Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 685/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2448/2008)
Completul 4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 685
Ședința publică de la 22.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER - I
Pe rol pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă - pârâtă () -, împotriva deciziei civile nr. 439/A/16.04.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr- (5616/2005), în contradictoriu cu intimatul - pârât reclamant și cu intimații - intervenienți și -.
Obiectul cauzei - partaj bunuri comune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 08.04.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 15.04.2009 și apoi la 22.04.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B la data de 15.06.2004, sub nr. 6168/2004, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cote de și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, părțile aflându-se în proces de divorț.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit o serie de bunuri mobile și imobile cu o contribuție egală: un imobil situat în B,-, - 46, se. B,. 22, sector 6, compus din trei camere, valoarea imobilului fiind de aproximativ 10000 euro; bunuri mobile: un autoturism marca Peugeot 306, cu nr. de înmatriculare B - 17 -, evaluat la 5000 euro, un autoturism marca VW Passat cumpărat în Canada evaluat la 5000 euro, ambele aflându-se în posesia pârâtului, o mobilă de sufragerie compusă din bibliotecă, canapea și două fotolii evaluate la aproximativ 25.000.000 lei, o mobilă bucătărie compusă din două dulapuri de sol și trei dulapuri suspendate evaluate la aproximativ 10.000.000 lei, o mobilă de dormitor camera copii compusă din 2 paturi supraetajate valoarea fiind aproximativ 12.000.000 lei, frigider marca, evaluat aproximativ la 10.000.000 lei, aragaz evaluat aproximativ la 3.000.000 lei, mașină de spălat marca, evaluat aproximativ la 8.000.000 lei, mixer evaluat aproximativ la 3.000.000 lei, filtru cafea - 2.000.000 lei, robot bucătărie - 4.000.000 lei, electronică aparținând minorei și care se află în posesia pârâtului, evaluată aproximativ la 20.000.000 lei. Reclamanta mai menționează că îmbunătățirile aduse apartamentului constând în mochetă, gresie, faianță au fost efectuate în exclusivitate cu contribuția părinților acesteia.
Reclamanta a mai precizat modalitatea de partajare a bunurilor comune: să i se atribuie în deplină proprietate imobilul, să se atribuie ambele autoturisme pârâtului, să se partajeze celelalte bunuri mobile în funcție de necesitățile fiecăruia și ținând cont de necesitățile copiilor.
La data de 27.09.2004, reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a precizat motivele temeinice pentru care solicită partajarea bunurilor: pârâtul îi interzice folosirea imobilului proprietate comună, acesta nu locuiește în imobil, având o bursă de studii în Canada, bunurile comune se află în posesia și folosința exclusivă a pârâtului și sunt supuse deteriorării, reclamantei interzicându-i-se folosirea acestora.
Prin această cerere pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii de partaj în raport de dispozițiile art.36 alin.2 fam, deoarece din motivarea cererii introductive nu rezultă motivele temeinice care ar putea duce la un partaj de bunuri comune în timpul căsătoriei.
Pârâtul a arătat că marea majoritate a bunurilor au fost dobândite din fondurile primite de la părinții și fratele său, acestea fiindu-i date în considerarea persoanei sale. Majoritatea bunurilor mobile și imobile au fost achiziționate în perioade în care părțile nu realizau venituri. Astfel, bunurile au fost achiziționate cu o contribuție de aproape zero a părților și o contribuție de aproape 100% a părinților pârâtului. Părinții reclamantei nu au ajutat părțile în cei 10 ani de căsnicie, nici măcar în perioada de studenție a reclamantei.
Pârâtul a mai arătat că imobilul a fost cumpărat de părinții săi pe numele părților, la data cumpărării părțile nerealizând venituri. Tot părinții pârâtului au fost cei care s-au îngrijit și au suportat cheltuielile de administrare și de impozitare aferente imobilului.
Autoturismul marca Peugeot 306 nu a fost niciodată în patrimoniul părților, ci în patrimoniul societății administrate de tatăl pârâtului. Pârâtul a folosit autoturismul pentru scurte perioade de timp și pentru nevoi urgente.
Autoturismul Volkswagen a fost cumpărat de pârât în Canada cu fonduri primite de la familia sa.
O parte din bunurile mobile nu fac parte din masa bunurilor comune: mobilier dormitor copii, ce face parte din patrimoniul minorilor fiind cadouri din partea bunicilor paterni și electronică, ce aparține fetiței celei mari.
Cu privire la îmbunătățirile aduse apartamentului, pârâtul a arătat că acestea au fost făcute din banii părinților săi. De asemenea, au fost cumpărate din banii părinților săi bunurile mobile indicate de reclamantă.
Sub aspect reconvențional, pârâtul-reclamant a solicitat restituirea calculatorului și monitorului Siemens și TV, în valoare totală de 8.000.000 lei, înstrăinat de reclamantă fără știința sa, să se constate calitatea de bunuri personale, cumpărate integral cu fonduri obținute de la familia sa a următoarelor bunuri: imobil situat în B,-, - 46,. B,. 22, sector 6, în valoare de 10.500 USD, în legătură cu care solicită un drept de retenție până la acordarea sultei în cazul în care s-ar da curs cererii reclamantei, autoturism Volkswagen, în valoare de 3.000 USD, mobilă sufragerie -10.000.000 lei, mobilă bucătărie - 7.000.000 lei, frigider -5.000.000 lei, aragaz-3.000.000 lei, filtru cafea - 1.000.000 lei, robot bucătărie - 2.000.000 lei mașină spălat -4.- lei, mixer - 1.500.000 lei, casete audio și video, cd-uri muzică-3.000.000 lei, cărți beletristică -10.000.000 lei. Pârâtul-reclamant a solicitat ieșirea din indiviziune și restituirea bunurilor.
