Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.538
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, Satul de, nr.65, Cod poștal -, Județ P-prin procurator -domiciliată în P,-,. 12 J,.B,.2,.30, județ P, cod poștal -,împotriva deciziei civile nr.659 pronunțată la 2 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, Cod poștal -, Județ P și cu pârâții, domiciliat în P, -,. 167,. 3,. 74, Cod poștal -, Județ P, domiciliată în comuna, sat, Cod poștal -, Județ P și, domiciliată în comuna, sat, Cod poștal -, Județ P și cu reședința în P,-,.30,.1,. 6, județ P, copd poștal -.
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă -, lipsind recurentul-pârât, procuratorul și intimații-pârâți, - și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recurentul pârât a depus la dosar note scrise, note de depunere și cereri de înscrisuri.
Intimata reclamantă -, având personal cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei în dezbaterea recursului.
Intimata reclamantă -, având personal cuvântul, declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de soluționare a recursului formulat de pârâtul.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții, și - au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defuncților, și.
În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că la data de 1.08.1941 decedat numitul, la data de 8.12.1991 a decedat numitul, iar la data de 25.06.2006 a decedat numita.
A susținut reclamanta că moștenitorii lui sunt reclamanta în calitate de fiică, pârâtul în calitate de nepot de fiică post-decedată și defunctul care este reprezentat de soția sa, în prezent decedată, reprezentată fiind de pârâții, și -.
De asemenea, reclamanta a arătat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune dintr-o casă de locuit formată din două camere, un antreu, o bucătărie de iarnă, un porumbar folosit ca bucătărie, un grajd și un de păsări, casă construită din cărămidă, acoperită cu tablă, situată pe raza satului, comuna și din suprafața de teren curți-construcții de 552 mp, pe care este construită casa, din care i se cuvine cota de 1/3, pârâtului cota de 1/3 și celorlalți pârâți, ca succesori ai defunctului prin, cealaltă cotă de 1/3.
A mai arătat reclamanta că moștenitorii lui sunt reclamanta în calitate de soră, pârâtul în calitate de nepot de soră și pârâții care o reprezintă pe soția supraviețuitoare a lui, numita. S-a susținut că masa succesorală este compusă din cota de 1/3 din succesiunea lui și din suprafața de 1 ha și 5300 mp, teren reconstituit prin titlul de proprietate nr. 89628/2001 emis pe numele lui.
Cu privire la succesiunea lui, reclamanta a arătat că vocație succesorală au numai pârâții, și -, însă față de faptul că reclamanta a suportat pasivul succesoral al defunctei, aceștia urmează să fie obligați să suporte acest pasiv.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că nu se mai poate solicita partajarea bunurilor rămase de pe urma defuncților și, deoarece în anul. 1992, în dosarul succesoral nr.14098/1992, reclamanta a făcut declarație de renunțare la succesiunea lui, iar tot cu aceeași ocazie s-a dezbătut și succesiunea lui, fără de care nu se putea dezbate succesiunea lui.
A mai susținut pârâtul că la succesiunea lui, care a moștenit conform certificatului de moștenitor nr. 2283/21.08.1992 întreaga avere succesorală a lui, reclamanta nu are dreptul la nimic de pe urma acesteia, neavând vocație succesorală.
În ședința publică de judecată din 23.11.2006, reclamanta, prin apărător, a învederat că nu are calitatea de moștenitor a defunctei și că nu solicită partajul succesoral de pe urma acesteia, ci doar pasivul succesoral, situație față de care instanța i-a pus în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea.
Reclamanta și-a precizat acțiunea și a arătat că înțelege, în temeiul art. 132.pr.civ. să-și modifice și să-și completeze cererea de chemare în judecată, arătând că solicită să se constate deschisă succesiunea defunctului, cu moștenitori, reclamanta, în calitate de fiică, pârâtul, în calitate de nepot de fiică, în calitate de soție supraviețuitoare și în calitate de fiu.
