Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 71/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA NR. 71
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Adriana Maria
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în P- jud. D, împotriva deciziei civile nr. 433 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în P- jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă reprezentată de procurator, personal, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimata-pârâtă întâmpinare, înregistrată sub nr. 937 din 22 ianuarie 2009.
Procuratorul intimatei-pârâte declară că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procuratorul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat conform celor arătate prin întâmpinare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 27.10.2006 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 733 mp teren.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că părțile locuiesc în același imobil, una fiind proprietara parterului, iar cealaltă a etajului.
A mai precizat reclamanta terenul aferent construcției în suprafață de 733 mp a fost folosit de acesta împreună cu membrii familiei sale din anul 1967, iar pârâta și familia sa de la mutarea în locuință au folosit de asemenea o parte din acesta.
Ulterior, prin Ordinul prefectului terenul a fost atribuit în coproprietate părților, și nu există între acestea o înțelegere cu privire la modalitatea de împărțire.
În temeiul art. 119 Cod pr. civ. pârâta prin procurator a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei la demolarea construcțiilor și după aceea să se facă ieșirea din indiviziune, să desființeze porțile mari de la intrare precum și gardurile interioare și să o despăgubească potrivit legii pentru că din anul 2005 și până în prezent a achitat impozit pe teren.
La termenul de judecată din data de 08.12.2006 pârâta prin procurator și-a precizat obiectul cererii reconvenționale în sensul că solicită numai obligarea reclamantei la plata impozitului pe terenul care nu l-a putut folosi.
Prin încheierea de ședință de la fila 12 instanța a luat act că numele corect al pârâtei este.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și expertiză specialitate topografie, raportul de expertiză fiind depus la dosar.
Prin sentința civilă nr. 545/15.06.2007 Judecătoria Pucioasaa admis cererea principală, a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la terenul în suprafață de 733 mp. conform variantei I din raportul de expertiză, a respins cererea reconvențională și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că părțile, conform ordinului prefectului nr. 277/2005 au dobândit în coproprietate suprafața ce face obiectul cauzei, iar între acestea s-au ivit neînțelegeri cu privire la modul de folosire.
Așa fiind sunt incidente dispozițiile art. 728 cod civil potrivit cu care nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar părțile sunt de acord cu partajarea terenului, astfel încât pretențiile reclamantei în acest sens sunt întemeiate.
A mai reținut instanța că în cea ce privește lotizarea fizică varianta I din raportul de expertiză corespunde cel mai bine dispozițiilor art. 6739Cod pr. civ. în sensul că prin aceasta i se atribuie reclamantei terenul pe care și-a edificat construcțiile, iar pârâtei cel pe care l-a folosit.
Opțiunea pentru varianta III nu poate fi primită deoarece prin acesta i se atribuie pârâtei o suprafață mult mai mică decât cota parte, chiar dacă se face completarea prin sultă.
Pe de altă parte, reclamanta nu justifică nici un interes întrucât contrar susținerilor sale are acces la toată suprafața atribuită, iar problema părților comune nu se poate pune, la acestea având acces fiecare de coproprietari.
Sub aspectul cererii reconvenționale instanța a considerat-o neîntemeiată, deoarece plata impozitului este o sarcină a proprietarului și se stabilește în virtutea dreptului de proprietate și nu a folosinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că în mod greșit instanța de fond s-a orientat la confirmarea variantei I din raportul de expertiză deoarece acesta conține un inconvenient major în sensul că nu există cale de acces între cele două parcele care formează lotul I generându-se astfel o disfuncționalitate vădită și împovărătoare.
A mai precizat apelanta că în varianta a III a, chiar dacă loturile nu sunt egale ca suprafață există avantaje legale în sensul că nu se operează o fărâmițare excesivă, se păstrează funcționalitatea ambelor loturi, se operează o separare totală a loturilor, iar reclamanta este de acord cu plata sultei.
Pârâta prin procurator a formulat o cerere intitulată "întâmpinare", învederând că apreciază ca nelegală și netemeinică atât hotărârea instanței de fond cât și cererea de apel a reclamantei.