La data de 27.09.2004, intervenienta a depus cerere de intervenție în nume propriu și în interesul pârâtului. Intervenienta a solicitat să se constate că are un drept de creanță la dobândirea bunurilor supuse partajului, să se dispună respingerea cererii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
A arătat intervenienta că imobilul ce face parte din masa partajabilă a fost achiziționat cu contribuția sa exclusivă și, de asemenea, a fost sursa veniturilor cu care au fost achiziționate bunurile mobile de uz casnic din cererea introductivă. Intervenienta a asigurat traiul tinerei familii, în condițiile în care părțile nu avea venituri, era în relații reci cu părinții reclamantei, iar pârâtul avea bursă de merit. Intervenienta i-a dat spre folosință pârâtului-reclamant pentru necesități de urgență și auto Peugeot 306, care era în patrimoniul firmei administrată de soțul său și a asigurat veniturile necesare tinerei familii pe toată perioada în care aceasta a locuit în Canada.
A mai arătat intervenienta că bunurile reprezentând apartamentul, mobilierul, aparatura de uz casnic și îmbunătățirile majore reprezintă investiții efectuate cu contribuția sa.
În drept, au fost invocate disp.art.49-56 Cod procedură civilă.
La data de 27.09.2004 a depus cerere de intervenție în nume propriu și în interesul pârâtului și intervenientul. Intervenientul a arătat că, începând cu anul 2000, în baza mandatului expres dat de ambii soți, s-a preocupat de conservarea și administrarea imobilului părților, efectuând plățile necesare pe cheltuiala sa. De asemenea, l-a ajutat financiar pe pârât prin transferul sumelor necesare unei plăți integrale pentru auto Volkswagen. A mai arătat intervenientul că a contribuit la achiziționarea calculatorului și cu alte sume de bani necesare diverselor cheltuieli efectuate de fratele său și familia acestuia.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.49-56 Cod procedură civilă.
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 B sub nr.9315/2004, pârâtul-reclamant a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, pârâtul-reclamant a arătat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuția de 100 % a părinților săi, următoarele bunuri un imobil situat în B,-, - 46,. B,. 22, sector 6, compus din trei camere, valoarea imobilului fiind de aproximativ 10500 euro; bunuri mobile: mobilă de sufragerie - 10.000.000 lei, o mobilă bucătărie - 7.000.000 lei, frigider marca, 5.000.000 lei, aragaz 3.000.000 lei, mașină de spălat marca, 4.000.000 lei, mixer 1.500.000 lei, filtru cafea - 1.000.000 lei, robot bucătărie - 2.000.000 lei, casete audio și video, CD-uri muzică - 3.000.000 lei, cărți beletristică -150 volume 10.000.000 lei.
Pârâtul-reclamant a mai arătat că a dobândit cu contribuția exclusivă a fratelui său calculatorul (60Mhz, 16 Mb, memorie, modem, 10 Gb, tastatura, mouse) și monitor Siemens, ce funcționa și ca TV în valoare totală de 8.000.000 lei și autoturismul marca VW cumpărat în Canada evaluat la 3000 euro.
La imobil au fost efectuate îmbunătățiri substanțiale cu contribuția exclusivă a părinților săi.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.36 fam.
Reclamanta-pârâtă a depus întâmpinare la cererea conexă prin care a arătat că bunurile au fost dobândite cu contribuția egală a ambilor soți. Reclamanta-pârâtă a invocat excepția de conexitate, solicitând conexarea celor două dosare având ca obiect partajarea bunurilor comune, a mai arătat reclamanta-pârâtă că cererea conexă nu poate fi primită întrucât pârâtul-reclamant nu a indicat motivele temeinice pentru care solicită partajarea bunurilor comune.
Prin încheierea de ședință din 20.10 2004 s-a dispus, în temeiul art.164 proc.civ. conexarea dosarului nr.9315/2004la dosarul nr.6168/2004.
La termenul din 03.11.2004, pârâtul reclamant a depus cerere precizatoare prin care a solicitat să se constate că bunul imobil situat în B,-, - 46, se. B,. 22, sector 6 și autoturismul marca Volkswagen, serie motor 3VWNNOIH6RM-, de culoare albă sunt bunurile sale proprii, în temeiul art.31 lit. b fam. fiind achiziționate cu bani proveniți de la intervenienți. Aceștia au înțeles să îl gratifice numai pe pârâtul-reclamant, nu și pe reclamanta-pârâtă.
La termenul din 09.02.2005 pârâtul reclamant a depus precizări cu privire la motivele partajului de bunuri comune solicitat în timpul căsătoriei.
Prin încheierea de ședință din 17.11.2004 în baza art.137 alin.2 Cod procedură civilă, instanța a unit excepția inadmisibilității cererii de partaj cu fondul cauzei.
