Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 73
Ședința publică din 4 martie 2008
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de reclamantele ( fostă ) domiciliată în municipiul S,-, - 67,. A,. 3, județul S, domiciliată în Germania-, 91710, din municipiul T,-, -. 4,. 68, județul G și domiciliată în municipiul S,-, - 71,. A,. 20, județul S, împotriva deciziei civile nr. 301 din 6 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurentele ( fostă ), și, pârâta intimată și apărătorul ales al acestei al acesteia avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, dosarul s-a lăsat la a doua strigare.
La reluarea cauzei s-a prezentat avocat, pentru pârâta intimată, lipsă fiind aceasta din urmă și recurentele.
Avocat, pentru pârâta intimată, a depus în dublu exemplar întâmpinare, precizând că deși era făcută a omis să o depună la primul termen.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâta intimată, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată. În susținere a precizat că urmare a rezoluțiunii contractului, nu mai este dată starea de indiviziune.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 5 februarie 2007, reclamantele ( fostă ), - și - au chemat în judecată pe pârâta, solicitând ieșirea din indiviziune cu privire la apartamentul nr. 14 din municipiul S,-,. A, în sensul atribuirii acestuia pârâtei, cu obligarea sa la plata sultelor corespunzătoare.
În motivarea cererii au arătat că imobilul în discuție a fost dobândit prin cumpărare, în baza contractului autentificat sub nr. 885 din 21 ianuarie 1993 de fostul notariat Județean de Stat S de către prim-reclamantă, defunctul soț, și fiica lor, secund-reclamantă de la pârâtă și soțul acesteia, în prezent decedat. Prețul convenit a fost de 100.000 lei ROL, din care cumpărătorii au achitat suma de 60.000 lei ROL, pentru diferență instituindu-se în sarcina lor obligația de întreținere a vânzătorilor, care și-au păstrat dreptul de uzufruct viager.
Prin sentința civilă nr. 4213/2003 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia civilă nr. 1633/2003 a Curții de APEL SUCEAVAa fost admisă în parte cererea pârâtei de reziliere a contractului, fiind respinsă cererea de repunere a părților în situația anterioară, încât reclamantele au apreciat că transferul dreptului de proprietate a rămas valabil, impunându-se obligarea pârâtei, care ocupă imobilul și în prezent, la plata unei sulte egale cu procentul de 60 % din valoarea actuală a acestuia.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus acțiunii, arătând că starea indiviziune a încetat ca efect al sentinței civile nr. 4213/2003 a Judecătoriei Suceava, prin care s-a dispus rezoluțiunea contractului încheiat.
După administrarea probelor, Judecătoria prin sentința civilă nr. 1193 din 26 martie 2007 a respins ca nefondată acțiunea, cu motivarea că prin efectul rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți s-a înlăturat existența pluralității concomitente de titulari ai dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu.
Sentința a fost criticată în apel d e reclamante pentru greșita apreciere a probelor administrate și aplicare a legii. susținerile din acțiunea introductivă, au arătat că sentința civilă nr. 1193 din 26 martie 2007 a Judecătoriei Suceava își produce efecte doar pentru viitor; cum instanțele de judecată nu au dispus și repunerea părților contractante în situația anterioară, rezultă că pentru viitor au fost exonerate de obligația de întreținere, însă în limita prețului plătit și încasat, de 60 % din valoarea apartamentului, este dată starea de indiviziune.
Prin decizia civilă nr. 301 din 6 septembrie 2007, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul, obligând reclamantele la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei. Totodată, a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin apărător în cadrul dezbaterilor, cu motivarea că nu este dată tripla identitate - de părți, obiect și cauză - a speței deduse judecății în raport cu dosarul nr. 2373/2003, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4213/2003 a Judecătoriei Suceava.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că principalul efect al rezoluțiunii contractului pentru neîndeplinirea obligației de întreținere îl constituie redobândirea dreptului de proprietate asupra bunului de către cocontractantul beneficiar al întreținerii, cu obligația sa corelativă de a achita eventuala sumă primită cu titlu de preț. Nu există temei legal ca această obligația să se transforme într-o cotă parte din dreptul de proprietate asupra imobilului, iar împrejurarea că prin sentința de rezoluțiune a contractului s-a respins cererea de repunere a părților în situația anterioară încheierii acestuia nu poate fi interpretată ca având un astfel de efect.
