Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 556/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 556
Ședința publică din data de 23 mai 2008
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Ana Roxana Tudose Constanța
-C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în P,-, -.20, jud.P, împotriva deciziei civile nr.19 pronunțată la data de 21 ianuarie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, domiciliați în B,--4-A,.B,.47, sector 2 și intimații-pârâți, domiciliată în B,-, - 13,.61, domiciliat în B, nr.268,.41,.1,.5,.18, sector 2 și, domiciliat în B,-,.4,.55, sector 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul -pârât reprezentat de avocat din Baroul Prahova și intimații-reclamanți și reprezentați de avocat din Baroul Buzău,lipsind intimații-pârâți, și.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu 10.00 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr.-/2008 și cu 0,15 lei conform timbrului judiciar ce a fost anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți invocă excepția tardivității recursului, motivat de faptul că decizia a fost comunicată recurentului pe data de 20.02.2008 iar recursul a fost introdus pe data de 17.03.2008.Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul învederează instanței că, din punct de vedere procedural recursul este tardiv, dar potrivit art. 103 al. 1 și 2 Cod pr.civilă exercitarea căii de atac a fost determinată de o împrejurare și anume că recurentul nu a putut formula recurs în termen legal întrucât a luat cunoștință de hotărâre la data de 14.02.2008.Solicită a se acorda termen pentru a face dovada cu înscrisuri și un martor,că recurentul are domiciliul în P dar locuiește în
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți arată că în însăși cererea de recurs, își arată clar domiciliul, este culpa acestuia, el putând să solicite a i se comunica actele de procedură în B, fapt pentru care se opune amânării cauzei.
- / / -
-2 -
Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei nefiind întemeiată și rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.
Curtea:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr.7449 din 15.07.2004 și completată la data de 15.10.2004 reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții, și pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că pârâta și-a vândut cota ce-i revenea din imobilele casă și teren aferent acesteia, cât și terenul intravilan cu destinație agricolă, pentru prețul de 5.000.000 lei și să se dispună asupra ieșirii din indiviziune în ceea ce privește imobilul situat în intravilanul comunei Merei, sat,județul B, tarlaua 37, parcelele 1019,1020 cu nr. cadastrale 1219 și nr. 1220 ce se compune din suprafața de 1048. - din care 378. teren curți -construcții și 670. arabil -, la care se adaugă C1- locuința din 1895 și C 2- anexe gospodărești și suprafața de 1048. teren arabil intravilan cu vecinii: Nord- rest proprietate, - drum, Sud- și și Vest-.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au dobândit prin contractul autentificat sub nr. 1935 din 2.07.2004 la.I cotele indivize de 26/30 din imobilul cu nr. cadastral 1219, precum și cotele indivize de 11/30 asupra terenului cu nr. cadastral 1220, ambele situate în comuna Merei, sat.
În ce o privește pe pârâta reclamanții au susținut că aceasta a înțeles să își înstrăineze cota indiviză, printr-un înscris sub semnătură privată din 10.06.2004 pentru prețul de 5.000.000 lei, însă, ulterior deși a fost convocată la notar pentru a încheia actul în formă autentică, nu s-a mai prezentat.
S-a învederat instanței că în prezent asupra imobilului cu nr. cadastral 1219 există stare de indiviziune între reclamanți și pârâtul, iar în privința imobilului cu nr. cadastral 1220 reclamanții se află în indiviziune cu pârâții, și.
La data de 27.08.2004 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că averea rămasă de pe urma defunctului se compune din terenurile reconstituite prin titlurile de proprietate nr. 59216/40/17.09.1996 și include alături de terenul intravilan, descris în acțiunea principală și terenul extravilan de 2373. situat pe raza comunei Merei, și a înțeles să invoce în apărare excepția lipsei taxei de timbru în privința primului capăt de cerere formulat de reclamant și excepția nulității convenției prin care s-a pretins că ea și-a înstrăinat cota indiviză din terenul de 2027. deoarece acesta nu are forma autentică prevăzută de Legea 54/1998.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat să se dispună și ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de teren extravilan de 2373. reconstituită prin titlul de proprietate nr.59216/40/17.09.1996.
Excepția lipsei taxei de timbru privind capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate că pârâta și-a înstrăinat cota indiviză din
- / / -
- 3 -
imobilele cu nr. cadastrale 1219 și nr. 1220 fost pusă în discuție la data de 17.09.2004 și respinsă pe cale de încheiere.
La termenul de judecată din 15.10.2004 s-a dispus disjungerea și judecarea separată a cererii reconvenționale formulată de pârâta întrucât între obiectul acesteia și obiectul acțiunii principale nu există conexitate iar reclamanții nu se află în indiviziune cu moștenitorii defunctului decedat la 5.11.1997.