Prin aceeași încheiere de ședință a respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții și și a încuviințat în principiu cererile de intervenție în interesul pârâtului-reclamant.
La termenul din 20.04.2005 pârâtul reclamant a renunțat la excepția inadmisibilității cererii.
Prin încheierea din 04.05.2005 instanța a admis în principiu, în parte, cererea principală precizată, formulată de reclamanta-pârâtă -, în contradictoriu cu pârâtul-rec1amant, a admis în principiu, în parte, cererea conexă și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă, a admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului-reclamant formulată de intervenienta și a admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâtului-reclamant formulată de intervenientul.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cotă de 40% reclamanta-pârâtă și 60% pârâtul-reclamant: imobilul situat în B,-, bI.46,. B,.22, sector 6, autoturismul Volksvwagen cu nr.de identificare 3E.-; mobila sufragerie compusă din bibliotecă, canapea, 2 fotolii; mobilă bucătărie compusă din 2 dulapuri la sol și 3 dulapuri suspendate; mobilă dormitor copii compusă din: șifonier, 2 paturi supraetajate; frigider; aragaz; mașină de spălat; mixer; filtru cafea; robot bucătărie; TV Panasonic; calculator; casete audio și video; CD-uri muzică; cărți beletristică.
S-a dispus efectuarea unei expertize specialitatea construcții, având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a bunului imobil reținut în masa partajabilă, s-a dispus efectuarea unei expertize specialitatea auto având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a autoturismului reținut în masa partajabilă și efectuarea unei expertize bunuri mobile având ca obiective stabilirea valorii de circulație a bunurilor mobile reținute în masa partajabilă și propuneri de lotizare.
Prin sentința civilă nr. 6229/05.10.2005, Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis în parte cererea principală precizată formulată de reclamanta-pârâtă (), împotriva pârâtului-reclamant, a admis în parte cererea conexă și cererea reconvențională formulată de reclamantul-pârât împotriva reclamantei-pârâte (), a admis în parte cererile de intervenție în interesul pârâtului reclamant formulate de intervenienții și, a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului reclamant formulată de intervenienta la data de 21.09.2005 ca neîntemeiată. A dispus partajarea bunurilor comune ale părților reținute prin încheierea din 04.05.2005 prin formarea a două loturi astfel: Lotul 1 format din: imobilul situat în B-, b1..2,.2,.22, sector 6, în valoare de -,39 RON; Lotul II format din: autoturismul Volkswagen, cu nr. de identificare 3 -, (6800 RON), mobilă sufragerie compusă din bibliotecă (1360 RON), canapea (592 RON), 2 fotolii (544 RON), mobilă bucătărie compusă din 2 dulapuri la sol și 3 dulapuri suspendate (707 RON), mobilă dormitor copii compusă din șifonier, 2 paturi supraetajate (1233 RON), frigider (854 RON), aragaz cu 4 ochiuri ( 531 RON), mașină de spălat (699 RON), mixer (224 RON), filtru cafea (71 RON), robot de bucătărie Philips (328 RON), TV Panasonic (710 RON), calculator (868 RON), casete audio (105 RON), casete video (189 RON), CD muzică (160 RON), cărți beletristică (720 RON), în valoare totală de 16 695 RON, a atribuit reclamantei-pârâte () Lotul 1 și pârâtul reclamant Lotul II, pentru egalizarea loturilor obligă reclamanta pârâtă la plata sumei de 72368,034 RON sultă către pârâtul reclamant în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut cu privire la cererea de intervenție în interesul pârâtului reclamant că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.673 ind. 7 proc.civ.
Conform art.673 ind.7 proc.civ. în cazul în care, după pronunțarea încheierii prevăzute de art. 673 ind. 6 alin.1, dar mai înainte de pronunțarea hotărârii de împărțeală, se constată că există și alți coproprietari sau că au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse împărțelii, fără ca, privitor la acești coproprietari sau acele bunuri, să fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanța va putea da o nouă încheiere, care va cuprinde, după caz, și coproprietarii sau bunurile omise.
În cauză nu a fost omis nici un coproprietar și nici una din părți nu a solicitat includerea în masa partajabilă a vreunui bun ce a fost omis de la împărțeală. De asemenea, prin încheierea prevăzută în art.673 ind. 7 proc. civ. nu pot fi modificate cotele de contribuție ale părților, astfel cum a solicitat intervenienta, această modificare putându-se realiza doar în căile de atac prevăzute de lege.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis în parte cererea principală precizată formulată de reclamanta pârâtă (), împotriva pârâtului reclamant, a admis în parte cererea conexă și cererea reconvențională formulate de pârâtul reclamant împotriva reclamantei-pârâte (), a admis în parte cererile de intervenție în interesul pârâtului reclamant formulate de intervenienții și, domiciliați în B,-, -2, se. E,. 4,. 49, sector 6 și va respinge cererea de intervenție în interesul pârâtului reclamant formulată la data de 21.09.2005 ca neîntemeiată.