De altfel, în considerentele sentinței menționate, respingerea acestui petit a fost motivată de instanță pe argumente ținând de situația de fapt a imobilului.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor au arătat, în esență, că ambele instanțe nu au avut în vedere faptul că reclamanta nu a avut și calitatea de debitor al întreținerii, dat fiind caracterul intuitu personae al acestei obligații, iar rezoluțiunea contractului nu s-a dispus și față de ea și de cele două fiice ale sale, moștenitoare legale ale lui; ele având doar calitatea de dobânditore pe cote - părți a imobilului, înțeleg să solicite individualizarea acestora și plata valorii actuale, la prețul pieței. O interpretare contrară ar aduce în discuție problema îmbogățirii fără justă cauză a pârâtei, care beneficiat de prețul achitat și stăpânește imobilul. În drept, au invocat dispozițiile art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus recursului, arătând că ultimele trei reclamante au calitatea de moștenitoare ale defunctului soț și tată, iar obligația de întreținere are caracter indivizibil, astfel că neîndeplinirea obligației față de unul dintre creditori face posibilă rezoluțiunea contractului în întregul său, iar nu pro-parte.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, care, în drept, pot fi încadrate în motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, și în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată neîntemeiat recursul.
Astfel, prin sentința civilă nr. 4213 din 22 decembrie 2003 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia civilă nr. 1633 din 3 iunie 2004 a Curții de APEL SUCEAVA, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager, autentificat sub nr. 885 din 21 ianuarie 1993 de fostul Notariat Județean de Stat S, încheiat între soții ( pârâtă ) și, în prezent decedat, în calitate de vânzători și și ( moștenit de ( ), și ( ), soție și fiice ), în calitate de cumpărători și debitori ai obligației de întreținere.
Cum just au reținut instanțele fondului, prin efectul rezoluțiunii contractul este desființat retroactiv, iar părțile trebuie repuse în situația anterioară, restituindu-și una alteia tot ce și-au prestat în baza contractului desființat.
Dispozitivul sentinței, intrată în puterea lucrului judecat, este clar și fără echivoc, neputând da loc la interpretarea dorită de reclamante, privind desființarea doar în parte a contractului, cu referire strictă la titularii obligației de întreținere. Pe cale de consecință, susținerea reclamantelor privind existența stării de indiviziune asupra apartamentului ce a format obiectul contractului desființat, proporțional cotei de 60 % din valoarea acestuia, achitată cu titlu de preț al vânzării, este lipsită de suport legal, fiind contrară dispozițiilor art. 1019-1021 Cod civil.
De altfel, prin sentința civilă nr. 4213 din 22 decembrie 2003 a Judecătoriei Suceava ( filele 6-8 dosar fond ) a fost respinsă cererea de repunere în situația anterioară formulată de pârâta din prezenta cauză, în calitate de reclamantă, motivat de faptul că aceasta a avut neîntrerupt posesia imobilului, iar cererea viza o obligație de predare. Cu referire la obligația corelativă, de restituire a prețului, instanța a apreciat că nu se poate pronunța asupra acesteia în lipsa unei cereri exprese din partea pârâtelor ( reclamante în prezenta cauză ), însă recuperarea sumei de bani poate forma obiectul unei acțiuni separate în justiție
În atare situație, Curtea, constatând că nu este dat în cauză motivul indicat de reclamante și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și dispozițiile art. 312 și 274 Cod procedură civilă,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de (fostă ) domiciliată în municipiul S,-, - 67,. A,. 3, județul S, domiciliată în Germania-, 91710, din municipiul T,-, -. 4,. 68, județul G și domiciliată în municipiul S,-, - 71,. A,. 20, județul S, împotriva deciziei civile nr. 301 din 6 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă reclamantele recurente ( fostă ), și să plătească pârâtei intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Pl.
Dact.
Ex. 2/14.03.2008
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Grosu Cristinel, Dumitraș Daniela
