Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 699/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 699
Ședința publică din data de 2 iulie 2008
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
-- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și domiciliați în Câmpina,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 151 din 13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții (), domiciliați în Câmpina,-, județul P și Consiliul Local Câmpina.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 25 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea recurenților-reclamanți să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, data de mai sus, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la udecătoria Câmpina sub nr. 4053/ 14.12.2004 reclamanții si au chemat în judecată pe pârâții (), pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea folosinței imobilului-teren categoria de folosință curți - construcții, situat în Mun. Câmpina, B-dul -, nr. 437 în raport de suprafețele deținute în baza contractului de închiriere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii construcțiilor dobândite prin cumpărare de la SC P în anul 1997 ce practic formează un singur corp.
Ulterior, Consiliul local Câmpina a încheiat contractul de închiriere nr. 1898/2004 în favoarea reclamantului pentru 114 mp. și contractul de concesiune nr. 8883/1998 pentru 19,05 mp. în favoarea reclamantei contract de închiriere pentru suprafața de 134 mp. astfel încât ambii reclamanți dețin 267,05 mp.
Se impune partajarea folosinței terenului deoarece pârâții au la rândul lor contracte de închiriere pentru anumite suprafețe, iar () intenționează construirea unui gard despărțitor al terenului pe care- folosește cu nerespectarea suprafețelor menționate în contracte.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamanții au o atitudine agresiva verbal și folosesc o parte din teren ca gradină de legume dar neîngrijită corespunzător, fiind plină de gunoaie, exprimându-si acordul cu partajul imobilului conform contractului încheiat.
La fila 19 dosar fond s-a depus certificatul de deces al numitului, iar în cauză au fost introduși moștenitorii acestuia, respectiv, beneficiară a dreptului de folosință al terenului.
S- depus și contractul de concesiune nr. 2448/01.11.1999 în favoarea pârâtei pentru suprafața de 20 mp. în vederea realizării unei extinderi la locuința existentă, constând în terasă și vestibul.
Pârâta a depus la dosar contractul de închiriere nr. 11333/09.08.2004 încheiat în favoarea sa pentru suprafața de 133,75 mp. curți - construcții.
S-au depus planșe fotografice și planul de situație întocmit de Primăria Mun. Câmpina, anexa contractului de concesiune în favoarea pârâtei .
Prin sentința civilă nr. 2813/08.10.2007 Judecătoria Câmpinaa respins acțiunea, obligând reclamanții la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanta de fond reținut că terenul în litigiu nu poate fi supus unui partaj de folosință atâta timp cât regimul juridic al terenului este diferit, iar contractele de închiriere sunt încheiate pe durata limitată, respectiv 5 ani sau 3 ani, astfel că unele dintre ele sunt expirate.
Prima instanță mai avut în vedere și faptul că părțile nu sunt coproprietare asupra terenului în litigiu făcând dovada unui drept de proprietate exclusiv asupra suprafețelor aferente construcțiilor atribuite, așa încât, dreptul de folosință de care beneficiază este de asemenea dobândit asupra unor suprafețe determinate.
De asemenea, judecătorul fondului a avut în vedere la pronunțarea sentinței fondului și faptul că pârâții - și, deși folosesc locuința corespunzătoare lotului nr. 1 din expertiza, încă nu au dobândit-o în proprietate fiind beneficiarii unui drept locativ asupra ei și de închiriere asupra terenului.
Împotriva sentinței civile anterior menționate au declarat apel reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că aprecierea instanței de fond cu privire la probatoriul administrat în cauză este greșit, deoarece terenurile în litigiu aparțin domeniului privat al localității și deși trebuiau să fie atribuite prin efectul art.35 din Legea nr. 18/1991 dobânditorilor construcțiilor, nu s-a procedat așa, ci s-au încheiat contracte de închiriere pentru acela.
Au mai arătat apelanții că instanța de fond nu respectat principiul disponibilității părților cu atât mai mult cu cât partajul de folosință are un caracter contractual, iar instanța poate suplini consimțământul părților.