Conform art.36 Codul familiei și art.728 Cod civil, instanța a dispus partajarea bunurilor comune ale părților reținute prin încheierea din 04.05.2005, prin formarea a două loturi, astfel: Lotul I format din: imobilul situat în B str. - - -, 11f. 6, -6,.2,.2,.22, sector 6, în valoare de -,39 RON; Lotul II format din: autoturismul Volkswagen, cu nr. de identificare 3 -, (6800 RON), mobilă sufragerie compusă din bibliotecă (1360 RON), canapea (592 RON), 2 fotolii (544 RON), mobilă bucătărie compusă din 2 dulapuri la sol și 3 dulapuri suspendate (707 RON), mobilă dormitor copii compusă din șifonier, 2 paturi supraetajate (1233 RON), frigider (854 RON), aragaz cu 4 ochiuri (531 RON), mașină de spălat (699 RON), mixer (224 RON), filtru cafea (71 RON), robot de bucătărie Philips (328 RON), TV Panasonic (710 RON), calculator (868 RON), casete audio (105 RON), casete video (189 RON), CD muzică (160 RON), cărți beletristică (720 RON), în valoare totală de 16695 RON.
Instanța a atribuit reclamantei-pârâte lotul I și pârâtului reclamant lotul II.
Pentru a hotărî astfel și pentru a atribui reclamantei-pârâte imobilul, instanța a avut în vedere în primul rând propunerile de lotizare făcute de părți și interesul copiilor minori ai părților. Astfel, reclamanta-pârâtă a solicitat atribuirea apartamentului pentru a asigura minorelor o bună dezvoltare, iar pârâtul-reclamant a solicitat atribuirea tuturor bunurilor.
Deși s-a reținut reclamantei-pârâte cota de 40% la dobândire a bunurilor comune, acesteia i s-au încredințat prin sentința de divorț, spre creștere și educare cei doi copii minori ai părților, - și -. Prin atribuirea apartamentului reclamantei-pârâte, aceasta se poate ocupa corespunzător de creșterea și îngrijirea minorelor.
La formarea și atribuirea loturilor instanța a mai avut în vedere că toate bunurile mobile, inclusiv autoturismul reținut în masa partajabilă atribuite pârâtului-reclamant se află deja în posesia acestuia.
În baza art.67310alin. 4 Cod procedură civilă, pentru egalizarea loturilor, instanța a obligat reclamanta pârâtă la plata sumei de 72368,034 RON suită către pârâtul reclamant în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 04.05.2005 și a sentinței civile nr. 6229/05.10.2005, pronunțate de Judecătoria Sector 6 B, au declarat apel intervenienții și, precum și pârâtul-reclamant, cereri înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 5616/2005(număr unic -) la data de 24.11.2005.
În motivarea apelului intervenienții și, au arătat că există contrarietate între considerentele încheierii de stabilire a cotelor - reprezentând motivarea acesteia și dispozitivul încheierii, în care s-a stabilit o cota de contribuție pentru pârâtul-reclamant de numai 60%, deși argumentarea considerente lor tindea către o cotă-parte substanțială. Cu ocazia judecății nu s-a sesizat că veniturile reclamantei au fost pe perioade scurte și mai ales realizate mult în urma achiziționării imobilului și mobilelor cât și după despărțirea în fapt a părților și promovarea cererii de divorț. Cum bunurile au fost achiziționate începând cu anul 1994 și mutarea efectivă în casa nouă dotată și amenajată corespunzător a fost în 1995, nu poate avea relevanță un venit al reclamantei realizat în anul 1997 sau 2003.
Existentă contrarietate între considerentele încheierii, prin aceea că pe de o parte se înlătură contribuția intervenienților, dar pe de altă parte se costată că pârâtul-reclamant s-a bucurat de sprijinul material substanțial venit de la familia sa. Astfel, se impune concluzia că instanța nu a fost consecventă cu propriile sale constatări legate de o contribuție majoră a pârâtului, căruia i-a atribuit numai 60% contrar situației de fapt constatate.
Apelanții-intervenienți au mai arătat că hotărârea este netemeinică și contrară legii, iar modalitatea de interpretare și analizare a probelor încuviințate și administrate, cât și neaplicarea prevederilor art. 1199civ. care definește proba cu prezumțiile, datorită faptului că aceste mijloace de proba pertinente și concludente cauzei, nu au fost luate în considerare. S-a ignorat imposibilitatea morală ocrotită de art.1198civ. în raport cu care, s-a statuat ca relațiile ce există în mod normal între copii și părinți, între rudele firești apropiate or afini, sunt incompatibile cu comportarea din care ar reieși o lipsa de încredere a unora față de alții, cum ar fi aceea de a pretinde întocmirea unor înscrisuri pentru constatarea operațiile juridice ce intervin între ele.
De asemenea, apelanții-intervenienți au arătat că nu s-a ținut seama de sumele majore destinate acoperirii unor cheltuieli majore precum achiziționarea imobilului care au îmbrăcat în fapt configurația darului manual, ca varietate a contractului de donație. Astfel, s-a solicitat să se constate aprecierea greșita asupra cotei de 60%, care nu corespunde realității, în fapt contribuția pârâtului fiind de peste 90%.
În ceea ce privește hotărârea de lotizare și atribuirea imobilului în lotul reclamantei, cu plata de sulta către pârât, apelanții-intervenienți consideră hotărârea nemotivată, prin puținătatea argumentelor și nelegală prin faptul că neanalizarea concretă a motivelor necesare unei atribuiri legale, nu a putut reliefa situația de fapt concretă și chiar existența manoperelor dolosive folosite de reclamanta, pentru a obține criterii de preferință suplimentare.