În motivarea acestei cereri s-a arătat că varianta a III a nu poate fi primită de către pârâtă întrucât i se atribuie o suprafață mult mai mică decât partea acesteia, chiar dacă se compensează prin sultă.
S-a mai arătat că se solicită respingerea cererii de completare a expertizei cu creerea unei căi de acces, iar ca o soluția subsidiară se impune completarea aceleiași lucrări la lotul 1, în varianta a II a în sensul eliminării stării de indiviziune în suprafață de 50 mp, întrucât reclamanta are acces la locuința de la parter prin suprafața de 56 mp.
Pe calea aceleiași cereri pârâta a solicitat instanței de apel judecarea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată, întrucât nu a renunțat la nici un capăt de cerere așa cum susține instanța de fond.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin Decizia nr. 559/10.12.2007 a admis apelul, a schimbat sentința instanței de fond în sensul că a dispus partajarea terenului din acțiune conform variantei III din raportul de expertiză întocmit la fond, cu modificarea făcută de instanța de apel și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că față de probele administrate, de susținerile părților și de textele de lege incidente apelul este întemeiat, urmând a se dispune partajarea terenului din acțiune,conform variantei a III a, dar cu modificările aduse.
S-a apreciat că prin această modificare ambele părți au acces direct la calea publică, fără a se mai folosi de drumul comun, care le împiedică pe ambele în exercitarea prerogativelor de proprietar, se operează o separare totală a proprietăților, fiecare lot păstrându-și funcționalitatea prin accesul la locuință și anexe, iar accesul reclamantei la anexele din spatele curții se va putea face direct prin proprietatea sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că în mod greșit instanța de apel a respins cererea de completare a raportului de expertiză în sensul creeării unei căi de acces între cele două parcele ce revin lotului I în varianta I din perspectiva unei soluții subsidiare.
A mai precizat recurenta că prin partajarea terenului potrivit modificării variantei III s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, iar prin acesta s-au creat inconveniente mai mari decât în varianta I criticată, astfel: a fost desființată calea de acces comun fortuit necesară, fiind nevoită să procedeze la o demolare parțială a unor elemente constructive, are nevoie de acceptul pârâtei pentru lucrări de reparații și întreținere, se menține o disfuncționalitate vădită și împovărătoare prin lipsa unei căi de acces între cele două loturi.
În temeiul art. 308 al. 2 intimata prin procurator a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că varianta a III a nu poate fi primită de către pârâtă întrucât i se atribuie o suprafață mult mai mică decât partea acesteia, chiar dacă se compensează prin sultă.
S-a mai precizat că se solicită respingerea cererii de completare a expertizei cu creerea unei căi de acces, iar ca o soluția subsidiară se impune completarea aceleiași lucrări la lotul 1, în varianta a II a în sensul eliminării stării de indiviziune în suprafață de 50 mp, întrucât reclamanta are acces la locuința de la parter prin suprafața de 56 mp.
Prin Decizia nr. 434/16.04.2008 Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că reclamanta a investit inițial Judecătoria Pucioasa cu o cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de 733 mp atribuită în coproprietate indiviză părților prin Ordinul Prefectului Județului
În fața primei instanțe a fost depus la data de 29.03.2007 un raport de expertiză specialitate topografie, lucrare ordonată de instanță propunându-se o variantă unică de lotizare.
Ulterior, urmare a admiterii obiecțiunilor formulate de părți a fost efectuată o completare la lucrare, întocmindu-se încă două variante de lotizare.
Dintre cele trei variante propuse de expert prima instanță prin hotărârea pronunțată a omologat varianta I considerând că acesta corespunde cel mai bine prevederilor art. 6739Cod pr. civ.
Nemulțumită de varianta omologată reclamanta a formulat cerere de apel.
Prin intermediul unei cereri intitulată " întâmpinare", pârâta prin procurator la rândul său și-a exprimat nemulțumirea față de lucrarea de expertiză solicitând completarea acesteia în sensul că la lotul 1 în varianta a II a să se elimine stărea de indiviziune pentru terenul de 50 mp întrucât reclamanta are acces la locuința de la parter prin suprafața de 56 mp.
