Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 575/2009. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

completul II recurs

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 575/R/2009

Ședința publică din data de 1 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Felicia Toader	- -	- JUDECĂTOR 2: Florica Roman
-	- JUDECĂTOR 3: Dana Cigan
- -	- judecător
- -	- grefier

Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în O,str. - - nr. 15, -25,. 11 județul B în contradictoriu cu intimații pârâți A, domiciliată în O,str. -, nr. 2., domiciliată în O,str. -, nr. 43, -.1,. 38, domiciliat în nr. 122, județul B și, domiciliat în O,-.. 1 împotriva deciziei civile nr. 521/A din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 7224 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea; având ca obiect: partaj judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 25 martie 2009 au pus concluzii asupra apelului consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 1 aprilie 2009, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.7224 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradeaa fost admisă în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâților, și .

S-a admis acțiunea reconvențională formulată de; s-a constatat că reclamantul și pârâta sunt moștenitorii defunctei, decedată la data de 05.10.1993; s- constatat că masa succesorală lăsată de defuncta este formată din imobilele cu nr.top.966; 1096/7 și 805 din Titlul de proprietate 679/1995 din CF 132, 541 și 736 și că aceasta este culeasă în cotă de parte pentru fiecare de reclamant și pârâta a ca fiu și fiică; s- sistat coproprietatea asupra imobilelor de mai sus prin atribuirea în favoarea reclamantului a nr.top.805 în suprafață de 4949 mp și pârâtei top 1096/7 în suprafață de 2 ha și 3020 mp; a fost obligată pârâtă să plătească reclamantului o sultă în valoare de 33,44 Euro. Imobilul cu nr.top. 966 în suprafață de 1 ha și 5861 mp rămâne în indiviziune cu cotele de parte pentru reclamant și pârâta S-a dispus intabularea în CF a drepturilor succesorale ale părților conform prezentei hotărâri și a schiței întocmită de expert ing.. Au fost compensate cheltuielile de judecată. cheltuieli de judecată.

Din considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul este fiul defunctei decedată la 5.oct.1993 și că pârâta de rd.1 este fiica acesteia, iar pârâții 2 și 3 sunt nepoți de fiu predecedat al aceleiași defuncte.

S-a constatat că au dobândit calitatea de moștenitor după defuncta, prin acceptare conform art.700 cod.civil, doar reclamantul și pârâta, ceilalți succesibili dând declarație autentică de renunțare la moștenirea acesteia. ( filele 7,8 dosar) În condițiile date în temeiul art.700, 669,650,654 și 659 cod.civil instanța a constatat că calitate de moștenitori după defuncta o au reclamantul și pârâta de rd.1 ca fiu respectiv fiică, iar aceștia vor culege masa succesorală lăsată de aceasta în cotă de parte pentru fiecare.

S-a reținut că nu există litigiu între părți în ce privește componenta masei succesorale astfel încât instanța va constata că aceasta se compune din imobilele înscrise în titlul de proprietate 679 din 11.04.1995, înscrise în CF 541, 736 și 132; în natură terenuri extravilane în suprafață de 4 ha și 3830 mp.

Reclamantul a susținut că partajul masei succesorale trebuie făcut în conformitate cu cele convenite cu pârâta comoștenitoare printr-un act de partaj voluntar. Actul invocat de reclamant se găsește la fila 13 dosar și este denumit "declarație " și este datat 3.02.1998. Reclamantul a susținut că acest înscris constituie o împotriva unui partaj judiciar arătând că, existența unui partaj voluntar valabil încheiat, în condițiile art.730 cod.civil nu se poate sista indiviziunea printr-o hotărâre judecătorească în alt mod decât acela reglementat prin convenția părților. Convenția de partaj este lege pentru părți și reclamantul susține că ea trebuie executată cu bună credință astfel încât sarcina instanței în opinia reclamantului nu ar fi alta decât aceia de a lua act de partajul existent și de a dispune intabularea convenției în cartea funciară.

