Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 569/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

completul II recurs

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 569/R/2009

Ședința publică din 1 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Doina Măduța JUDECĂTOR 2: Dana Cigan

JUDECĂTOR 3: Felicia Toader

Judecător - -

Grefier - -

Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în B,-, sector 5 în contradictoriu cu intimații, G, IU, R G, A, G, G, G, B, G, G, toți cu domiciliul procesual ales în O,-, județul B, recurenții intervenienți, cu domiciliul în O,-,. 11, A, cu domiciliul în T,-, județul T, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O,-, județul B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA împotriva deciziei civile nr 886/R din 17 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că prezenta cerere de revizuire este scutită de plata taxei judiciare de timbru; la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 31 martie 2009 concluzii scrise formulate de intimați, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 886/R din 17 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEAs -a admis ca fondat recursul civil introdus de, A, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, împotriva sentinței civile nr. 294/LM din data de 28.03.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care a modificat- în parte în sensul că:

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, A, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și pe cale de consecință:

A obligat pârâții în solidar să facă demersuri, să aloce fonduri și să acorde în favoarea reclamanților de mai sus, tichetele de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, sau echivalentul lor în lei începând cu data de 21 decembrie 2003 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

A fost menținută dispoziția sentinței privind respingerea cererii de acordare în continuare a tichetelor de masă.

A fost menținută dispoziția privind respingerea excepției de necompetență materială.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.

A fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți, G, IU, R G, A, G, G, G, B, G, G, recurenții intervenienți, A, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, menținând sentința în ceea ce-i privește pe aceștia cu privire la pretențiile solicitate.

Din considerentele deciziei se reține că s-a impus modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii recursului și implicit a acțiunii în ceea ce-i privește pe recurenții reclamanți -, A, - obligând pârâții în solidar să întreprindă demersurile necesare obținerii fondurilor pentru achitarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 sau echivalentul acestora în lei, cu menținerea celorlalte dispoziții privind respingerea acțiunii formulate de reclamanții recurenți ce au calitatea de magistrați, G, IU, R G, A, G, G, G, B, G, G, recurenții intervenienți, A.

Astfel cum rezultă din actele de la dosar recurenții, A, pentru care s- impus admiterea recursului, au calitatea de personal auxiliar de specialitate, personal auxiliar și conex, la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd, Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta, Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita, având încheiate în acest sens contracte individuale de muncă, aspect din care rezultă implicit calitatea acestora de salariați în cadrul sectorului public bugetar.

Conform art. 1 din Legea nr. 142/1998 și salariații din sectorul bugetar care au încheiate contracte individuale de muncă pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportate integral de angajator, tichete ce se acordă în limita bugetului de stat sau a celui local.

Conform art. 41 alin. 2 din Constituție - legea fundamentală - salariații au dreptul la protecție socială iar măsurile de protecție privesc pe lângă securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaus săptămânal, dar și alte situații specifice, ori, raportat la dispozițiile legale sus enunțate, reclamanții având calitate de salariați în sector bugetar au și un drept prezumtiv cu privire la alocarea acestor tichete de masă.

Nu se poate contesta faptul că, prin acordarea acestora, salariaților li s-ar asigura o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea asigurării hranei zilnice la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitate de a oferi condiții pentru asigurarea hranei zilnice la locul de muncă.

Sigur că Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără a stabili în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, dar, acest aspect nu determină concluzia imediată a stabilirii că reclamanții nu au dreptul la asemenea tichete, mai mult, legiuitorul lăsând această posibilitate strict la îndemâna angajatorului, reprezintă o restrângere a dreptului la protecție socială, o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar, încălcându-se art. 41 alin. 2, 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 din Codul muncii, art. 14 din CEDO, dispoziții ce interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate - în speță cel bugetar.

Aprecierea instanței de fond în sensul că, acordarea tichetelor de masă este condiționată de o negociere între sindicat, reprezentanții salariaților și angajator, este nefondată, conform Legii nr. 142/1998, Legii nr. 193/2006 acordarea acestora nu este condiționată de existența unor negocieri prealabile între reclamanți și angajator, mai mult, o asemenea negociere este stipulată doar pentru stabilirea unității emitente tichetelor și care asigură prestarea serviciilor în baza acestor tichete, criticile recurenților fiind fondate.