Procedând la soluționarea căii de atac Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a schimbat sentința primei instanțe și a dispus partajarea conform variantei III din raportul de expertiză, dar cu modificarea adusă de chiar instanță.
Potrivit art. 6736al. 1 Cod pr. civ. dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare sau alte asemenea pentru care instanța nu are suficiente date,ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art. 6735al. 1 Cod pr. civ. întocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art. 258. Prin aceiași încheiere instanța va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.
Alineatul 2 al aceluiași articol dispune că raportul de expertiză va arăta evaluarea și criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură și în ce mod anume, propunând loturile ce urmează a fi atribuite.
Așadar, din reglementarea menționată rezultă că atunci când nu există suficiente date pentru formarea loturilor procesul parcurge ca regulă două etape și anume: darea unei încheieri și împărțeala propriu-zisă.
În ceea ce privește prima etapă, așa cum s-a arătat în doctrină și decis în jurisprudență acesta este necesară numai în cauzele complexe, putând lipsi în cele simple cum este situația în speță, unde părțile au calitatea de coproprietari asupra unui singur imobil teren pentru care dețin titlu de proprietate.
Sub aspectul propunerilor de lotizare instanța are posibilitatea fie să și le însușească pe cele efectuate de expertul desemnat, fie, dacă apreciază că nu s-a ținut seama de criteriile menționate la art. 6739să dispună o nouă formare a loturilor.
Instanța nu poate proceda chiar acesta la o nouă formare a loturilor propuse de expert întrucât odată ce a solicitat părerea acestora înseamnă că avea nevoie de un specialist, iar pe de altă parte loturile astfel formate nu mai sunt însoțite de schițe de plan necesare părților pentru punerea în executare și pentru intabularea dreptului de proprietate transformat dintr-un indiviz în unul exclusiv în cartea funciară.
De altfel, în lipsa acestei schițe nici nu se poate verifica de către instanța de recurs susținerile recurentei în sensul dezavantajelor pe care le reprezintă modul de partajare ales de instanța de apel, cu atât mai mult cu cât chiar intimata prin întâmpinare recunoaște implicit unele inconveniente pentru partea adversă învederând că va da acceptul reclamantei pentru lucrările de reparații și întreținere.
Pentru considerentele învederate Curtea a considerat că instanța de apel nu a făcut o cercetare corespunzătoare a fondului în sensul art. 312 al. 3 teza II Cod pr. civ. fiind totodată necesară administrarea de probe noi, motiv pentru care a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
Cu ocazia rejudecării instanța de apel urma dispune efectuarea în cauză a unei noi expertize specialitate topografie având ca obiective noi propuneri de lotizare ținând seama de dispozițiile legale și de opțiunile părților, inclusiv cele formulate prin intermediul cererilor de declarare sau motivare a căilor de atac sau prin întâmpinări.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă la data de 20.05.2008 sub nr-.
În rejudecare, după casarea cu trimitere pe linia deciziei instanței de recurs tribunalul a dispus efectuarea în cauză a unei expertize specialitate topografie având obiectivele arătate în încheierea de ședință de la fila 6 dosar.
În cauză a fost efectuată expertiză de specialitate, raportul de expertiză fiind depus la dosar.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin Decizia civilă nr. 433/29.10.2008 admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a dispus partajarea terenului coproprietate, conform variantei Iar aportului de expertiză întocmit în apel d e expert G, atribuind părților bunuri cu compensarea valorică a loturilor prin plata de sulte, a păstrat restul dispozițiilor și obligat intimata la plata către apelantă a sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că atât reclamanta cât și pârâta deține în coproprietate terenul de 733 mp situat în P,-, județul D, potrivit ordinului prefectului nr.277/11.07.2005, teren pe care se află un imobil de locuit al celor două părți.
Astfel, s-a solicitat partajarea acestui teren care trebuie să țină seama de acordul părților, mărirea cotei - părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor.