A mai solicitat reclamanta că solicită să se constate deschisă succesiunea defunctului care are ca moștenitori pe reclamantă în calitate de soră, pârâtul, în calitate de nepot de soră, în calitate de ascendent privilegiat și, în calitate de soție supraviețuitoare, solicitând ieșirea din indiviziune asupra averilor succesorale ale celor doi defuncți, prin atribuirea de bunuri în natură.
De asemenea, reclamanta și-a modificat cererea, solicitând să se constate ca are un drept de creanță împotriva pârâților, și -, reprezentat de contravaloarea cheltuielilor efectuate de reclamantă cu defuncta, drept de creanță pe care l-a evaluat la 5.000 lei și din care a susținut că fac parte cheltuielile efectuate cu ocazia decesului, înmormântării și parastaselor creștinești, de pe urma defunctei.
Totodată, reclamanta a mai solicitat și anularea certificatului de moștenitor nr. 2283/21.08.1992 eliberat de pe urma defunctului, pe motiv că a fost reținută greșit masa succesorală și că nu a fost în intenția sa să renunțe la succesiunea acestui defunct.
După precizarea acțiunii de către reclamantă, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a susținut că reclamanta este decăzută din dreptul de opțiune succesorală de pe urma defunctului, dat fiind faptul că averea succesorală rămasă de pe urma defunctului a fost dezbătută odată cu succesiunea lui, existând identitate de domiciliu și de masă succesorală.
Pârâtul a mai arătat că întreaga avere succesorală a defunctului a fost stăpânită de fiul acesteia, până la decesul acestuia din urmă, reclamanta a fost declarată străină prin neacceptare de succesiunea defunctului său frate, lucru consemnat în certificatul de moștenitor nr. 2283/21.08.1992, prin această renunțare reclamanta confirmând că nu a acceptat în termenul legal succesiunea de pe urma tatălui său, recunoscând că singurul care s-a comportat ca un adevărat proprietar și care a stăpânit efectiv moștenirea lui este defunctul.
A mai arătat pârâtul că un argument în acest sens, îl constituie și faptul că, împreună cu soția sa, au construit, nestingheriți de nimeni, construcția care se află în prezent pe terenul solicitat la partaj, iar după decesul lui nimeni nu a deranjat-o pe și nu a pretins vreun drept asupra averii succesorale, situație care conduce la concluzia că singurul acceptant al moștenirii rămase de pe urma defunctului, a fost, cele două patrimonii contopindu-se.
Pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care decurge din decăderea acesteia din dreptul de opțiune succesorală și din faptul că în ceea ce privește succesiunea lui, aceasta prin declarație autentică a renunțat la succesiune, fiind declarată străină de succesiune prin certificatul de moștenitor nr. 2283/21.08.1992, ceea ce conduce la împrejurarea că aceasta nu mai are calitate procesuală activă cu privire la cele doua succesiuni.
Totodată, pârâtul a invocat și excepția prescripției dreptului de a cere anularea certificatului de moștenitor nr. 2283/21.08.1992, dat fiind faptul că acest drept a fost prescris, fiind operabile termenele generale de prescripție, reclamanta nemaiputând să facă o astfel de cerere la 15 ani după emiterea certificatului de moștenitor.
În ședința publică de judecată din data de 24.05.2007, instanța, în temeiul art. 137 alin.2 pr.civilă, a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, cu fondul, considerând că pentru soluționarea excepției este necesară administrarea de dovezi ce au legătură și cu dezlegarea în fond a pricinii.
Prin sentința civilă nr. 2285/13.08.2008, Judecătoria Ploiești a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul, ca o consecință a prescrierii dreptului de opțiune succesorală, cu privire la capătul de cerere privind partajul averii succesorale rămasă de pe urma defunctului, decedat la 1.08.1941 și a respins acțiunea formulată de reclamanta -, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
De asemenea, s-a respins cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.2283/21.08.1992, precum și cererea cu privire la constatarea unui drept de creanță al reclamantei față de pârâții, și -, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la succesiunea defunctului și a defunctului, însă, față de faptul că reclamanta a înțeles să renunțe la dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului, instanța a analizat excepția numai prin prisma succesiunii defunctului.
Astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 700.civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii. a decedat la data de 1.08.1941, iar reclamanta prin întreg probatoriul administrat, nu a făcut dovada că ar fi acceptat expres sau tacit aceasta succesiune și nici nu a dovedit că odată cu apariția Legii nr.18/1991, lege care a repus în termenul de opțiune succesorală pe moștenitorii defuncților care fuseseră deposedați de dreptul de proprietate asupra terenurilor prin colectivizare, ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitoare a defunctului, cu privire la terenurile cu care acesta s-ar fi înscris în CAP în perioada colectivizării.
S-a mai arătat că din declarațiile martorilor audiați, nu rezultă că reclamanta ar fi folosit bunuri din succesiunea defunctului și nici măcar o eventuală componență a unei asemenea mase succesorale, martorii audiați de reclamantă arătând că imobilul situat în comuna, sat, solicitat de reclamantă la partaj, a fost stăpânit sub nume de proprietar de împreună cu soția acestuia,.
Instanța a mai reținut că Registrul agricol depus de reclamantă la dosar atestă aceeași împrejurare, că cel care a figurat la rol cu terenul și construcția aferentă este, nerezultând din niciun act că ar fi avut bunuri în succesiune la momentul deschiderii acesteia.
Reclamanta, deși avea vocație succesorală, fiind fiica defunctului, așa cum rezultă din actul său de naștere, aceasta nu a acceptat în nicio modalitate (expres sau tacit) succesiunea autorului său, motiv pentru care instanța a apreciat că aceasta este decăzută din drepturi de opțiune succesorală ca urmare a prescrierii acestui drept, care nu a fost exercitat în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil.
De asemenea, instanța a reținut și faptul că reclamanta nu a făcut dovada că la deschiderea succesiunii defunctului au rămas bunuri susceptibile a fi partajate, actele depuse de aceasta atestând faptul că bunurile solicitate la partaj au aparținut defunctului, și nu lui.
În ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 2283/21.08.1992, instanța a reținut că acest certificat de moștenitor a fost eliberat de către notariatul de Stat Județean P, în urma dezbaterii succesiunii defunctului, decedat la data de 8 decembrie 1991, succesiune la care au renunțat (în calitate de ascendent privilegiat), (nepot de soră) și - (în calitate de soră), fiind reținută la masa succesorală suprafața de 552 mp teren curți-construcții și un drept indiviz de 1/2 din construcțiile aflate pe acest teren, restul de 1/2 aparținând soției supraviețuitoare.
S-a mai arătat că reclamanta a înțeles să conteste acest certificat de moștenitor, arătând că nu a înțeles să renunțe la succesiunea acestui defunct, însă sub acest aspect susținerea sa nu poate fi primită dat fiind faptul că la dosarul cauzei se află declarația de renunțare nr. 15580/21 august 1992, declarație autentică, dată în fața notarului, în condiții de legalitate, prin care aceasta a declarat în mod expres că nu a făcut niciun act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii lui, succesiune față de care înțelege să rămână străină
mai reținut instanța de fond că reclamanta nu a indicat care ar trebui să fie în opinia sa componența masei succesorale, însă, din întreg materialul probator administrat în cauză, nu rezultă o altă situație decât cea reținută în acest certificat de moștenitor.
Astfel, din titlul de proprietate nr. 89628/19.06.2001 emis pe numele defunctului, titlu care nu a fost contestat în temeiul legilor fondului funciar, pentru a putea conduce la concluzia că masa succesorală ar fi fost greșit reținută în certificate de moștenitor, rezultă că acestuia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 552 mp, teren situat în Tarlaua 10, Parcela 531, categorie curți-construcții, iar din extrasul de rol depus în mai multe exemplare de către reclamantă, rezultă că același defunct a figurat la rol și cu construcția existentă pe acest teren, așa cum este ea reținută în certificatele de moștenitor, cât și cu terenurile reconstituite prin același titlu de proprietate, ceea ce conduce la concluzia că în mod corect s-a indicat componența masei succesorale în certificate de moștenitor contestat.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamanta criticând-o că nelegală și netemeinică, arătând că este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, instanța de fond reținând greșit că, deși este fiica defunctului nu a exercitat dreptul de opțiune succesorală.
