Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 669/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 669

Ședința publică din data de 24 iunie 2008.

PREȘEDINTE: Marin Eliza

JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica

JUDECĂTOR 3: Radu Adriana

GREFIER -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 170/19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu pârâții, domiciliată în,-, - 12,.4, județul P, ORAȘUL - PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, județul P și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în,-, județul

Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2008, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă, intimata-pârâtă prin avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 86/2008( Baroul Prahova ), lipsă fiind pârâții Orașul prin Primar și Consiliul Local.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se invederează instanței că la dosar s-a depus de către intimata-pârâtă întâmpinare.

Curtea, comunică recurentei-reclamante un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă.

Recurenta-reclamantă și avocat având pe rând cuvântul arată că alte cereri nu mai au de formulat.

Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului.

Recurenta-reclamantă având cuvântul critică decizia civilă nr. 170/19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova sub aspectul nelegalității ei, însensul că în opinia sa în mod greșit s-a admis apelul declarat de intimata-pârâtă și astfel s-a schimbat în parte sentința pronunțată de prima instanță.

Instanța de apel nu a avut în vedere faptul căbunurile succesorale sunt încă din anul 2004, de la decesul lui G- tatăl pârâtei, în posesia recurentei, fiind folosite și conservate de către aceasta.

De asemenea, chiar și tatăl intimatei - pârâte înainte să moară a fost îngrijit tot de recurentă, iar după deces aceasta s-a ocupat și de cele creștinești, respectiv înmormântare și pomeni.

Mai mult, intimata-pârâtă este plecată din țară de foarte multă vreme și nu a ținut legătura cu tatăl său. Chiar dacă, martorul propus de pârâtă a susținut că procuratorul acesteia s-ar fi ocupat de G și apoi a folosit bunurile rămase, nu este reală această depoziție.

Cea mai bună dovadă a faptului că intimata -pârâtă nu a fost preocupată de moștenirea rămasă de pe urma defunctului său tată este faptul că atâția ani nu a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce-i revenea și eliberarea titlului de proprietate, formulând cererea în acest sens abia în timpul acestui litigiu.

Solicită admiterea recursului, și pe cale de consecință să i se atribuie terenul și construcțiile în litigiu.

Avocat având cuvântul arată că motivele de recurs sunt neîntemeiate. În mod corect instanța de apel a reținut că singura modalitate de partajare este aceea că întreg imobilul ( teren și construcție) trebuie atribuit uneia din părți, neputând fi împărțit comod în natură. La atribuire, instanța de apel a avut în vedere cota de, cota majoritară ce-i revenea intimatei-pârâte în calitate de moștenitoare a defunctului

Nu este reală susținerea recurentei-reclamante că aceasta s-ar fi îngrijit de G și că s-ar fi ocupat de înmormântare.

Cheltuielile de înmormântare au fost suportate de așa cum reiese din adeverința eliberată de Țapului ( aflată la fila 15 dosar recurs).

Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr.110/2006, reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâții, Orașul prin primar și Consiliul local, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei decedată la 23 decembrie 2002.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că moștenitorii defunctei sunt G soț postdecedat cu o cotă de din masa succesorală și reclamanta în calitate de soră cu o cotă de ,masa succesorală fiind compusă din 1/2 din locuința situată în -, compusă din două camere, două holuri, pivniță, magazie din lemn, dobândită de defunctă prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2813/1978, locuința fiind amplasată pe un teren de 118 mp. proprietate de stat, ce urmează regimul juridic prevăzut de Legea nr.18/1991.

A mai arătat reclamanta că la 3 mai 2004 a decedat și G lăsând ca unic moștenitor pe pârâta cu o cotă de din masa succesorală.

După administrarea probatoriilor Judecătoria Sinaiaa pronunțat sentința civilă nr.920/21 septembrie 2006 prin care a admis acțiunea, a constatat deschisă succesiunea defunctei decedată la 23 decembrie 2002, moștenitorii acesteia respectiv G, soț postdecedat,moștenit de pârâtă cu o cotă de și soră cu o cotă de ,masa succesorală fiind compusă din din terenul de 29,50 mp. indiviz din 11,8 mp și locuința aflată pe acesta,imobil situat în,-, așa cum a fost identificat de expert și expert.