În apelul său, apelantul-pârâtul-reclamant a arătat referitor la stabilirea cotelor-părți că s-a eludat principiul legalității prin neaplicarea normelor juridice (incidente) la situația singulară, concretă și prin neaplicarea legii în concordanță cu litera, spiritul și cerința cazului. S-a stabilit existenta comunității de bunuri asupra imobilului și bunurilor mobile, fără a se observa și categoria de bunuri proprii. Situația de fapt demonstrează perioada achiziționării bunurilor majore ca fiind 1994 - 1996 și pentru auto, Canada 2001. În respectivele perioade, veniturile familiei aveau ca baza numai veniturile apelantului-pârât-reclamant, suplimentate de contribuția familiei sale.
În ceea ce privește bunul imobil-apartament, pentru care există contract de vânzare-cumpărare autentificat, pe numele soților, s-a arătat și s-a probat că achiziționarea a avut loc numai datorită contribuției financiare a intervenientei, realizându-se donația sub forma darului manual către cumpărătorul fiu. Înscrisul autentificat încheiat la data de 03.10.1994, pentru un imobil situat în imediata vecinătate a apartamentului părinților săi, la aproape un an de la contractarea căsătoriei, în contextul așteptării primului copil și a existentei statutului părților de studenți, dintre care numai apelantul având bursă de merit, dovedește numai aparent proprietatea soților. Fără aportul financiar al intervenientei, nu s-ar fi putut realiza achiziționarea apartamentului, supus imediat recondiționării și mobilării, în așteptarea copilului. Pentru acestea stau mărturie înscrisurile existente la dosar, depozițiile de martori, cât și mărturisirea părților. Simpla semnătură a reclamantei pe actul de vânzare-cumpărare nu certifică și participarea acesteia la darea prețului - elementul esențial al contractului.
Pentru a stabili contribuția reclamantei, instanța a avut în vedere veniturile din muncă ale acesteia. Prin cercetarea acestora, nu s-a observat perioada realizării lor, respectiv mult după achiziționarea imobilului și bunurilor mobile și, la o valoare mult mai mică decât cota acordată.
De asemenea, la fel de eronat s-a reținut un ajutor pentru reclamantă. Pentru aceasta, instanța a fost indusă în eroare de depozițiile de martori ale reclamantei, care deși au afirmat existența unui ajutor din partea părinților reclamantei, nu s-a observat că acest ajutor a venit numai în perioada în care părțile erau despărțite în fapt (2003), când reclamanta locuia la părinții săi, după părăsirea domiciliului conjugal.
În ceea ce privește atribuirea către reclamantă a imobilului în mod nejustificat lotizarea și atribuirea a ignorat principiul cotelor-părți, care îndreptățesc, în primul rând, atribuirea în funcție de proporția justificată și, mai apoi, potrivit împrejurărilor de fapt. Cu privire la acestea din urmă, se solicită a se constata lipsa cercetării acestora. In acest fel au fost încălcate și prevederile art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă.
Referitor la motivația hotărârii cu privire la interesul reclamantei legat de creșterea copiilor, în lipsa unei cercetări obiective a realității de fapt, s-a realizat numai o absolutizare a drepturilor și obligațiilor ca părinte ale mamei, în detrimentul celuilalt părinte. Totodată s-a radicalizat situație care, nu privește direct dreptul de proprietate și care a generat deja o serie de procese legate de interesul copiilor. Cu mențiunea că nu are în proprietate nici o locuință, că locuiește efectiv în imobilul în litigiu și că nu a existat nicio culpă din partea apelantului pentru situația dezbătuta, consideră că neschimbarea soluției de atribuire astfel cum a fost luată este contrară realității și normelor care cârmuiesc procedura împărțelii judiciare.
La data de 12.06.2006, reclamanta-pârâtă (fostă ) a formulat cerere de aderare la apelul declarat de apelantul-pârât-reclamant împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 04.05.2005, prin care a fost reținută o contribuție de 60% a pârâtului-reclamant la dobândirea bunurilor comune și o contribuție de doar 40% a reclamantei la dobândirea bunurilor comune; precum și la apelul declarat de apelantul-pârât-reclamant împotriva sentinței civile nr.6229 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B la data de 05.10.2005, prin care s-a solicitat schimbarea încheierea atacată în sensul reținerii unei cote de contribuție a reclamantei la dobândirea bunurilor comune de 50% și pe cale de consecință, modificarea în parte sentința nr.6229/2005 în sensul obligării reclamantei-pârâte către pârâtul-reclamant a unei sulte corespunzătoare cotelor de contribuție ce vor fi reținute.
În motivarea cererii de aderare la apel, s-a arătat că instanța a reținut în mod greșit faptul că reclamanta-pârâtă a avut o cotă de contribuție de doar 40% la dobândirea bunurilor comune, neluând în calcul contribuția reclamantei-pârâte constând în munca depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor.
Instanța a reținut în mod corect că, atâta timp cât bunurile au fost dobândite de către soți în timpul căsătoriei, chiar cu sprijinul părinților acestora, fără însă ca reclamanta-pârâtă sau pârâtul-reclamant să dovedească faptul că bunurile primite de la părinți trebuie excluse din comunitatea de bunuri, întrucât constituie bunurile proprii ale unuia sau altuia, aceste bunuri fac parte din comunitate și vor fi supuse partajului.
