiul art. 304 pct. 6 Cod pr. civ. precum și motiv de revizuire în baza art. 322 pct. 2 Cod pr. civ.
Ori, recurenții din prezenta cauză au invocat motivul de revizuire și pe calea recursului soluționat irevocabil de Curtea de APEL PLOIEȘTI, așa cum rezultă din actele dosarului coroborate cu chiar susținerile acestora din cuprinsul cererii de revizuire adresată Judecătorie Târgoviște.
Consecința acestei duble reglementări este aceea că partea poate opta între recurs și revizuire, neputând apela la două căi pentru realizarea aceleiași pretenții, concluzie ce se desprinde și din modul de reglementare a termenelor și momentului de la care acestea încep să curgă pentru fiecare din cele două instituții, nefiind vorba de nici o confuzie a instanțelor anterioare.
Și critica potrivit căreia nici instanța de fond nici instanța de apel nu au motivat cererea de repunere în termen, limitându-se să facă constatarea că întrucât a fost respinsă cererea ea a fost și motivată este nefondată.
În realitate în cuprinsul considerentelor sentinței se regăsesc motivele care au condus la respingerea cererii de repunere în termen, iar instanța de apel a motivat punctul său de vedere cu privire la motivul de apel ce a avut ca obiect o astfel de critică în cuprinsul deciziei pronunțate.
De altfel, pe întreg parcursul soluționării litigiului revizuienții au avut o atitudine oscilantă în ceea ce privește cererea de repunere în termenul de revizuire.
Astfel, aceștia au formulat o astfel de cerere în cuprinsul acțiunii adresate inițial Judecătoriei Târgoviște, ulterior în fața acestei instanțe pe calea precizărilor și completărilor au susținut nu este necesară repunerea în termen întrucât cererea de revizuire a fost formulată în intervalul de timp prescris de lege, au criticat în apel nemotivarea acesteia, considerând că era cazul a fi examinată, pentru ca prin motivele de recurs să revină la punctul de vedere cu privire la exercitarea în termen dar cu critică privind nemotivarea repunerii în termen.
Pe calea notelor scrise revizuienții au reiterat susținerile potrivit cărora sunt îndeplinite condițiile repunerii în termen.
Potrivit art. 103 al. 1 Cod pr. civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege dispune că în acest din urmă caz actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Astfel, repunerea în termen este condiționată de dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința părții și care au pus-o pe acesta în imposibilitate de a exercita calea de atac.
Ori, împrejurarea că a fost formulată mai întâi cerere de revizuire împotriva unei hotărâri considerate a evoca fondul respinsă ca inadmisibilă nu poate asimilată unei împrejurări mai presus de voința părții, fiind în realitate vorba de o eroare de drept, imputabilă acesteia.
Așa fiind în mod legal s-a procedat la respingerea de către prima instanță a cererii de repunere în termen, soluție menținută de instanța de apel.
Nefondată este și critica potrivit cu care deși instanța constată greșelile de judecată și faptul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut și că pe calea îndreptării erorii materiale repararea hotărârii nu a fost posibilă, respinge totuși cererea.
După cum se știe revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, comună și nesuspensivă de drept de executare care nu poate fi exercitată decât în cazurile expres prevăzute de lege și în condiții de regularitate procedurală, cu respectarea termenelor defipte de lege.
În situația în care nu a fost respectat termenul de exercitare instanța nu poate analiza nici dacă cererea este admisibilă și cu atât mai mult să evoce fondul.
Având în vedere tocmai cele arătate Curtea nu poate proceda la analiza pe fond a dreptului astfel cum acesta a fost expus în cuprinsul cererii de recurs, și care are un caracter subsidiar condițiilor de admisibilitate, fiind incident un fine de neprimire și anume cel al tardivității.
Pentru toate considerentele menționate în precedent și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de revizuenții, domiciliată în Târgoviște str. -.8.B.76 jud. D și, domiciliat în Târgoviște Bd. - -.7 jud. D, împotriva deciziei civile nr. 588 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata -, cu domiciliul ales la Cabinet Av. în Târgoviște str. - -.1A.30 jud. D, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Staicu Elisabeta
- - - - - -
Grefier,
Red.
2 ex/16.05.2008
nr- Judecătoria Târgoviște
a nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Staicu Elisabeta