Instanța a apreciat că punctul de vedere exprimat de pârât potrivit căruia înscrisul invocat de pârât nu dovedește existența unui partaj voluntar, este întemeiat. Într-adevăr înscrisul de la fila 13 este o declarație scrisă de reclamant și nicidecum un contract, respectiv un acord de voință exprimat de moștenitori în vederea sistării coproprietății rezultate din moștenire. Este adevărat că un partaj voluntar recunoscut și dovedit primează și astfel înlătură nevoia unui partaj judiciar, însă, existența partajului voluntar trebuie a fi dovedită. În speță pârâta nu recunoaște existența vreunei convenții de partaj voluntar în ce privește masa succesorală lăsată de mama sa.

Examinând conținutul înscrisului de la fila 13 denumit "declarație" instanța a constatat că într-adevăr acest înscris nu poate fi considerat ca fiind un act de partaj voluntar. Pentru a fi considerat un astfel de act înscrisul invocat ar fi trebuit să reprezinte, conform art.942 cod.civil, acordul dintre pârâtă și reclamant în vederea constituirii sau stingerii între dânșii a unui raport juridic. Înscrisul nu constată nici o obligație reciprocă a părților ( art.943 cod.civil) ci este doar expresia unui acord formal dat de reclamant pentru ca pârâta să poată vinde terenul cu nr.top.1096/7. Pârâta, la 9.02.1998 a încheiat un act de vânzare cumpărare sub semnătură privată prin care promitea vânzarea cu act autentic a imobilului cu nr.top.1096/7. promisiunea de vânzare s-a făcut în folosul cumpărătorului ( înscrisul de la fila 12 dosar). În mod evident înscrisul de numit declarație este întocmit pentru a oferi beneficiarului promisiunii de vânzare o certitudine în ce privește finalizarea operațiunii de vânzare cumpărare în condițiile în care bunul pe care vrea să-l achiziționeze provine dintr-o moștenire care se cuvine mai multor persoane. Prin urmare prin acest înscris reclamantul a garantat pentru pârâtă faptul că aceasta este îndreptățită să vândă parcela cu nr.top.1096/7. situație în care acest înscris să poată ține cont atunci când se alege modalitatea de partaj dar el nu poate fi considerat un înscris ce constată o tranzacție în sensul art.1704 și următoarele cod civil pentru că este un act unilateral de voință care se referă doar la o fracțiune din masa succesorală.

Partajul masei succesorale s-a făcut în modalitatea propusă de expertul ing. care a făcut două loturi în natură echivalate cu o sultă și un alt lot pe care la lăsat în indiviziune. Instanța va efectua partajul propriu-zis în condițiile propus de de expert astfel încât se va ține cont de conținutul înscrisului de numit "declarație" prin aceia că topo.1096/7 acolo menționat va fi atribuit pârâtei a așa cum și-a exprimat acordul și reclamantul. Partajul în temeiul art.728 cod. pr. civilă s-a făcut doar cu privire la topograficele 805, atribuit reclamantului și 1096/7 atribui pârâtei care va achita o sultă de 33.44 euro pentru echivalarea celor două loturi în timp ce parcela cu nr,top.966 a rămas în coproprietatea părților fiecare urmând a deține câte o cotă ideală de parte.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta.

Prin decizia civilă nr. 521/A din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta A în contradictoriu cu intimații, și, domiciliat în O împotriva sentinței civile nr. 7224/ 30.11.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâtul reconvențional la 1800 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei reconvenționale.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

A respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul în contradictoriu cu intimații, și împotriva aceleași sentinței.

Din considerentele deciziei se reține că, obiectul litigiului în cauza de față îl constituie cererea pentru partajul imobilului cu nr. topo 1096/7 în suprafață de 2 ha teren și 3020. nr. topo 966 în suprafață de 1 ha teren și 5861. precum și suprafața de 4.949. din topo 805, imobile înscrise în CF. 541, 736 și 132 pentru care s-a eliberat Titlu de Proprietate nr. 679/11.04.1995 în favoarea numitei, antecesoarea celor doi apelanți.

