Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 75/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2174/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.75
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Fănica
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentele pârâte reclamante - și, împotriva deciziei civile nr.529 A din 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă.
are ca obiect - partaj judiciar - ieșire din indiviziune.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 7 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 ianuarie 2010 și apoi la 21 ianuarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 529 din 31 martie 2009, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a admis apelul declarat de apelantele - pârâte - reclamante lagăr și, în contradictoriu cu intimata -reclamantă - pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 5454 din 03 septembrie 2007, încheierii de admitere în principiu și a încheierii de atribuire provizorie și împotriva sentinței civile nr. 7723 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr. 4044/2002; a schimbat în parte încheierea de atribuire provizorie în sensul că: a constatat că valoarea masei succesorale, astfel cum a fost reținută prin încheierea de admitere în principiu de la 25 februarie 2005 este de 96.360,95 lei (imobil-, construcție - 62.357 lei; - teren în suprafață de 241,7 mp. - 24.552; - bunuri mobile - 4.795,27 lei; teren agricol în, V - 4.656,71 lei); a constatat că reclamanta - pârâtă are o cotă valorică de 17.194,55 lei corespunzătoare cotei sale succesorale de 3/16 asupra imobilului din-, prin moștenire de la defuncta, pârâta - reclamantă lagăr are o cotă valorică de 45.852,13 lei corespunzătoare cotei sale succesorale de pe urma defunctei și prin cumpărare de la defunctul de 8/16 (3/16 + 5/16) asupra aceluiași imobil, iar pârâta - reclamantă are o cotă valorică de 28.657,58 lei corespunzătoare cotei sale indivize de 5/8 dobândită prin cumpărare de la defunctul; a constatat că reclamanta - pârâtă și pârâta - reclamantă lagăr au o cotă valorică de câte 4.725,99 lei corespunzătoare cotei succesorale de câte pe care o au în calitate de moștenitoare de pe urma defunctei și defunctului asupra bunurilor mobile și asupra terenului agricol din, V, cu consecința modificării valorii loturilor atribuite părților după cum urmează: reclamanta - pârâtă: 91.704,27 lei (construcție - 62.357 lei; teren - 24.552 lei; bunuri mobile 4795,27 lei) și pârâta - reclamantă lagăr - 4.656,71 lei (teren, V) și în mod corespunzător a suitei datorată de reclamanta - pârâtă, pârâtelor - reclamante, respectiv 70.682,3 lei (13/16 din imobilul din B - 8/16 - lagăr și respectiv 5/16, din bunurile mobile - lagăr ); a înlăturat dispoziția privind operațiunile de compensare; a obligat reclamanta - pârâtă la plata sumei de 28.053,3 lei diferență între sulta datorată și cea achitată (70.682 - 42.628,7 lei) ce se va achita în termen de trei luni de la pronunțarea prezentei decizii; a menținut celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu și încheierii de atribuire provizorie, ale sentinței civile nr. 5454 din 03 septembrie 2007 și ale sentinței civile nr. 7723 din 20 noiembrie 2007; a obligat intimata la 800 lei cheltuieli de judecată către apelante.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin decizia civilă nr. 1 pronunțată la data de 11 ianuarie 2002 în dosar nr. 1566/2001, Curtea Supremă de Justiție a admis recursurile declarate de pârâtele lagăr și formulate împotriva deciziei civile nr. 1 din 08 ianuarie 2001 pentru un motiv de ordine publică invocat din oficiu de C, respectiv pronunțarea, în primul ciclu procesual, a unor hotărâri cu neobservarea dispozițiilor imperative în ce privește competenta instanțelor în materia partajelor judiciare.
În fond, după casare, cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B, sub nr. 6646/1995.
În cauză, urmare rejudecării, s-a pronunțat, în baza art. 6736Cod de procedură civilă cu referire la art. 6735Cod de procedură civilă, încheierea de admitere în principiu de la 25 februarie 2005 prin care s-au stabilit bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cotă parte ce se cuvine fiecăruia, creanțele comoștenitorilor și sarcinile moștenirii.