Dispoziția privind acordarea tichetelor de masă în funcție doar de alocarea sau nu a unor sume de bani din buget în acest scop, este discriminatoare întrucât este lăsată pur și simplu la aprecierea angajatorului ce nu are interesul alocării sumelor necesare în favoarea salariaților, sau, le va aloca preferențial anumitor domenii din sectorul bugetar, greșit instanța de fond reținând contrariul.

Conform art. 118 din Legea nr. 304/2003, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, deci, nu se autofinanțează, iar, Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul de buget al României, de rectificare al acestuia, pentru fiecare an calendaristic, MINISTERUL PUBLIC nedispunând de fonduri proprii, ele fiindu-i repartizate de la bugetul de stat în baza unor proceduri avizate de Ministerul Finanțelor Publice, ori, fără implicarea acesteia în rectificarea necesară plății sumelor acordate, hotărârea rămâne ineficientă practic, ceea ce este inadmisibil conform legislației interne și internaționale.

Chiar dacă acest minister nu este plătitorul direct al drepturilor reclamanților, are atribuții de coordonare a acțiunilor ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și la aplicarea politicii fiscale - art. 19 lit. a din Legea nr. 500/2002 asigurând fondurile necesare, greșit instanța de fond reținând că nu are calitate procesuală pasivă, criticile fiind fondate.

Nu este fondată cererea acestor recurenți în ceea ce privește acordarea acestor drepturi pentru viitor deoarece nu poate exista o prezumție de neexecutare a unei obligații reale în sarcina pârâților, reclamanții nesuferind încă nici un prejudiciu în acest sens, astfel că această cerere urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește recursul formulat de recurenții pârâți, G, IU, R G, A, G, G, G, B, G, G, și recurenții intervenienți, A acesta urmează a fi respins ca nefondat, având în vedere prevederile legii incidente în speță, respectiv Legea nr. 142/1998 care face referire expresă la salariați și respectiv persoane încadrate cu contract individual de muncă, ceea ce nu este cazul magistraților. Nu în ultimul rând, legea sus menționată a instituit măsuri de protecție socială anumitor categorii, neputând extrapola aceasta și la magistrați cărora prin lege specială le-au fost stabilite drepturi distincte raportat la munca și activitatea acestora.

Împotrivadeciziei a formulat o cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct 5 cod procedură civilă, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B cu motivarea că prin decizia XIV / 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B s-a stabilit că pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.

În contextul acestei decizii revizuientul apreciază că se impune desființarea hotărârilor atacate și în rejudecare respingerea recursului tuturor reclamanților.

Prin concluziile scrise depuse intimații au solicitat respingerea cererii de revizuire.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că revizuientul invocă faptul că s-ar fi desființat sau modificat hotărâri ale unor instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită, deoarece teza Iap ct 5 din art. 322 cod procedură civilă nu poate intra în discuție, înscris doveditor trebuind să existe în momentul pronunțării hotărârii atacate, situație care nu se regăsește în speța de față.

Nici teza II a articolului menționat nu se regăsește în cauză deoarece prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție B nu au fost desființate hotărâri irevocabile prin care astfel de drepturi fuseseră recunoscute în favoarea altor subiecte de drept aflate în aceeași situație.

O astfel de concluzie nu poate fi reținută deoarece chiar obligatorii, deciziile pronunțate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B în soluționarea unor recursuri în interesul legii nu pot afecta drepturi recunoscute prin hotărâri judecătorești irevocabile.

Nici discuția că, fiind o interpretare a normei, deciziile vizează și raporturile juridice născute anterior pronunțării lor nu produce efecte deoarece astfel de efecte pot viza doar raporturi juridice asupra cărora instanțele nu s-au pronunțat ci au fost sesizate după data pronunțării deciziei.

Față de toate cele reținute instanța apreciază cererea de revizuire ca nefondată, urmând aor espinge, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct 5 cod procedură civilă.

Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în B,-, sector 5 în contradictoriu cu intimații, G, IU, R G, A, G, G, G, B, G, G, toți cu domiciliul procesual ales în O,-, județul B, recurenții intervenienți, cu domiciliul în O,-,. 11, A, cu domiciliul în T,-, județul T, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, cu sediul în O,-, județul B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5 și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA împotriva deciziei civile nr 886/R din 17 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

- - - - - - - -

Red dcz

24.04.2009

Jud recurs,

Dact IC

2ex/30.04.2009

Președinte:Doina Măduța
Judecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 569/2009. Curtea de Apel Oradea