Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 653/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.653
Ședința publică din data de 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtele, domiciliată în M,-,. 31,. A,. 2, Cod poștal -, Județ P și, domiciliată în M,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.172 pronunțată la 24 martie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantele, domiciliată în B, B-dul - -,. 2,. 4,.34, Cod poștal -, Județ B și, domiciliată în M,-, Cod poștal -, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 19 iunie 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Mizil, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele și -, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului -, cu ultimul domiciliu în M, să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 233/2004, urmând a fi introdusă în cauză, în calitate de deținător de bunuri succesorale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că după decesul autorului lor -, bunica sa paternă, -, înstrăinat cota de din imobilul succesoral ce-i revenea în calitate de copărtaș și cota de din moștenire ce-i revenea în calitate de soție supraviețuitoare, surorii sale, în baza contractului de întreținere nr. 10031/1991, contract în care se precizează că, în stăpânirea de fapt a imobilului înstrăinat, cumpărătoarea intră la data decesului vânzătoarei -.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii că, după decesul cumpărătoarei, moștenitoarea acesteia, pârâta, a solicitat emiterea certificatului de moștenitor și în acest sens a fost eliberat certificatul nr. 233/2004 în care s-au inclus și cota de 5/8 din imobilul succesoral situat în M,-, deși în contractul de vânzare-cumpărare s-a precizat că în posesia de fapt a imobilului sora sa, intră după decesul bunicii sale paterne, certificatul de moștenitor fiind lovit de nulitate absolută parțială întrucât la data decesului mamei pârâtei nu se puteau transmite cota de 5/8 din imobilul succesoral, întrucât vânzătoarea nu a decedat.
Pârâtele au formulat întâmpinare în care au arătat că sunt de acord cu ieșirea din indiviziune deoarece, potrivit art. 728 Cod Civil, nicio persoană nu poate fi obligată să rămână în indiviziune, dar au precizat că nu sunt de acord cu ieșirea din indiviziune în condițiile solicitate de reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 1595/2007, Judecătoria Mizila admis în parte acțiunea-precizată, dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului -, prin omologarea variantei din raportul de expertiză tehnică lotizare, întocmit de exp. și a planului de situație aferent, luând act că reclamanta a renunțat la dreptul cu privire la cele două camere construite cu defuncta și includerea acestora la masa succesorală, constând că reclamanta a vândut pârâtei, prin înscrisul sub semnatură privată din 1.08.2006, cota sa de 3/8 din imobilul teren intravilan, de 816 mp, situat în M,-, județ
La pronunțarea soluției, instanța de fond a reținut că la omologarea variantei de lotizare se au în vedere criteriile prevăzute de art.673 pr.civilă, acordul părților, mărimea cotei ce se cuvine fiecăreia, masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Impotriva sentinței au declarat apel pârâta și -, susținând, în ceea ce privește calea de atac, că aceasta este recurs și nu apel, conform dispozițiilor art. 2823pr.civilă, care prevăd că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei vechi, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, iar din exepertizele efectuate în cauză a rezultat că bunurile supuse partajului nu depășesc suma de un miliard lei vechi.
Cu privire la fondul căii de atac, pârâtele au susținut că prima instanță încălcat dispozițiile art.612 cod civil întrucât din varianta din raportul de expertiză- lotizare rezultă că distanța dintre construcția C1 și linia de hotar este doar de 1,3 mp, iar față de construcția C1 are o fereastră de vedere asupra proprietății pârâtei, iar potrivit art.612 Cod civil, distanța dintre construcția Cl și linia de hotar trebuie să fie de cel puțin 1,9 mp.
Criticând sentința, pârâta susținut că instanța de fond încălcat dispozițiile art. 741 alin.2 Cod Civil, făcând, în același timp, o greșită aplicare și a alin. al aceluiași text de lege, ce consacră regula împărțirii în natură bunurilor aflate în stare de indiviziune.
În cadrul aceluiași motiv de apel, pârâta a susținut că, chiar dacă fiecare coindivizar are dreptul să primească aceeași cantitate și calitate de bunuri, este evitată fărâmițarea care afectează destinația economică a imobilului, în speță, instanța având posibilitatea să facă aplicarea dispozițiilor art. 67310alin. coroborat cu alin.2 pr.civilă.
Se mai susține de către pârâtă că, pentru a se evita efectul încălcării prevederilor art. 612 Cod Civil, ar trebui demolată o parte din construcția C1 ceea ce presupune cheltuieli mari, fiind necesară și autorizatie de demolare care poate fi refuzată de specialiștii din domeniul construcției din cadrul Primariei Orașului M, în cazul în care se constată că demolarea poate afecta structura de rezistență a întregii construcții, dar și integritatea unei părți din terenul proprietatea pârâtei .