Apelanții au criticat și faptul că instanța de fond nu a avut rol activ, revenind asupra măsurii dispuse la unul din termenele de judecata, aceea ca expertul să răspundă la obiecțiunile formulate de părți pe care instanța le-a apreciat inițial ca fiind întemeiate.
În urma analizării motivelor de apel s-a pronunțat decizia civilă nr. 151 din 13 martie 2008 prin care s-a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că în cauză nu se pune problema unui drept de proprietate comun pe cote părți și nici de starea de indiviziune. Se reține în continuare că terenul în litigiu nu poate fi supus unui partaj de folosință atâta timp cât regimul juridic al acestuia este diferit nefiind în întregime atribuit în folosință, ci este închiriat sau concesionat prin contracte incomplete.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții aducând critici de nelegalitate.
Motivele de nelegalitate, susțin recurenții, au ca temei de drept dispozițiile art.304 pct. 5 și 9 Cod pr.civilă și anume:
Nu s-a analizat un motiv de apel referitor la partajul de folosință pentru care s-a invocat și practica judiciară comentată și analizată în Revista Dreptul nr. 6/1978, aspect ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii recurate.
Cererea având ca obiect partaj de folosință trebuia admisă, întrucât acest partaj are un caracter vremelnic și nu caracter declarativ și retroactiv.
În finalul motivelor de recurs se susține că s-a încălcat principiul disponibilității părților întrucât toate părțile din proces mai puțin au fost de acord cu admiterea acțiunii. Din partea intimaților nu s-a depus întâmpinare.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea, constată:
Recurenții încadrează motivele de recurs sus-expuse în dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 Cod pr.civilă.
Textele de lege invocate se referă la modificarea hotărârii când aceasta (hotărârea) s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe (art.304 pct.3 Cod pr.civilă) și când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită legii (art.304 pct.9 Cod pr.civilă).
Analizând motivele de recurs în fapt invocate de recurenți cu referire la textele de lege sus-arătate, se poate constata că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.3 Cod pr.civilă, întrucât tribunalul era competent să judece calea de atac a apelului potrivit art. 21pct. 2Cod pr.civilă (tribunalul judecă ca instanță de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță).
Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă mai sus expus se constată următoarele:
La redactarea hotărârii recurate legea a fost corect aplicată în sensul că în cauza dedusă judecății nu se pune problema unui drept de proprietate comun pe cote părți și nici de o stare de indiviziune.
Terenul în litigiu nu poate fi supus unui partaj de folosință, întrucât are un regim juridic diferit, în sensul că nu este în întregime atribuit în folosință, ci închiriat sau concesionat prin contract pe durată determinată.
Mai mult, hotărârea recurată este motivată în drept, făcându-se referire la toate textele de lege incidente în cauză.
Referitor la ultimul motiv de recurs, cu referire la nerespectarea principiului disponibilității.
Potrivit acestui principiu, părțile din proces au dreptul de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop.
Principiul disponibilității nu are un caracter absolut, legea în anumite cazuri, aduce anumite limitări drepturilor părților din proces.
Faptul că o parte din părți au fost de acord cu admiterea acțiunii, iar instanța a respins acțiunea nu echivalează cu încălcarea principiului disponibilității părților, atâta timp cât normele procedurale referitoare la partaj sunt norme imperative și nu sunt aplicabile în speța dedusă judecății.
Concluzionând, Curtea constată că hotărârea recurată este legală și ca urmare în baza art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, nefiind încidente în cauză dispozițiile art.304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și domiciliați în Câmpina,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 151 din 13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții (), domiciliați în Câmpina,-, județul P și Consiliul Local Câmpina.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 2 iulie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
- - - -, - -,
Grefier,
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către
Grefier șef secție,
Red.MD
Tehnored.NM
2ex.
16.07.2008
4053/2004 Judecătoria Câmpina
a- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Maria DavidJudecători:Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