Apelantul reclamant urmărește să pună capăt stării de indiviziune, susținând că între părți a intervenit o convenție voluntară de partaj, în urma căreia s-a convenit ca reclamantei reconvenționale să-i revină topo 1096/7 înscris în CF. 541 în suprafață de 2 ha teren și 3020., iar reclamantului pârât reconvențional terenul cu nr. topo 966 înscris în CF. 736 în suprafață de 1 ha teren și 5861. precum și suprafața de 4.949. din topo 805, înscris în Cf. 132.

Este adevărat faptul că principala modalitate de realizare a partajului este cea care are la bază acordul de voință al părților, partajul judiciar având un caracter subsidiar, însă pentru a fi considerat valabil partajul convențional trebuie să aibă la bază acordul valabil și unanim a coindivizarilor cu excepția cazurilor expres reglementate de lege, când trebuie realizat pe cale judiciară.

In speța de față pârâta apelantă contestă susținerile reclamantului legate de existența unui astfel de partaj, astfel că îi va reveni instanței sarcina de a stabili pe baza probelor administrate dacă voința părților a fost în realizarea unui astfel de partaj.

In sprijinul afirmațiilor sale, reclamantul invocă recunoașterea pârâtei în răspunsul său la interogatoriu, actul intitulat " declarație" încheiat la data de 03.02.1998, precum și recunoașterea la interogator a pârâtului în sensul că el a cumpărat de la pârâtă, după efectuarea partajului, imobilul cu nr. topo 1096/7.

Aceste argumente ale apelantului nu pot fi interpretate însă în sprijinul partajului convențional invocat, în condițiile în care pt. a-și produce efecte manifestarea de voință trebuie să fier expresă, clară, fără echivoc, condiții ce nu sunt îndeplinite însă în cauza de față.

Astfel din cuprinsul actului intitulat " declarație" fila 13 din dosarul de fond, se reține faptul că reclamantul și-a dat acordul ca parcela cu nr. topo 1096/7 să-i fie atribuită pârâtei, și în vederea înstrăinării acestei parcele, înscrisul necuprinzând nici o mențiune cu privire la celelalte două parcele.

De asemenea, din cuprinsul răspunsului la interogator dat de pârâta fila 44 din dosarul de fond, nu se poate reține cu certitudine existența înțelegerii și nici care a fost obiectul acesteia. Faptul că pârâta a recunoscut încheierea vânzării terenului după împărțirea terenului moștenit de la mama lor, nu poate conduce la ideea că înțelegerea părților a fost aceea ca reclamantului să-i revină în integralitate celelalte două topografice astfel cum susține reclamantul, neexistând nici o dovadă în acest sens. Tot astfel nu prezintă relevanță nici răspunsul la interogator al pârâtului,prin care acesta a recunoscut faptul că a cumpărat imobilul cu nr.topo1096/7 de la pârâta după efectuarea partajului, din moment ce conținutul convenției de partaj nu rezultă din nici o probă administrată în cauză.

Este fără îndoială, împrejurarea că între părți a intervenit o înțelegere prin care reclamantul și-a exprimat voința ca imobilul anterior arătat să-i fie atribuit pârâtei, însă după cum s-a subliniat sus nu se poate reține faptul că în urma acestei înțelegeri voința părților a fost aceea ca reclamantului să-i revină celelalte două topografice. Faptul că imobilul cu nr.topo 1096/7 în suprafață de 2 ha și 3.020. teren are o suprafață aproximativ egală cu celelalte topografice( care împreună însumează suprafața de 2 ha și 810. teren), de asemenea nu dovedește înțelegerea, atâta timp cât potrivit raportului de expertiză întocmit de exp.ing., între cele două loturi există diferențe foarte mari de valoare, astfel că lotul ce iar reveni reclamantului s-ar ridica la suma de 96.125 Euro, pe când cel al pârâtei la suma de 20.027 Euro.