Motivând cererea de apel, pârâtele au mai susținut că din planul de situație anexat raportului de expertiză topografică întocmit de exp., dar și din expertiza lotizare întocmită de exp., rezultă că pe lotul care a revenit reclamantei potrivit variantei I, sunt amplasate anexe gospodărești ce nu formează obiectul partajului.
Pârâta a mai susținut că, din planurile de situație anexate raportelor de expertiză, rezulta că pe lângă construcția C l se află și construcția C2 care nu face obiectul prezentului partaj, în conditiile în care varianta de lotizare îngrădește accesul, chiar și cu piciorul, la construcția C2, varianta a II- de lotizare permite accesul tuturor mașinilor de pompieri în eventualitatea izbucnirii unui incendiu la construcția C2.
Dezvoltând motivele de apel, pârâtele au susținut că omologarea variantei I presupune construirea altei porți, spațiul destinat acestui scop existând doar lângă stâlpul electric situat pe str. - -, în apropierea gardului ce desparte imobilul succesoral de stradă.
Apelanta a mai sustinut că elibererarea certificatului de urmbanism este obligatoriu, potrivit art. 29 alin.2 din Legea nr.350/2001, pentru partajarea bunurilor imobile, certificatul fiind actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrativă face cunoscut regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor în vederea realizarii unor investitii, tranzacții imobiliare și a altor operațiuni imobiliare potrivit legii. Certificatul ar fi putut atesta faptul că omologarea variantei I de lotizare nu se putea realiza din punct de vedere tehnic, juridic.
Print-un al patrulea motiv de apel, pârâtele au sustinut că instanța de fond încălcat dispozițiile art. 6739și 67310pr.civilă, în sensul că deși în considerentele sentinței se face referire la criteriile prevăzute de art. 6739pr.civilă, nu a motivat în nici un fel și a apreciat că varinata corespunde acestor criterii, pârâta deținând cota de 5/8 din succesiune, fiind îndreptățită să primească și cota de 3/8, având în vedere criteriul privind mărimea cotei, pârâta fiind titulara dreptului de uzufruct viager asupra construcției C1 pentru cota de 5/8 așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.10031/1991, iar pârâta titulara dreptului de proprietate, proprietara celor două camere deținute de autoarea sa, ce formează construcțiile C2 care nu au intrat în compunerea masei succesorale.
Se mai susține de către pârâte că instanța de fond a făcut referire la criteriul privind acordul părților pentru omologarea variantei I de lotizare, însă din
probele administrate, nu rezultă că a existat vreun acord, apelantele solicitând omologarea variantei a II-a.
Apelantele au mai susținut că varinata de lotizare nu corespunde nici criteriului privind domiciliul și ocupatia părților, deoarece reclamanta locuiește în B și nu a avut intenția de a folosi terenul, ci doar de a-l înstrăina.Un alt criteriu ignorat de instanța de fond este acela că plata impozitului pentru imobil a fost efectuat an de an de către pârâte, împrejurare ce rezultă din actele depuse, dar și din recunoaștrea implicită a reclamantei la interogatoriu, impunandu-se omologarea varinatei a II- din varinata de lotizare.
Referitor la cererea reconventionala a pârâtei, se susține de către apelante că acesteia trebuia să-i fie recunoscut doar un drept de creanță pentru cota ideală din moștenire, de 3/8, iar în ceea ce privește terenul intravilan identificat prin planurile de situație, rapoartelor de expertiza topografica și lotizare, impunea omologarea variantei a II- și soluționarea cererii privind plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.172 pronunțată la 24 martie 2008, Tribunalul Prahova, a respins apelul că nefondat, reținând următoarele:
În ceea ce privește critica prin care se susține de catre pârâte că se impunea calificarea căii de atac că fiind recurs și nu apel întrucât prin dispozițiile art. 2821pr.civilă, se prevede că nu sunt supuse apelului hotărârile pronunțate în litigiile al căror obiect are o valoare de până la un miliard, s-a reținut că este neîntemeiată deoarece în materia partajului nu se aplică criteriul valoric, calea de atac fiind aceea a apelului, indiferent de valoare.
Referitor la critica prin care se susține că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 612 pr.civilă, s-a constatat că este neîntemeiată întrucât, prin varianta I, reclamantei i se atribuie terenul de 310 mp, potrivit cotei de 3/8, urmând să primească o cotă de 3/8 din construcție, precizându-se că în această variantă accesul la partea din spate a terenului pârâtei se face pe o lățime de 1,3 m, iar pe lotul reclamamntei se află amplasată anexa proprietatea pârâtei.
