Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 732/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 732/R/2009
Ședința publică din 23 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Ana Ionescu Carmen Maria
---
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții G și, împotriva deciziei civile nr. 43/A din 28 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul, precum și pe pârâții intimați, și, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul intimat asistat de avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată că, prin registratura instanței, la data de 13 martie 2009, reprezentantul pârâților recurenți, avocat M, a depus la dosar un script la care a atașat timbre judiciare în valoare de 7,5 lei. Totodată, constată că, reclamantul intimat, prin avocat, a depus întâmpinare.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea celorlalte părți să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâților recurenți, avocat M și reclamantul intimat asistat de avocat.
Reprezentantul pârâților recurenți, arată că nu a primit un exemplar din întâmpinarea depusă de reclamantul intimat.
Instanța înmânează reprezentantului pârâților recurenți un exemplar din întâmpinarea depusă de reclamantul intimat.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că, prin întâmpinare s-au menționat aceleași aspecte ca și prin răspunsul la întâmpinare depus în fața instanței de apel, astfel că nu solicită lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru studiul întâmpinării.
Reprezentantul pârâților recurenți și reprezentanta reclamantului intimat arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității a acelor motive de recurs, care vizează reaprecierea probelor și dă cuvântul părților prezente asupra acestei excepții.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că punctele 1 și 2 din motivele de recurs vizează motive privind nelegalitatea hotărârii atacate, iar pct. 3 din motivele de recurs vizează într-adevăr alte aspecte și arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate din oficiu de către instanță.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită admiterea excepției inadmisibilității a acelor motive de recurs care vizează reaprecierea probelor.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei atacate și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. Susține oral motivele de recurs și arată că, reclamantul nu a atacat sentința civilă nr. 7185/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj - N pentru minus petita, iar prin această sentință nu a fost desființat niciodată contractul de vânzare - cumpărare.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului declarat de pârâții G și, ca fiind nefondat și menținerea în întregime a deciziei pronunțate în apel d e către Tribunalul Cluj, în sensul desființării în întregime a sentinței pronunțate pe fondul cauzei de către Judecătoria Cluj -N, și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. Arată că, instanța de apel a constatat în mod corect și legal faptul că, cu ocazia rejudecării, instanța de fond a încălcat principiul prevăzut de art. 296.pr.civ. în sensul că a agravat situația reclamantului ca urmare a promovării propriei căi de atac; astfel că, în mod corect Tribunalul Cluja stabilit că în virtutea acestui principiu, prima sentință pronunțată pe fond, putea fi schimbată numai în favoarea părții care a exercitat calea de atac. De asemenea, arată că prin recursul formulat de reclamant în primul ciclu procesual, acesta a solicitat să i se stabilească sulta corespunzătoare cotei sale de parte din imobil, iar în urma rejudecării cauzei, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize, care a fost depusă la dosar, dar, în mod nelegal, în urma acestei rejudecări, nu doar că nu a acordat nici o sultă reclamantului, dar a luat acestuia și cota de parte din imobil, care i-a fost stabilită prin prima sentință, respingând în totalitate acțiunea reclamantului, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active. Susține oral întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că, în situația în care imobilul nu exista în masa succesorală, atunci reclamantul din ce avea cota de parte.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.10.489/1.2008 pronunțată în rejudecare după casare, în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N s-a respins pe excepția lipsei calității procesuale active acțiunea reclamantului împotriva pârâților, G și având ca obiect anulare contract de vânzare-cumpărare, stabilire masă succesorală, sistare indiviziune și întabulare CF.
Prin aceeași sentință, constatându-se că pârâții reconvenționali G și, au renunțat la judecată față de pârâții și, s-a respins în întregime cererea reconvențională a soților G și exercitată față de reclamantul și pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, instanța amintind de decizia de casare cu caracter obligatoriu, a reținut în esență că raportat la materialul probator existent la dosar și la împrejurarea că lipsa discernământului celor doi defuncți, atrage nulitatea relativă a actului de înstrăinare, a apreciat că reclamantul nu are legitimare procesuală activă, nefiind parte în acel contract de vânzare-cumpărare, acest aspect se repercutează asupra tuturor petitelor din acțiunea introductivă.
Având în vedere că pârâții G și au renunțat la judecata cererii reconvenționale față de soții și s-a luat act de această renunțare.