În continuarea însă, instanța stabilește în mod greșit cotele de contribuție ale acestora la dobândirea bunurilor lor comune. Astfel, instanța a reținut faptul că din înscrisurile analizate, precum și din declarațiile martorilor audiați, pârâtul-reclamant a realizat în timpul căsătoriei venituri mai mari decât reclamanta-pârâtă, acesta având bursă de merit în perioada studenției (1991-1996) și realizând venituri din salarii și colaborări mai mari și pe o perioadă mai mare decât reclamanta-pârâtă.
Instanța, în stabilirea cotelor de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, a avut în vedere doar veniturile din muncă obținute de reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant, ignorând practic contribuția reclamantei-pârâte la dobândirea bunurilor comune constând în munca depusă în gospodărie și la creșterea și educarea copiilor, care alături de veniturile salariale constituie o contribuție în sensul art.29. la dobândire a bunurilor comune.
Rezultă astfel că, la stabilirea cotelor ce se cuvin părților, instanța trebuia să aibă în vedere faptul că munca depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor este o componentă a contribuției reclamantei-pârâte la dobândirea bunurilor comune, și se apreciază în ansamblul probelor ce se administrează pentru stabilirea aportului fiecărei părți.
În ceea ce privește veniturile salariale obținute de reclamanta-pârâtă, acestea au fost obținute începând din 01.04.1997 și până în prezent, cu scurte intermitențe, determinate de necesitatea susținerii lucrării de licență și de nașterea celor două minore, la data de 26.07.1995 și la data de 03.12.1999.
Prin decizia civilă nr.439A/16.04.2007, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-aderantă-reclamantă-pârâtă, împotriva sentinței civile nr.6229/05.10.2005 și a încheierii de admitere în principiu din data de 04.05.2005, pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 B, în contradictoriu cu apelanții-intervenienți și și apelantul-pârât-reclamant; a admis apelurile declarate de apelantul-pârât-reclamant și de apelanții-intervenienți și, împotriva sentinței civile nr. 6229/05.10.2005 și a încheierii de admitere în principiu din data de 04.05.2005, pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosar nr. 6168/2004, în contradictoriu cu apelanta-aderantă-reclamantă-pârâtă (); a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din data de 04.05.2005, constatând că părțile au dobândit bunurile comune în cotă de 20% apelanta-reclamantă-pârâtă () și de 80% apelantul-pârât-reclamant; a schimbat în parte sentința civilă nr. 6229/05.10.2005, în sensul că a atribuit bunurile comune apelantului-pârât-reclamant, pe care l-a obligat să plătească apelantei-reclamante-pârâte contravaloarea cotei de contribuție la dobândire a bunurilor comune în sumă de 19.687.678 lei; a menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor apelate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, analizând apelul declarat de către apelanta-reclamantă-pârâtă că nu este fondat și îl va respinge în temeiul art. 296.proc.civ. admițând apelurile declarate de apelantul-pârât-reclamant și apelanții-intervenienți. Tribunalul a constatat că apelanta-relamantă-pârâtă nu a probat susținerile referitoare la contribuția la dobândirea bunurilor comune. Sub acest aspect, tribunalul a reținut că apelanta-reclamantă-pârâtă nu a dovedit realizarea, în timpul căsătoriei, a unor venituri din muncă, declarația martorei audiate necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză și fiind insuficientă și în ceea ce privește proba îmbunătățirilor apartamentului cu privire la care s-a pretins a fi fost făcute exclusiv prin aportul părinților apelantei-reclamante-pârâte. De asemenea, nu se poate reține că apelanta-reclamantă-pârâtă ar fi fost susținută din punct de vedere financiar, cu caracter de continuitate de către părinții săi.
Dimpotrivă, atât probatoriul administrat în fața instanței de fond, cât și în apel, relevă împrejurarea că, la stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune a apelantului-pârât-reclamant, se impune a fi luată în considerare contribuția rezultând din veniturile realizate, respectiv bursele constituite ca venit pentru familie sau salariile și drepturile de autor, completată cu aportul și ajutorul financiar al apelanților-intervenienți. Atât până la cumpărarea apartamentului, cât și ulterior, pentru o lungă perioadă de timp, singurul care obținea venituri a fost apelantul-pârât-reclamant, în timp ce o mare parte a cheltuielilor familiei au fost acoperite de către părinții săi, care, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor și răspunsurile la interogatorii, au plătit prețul locuinței, au achiziționat mobilier, au plătit cea mai mare parte din prețul autoturismului, au suportat toate cheltuielile pentru stabilirea în Canada, precum și cheltuielile prilejuite de locuirea în Canada.
Având în vedere contribuția apelantei-reclamante-pârâte la susținerea sarcinilor de căsătorie și la achiziționarea și conservarea bunurilor supuse partajului, tribunalul a apreciat că este nefondată susținerea apelantului-pârât-reclamant referitoare la caracterul de bunuri proprii a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, din probatoriul administrat rezultă în beneficiul apelantei-reclamante-pârâte o cotă de contribuție de 20% din total.
Nu sunt fondate susținerile apelantului-pârât-reclamant cu privire la caracterul de bun personal al imobilului, dobândit în timpul căsătoriei prin donație sub forma darului manual de la părinții săi, din probatoriul administrat nerezultând intenția de a fi gratificat doar apelantul-pârât-reclamant.