S-a apreciat că susținerea pârâtelor în sensul că distanța la care se face referire art.612 Cod Civil se socotește de la fața zidului pe care se află fereastra până la linia de despărțire a celor două proprietăți, nu poate atrage concluzia încălcării acestei dispoziții legale sau a dispozițiilor art. 741 din Codul Civil. Împrejurarea că potrivit acestul text de lege, bunurile aflate în indiviziune se împart în natură, urmărindu-se evitarea fărâmițării unui imobil care afecteză destinația economică, nu presupune omologarea greșită a variantei din raportul de expertiză, cum se susține de către pârâte întrucât în această varinată se atribuie reclamantei terenul intravilan de 310 mp, teren extravilan de 1875 mp, pârâtei terenul intravilan de 516 mp și construcția C1, iar pârâtei - teren extravilan de 3125 mp, bunuri în natură, iar suprafețele atribuite nu sunt fărâmițate excesiv.
Cât privește critica prin care se susține că, potrivit planurilor de situatie anexate raporturilor de expertiză, pe lotul care a revenit reclamantei sunt amplasate anexe gospodarești care nu formează obiectul prezentului partaj, instanța de apel a apreciat că este irelevantă întrucât la validarea acestei varinate s-a avut în vedere
criteriile prevăzute de art. 6739pr.civilă și faptul că reclamanta a vândut pârâtei cota de 3/8, individualizată prin această expertiză.
Neîntemeiată a fost considerată și critica prin care se susține că s-au încălcat dispozițiile art. 29 din Legea nr.350/2001, întrucât lipsa certificatului de urbanism nu înseamnă imposibilitatea partajării bunurilor succesorale, care în varianta I, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, asigură respectarea criteriilor prevăzute de art. 6739pr.civilă.
instanța de apel că nu poate fi avută în vedere susținerea pârâtelor de a se omologa varianta a II-a din raportul de expertiză- lotizare, întrucât în această variantă, în care reclamantei i se atribuie terenul de 1875 mp, pârâtei terenul de 826 mp și construcția C1, iar pârâtei - terenul extravilan de 3125 mp, sulta este de 10.845 lei, față de suma de 6000 lei din varianta I și nu se asigură respectarea celorlalte criterii prevăzute de art. 6739pr.civilă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs și - care au arătat, în esență, că hotărârile atacate sunt nelegale dat fiind faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 741 Cod Civil și 673 pr.civilă prin atribuirea în mod greșit a bunurilor supuse partajării.
Astfel, s-a arătat că în varianta aleasă de către instanță, recurentele au pierdut ieșirea la stradă prin această modalitate a împărțirii în natură a imobilului, nerealizându-se altceva decât aducerea în stare de neîntrebuințare a ambelor loturi.
S-a mai arătat, de asemenea, că deschiderea la drumul public este blocată de un stâlp de electricitate și o gură de canal, în timp ce lotul atribuit reclamantei este impropriu oricărei folosințe având o deschidere de numai 6 și în plus, pe acesta se află amplasate anexele gospodărești ale recurentelor pârâte, anexe ce au fost identificate în schița anexă a raportului de expertiză și a căror destinație demonstrează că imobilul este un tot unitar, iar împărțirea lui ar crea grave inconveniente în exercitarea dreptului de proprietate.
Recurentele au susținut că distanța de 1,3 m dintre casă și viitoarea linie de hotar o pune în imposibilitate pe recurenta de a folosi corpul de clădire C2 aflat în spatele clădirii bun succesoral, iar reclamanta ce domiciliază în B, nu a locuit niciodată în imobilul succesoral, astfel că, au fost încălcate dispozițiile art. 673 pr.civilă și mai mult, expertul a săvârșit anumite erori de calcul.
Un al doilea motiv de recurs a vizat greșita soluționare a cererii referitoare la constatarea valabilității convenției de vânzare-cumpărare încheiată între reclamantă și pârâta, arătând că aceasta a fost încheiată pro cauza cu scopul vădit de a fi utilizată într-un viitor proces și arătându-se că există o diferență între vânzarea unui bun din masa succesorală care presupune validarea numai în măsura în care bunul vândut intră în lotul vânzătorului coindivizar și vânzarea cotei indivize din masa succesorală în care caz cumpărătorul se substituie coindivizarului vânzător, având aceleași drepturi și obligații și putând primi în egală măsură atât bunuri în natură, cât și sultă.
Un al treilea motiv de recurs vizează faptul că în mod greșit s-a constatat numai vânzarea terenului, câtă vreme casa i-a fost atribuită recurentei
, ceea ce ar constitui o altă sursă de litigiu între părțile convenției de vânzare-cumpărare intitulată "chitanță".
Intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursului și arătând că a existat o convenție a părților prin care le revenea suprafața de 310 mp și două camere, iar varianta aleasă de către instanță respectă dispozițiile legale.