Ținând cont de aceeași excepție, s-a respins ca lipsită de obiect cererea reconvențională a pârâților G și, față de reclamantul și pârâtul, reclamantul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 612,70 lei.
Apelul reclamantului a fost admis prin Decizia civilă nr.43/28.2009 pronunțată în dosarul cu același număr al Tribunalului Cluj, fiind desființată sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul reținut că prima instanță, cu ocazia rejudecării pe fond a cauzei, în virtutea principiului "non reformatio in pejus" și art.315.1 pr.civ. nu mai putea invoca excepții absolute, instanța de fond încălcând aceste dispoziții.
Deși în prima sentință s-a admis acțiunea reclamantului, constatându-se componența masei succesorale, calitatea de succesori după cei doi defuncți, inclusiv a reclamantului, imobilul fiind atribuit pârâtului G, fără stabilirea vreunei sulte în favoarea reclamantului, prin soluția dată în rejudecare, i s-a agravat reclamantului situația, urmare a propriei căi de atac.
Apărările intimaților, pe motiv că aceștia nu au atacat prima sentință, deoarece nu s-a dispus și anularea actului de înstrăinare, au fost înlăturate, reținându-se că erau îndreptățiți să atace hotărârea, chiar în lipsa anulării actului prin dispozitiv, din moment ce imobilul fost inclus în masa succesorală, iar reclamantul nu a renunțat la principiul amintit.
Împotriva deciziei rezumate mai sus, pârâții G și au declarat recurs în termen legal,cu motivarea că prima instanță nu a încălcat principiul "non reformatio in pejus" și din moment ce actul de înstrăinare nu a fost anulat prin prima sentință, contractul de vânzare-cumpărare este valabil și în prezent.
Prin decizia de casare dată de Tribunal cu nr.191/R/2007, fiind casată în întregime prima sentință, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pârâții consideră că în rejudecare, instanța era ținută să analizeze excepțiile și apărările pârâților, raportat la întregul material probator existent la dosar, fără a încălca principiul enunțat, deoarece reclamantul nu a câștigat nimic în primul ciclu procesual, actul de înstrăinare nefiind niciodată anulat, imobilul nu putea fi inclus în masa succesorală.
Hotărârea instanței de control judiciar nr.191/2007 a Tribunalului Cluj, fiind obligatorie doar cu privire la chestiunile de drept dezlegate, nu s-au încălcat dispozițiile art.315 pr.civ. starea de fapt putând fi stabilită de prima instanță conform susținerilor și apărărilor pârâților, care au arătat în mod constant că imobilul a ieșit din patrimoniul defuncților, constituind în prezent proprietatea exclusivă a recurenților.
În continuare s-au adus argumente în sprijinul valabilității contractului de vânzare-cumpărare semnat de defuncți, susținându-se că nu există nici un motiv de nulitate a acestuia, iar existența discernământului a fost confirmată prin expertiza medico-legală administrată în cauză.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului.
Curtea examinând dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul pârâților este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr.7.185/9.2006 pronunțată în Dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, s-au admis în parte, acțiunea precizată și extinsă a reclamantului, precum și cererea reconvențională a pârâtului G, s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de și s- stabilit masa succesorală a defuncților G și, în care fost inclus apartamentul nr.88- C-N, având calitatea de succesori, reclamantul și pârâtul în cote egale de câte parte fiecare, precum și pârâtul G în cotă de parte din întregul imobil.
Prin aceeași sentință,s-a luat act de tranzacțiaîncheiată între soții G și pe de o parte și soții și pe de altă parte, prin caresoții renunță la cererea reconvenționalăvizând constatarea naturii de act simulat prin interpunere de persoane, a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cei doi defuncți cu soții privind imobilul situat în Com. sat. nr.69, soții șipăstrându-și calitatea de proprietari. Acesta din urmă, necontestând actul de înstrăinare al defuncților privind apartamentul nr.88 din- C-N, a cedat prin aceeași tranzacție partea sa de parte din succesiunea defuncților, pârâtului G, nemaiavând nici o pretenție la moștenirea defuncților.