A susținut apelanta că din anul 1941, când a decedat tatăl său, a rămas în casa părinților și s-a folosit de bunurile rămase la decesul acestuia până când s-a căsătorit în anul 1951 și a luat din casă, ca zestre, o masă, un pat și o vitrină, instanța de fond reținând greșit că la decesul tatălui său nu au existat bunuri.
Apelanta menționează că a depus copie de pe Registrul Agricol unde se menționează o casă de locuit, având ca an al construcției 1935, grajd și porumbar construit în anul 1944, fânar construit în același an și o bucătărie de vară construită în anul 1951, dar instanța de fond ajunge la concluzia greșită că acestea ar fi aparținut defunctului, defunct care a fost născut în anul 1927 și nu avea cum să realizeze aceste construcții.
S-a mai susținut de apelantă că a solicitat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, deoarece masa succesorală nu este cea reală, din copia de pe Registrul agricol rezultând ca bunurile imobile: casă, grajd și porumbar, fânar, bucătărie de vară, au aparținut tatălui său, și nu lui și, cum greșit s-a consemnat în certificatul de moștenitor nr. 2283.
De asemenea, apelanta a mai susținut că certificatul de moștenitor este emis la data de 21 august 1992, iar titlul de proprietate 89628 pe numele lui este emis la data de 19.05.2001 și nu putea să fie trecut în certificatul de moștenitor din 21 august 1992 cum se menționează în sentință.
O altă critică a fost că prin sentința apelată a fost înlăturată de la moștenirea tatălui său și de la moștenirea fratelui său, în ceea ce privește împărțirea terenurilor din titlul de proprietate nr. 89628 din 19.05.2001 în suprafață de 1 ha și 5300 mp, fiindu-i respinsă și cererea privind cheltuielile efectuate cu decesul, înmormântarea și parastasele ulterioare ale defunctei, cumnata sa, decedată la 25.06.2006.
Intimații-pârâți și au invocat excepția tardivității și nulității apelului declarat de apelanta -, solicitând, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.
Prin decizia nr. 659 pronunțată la 2 decembrie 2008, Tribunalul Prahova a respins excepția declarării apelului invocată de intimații-pârâți și a admis apelul declarat de apelanta-reclamanta -, a desființat în tot sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la udecătoria Ploiești.
Excepția tardivității declarării apelului invocată de intimații-pârâți, a fost respinsă de tribunal, arătându-se că din rezoluția aplicată pe apelul declarat de apelanta-reclamantă rezultă că acesta a fost înregistrat la data de 8.04.2008, iar hotărârea apelată a fost comunicată la data de 28.03.2008, deci a fost respectat termenul de apel d e 15 zile prevăzut de art. 284 alin 1 pr.civilă.
S-a mai arătat că, potrivit art. 101 alin. 1 din pr.civilă, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, apreciind că aceasta nu are calitate procesuală activă cu privire la capătul de cerere privind partajul averii succesorale rămase de pe urma defunctului, reținând că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi acceptat expres sau tacit succesiunea defunctului, decedat la data de 01.08.1941 și a defunctului, decedat la data de 08.12.1991 și nici nu a dovedit că odată cu apariția Legii nr. 18/1991 a fost repusă în termenul de opțiune succesorală, nerezultând nici faptul că ar fi folosit bunuri de pe urma defunctului.
Tribunalul a constatat că la data decesului, defunctului, 1.08.1941, apelanta-reclamanta era minoră, fiind născută la data de 8 mai 1932, după cum reiese din certificatul de căsătorie de la fila 7 dosar fond.
S-a mai arătat că instituția moștenirii, este concepută în cadrul devoluțiunii legale ca o moștenire de familie și numai în cazul moștenirii vacante masa succesorală este culeasă de către stat. Sunt chemate la moștenire, în temeiul legii, deci au vocație succesorală legală, persoanele care sunt în legătură de familie cu defunctul, adică rudele defunctului și alături de acestea soțul supraviețuitor, rudenie care este bazată pe descendența unei persoane dintr-o altă persoană.