Prin aceeași sentință instanța a dispus partajarea bunurilor prin atribuire în natură conform unicei variante de lotizare propusă de expertul.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că această modalitate de lotizare este singura posibilă impunându-se atribuirea terenului și construcției uneia din părți, că reclamantei se impune a i se atribui imobilul pentru că deține o cotă parte indiviză mai mare din teren, pârâta nefiind proprietară asupra terenului și locuind în străinătate, renunțând și la cetățenia română.

Prin apelul declarat împotriva acestei sentințe pârâta a susținut că este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit nu i s-a atribuit în întregime casa și terenul deși este singura moștenitoare a tatălui său G care deținea din imobil ca proprietar și a dobândit ca soț supraviețuitor din dreptul deținut de soția sa.

A mai arătat pârâta că instanța a reținut greșit că la decesul autorului său acesta nu avea un drept asupra terenului aferente părții de construcție deoarece tatăl său a cerut reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului încă din anul 2001 și în baza Legii nr.18/1991 i s-a conferit dreptul la reconstituire, ea dobândind un drept de 3/43 din suprafața de teren.

A mai arătat că se impune a i se atribui și construcția care nu este partajabilă în natură și pentru faptul că a achitat impozitul după decesul tatălui său, că nu s-a reținut și dovedit un spor de valoare pe care reclamanta să-l aducă imobilului și care astfel s-o îndreptățească să primească acest imobil, precum și faptul că s-au încălcat prevederile art.46 din Constituție care garantează dreptul la moștenire fără nici o excludere, art.44 care precizează că cetățenii străini și apatrizii dobândesc dreptul de proprietate asupra terenului în România, prin modalitățile rezultate din acordul cu UE, altele prin legi și prin moștenire legală.

Prin decizia civilă nr.79/5 februarie 2007, Tribunalul Prahovaa respins apelul și obligat apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat reclamantă, reținând că apelanta pârâtă este unica moștenitoare a tatălui său care deținea o cotă de din locuință prin cumpărare,1/4 prin moștenire de la soția sa, reclamanta și pârâta fiind coproprietare,asupra casei în cote de 1/4 și respectiv 3/4.

Cât privește terenul în suprafață de 118 mp. s-a reținut că reclamanta deține în proprietate o cotă indiviză de și orașul prin primar cota de 3/4,la momentul eliberării certificatului de moștenitor nr.10/2005 tatăl pârâtei nefiind proprietarul terenului,ulterior în urma cererilor de atribuire în proprietate a terenului reclamantei i s-a eliberat titlul de proprietate conform Legii nr.18/1991, tatăl pârâtei neformulând o astfel de cerere.

S-a apreciat neîntemeiată critica referitoare la faptul că în mod greșit s-a respins cererea apelantei de a i se atribui casa și terenul, deoarece în raport de probele administrate a rezultat că instanța a aplicat corect prevederile art.6739Cod pr.civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta în raport de prevederile art.304 pct.5,7,8 și 9 Cod pr.civilă, susținând că în prezent i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 88 mp. și a anexei la aceasta dispunându-se eliberarea titlului de proprietate și că în mod greșit s-a atribuit întregul imobil intimatei reclamante, pe parcursul procesului încălcându-se principiul contradictorialități și oralității care guvernează procesul civil.

Prin decizia civilă nr.490/8 mai 2007, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul, a casat decizia civilă nr.79/5 februarie 2007 și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, reținându-se că în raport de înscrisurile noi depuse la dosar - titlul de proprietate nr.185/2007, procesul verbal de punere în posesie nr.11943/2007, Ordinul nr. 123/2007 al Prefectului Județului P, prin care s-a constituit recurentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 88,50 mp., orașul și Consiliul local nu mai dețin în proprietate terenul pentru care aceștia au primit sultă de la reclamantă. În considerentele deciziei de casare s-a mai reținut că se impune a se pronunțat o încheiere de admitere în principiu pentru a se stabili cotele părților și compunerea masei succesorale rămase de pe urma defunctei, în condițiile în care s-au emis două titluri de proprietatenr.120/2005 pentru terenul de 29,00 mp. în favoarea intimatei și titlul de proprietate nr.185/2007 în favoarea recurentei pentru suprafața de 88,5 mp.