Față de aceste aspecte, cum conținutul convenției de partaj voluntar nu s-a dovedit în cauză, temeinic Judecătoria a recurs la partajarea judiciară a imobilelor, atribuind reclamantului imobilul cu nr. topo 805,în suprafață de 4949 mp. iar pârâtei imobilul cu nr. topo 1096/7 în suprafață de 2 ha și 3020 mp. Care chiar inegale ca suprafață au o valoare aproximativ identică, imobilul cu nr. topo 966 rămânând în indiviziunea părților în cotă de 1/ 2 parte pentru fiecare.

La efectuarea partajului s-aținut cont și de faptul că atât pârâta a înstrăinat imobilul cu nr. topo 1096/7 printr-un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, cât și reclamantul a înstrăinat imobilul cu nr.topo 805 tot printr-un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată.

In ceea ce privește apelul declarat de apelanta instanța a apreciat ca fiind fondate criticile acesteia cu privire la dispozițiile instanței de fond, de neacordare a cheltuielilor de judecată, în condițiile în care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul pârât - reconvențional, fiind admisă în întregime acțiunea reconvențională formulată de această apelantă.

Împotrivahotărârilor pronunțate în cauză a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea acestora în sensul admiterii acțiunii principale așa cum a fost aceasta formulată și respingerii acțiunii reconvenționale depusă de pârâta.

În motivarea cererii sale, recurentul apreciază că tribunalul a încălcat dispozițiile art. 730 cod procedură civilă, neținând cont de un partaj voluntar intervenit între moștenitorii cu capacitate de exercițiu deplină și care nu mai poate fi cenzurat de către instanța.

Mai arată reclamantul că, din probele administrate acest partaj reiese cu prisosință, poziția din proces a intimatei neputând să influențeze acordul exprimat și materializat prin înstrăinarea terenului care i-a revenit în urma convenției părților.

Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a hotărârilor cu motivarea că nu s-a făcut dovada existenței unui partaj pe care, de altfel, l-a contestat pe toată durata procesului, că ambii moștenitori au vândut câte o parcelă de teren de valoare aproximativ egală și, că apare echitabilă soluția de stabilire a cotelor pentru cea de-a 3 parcelă rămasă din masa succesorală în favoarea ambilor frați.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

și sunt moștenitorii defunctei,fapt atestat și de certificatul de moștenitor nr 621 din 8 aprilie 1994. C de-al 3 moștenitor a fost, în prezent decedat, iar copiii acestuia( și ) au declarat în mod expres că nu au nici o pretenție legată de terenurile din litigiu.

Prin Titlul de Proprietate 679 din 11 aprilie 1995 s-a reconstituit în favoarea antecesoarei celor 2 moștenitori aflați în litigiu dreptul de proprietate asupra a 3 parcele de teren înscrise în CF 132, 541 și 736.

Ceea ce se poate stabili cu certitudine este faptul că cei 2 copii ai fratelui decedat nu au nici o pretenție legată de aceste terenuri, că la 9 februarie 1998 înstrăinează pârâtului terenul în suprafață de 23020 mp teren, parcela topo nr. 1096/7, înscris în CF 541 și că - aspect necontestat- la rândul său a înstrăinat parcela topo 805 din CF 132 ( respectiv cota ce revenea antecesoarei părților),fiecare dintre frați fiind de acord cu vânzarea perfectată de celălalt la momentul respectiv.

Aceste elemente pot duce la concluzia existenței unui partaj voluntar intervenit între moștenitorii defunctei, argumentele contrare fiind nerecunoașterea unui astfel de partaj de către pârâtă( care nu explică însă din ce motiv nepoții fratelui predecedat nu primesc și ei o cotă din aceste terenuri, în condițiile în care calitatea de moștenitor a lui este confirmată prin certificatul de moștenitor ) precum și de expertiza efectuată în cauză care apreciază că în prezent valoarea terenului înstrăinata prin act sub semnătură privată de către recurent și care are o suprafață de 4949 mp are aceeași valoare cu acela al terenului înstrăinat de reclamanta reconvențională care are o suprafață de 23020 mp.