De asemenea, s-a mai arătat că apelanta-reclamantă are calitatea de descendent al defunctului, făcând parte din clasa întâi de moștenitori legali, iar aceasta vine la moștenire în nume propriu și are calitatea de moștenitor rezervatar, nepunându-se problema acceptării succesiunii defunctului, pentru că, la data decesului acestuia, apelanta-reclamantă era minoră și nu putea, singură, să accepte moștenirea defunctului la acel moment, dat fiind vârsta sa.
În conformitate cu dispozițiile art. 654 cod civil, pentru a putea succede, este nevoie ca persoana care succede să existe la momentul deschiderii succesiunii, de unde rezultă că orice persoană care există în momentul deschiderii succesiunii, are capacitatea de moșteni, de a culege o succesiune. Persoanele fizice în viață la data deschiderii succesiuni au capacitate succesorală, dovadă care în cauza de față s-a făcut cu actele de stare civila depuse la dosar.
Astfel, apelanta-reclamantă are, pe deplin, vocație la succesiunea defunctului, dar pentru că la data decesului acestuia era minoră nu putea în nume propriu să accepte succesiunea acestuia, neavând exercițiul drepturilor sale.
Constatând că instanța de fond în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante, tribunalul, în baza art. 297 pr. civilă, a admis apelul, a desființat sentința în tot și a trimis cauza spre rejudecare la udecătoria Ploiești pentru soluționarea pe fond a cererii privind partajul averii succesorale rămase de pe urma defunctului, decedat la 01.08.1941.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, personal și prin mandatar, arătând că hotărârea instanței de apel este nelegală, dat fiind faptul că au fost ignorate solicitările recurentului, fiind favorizată reclamanta -, având în vedere faptul că aceasta nu are calitatea de moștenitoare a defuncților pentru care s-a solicitat partajarea averii succesorale și, ca atare, nici calitate procesuală activă în cauză.
A arătat recurentul că reclamanta nu a justificat nici calitatea procesuală a sa și nici a pârâtului, nu a făcut dovada existenței unui grad de rudenie, astfel cum este prevăzut de lege, a sa cu pârâtul.
Apreciază recurentul că Tribunalul Prahovai - încălcat dreptul la apărare, că a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, neobservând lipsa calității procesuale active a reclamantei, neavând în vedere toate înscrisurile și dovezile administrate, depuse la dosarul cauzei.
Se arată în continuare că succesiunea def. nu a fost dezbătută nici în anul 1941 și nici ulterior, iar reclamantul nu și-a manifestat dorința sau pretenția la vreo parte din averea succesorală ce i-ar fi aparținut acestuia, - renunțând, în mod expres, la averea def. și nu are nicio legătură de rudenie cu def..
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Procedând la încadrarea motivelor de recurs potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 3.pr.civilă, instanța constată că recurenții au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9.pr.civilă, în sensul că hotărârea este dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 674 Cod civil, art. 689 cod civil și art. 700 Cod civil.
În acest sens, se poate observa că în mod greșit instanța de apel a constatat că reclamanta are pe deplin vocație la succesiunea def., dar pentru că la data decesului acestuia era minoră, nu putea ca în nume propriu să accepte succesiunea acestuia întrucât nu avea exercițiul drepturilor sale.
Instanța de apel nu a corelat, însă, dispozițiile art. 687 Cod civil, potrivit cărora minorii nu pot face valabil acceptarea unei moșteniri decât în condițiile în care sunt reprezentați în mod legal, cu dispozițiile art. 700 Cod civil, potrivit cărora dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii și în cazul în care moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea.
În acest caz, se constată că și în condițiile în care reclamanta, minoră fiind la data decesului lui nu ar fi fost reprezentată legal prin părinte, tutore sau curator, termenul de acceptare a moștenirii curgea de la data împlinirii vârstei de 18 ani sau cel mult de la data la care a luat cunoștință de decesul acestuia, majoră fiind.