În baza probatoriilor administrate prin sentința civilă nr. 1039 din 25.02.2005 Judecătoria Buzăua admis în parte acțiunea precizată și a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin omologarea raportului de expertiză cu modificările efectuate de instanță cu privire la cota valorică a pârâtului.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că varianta de lotizare omologată este cea mai judicioasă.
În baza acelorași considerente prin decizia civilă nr. 462 din 10.10.2005 Tribunalul Buzăua respins ca nefondate apelurile formulate de pârâta și pârâtul, precum și cererea de aderare la apelul declarat de pârâta formulată de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1039 din 25.09.2005 a Judecătoriei Buzău.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și susținând în esență că, în mod greșit s-a omologat expertiza întocmită de expert atâta timp cât la evaluarea bunurilor s-au avut în vedere acte normative abrogate, și prin raportare la anumite date ce nu corespund realității s-a ajuns la subevaluarea imobilelor supuse partajului.
Prin decizia civilă nr. 510 din 27 martie 2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -au admis recursurile formulate de pârâții și împotriva deciziei civile nr.462 din 10.10.2005 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții și și pârâții și, s-a casat decizia cu nr. de mai sus și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 1183/23.09.2006.
Având în vedere considerentele deciziei de casare prin care se prevede necesitatea administrării unei noi expertize specialitatea construcții pentru evaluarea imobilelor supuse partajului în conformitate cu actele normative în vigoare Tribunalul a dispus efectuarea unei astfel de expertize.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert s-a concluzionat că valoarea reală a casei de locuit cu anexele gospodărești și a terenului în suprafață de 1048. cu nr. cadastral 1220 este de 35.140 lei și s-au propus 5 variante de partajare a bunurilor respectând cotele stabilite de instanță.
Cu privire la această expertiză efectuată în cauză au formulat obiecțiunii scrise apelanții și susținând că în mod greșit a fost evaluat și terenul deși decizia curții nu prevedea acest lucru și că experta a luat în calcul același act normativ pe care Curtea de APEL PLOIEȘTIl -a considerat abrogat, respectiv Decretul 256/1984, abrogat prin Legea 114/96, art.73.
S-a mai susținut că expertul a supraevaluat bunurile și nu a respectat cotele părților în variantele I-IV.
- 4 -
La termenul de judecată din 14.01.2008 Tribunalul a respins aceste obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert ca fiind neîntemeiate față de faptul că anexa 4 la Decretul 256/1984 folosit de expert pentru evaluarea imobilului nu a fost abrogată prin Legea 114/1996, cotele ce se cuvin părților au fost respectate, iar o evaluare numai a imobilului casă de locuit nu era posibilă având în vedere obiectul acțiunii acela de ieșire din indiviziune a părților, iar valoarea terenului trebuie să reflecte prețul real de la data partajării.
Prin decizia civilă nr.19 din 21 ianuarie 2008, Tribunalul a admis apelurile, a schimbat în parte sentința civilă nr.1039 din 25.02.2005 a Judecătoriei Buzău și a dispus omologarea variantei a V-a din raportul de expertiză, expert, atribuind părților din prezenta cauză loturile conform acestei variante.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că varianta pe care a omologat-o este mai judicioasă, corespunzând în cea mai mare măsură interesului părților, atâta vreme cât reclamanții și dețin cele mai importante cote indivize din ambele imobile, astfel că nu este eficientă o împărțire în natură a acestor bunuri.
Impotriva acestei hotărâi a formulat recurs la data de 17.03.2008 recurentul, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
In motivarea acestuia s-a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică privitor la schimbarea variantei de lotizare atâta vreme cât nu i-a fost atribuit în natură terenul solicitat cu toate că la îngrijit pe defunctul dar sus-numitul nu dorește să primească sultă ci dorește teren în natură.
La data de 6 mai 2008 intimații și, au formulat întâmpinare pe calea căreia în principal au invocat excepția tardivității cererii de recurs întrucât acesta a fost promovat după expirarea termenului imperativ de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate.
Totodată, intimații au invocat și nulitatea recursului pentru nemotivare întrucât motivele pe care se sprijină sunt apărări de fond ce nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate expres prevăzute de disp. art. 304 Cod pr.civilă.
In subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei in stanței de apel, întrucât varianta omologată de instanța de apel,este cea care răspunde în cea mai mare măsură intereselor părților și cotelor indivize ale acestora din masa de partaj.