A mai arătat intimata că prețul vânzării imobilului bun succesoral a ținut numai de voința părților nefăcându-se dovada că această convenție de vânzare-cumpărare este fictivă, iar pe de altă parte, intimatele au căzut de comun acord să nu mai solicite și cele două camere, tocmai pentru a se soluționa convenabil acest litigiu, pentru toate părțile din dosar.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În mod greșit au apreciat ambele instanțe că varianta în care s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților corespunde cerințelor legale în materie, câtă vreme s-a făcut dovada că încă de la crearea stării de indiviziune reclamanta nu a locuit în imobilul bun succesoral, acesta fiind conservat de către recurentele-pârâte care au edificat pe terenul în litigiu o serie de anexe gospodărești, strict necesare administrării și folosirii în mod adecvat a terenului și construcției situate în intravilan.
Trebuie observat că potrivit art. 6739pr.civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța trebuie să țină seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri.
Raportat la criteriile stabilite mai sus, se poate observa că pârâtele întruneau aproape toate aceste cerințe pentru atribuirea în lotul lor a construcției și terenului intravilan, câtă vreme dintre cei trei coindivizari, doi și-au manifestat acordul în acest sens, aveau o cotă parte mai mare, natura bunului, aceea de locuință, necesita atribuirea în lotul celor două pârâte care au locuit în mod efectiv în acest imobil, aveau domiciliul în această localitate și dat fiind vârsta mai înaintată, precum și ocupația acestora, nu li se putea crea o stare care să le pună în imposibilitatea de a exploata în mod eficient proprietatea.
Nu în ultimul rând, urmează a se observa că tocmai în lotul atribuit pârâtei se află și construcțiile edificate de către pârâtă, respectiv anexele gospodărești strict necesare pentru exploatarea întregului imobil, astfel încât, față de toate considerentele arătate anterior, se poate aprecia că hotărârile anterioare au fost pronunțate cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, astfel încât, în speță, sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civilă pentru a se dispune modificarea acestora.
Pe de altă parte, Curtea de Apel constată că prima instanță nu a rezolvat în mod corect nici cererea referitoare la constatarea valabilității convenției de vânzare-cumpărare încheiată între reclamantă și numita.
Astfel, a formulat în fața instanței de fond ( fila 22) o cerere de intervenție în interes propriu și nicidecum o cerere reconvențională cum a calificat-o prima instanță, ea, de altfel, neavând calitatea de pârâtă în proces ci fiind introdusă în calitate de intervenientă, prin care a solicitat să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota concretă de moștenire a reclamantei, respectiv pentru 36 mp suprafață construită, două camere și 307 mp teren aferent.
Judecătoria Mizil a calificat, însă, această cerere drept cerere reconvențională, schimbând astfel natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății și, mai mult, a constatat că reclamanta a vândut pârâtei, prin înscrisul sub semnătură privată din data de 1.08.2006, cota sa de 3/8 părți din imobilul intravilan de 816 mp teren situat în M,-.
Studiind atât cererea de intervenție formulată de cât li convenția de vânzare-cumpărare din 1.08.2006, se poate observa că reclamanta a vândut suprafața de 307 mp teren intravilan și suprafața construită de 36 mp din imobilul în litigiu și nu o cotă indiviză din întregul bun succesoral sau din întregul imobil situat în intravilan, cum a constatat în mod greșit instanța de fond.
Soluționând această cerere în modalitatea sus-arătată, instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, astfel încât, în speță, sunt întrunite și dispozițiile art. 304 pct.6 și 8 pr.civilă, referitoare la modificarea sau casarea unor hotărâri în calea de atac a recursului pentru motive de nelegalitate.
Pe cale de consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 6,8 și 9 pr.civilă raportat la dispozițiile art. 312 alin. 3 pr.civilă și observând că, deși în speță sunt incidente motive care ar fi atras doar modificarea hotărârilor atacate, dar instanțele anterioare au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, respectiv fără a se pronunța asupra cererii de intervenție formulată de intervenienta și de asemenea, sunt necesare probe noi, respectiv efectuarea unei expertize de lotizare a bunurilor supuse partajării, care să corespundă întru totul dispozițiile art. 6739pr.civilă, inclusiv cu refacerea calculelor de către expertul desemnat, Curtea de Apel, ca urmare a admiterii recursului declarat în cauză, va casa decizia tribunalului și va trimite cauza spre rejudecare acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtele, domiciliată în M,-,. 31,. A,. 2, Cod poștal -, Județ P și, domiciliată în M,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.172 pronunțată la 24 martie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantele, domiciliată în B, B-dul - -,. 2,. 4,.34, Cod poștal -, Județ B și, domiciliată în M,-, Cod poștal -, Județ
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 19 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.PJ
3 ex/20.06.2008
f- Judecătoria Mizil
a- Tribunalul Prahova
-ta,
operator de date cu caracter personal
nr. notirificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