În ceea ce privește lotizarea și atribuirea bunurilor, având în vedere criteriile instituite de art. 6739proc.civ. respectiv cota substanțial mai mare ce revine apelantului-reclamant-pârât, tribunalul a apreciat că se impune schimbarea sub acest aspect a sentinței atacate și atribuirea acestora apelantului-pârât-reclamant, care urmează a fi obligat să plătească apelantei-reclamante-pârâte contravaloarea cote de contribuție la dobândirea acestor bunuri, în sumă de 19.687,678 lei. Argumentul referitor la includerea bunului în lotul apelantei-reclamante-pârâte este irelevant în raport cu cotele de contribuție stabilite, precum și cu faptul că în apartament locuiește apelantul-pârât-reclamant, în timp ce apelanta-reclamantă-pârâtă și-a stabilit locuința în alt imobil decât cel supus partajului, unde s-a constatat că minorele erau bine îngrijite.
Împotriva deciziei civile nr.439A/16.04.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr.-, a declarat recurs recurenta-reclamantă-pârâtă ().
În motivarea recursului, recurenta arată următoarele:
- recursul a fost formulat pentru violarea dispozițiilor art.35 alin.1, art.86, 93 și 94 din Codul familiei;
- judecătoria, efectuând partajul la care au participat și intervenienții, a atribuit fiecărui copărtaș câte un lot de bunuri, iar inegalitatea loturilor a compensat-o printr-o sultă;
- în apel, s-a schimbat lotizarea și atribuirea bunurilor, schimbându-se sentința atacată;
- modificarea din apel asupra sentinței, face neclară dispoziția: menține celelalte dispoziții, inserată în dispozitivul deciziei din apel.
Astfel, față de aprecierea cu privire la contribuția apelantului-pârât-reclamant la dobândirea bunurilor comune rezultând din veniturile realizate (bursele, salariile, drepturile de autor), instanța de apel a ignorat chiar poziția acestuia, care, prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulate și precizările depuse la data de 20.09.2005 la instanța de fond, a arătat că, majoritatea bunurilor mobile și imobile au fost achiziționate în perioada în care părțile nu realizau venituri, bunurile fiind achiziționate cu o contribuție de aproape zero a părților.
A aplicat greșit legea instanța de apel atunci când a dispus atribuirea unicului imobil ce făcea parte din masa partajabilă, către apelantul-pârât-reclamant, ignorând, în primul rând, interesele minorelor.
Dispunând această măsură, instanța de apel a înlăturat nepermis, următoarele probatorii:
- contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.41868/3.1994 (fila 125), ce are ca obiect imobilul în litigiu și atestă că plata a fost făcută de ambii soți, fiind emis pe numele acestora, menționați în calitate de cumpărători;
- hotărârea de divorț rămasă definitivă și irevocabilă, prin care minorele au fost încredințate spre creștere și educare mamei lor, ();
- susținerile apelantei-aderante-reclamante-pârâte și a martorilor audiați la propunerea acesteia, în sensul că i s-a interzis să aibă acces, împreună cu minorele, în apartamentul proprietate comună, motiv pentru care a fost și este nevoită să locuiască într-un imobil închiriat, plătind o sumă de 350 Euro lunar;
- contractul de execuție de lucrări nr.23/20.05.2002 și borderourile de plăți pentru îmbunătățirea apartamentului, efectuate cu aportul exclusiv al apelantei-reclamante-pârâte;
- declarațiile martorilor și (date în fața instanței de fond), prin care au precizat că apartamentul a fost cumpărat din banii rezultați din nunta părților și de bani avansați de familiile părților;
- declarația martorului, propus chiar de către apelantul-pârât-reclamant, prin care arată că apartamentul a fost achiziționat de către părți, el împrumutând părților suma de 1.000 euro, iar banii iau fost restituiți de apelanta-reclamantă-pârâtă.
Nu în ultimul rând, recurenta face mențiunea că instanța de judecată care se pronunță asupra partajului dintre soți, este datoare să determine și nevoia de locuință a copiilor.
În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune supuse procesului partajării, instanța de apel a nesocotit și dispozițiile art.29 din Codul familiei privind veniturile realizate de către soți în timpul căsătoriei (dovedite prin înscrisurile existente la filele 158-160, 165-179, 192-193, 199, 205, 210, 215), sprijinul material primit de aceștia, prin minimalizarea probatoriului menționat anterior, precum și munca în gospodărie și pentru creșterea și îngrijirea copiilor, socotită conform prevederilor legale, aport la dobândirea bunurilor comune.
Nevoia de locuință a copilului se rezolvă pe seama dispozițiilor legale aplicabile în materie de întreținere (art.86, 93, 94 din Codul familiei), prevederi legale ce au fost nesocotite de instanța de apel.
Așa cum lesne se poate observa, apelanta-aderantă-reclamantă-pârâtă, atât prin acțiunea principală, cât și prin apelul formulat, deși a dovedit că a avut contribuție substanțială, cel puțin 50% la dobândirea bunurilor comune, a solicitat numai apartamentul supus partajării, motivat tocmai de aspectul că nu mai deține o altă locuință pentru a le oferi minorelor condiții optime pentru o dezvoltare armonioasă, atât fizică cât și intelectuală.