În final, instanța constatând că prin respectiva tranzacție, a avut loc un partaj voluntar, prin care cota cuvenită pârâtului de parte din succesiunea defuncților, a revenit pârâtului G, a dispus în final partajarea masei succesorale, prin atribuirea întregului imobil, pârâtului
Rezultă așadar, cât se poate de clar că prin această sentință, deși nu s-a anulat actul de înstrăinare al apartamentului, decât în considerente, s-a stabilit atât compunerea masei succesorale după cei doi defuncți, cât și calitatea de moștenitori a celor doi frați, în cote de câte fiecare și respectiv a pârâtului G în cotă de parte, căruia i s-a și atribuit întregul imobil, însă fără a se stabili vreo sultă, în favoarea reclamantului pentru cota sa de moștenire de parte din întregul apartament.
În acest context, nu se poate susține că reclamantul nu a obținut nimic în primul ciclu procesual, nestabilirea cuantumului sultei cuvenite, fiind unicul motiv pentru care reclamantul a atacat cu recurs sentința pronunțată în primul ciclu procesual, solicitând doar casarea parțială a acesteia, corelativ motivului de recurs indicat.
Pârâtul G și intervenienta, achiesând la toate dispozițiile acestei sentințe și recunoscând prin însăși întâmpinarea formulată în primul recurs, că actul de vânzare-cumpărare al apartamentului a fost anulat, apare cu evidență faptul că practic pentru aceștia, sentința menționată a devenit irevocabilă.
Prin urmare, doar dintr-o regretabilă eroare materială s-a casat în întregime sentința amintită, Tribunalul depășind limitele investirii sale, mai ales că prin acea sentință s-a luat act și de tranzacția prin care pârâtul G și soția, au renunțat în mod expres și în întregime la judecarea cererii reconvenționale, vizând constatarea naturii de act simulat prin interpunere de persoane, ( ) a contractului de vânzare-cumpărare privind alt imobil situat în com. sat. nr.69.
În condițiile în care decizia de casare, nu cuprinde absolut nici un considerent care să justifice casarea în întregime a sentinței atacate, numai de reclamant, în mod corect a procedat instanța de apel, făcând referire la dispozițiile din prima sentință, vizând compunerea maselor succesorale și cotele părți cuvenite succesorilor.
Mai mult, pârâtul G preluând prin aceeași tranzacție neatacată de nimeni, cota de succesiune de parte din apartamentul în litigiu, cuvenită pârâtului după cei doi defuncți, nu se poate susține că apartamentul nr.88 situat în C-N str. - nr.162, nu face parte din masa succesorală a defuncților, aceasta reprezentând însăși poziția procesuală a pârâților, materializată prin respectiva tranzacție, nedesființată și nerecurată de nimeni.
Ca atare, raportat la principiul disponibilității părților, ce guvernează procesul civil și la îndrumările cuprinse în Decizia de casare nr.191/27.II.2007 Tribunalului Cluj -N, cărei considerente sunt axate în întregime, exclusiv pe obligația instanței de fond, de a stabili cuantumul sultei cuvenite reclamantului, pentru cota de parte din apartament, și pe necesitatea administrării în rejudecare, a unei expertize tehnice de specialitate, în vederea evaluării valorii de circulație a apartamentului, soluția dată în rejudecare încalcă indiscutabil dispozițiile art.315 alin.1 pr.civ.
Mai mult, cauza fiind trimisă spre rejudecare, ca urmare a căii de atac a recursului, exercitate numai de reclamant, încălcarea principiului "non reformatio in prejus" nu comportă nici un fel de discuție, raportat la excepția reținută în rejudecare, care a condus la respingerea acțiunii introductive, cu toate petitele formulate.
De altfel, excepția lipsei calității procesuale active, nici măcar nu era incidentă în speță, chiar dacă reclamantul nu a figurat ca parte în contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului, întrucât doctrina și practica judiciară în materia nulității relative, au statuat în mod constant că succesorii cu titlu universal sau cu titlu particular și chiar și creditorii, pot promova acțiunea în anulare, cu condiția să nu aibă caracter strict personal, ceea ce nu este cazul în speță.
Or calitatea reclamantului de moștenitor legal al celor doi defuncți, alături de pârâtul, prin reprezentarea tatălui lor predecedat, nu poate fi pusă la îndoială.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 43/A/ din 28 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Respinge cererea intimatului reclamant, de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, ca nedovedită.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
Red./Dact.
2 ex./13.04.2009
Jud.fond:,
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Ana Ionescu Carmen Maria