La termenul de judecată din data de 23 mai 2008, recurentul prin intermediul apărătorului ales a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs în temeiul art. 103 Cod pr.civilă, motivată de aceea că nerespectarea termenului de recurs de către recurent a fost determinată de o împrejurare mai presus de voința sus-numitului, constând în aceea că nu locuiește în P, ci la B, fapt datorită căruia a luat cunoștință de decizia instanței de apel d e abia la data de 14.02.2008 și nu la data înscrisă pe dovada de comunicare.
La același termen de judecată, Curtea a supus excepția tardivității invocată de intimați dezbaterii contradictorii a părților și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții, cu privire la care prin prisma textelor de lege incidente, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și raportat la cererea de repunere în termenul de recurs formulată în cauză, reține următoarele:
- / / -
- 5 -
Potrivit art. 301 Cod pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.Atâta vreme cât în materia cererilor de împărțeală judiciară nu este prevăzut un termen special de promovare a căilor de atac, devine aplicabil termenul de 15 zile prevăzut de textul de lege mai sus-menționat. Este un termen de procedură imperativ și absolut, prevăzut de o normă legală cu caracter imperativ și a cărui nerespectare atrage decăderea părții din dreptul de a mai promova respectiva cale de atac, sancțiune prevăzută în mod expres de art. 103 al. 1 Cod pr.civilă.
Pe de altă parte, acest din urmă text de lege citat prevede posibilitatea părții de a solicita repunerea în termenul pe care nu l-a respectat atunci când dovedește că a fost împiedicată mai presus de voința ei să exercite calea de atac în termenul imperativ. Doctrina și practica sunt constante în a aprecia că este vorba despre o împrejurare de forță majoră, independentă de voința părții care o invocă, pe care aceasta din urmă nu o putea prevede și nici împiedica și care trebuie să dureze pe toată durata nerespectării termenului.
Așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 118 din dosarul de apel, hotărârea recurată, respectiv decizia civilă nr.19 din 21.01.2008 a Tribunalului Buzăua fost comunicată recurentului, la domiciliul din P,-,.14 H,.20, jud.P, acesta fiind domiciliul pe care sus-numitul și l-a indicat pe tot parcursul derulării procesului, fără ca vreun moment să învedereze instanței faptul că ar avea un alt domiciliu real într-o altă localitate, împrejurare ce în niciun caz nu putea fi dovedită în faza de judecată a recursului, ca unic motiv pe care se întemeiază cererea de repunere în termenul de recurs, cu înscrisuri și martori (probă care de altfel nu se poate administra în această fază procesuală) chiar și în condițiile în care aceste susțineri ar fi reale, atâta vreme cât, așa cum am arătat în nicio fază procesuală recurentul nu și-a indicat un alt domiciliu, faptul de a nu-și ridica corespondența de la adresa pe care a indicat-o instanței ca fiind domiciliul real reprezintă o lipsă de diligență ce îi este imputabilă și pe care nu o poate invoca în susținerea unei cereri în sensul art. 103 al. 1 Cod pr.civilă, argumente pentru care Curtea va respinge cererea de repunere în termen ca fiind nefondată.
Pe de altă parte, atâta vreme cât decizia instanței de apel a fost comunicată recurentului pe data de 20.02.2008 așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 118 dosar apel, termenul imperativ de 15 zile în care putea fi promovat recursul expira la data de 7.03.2008, ceea ce face ca prezentul recurs promovat de către sus-numitul în data de 17.03.2008 să fie tardiv.
In consecință, în considerarea argumentelor expuse în baza art. 301 Cod pr.civilă, coroborat cu art. 137 al. 1 Cod pr.civilă, potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, Curtea va admite excepția tardivității invocată de către intimați și va respinge prezentul recurs ca fiind tardiv formulat.
In baza art. 274 Cod pr.civilă, ca parte care a pierdut procesul recurentul va fi obligat la plata către intimații și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
- / / -
- 6 -
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs, ca nefondată.
Admite excepția tardivității recursul, invocată de intimați prin întâmpinare.
Respinge recursul declarat de pârâtul, domiciliat în P,-, -.20, jud.P, împotriva deciziei civile nr.19 pronunțată la data de 21 ianuarie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, domiciliați în B,--4-A,.B,.47, sector 2 și intimații-pârâți, domiciliată în B,-, - 13,.61, domiciliat în B, nr.268,.41,.1,.5,.18, sector 2 și, domiciliat în B,-,.4,.55, sector 4, ca tardiv formulat.
Obligă recurentul la 500 RON cheltuieli de judecată către intimații și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Ana Roxana Tudose Constanța
- - - - - C
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.ART/CO
2 ex./29.05.2008
7449/2004 Judec.
a- Trib.
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Ana Roxana Tudose Constanța