Având în vedere că părțile dețin cote de fiecare, iar terenul nu este partajabil în astfel de cote în natură, este evident că se impune împărțirea acestuia astfel încât să se permită accesul părților la casa de locuit în mod separat, cu plata de sulte aferente valorii terenului.
A mai reținut instanța că aceste aspecte au fost menționate și prin decizia de casare și care au condus la efectuarea unei variante de lotizare a terenului prin care să i se permită accesul reclamantei la locuința sa fără a fi nevoie de acordul intimatei - pârâte.
De asemenea, prin varianta I schița 2 se permite accesul reclamantei, din drumul principal atât la garajul său, cât și la casa de locuit, precum și accesul pârâtei la casa și terenul din spatele acesteia, ambele părți având posibilitatea de a efectua reparațiile necesare ale casei fără acordul celeilalte.
S-a apreciat așadar că varianta I schița nr.2 din raportul de expertiză întocmit în apel corespunde dispozițiilor art.6739Cod procedură civilă sens în care tribunalul, în baza art.296 Cod procedură civilă a admis apelul reclamantei și a schimbat în parte hotărârea atacată, cu păstrarea restului dispozițiilor sentinței și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către apelantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că nu i s-au acordat cheltuieli de judecată decât într-un cuantum modic, deși trebuiau cuantificate și în raport de celelalte faze procesuale, dovada acestora fiind făcută cu chitanțele ce vizau onorariile de avocat, de expert și taxele de timbru.
A mai precizat recurenta că soluția instanței nici nu este motivată sub aspectul criticat.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimata a formulat întâmpinare învederând că în procesele de partaj părțile au calitate dublă, iar la primul termen nu a declarat că se opune la admiterea acțiunii astfel încât nu este în culpă procesuală.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Potrivit art. 274 al. 1 Cod pr. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Pe de altă parte Curtea reține că prezentul litigiu are ca obiect ieșire din indiviziune cu privire la un teren asupra cărora părțile au calitatea de coproprietar.
Ori, așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență în astfel de cauze părțile au calitate dublă de reclamant și pârât încetarea stării de coproprietate fiind pe deplin profitabilă ambelor.
Așa fiind ambele sunt datoare să suporte cheltuielile de judecată.
În cauza pendinte, în faza de apel după casarea cu trimitere singura cheltuială făcută de către recurentă a fost plata onorariului de expert în cuantum de 500 lei, și care a fost avut în vedere de tribunal de vreme ce a obligat intimata la plata a Jd in acesta.
Cu privire la cheltuielile din celelalte cicluri procesuale Curtea reține că prin Decizia nr. 559/10.12.2007 a Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă și prin care a fost soluționat primul apel d eclarat de către apelantă s-a luat act că aceasta nu solicită cheltuieli de judecată, hotărârea nefiind criticată sub acest aspect pe calea recursului, iar partea nemaiputând reveni asupra renunțării sale la o astfel de solicitare, iar în dosarul în care s-a pronunțat decizia de casare nu s-au produs dovezi ale cheltuielilor eventual suportate de recurentă, cu excepția taxei de timbru și timbru judiciar.
Având în vedere cele arătate în precedent Curtea constată că toate criticile recurentei în sensul că nu i s-au acordat cheltuieli de judecată decât într-un cuantum modic, deși trebuiau cuantificate și în raport de celelalte faze procesuale, dovada acestora fiind făcută cu chitanțele ce vizau onorariile de avocat, de expert și taxele de timbru sunt nefondate.
Nefondată este și cea de a două critică potrivit cu care soluția instanței nici nu este motivată sub aspectul criticat, aceasta invocând în cuprinsul considerentelor dispozițiile art. 274 Cod pr. civ. și care sunt aplicabile soluționării petitului privitor la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta, domiciliată în P- jud. D, împotriva deciziei civile nr. 433 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în P- jud. D, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C
Grefier,
Red.
2ex./29.01.2009
f- Judecătoria Pucioasa
a- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană, Adriana Maria