Rejudecând cauza pe linia considerentelor deciziei de casare, Tribunalul Prahovaa pronunțat la 31 octombrie 2007 încheierea de admitere în principiu prin care admițând în principiu acțiunea,a constatat deschisă succesiunea defunctei, moștenitorii acesteia respectiv reclamanta în calitate de soră și G în calitate de soț postdecedat,fiecare cu o cotă de din masa succesorală, a constatat deschisă succesiunea defunctului G având ca unic moștenitor pe pârâta care culege cota de din masa succesorală, cotele finale ale moștenitori fiind de pentru reclamantă și de pentru pârâtă.

S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune conform certificatului de moștenitor nr.10/2005 emis de BNP din cota indiviză de din locuința situată în,-, compusă din două camere, două holuri,pivniță, magazie de lemne și separat un grup sanitar, delimitate conform contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2813/1978, situat pe un teren de 118 mp. fost proprietate de stat și asupra căruia părților le-a fost reconstituit dreptul,reclamantei pentru suprafața de 29,50 mp. prin titlul de proprietate nr.120/2005 și pârâtei pentru suprafața de 88,50 mp. prin titlul de proprietate nr.185/22 martie 2007.

Prin aceeași încheiere s-au desemnat experți pentru identificarea bunurilor, evaluarea lor și formularea propunerilor de lotizare, după efectuarea cărora, Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr.170/1 martie 2008, prin care admițând apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.920/21 septembrie 2006 Judecătoriei Sinaia, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Oraș prin primar și Consiliul local, invocată din oficiu, a schimbat în parte sentința și a dispus partajul conform încheierii de admitere în principiu din 31 octombrie 2007 Tribunalului Prahova și varianta unică din raportul de expertiză, modificată de instanță, în sensul că a atribuit în deplină proprietate și posesie apelantei pârâte suprafața de 118 mp. teren și construcția de pe acesta și a obligat-o să plătească reclamantei o sultă în valoare de 4478 lei.

S-a respins acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâților orașul prin primar și Consiliul local, menținându-se în rest dispozițiile sentinței.

Tribunalul a apreciat că în acest mod sunt respectate disp.art.6739Cod pr.civilă, că apelanta pârâtă este îndreptățită să primească în natură bunurile având în vedere că aceasta are o cotă mai mare din masa succesorală.

Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât s-au încălcat disp.art.6739Cod pr.civilă pentru că instanța nu a avut în vedere la atribuirea bunurilor toate criteriile impuse de lege ci numai pe cel al mărimii cotei părți, că nu s-a avut în vedere faptul că toate bunurile succesorale sau aflat în posesia ei de la decesul lui G tatăl pârâtei intimate, folosindu-le și conservându-le,că tot ea l-a îngrijit pe defunct și s-a ocupat de înmormântare și pomeni ulterioare, în timp ce pârâta este plecată din țară de mulți ani, renunțând chiar la cetățenia română,că aceasta are în proprietate exclusivă un apartament în.

Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat.

Astfel, la atribuirea bunurilor, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile legale făcând referire expresă la faptul că imobilele supuse partajului nu pot fi partajate în natură și că se impune atribuirea lor uneia din părți.

Atunci când a atribuit bunurile pârâtei intimate, tribunalul a avut în vedere un criteriu legal și esențial, respectiv faptul că intimata pârâtă deține o cotă majoritară din masa succesorală, respectiv 3/4, față de reclamanta recurentă căreia îi revine numai o cotă de .

Faptul că recurenta s-a îngrijit de defunct, că i-a făcut înmormântarea și parastasele nu-i conferă acesteia o cotă mai mare asupra masei partajabile care s-o îndreptățească să solicitate atribuirea bunurilor, după cum este irelevant și faptul că intimata mai mare o locuință în proprietate exclusivă, deoarece instanța este datoare să aibă în vedere drepturile pe care părțile le au asupra succesiunii defunctei cu care a fost investită și a soțului postdecedat al acesteia

Nu se poate deci susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală care să atragă admiterea recursului astfel că nefiind îndeplinite prevederile art.304 Cod pr.civilă, urmează a se respinge recursul de față ca nefondat.

În baza art.274 Cod pr.civilă, urmează ca recurenta să fie obligată să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu pentru apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELELEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.170/19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimații pârâți, orașul prin primar și Consiliul local.

Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2008.

Președinte, Judecători,

Grefier,

Red.EM/BA

2 ex./25.06.2008

110/2006 Jud.

a- Trib.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Președinte:Marin Eliza
Judecători:Marin Eliza, Duboșaru Rodica, Radu Adriana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 669/2008. Curtea de Apel Ploiesti