În considerentele deciziei civile supuse recursului, se descriu pe parcursul a 16 pagini, cu lux de amănunte toate demersurile procedurale efectuate de părți, cu precădere de către apelanta-intervenientă, se menționează aspectul că în apel au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială și proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitate construcții, având ca obiectiv și proba cu imobilul supus partajării, pentru ca apoi, pe numai două jumătăți de pagini (pag.17 și pag.18), instanța de apel se rezumă a conchide asupra probatoriului, fără a fi motivate concluziile pe baza cărora s-a dispus schimbarea încheierii în principiu și a sentinței civile supusă apelului.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9. pr. civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Prima critică invocată de recurentă privind cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune, din felul în care a fost formulat, vizează aprecierea stării de fapt ca urmare interpretării probelor administrate în cauză. Recurenta detaliază veniturile obținute de cei doi soți și contribuția lor la bunurile obținute în perioada aferentă și apreciază depozițiile martorilor propuși de către acesta, fără referire la toate probele administrate, tinzând la modificarea stării de fapt reținute de către instanța de apel.
O atare critică nu poate face însă, obiect de analiză în calea extraordinară a recursului întrucât față de actuala configurare a art. 304. pr. civ, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care această o constată.
Cota parte ce se revine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune. De aceea, cotele părți ale soților pot fi nelegale, dacă aportul acestora la dobândirea bunurilor comune este diferit. Această inegalitate poate merge până la inexistența oricărui drept al unuia dintre soți, asupra bunurilor comune, dacă se dovedește că acesta nu a avut nici o contribuție la dobândirea bunurilor și la susținerea sarcinilor căsătoriei.
În speță, în mod legal, tribunalul a stabilit pe baza probelor administrate constând în înscrisuri și declarațiile martorilor, având în vedere întreg probatoriul administrat, că sumele de bani pentru achiziționarea, în primul rând a apartamentului și a celorlalte bunuri comune au provenit și de la mama pârâtului și de la fratele acestuia, care au ajutat constant părțile, ceea ce a determinat aprecierea contribuției de 80 % în favoarea intimatului. Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere și veniturile realizate de recurentă precum și contribuția acesteia în gospodărie în condițiile în care a reținut că are o contribuție de 20% la dobândirea bunurilor comune.
Cea de-a doua critică a recurentei vizând nesocotirea dispozițiilor legale prin modalitatea de atribuire a bunurilor comune este de asemenea neîntemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 673 indice 9 din Codul d e procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Prin aceste prevederi legale sunt stabilite (cu caracter enunțiativ, iar nu limitativ) criteriile în raport de care instanțele hotărăsc împărțirea bunurilor cuprinse în masa partajabilă, lor putându-li-se adăuga și altele, care, după circumstanțe, pot fi reținute de judecător.
În speță, cota ce aparține intimatului din masa bunurilor comune este de 80% în timp ce intimata are o cotă de 20%, ori, în sensul celor stabilite de art. 673indice 9 din Codul d e procedură civilă, în lipsa unui acord al părților, un criteriu esențial al partajului îl constituie mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit.
Împrejurarea relevată de recurentă cu privire la încredințarea minorelor spre creștere și educare nu trebuie absolutizată, neputând determina, în mod absolut atribuirea apartamentului către recurentă și, în caz contrar nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 86, 93, 94 din Codul familiei. Este de remarcat că, în prezent, în imobilul în litigiu locuiește intimatul, susținerile recurentei referitoare la faptul că acesta ar pleca din țară și, pe cale de consecință nu ar avea nevoie de locuință nu pot fi primite, din probele administrate nerezultând acest aspect.
Prin urmare, reținând toate aceste aspecte ce trebuie avute în vedere la stabilirea modalității de atribuire a apartamentului, în mod corect tribunalul a apreciat că acesta să fie atribuit intimatului, în considerarea cotei sale majore de contribuție, soluția instanței de apel fiind motivată în acest sens.
În raport de aceste considerente, curtea constată că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9. pr. civ, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.
Curtea reține că, prin concluziile scrise formulate, recurenta invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București secția a IV a civilă, excepție ce nu poate fi primită.
Potrivit art. 136. pr. civ excepțiile de procedură ce nu au fost propuse în condițiile art. 115 și 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică.
Potrivit art. 162. pr. civ excepțiile de procedură de ordine publică pot fi ridicate înaintea instanței de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afara dosarului.
Curtea constată că, excepția astfel cum a fost invocată nu poate fi reținută ca fiind o excepție de necompetență de ordine publică, pe de o parte deoarece nu se încadrează între cele prevăzute de art. 159. pr. civ iar pe de altă parte, întrucât împărțirea pricinilor între secțiile tribunalului este o chestiune administrativă și nu de necompetență materială a instanței. De altfel, pr. civ vorbește despre necompetența instanței și nu despre necompetența secției, indiferent care ar fi aceea.
Pe de altă parte, este de remarcat că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor procedurale, o atare excepție nu poate fi analizată în condițiile în care a fost invocată după închiderea dezbaterilor, în termenul de amânare a pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise, fără a fi pusă în discuția părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă-pârâtă () -, împotriva deciziei civile nr.439A/16.04.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr.- (5616/2005), în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant și intimtații intervenienți și -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
I
Red.
Tehnodat. / 2 ex./12.05.2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Jud. Sectorului 6. -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