Or, în speța de față, nu numai că reclamanta nu a făcut dovada niciunui act de acceptare a moștenirii lui ulterior ajungerii la majorat, ci a formulat chiar declarație de renunțare la moștenirea def., deși pretindea că în masa succesorală rămasă de pe urma acestuia se aflau imobile ce ar fi aparținut lui, tatăl său.
Chiar dacă la data de 1.08.1941 reclamanta avea doar 9 ani, fiind născută la 8.05.1932, trebuie observat că de atunci și până la data introducerii prezentei acțiuni au trecut mai mult de 65 ani, timp în care reclamanta a depășit de mult vârsta minorității și avea posibilitatea de a uza de căile legale pentru a intra în posesia moștenirii rămasă de pe urma tatălui său.
În realitate, aceasta a stat în pasivitate, terenul în suprafață de 552 mp fiind stăpânit în mod continuu de către def., care a edificat pe acesta o construcție, figurând la rol atât cu terenul cât și cu locuința edificată pe acesta și căruia i s-a emis, de altfel, și titlul de proprietate nr. 89628/2001 titlu care nu a fost contestat până în prezent.
Față de considerentele mai arătate, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta, deși avea vocație succesorală, fiind fiica def., aceasta nu a acceptat în nicio modalitate, expres sau tacit, succesiunea defunctului său, motiv pentru care aceasta este decăzută din dreptul de opțiune succesorală ca urmare a prescrierii acestui drept care nu a fost exercitat în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil.
In ceea ce privește solicitarea reclamantei de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 2283/21.08.1992, în mod corect instanța de fond a constatat că susținerea reclamantei că nu a renunțat la succesiunea def. nu poate fi primită, dar fiind faptul că la dosarul cauzei se află declarația de renunțare nr. 15580/21.08.1992 declarație autentică dată în fața notarului în condiții de legalitate prin care aceasta a declarat în mod expres că nu a făcut niciun act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii lui, succesiune față de care înțelege să rămână străină.
Totodată, reclamanta a arătat că solicită să se constate nulitatea absolută parțială a acestui certificat de moștenitor, deoarece masa succesorală consemnată în acesta nu este cea reală, însă, din întregul material probator administrat în cauză, în mod corect a reținut instanța de fond că nu rezultă o altă situație decât cea reținută în acest certificat de moștenitor, cu atât mai mult cu cât titlul de proprietate emis pe numele def. cuprinde și suprafața de teren de 552 mp situat în tarlaua nr. 10 parcela 531 categoria curți-construcții, iar extrasul de rol confirmă faptul că defunctul a figurat la rol și cu construcția existentă pe acest teren.
Ca atare, soluția de respingere de către instanța de fond a cererii reclamantei pentru constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor este corectă, astfel încât, se confirmă faptul că aceasta nu avea calitatea de moștenitoare nici a def., fiind renunțătoare și nici a def. -soția acestuia, post-decedată, cu care nu avea nicio legătură de rudenie.
Față de considerentele mai arătate, observând că Tribunalul Prahovaa pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, Curtea de Apel va constata incidența dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civilă și va admite recursul declarat în cauză, cu consecința modificării în tot a deciziei tribunalului și menținerea pe fond a sentinței judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, Satul de, nr.65, Cod poștal -, Județ P-prin procurator -domiciliată în P,-,. 12 J,.B,.2,.30, județ P, cod poștal - împotriva deciziei civile nr.659 pronunțată la 2 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, Cod poștal -, Județ P și cu pârâții, domiciliat în P, -,. 167,. 3,. 74, Cod poștal -, Județ P, domiciliată în comuna, sat, Cod poștal -, Județ P și, domiciliată în comuna, sat, Cod poștal -, Județ P și cu reședința în P,-,.30,.1,. 6, județ P, copd poștal -.
Modifică în tot decizia nr.659 pronunțată la 2 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova și pe fond, menține sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 11 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
fiind în concediu de odihnă
se semnează de
Președintele instanței,
Grefier,
fiind în concediu de odihnă
se semnează de
Grefierul șef,
Red.
Tehnored.PJ
2 ex/9.07.2009
f - Judecătoria Ploiești
a -
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