Soluțiile pronunțate în cauză sunt în primul rând nelegale întrucât obiectul litigiului îl reprezenta sistarea indiviziunii, ori părțile au rămas în indiviziune este adevărat că la cererea pârâtei reconvenționale, dar acest aspect trebuia să fie în atenția instanței și a părților deoarece, practic, soluțiile nu au determinat o schimbare a stării de fapt esențială față de cea existentă anterior demarării procesului. Singurul lucru concret obținut în prezentul proces este recunoașterea cotei de în favoarea reclamantei reconvenționale care de abia de acum va putea face demersurile pentru a putea obține o eventuală posesie a cotei ce i-a fost stabilită prin raportare la parcela ce se mai află în patrimoniul celor 2 frați.

Pe de altă parte, din modul în care acțiunea a fost formulată de recurent, este evident că acesta a urmărit să transforme coproprietatea într-o proprietate pură si simplă, aspect nesoluționat.

Dintr-o altă perspectivă se impunea suplimentarea probatoriului în sensul stabilirii valorii terenurilor prin comparație și la data de 9 februarie 1998, respectiv să se aprecieze dacă prețul de 5 milioane lei încasat de intimata - reclamantă reconvențională era comparabil sau net superior valorii pe care parcela în suprafață de 4949 mp o avea la acel moment.

Nu este de reținut argumentul recurentului că cei 2 frați trebuie să primească în natură suprafețe aproximativ egale deoarece este posibil ca în compunerea unei mase succesorale să intre imobile de valoare diferită, dar, pe de altă parte, compararea nu trebuie făcuta la valorile soluționării procesului ci la valorile de la data la care se afirmă că a intervenit înțelegerea, deoarece sporul de valoare profită proprietarului iar un partaj voluntar nu poate fi înlăturat doar pentru că coproprietarul nu este mulțumit de modul în care a evoluat valoarea bunurilor partajate.

Starea de fapt nefiind suficient de bine conturată și pentru că nu s-a propus și formarea de loturi în natură pentru parcela în suprafață de 15861 mp, în cazul în care concluzia instanțelor rămâne neschimbată și după suplimentarea probațiunii, instanța va casa decizia în temeiul art 304 pct 9 cod procedură civilă combinat cu art. 312 alin 1-5 cod procedură civilă și va trimite cauza pentru o nouă soluționare la Tribunalul Bihor.

Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în O,str. - - nr. 15, -25,. 11 județul B în contradictoriu cu intimații pârâți A, domiciliată în O,str. -, nr. 2., domiciliată în O,str. -, nr. 43, -.1,. 38, domiciliat în nr. 122, județul B și, domiciliat în O,-.. 1 împotriva deciziei civile nr. 521/A din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor ținând seama de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

- - - - -

Red dcz

24.04.2009

Jud fond

Jud apel,

Dact IC

2ex/ 30.04.2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

completul II recurs

Dosar nr-

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 25 martie 2009

PREȘEDINTE:	- -	- judecător
-	- judecător
- -	- judecător
- -	- grefier

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., în reprezentarea recurentului reclamant, av., în reprezentarea intimatei pârâte a, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 20 februarie 2009 întâmpinare formulată de intimata pârâtă a, după care:

Ambele părți prezente solicită acordarea unui termen de pronunțare înăuntru căruia să formuleze concluzii scrise.

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate în sensul admiterii acțiunii principale așa cum a fost aceasta formulată și respingerii acțiunii reconvenționale depusă de pârâta, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului și menținerea în întregime ca legale și temeinice a hotărârilor atacate, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

CURTEA DE APEL

Pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise și în vederea deliberării,

DISPUNE:

Amână judecarea cauzei la data de1aprilie 2009, cam. 39

Pentru când părțile au termen în cunoștință.

Dată în ședința publică din 25 martie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

- - - - -

Președinte:Felicia Toader
Judecători:Felicia Toader, Florica Roman, Dana Cigan

Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 575/2009. Curtea de Apel Oradea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 575/2009. Curtea de Apel Oradea