Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(381/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 524
Ședința publică din 23.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea cererii de repunere în termenul de recurs și a recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 568 din 26.03.2002, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă () -.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru partaj bunuri comune.
La apelul nominal se prezintă avocatul G pentru recurentul pârât, în baza împuternicirii nr. -/2009, eliberată de Baroul București și intimata reclamantă -, asistată de avocatul, în baza împuternicirii nr. 22566/2009, eliberată de Baroul București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, că recurentul a depus la dosar, prin registratura instanței, chitanța în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente cererii, precum și o petiție intitulată cerere complectatoare la care se află atașată copia actului de identitate suedez - toate în dublu exemplar.
Curtea pune în discuție cererea de repunere în termenul de recurs.
Avocatul recurentului pârât solicită admiterea cererii și repunerea părții în termenul de recurs, susținând că, după ce a ajuns la o înțelegere cu fosta soție, în legătură cu plata sultei, a avut încredere în aceasta și a plecat în Suedia, unde i de oferise un loc de muncă - dovadă fiind actele de stare civilă depuse la dosar, din care rezultă că în prezent are cetățenie suedeză.
Apreciază că avocatul intimatei nu și-a respectat obligațiile prevăzute prin legea care reglementează profesia de avocat, iar instanța avea obligația să facă aplicațiunea dispozițiilor art. 1081alin. 1 pct. 2 lit. b din Codul d e Procedură Civilă, pentru a obliga avocatul să-și aducă la îndeplinire sarcinile stabilite de instanță.
Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, deoarece partea adversă nu a dovedit faptul că la acea dată lucra în Suedia.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen, potrivit dispozițiilor art. 306 din Codul d e Procedură Civilă; acordă părților cuvântul asupra acestei excepții.
Avocatul recurentului pârât susține că recursul este întemeiat, fiind formulat pe baza prevederilor art. 304 pct. 6 și 9 și art. 312 pct. 5 sau 7 din Codul d e Procedură Civilă.
Arată că recursul se întemeiază pe aceleași motive ca și cererea de repunere în termenul de recurs; solicită admiterea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei reclamante solicită admiterea excepției nulității recursului și precizează că, de fapt, a achitat sulta datorată pârâtului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5451/22.11.1999, Judecătoria Bufteaa admis în parte acțiunea de partaj formulată de reclamanta - împotriva pârâtului, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, apartamentul nr.12 situat în comuna -,-, - 1 - 10,.2,.1, județ I și a dispus ieșirea din indiviziune a părților, atribuind apartamentul reclamantei și obligând-o pe aceasta la plata unei sulte în cuantum de 946.710 lei către pârât. Prin aceeași sentință, a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind partajul bunurilor mobile și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că instanța ar fi trebuit să verifice, în primul rând, dacă apartamentul putea fi partajat în natură, iar în caz contrar, ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea reală de circulație a apartamentului și nu să rețină o valoare derizorie a acestuia.
La termenul de judecată din 12.02.2001 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a dispus suspendarea judecării apelului în temeiul dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, reținând lipsa nejustificată a părților la acest termen de judecată.
La data de 26.03.2002 a fost pronunțată de aceeași instanță decizia civilă nr.568 A, prin care s-a constatat perimată cererea de apel formulată de apelantul - pârât, reținându-se că apelul a fost lăsat în nelucrare, din culpa părților mai mult de un an, situație în care sunt incidente dispozițiile art.248 Cod procedură civilă privind perimarea.
Prin cererea formulată la 15.01.2009, înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, sub nr-, apelantul - pârât a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând și repunerea sa în termenul de declarare a recursului și susținând că instanța de apel nu a respectat dispozițiile imperative ale art.1081pct.2 lit.b din Codul d e procedură civilă și nici legea de exercitare profesiei de avocat.
Prin cererea completatoare a recursului depusă la data de 13.03.2009 recurentul a susținut că în apel, după expertizarea apartamentului, părțile au convenit ca intimata - reclamantă să păstreze apartamentul și să-i achite recurentului - pârât din contravaloarea acestuia, astfel cum fusese stabilită prin expertiză. Recurentul a trebuit să plece de urgență în Suedia, iar când a venit în țară a fost surprins să afle că intimata nu se prezentase în instanță și nu depusese pe numele său suma reprezentând din contravaloarea apartamentului, astfel cum convenise.
Cu privire la cererea de repunere în termen a susținut că a fost nevoit să plece urgent în Suedia, pentru a ocupa un loc de muncă ce-i fusese găsit de un coleg, bazându-se în același timp pe înțelegerea făcută cu intimata și cu avocata acesteia.
În opinia recurentului, în conformitate cu dispozițiile art.1081lit.b Cod procedură civilă, instanța de apel era obligată să o amendeze pe avocata intimatei pentru neprezentare și să efectueze adresă la Baroul București în vederea sancționării acesteia, dar nu putea constata perimarea.
Analizând cu prioritatea impusă de lege cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de recurentul - pârât, Curtea va reține că este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Conform dispozițiilor articolului 103 Cod Procedură Civilă, neexercitarea unei căi de atac în termenul prevăzut de lege atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Din dosarul instanței de apel rezultă că decizia recurată a fost comunicată recurentului la adresa indicată de acesta în data de 15.03.2002, iar recursul a fost înregistrat la data de 15.01.2009, mult peste termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii prevăzut de articolul 301 Cod Procedură Civilă.
Invocând dispozițiile articolului 103 Cod Procedură Civilă, recurentul solicită repunerea sa în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei civile nr.568 pronunțată la 26.03.2002 de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, susținând că în toată această perioadă s-ar fi aflat în străinătate.
Textul are însă în vedere împrejurări mai presus de voința părții, situația de fapt invocată de către recurent, privind plecarea sa în străinătate, neputând fi încadrată în categoria împrejurărilor prevăzute de articolul 103 Cod Procedură Civilă.
Plecarea recurentului în străinătate a depins, cel puțin în parte, de voința sa, iar în măsura în care era absolut necesară, avea posibilitatea împuternicirii unei alte persoane care să efectueze în numele său actele de procedură ce se impuneau în cauză, inclusiv un avocat ales.
În consecință, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de articolul 103 Cod Procedură Civilă pentru repunerea recurentului în termenul de declarare a recursului, Curtea va dispune respingerea acestei cereri și pe cale de consecință, respingerea recursului ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului ca nefondată.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.568/26.03.2002, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă )..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
./
2 ex./09.04.2009
TB-4 -;
Jud.B -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