Prin închiderea de la 02 iulie 2007, pronunțată în baza art. 67310alin. 1 Cod de procedură civilă, constatând că împărțeala în natură a unui bun, respectiva imobilului, nu este posibilă, instanța a atribuit provizoriu reclamantei - pârâte locuința din-, sector 5, și bunurile mobile, cu o valoare totală de 83.589 lei, iar pârâtelor - reclamante le-a atribuit, de asemenea, provizoriu, terenul în suprafață de 2,268 ha, situat în comuna, sat, județul V, cu o valoare de 3.547,1 și a obligat reclamanta - pârâtă Ia plata către pârâtele - reclamante a unei sulte în valoare de 70.578,7.
Totodată, instanța a constatat că reclamanta - pârâtă are față de pârâta - reclamantă lagăr un drept de creanță în valoare de 17.1399,9 reprezentând cotă parte din îmbunătățirile efectuate de cea dintâi la imobilul din-, și față de pârâta - reclamantă un drept de creanță în valoare de 10.749 lei corespunzător cotei părți a acesteia din urmă; a compensat datoriile reciproce ale părților și, în final, a obligat reclamanta - pârâtă la plata către pârâtele - reclamante, împreună, a sultei în valoare de 42.628,7 lei, în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii.
La 03 septembrie 2007, văzând că reclamanta - pârâtă a făcut dovada achitării sultelor stabilite în sarcina sa, prin încheierea de atribuire provizorie, și în temeiul art. 67310alin. 2 Cod de procedură civilă, prin sentința civilă nr. 5454 pronunțată asupra fondului cauzei, instanța a atribuit imobilul din-, și bunurile mobile astfel cum au fost enumerate în încheierea de admitere în principiu reclamantei - pârâte.
Pentru a pronunța sentința civilă nr. 5454 din 03 septembrie 2004 și încheierile cu caracter interlocutoriu ce au precedat această sentință civilă, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 05 martie 1985, decedat, iar la data de 18 februarie 1995 decedat soțul supraviețuitor al acesteia, drept care, în temeiul art. 651 Cod civil, instanța de fond a constatat deschisă succesiunea fiecăruia din defunctei, la data decesului.
Cu privire la masa succesorală de pe urma defunctei, instanța de fond a reținut că aceasta se compune din cota de din imobilul situat în B,-, sector 5, compus din teren în suprafață de2 50 mp. și construcția edificată pe acest teren, compusă din două corpuri: un corp cu trei camere, bucătărie de iarnă, bucătărie de vară și magazie și un corp compus din trei camere; și cota indiviză de din bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei cu soțul supraviețuitor,.
În ce privește masa succesorală rămasă de pe urma defunctului s-a reținut că aceasta este formată din un teren arabil în suprafață de 2,4863 ha, situat în comuna, județul V și cota de 5/8 din bunurile mobile, respectiv: dormeză, mobilă dormitor, dulap sufragerie, dulap bucătărie, frigider, mobilă dormitor; aragaz cu patru ochiuri, butelie, șase butoaie metal, 12 mese lemn, TV color românesc, cazane de alamă, congelator, cuptor de copt pâine, patru butoaie de fag.
Instanța de fond a respins cererile părților de includere în masa succesorală a unor bunuri cu privire la care a reținut următoarele:
- Pentru terenul agricol și forestier situat în comuna, nu s-a emis titlu de proprietate potrivit legii fondului funciar, ci doar o adeverință de punere în posesie, ce nu poate face dovada dreptului de proprietate;
- Pentru suma de 44.000 lei depusă pe un libret de economii CEC, s-a reținut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, atât reclamanta cât și pârâta lagăr figurau pe sus-arătatul libret, ca beneficiare ale clauzei de împuternicire pentru ridicarea sumelor depuse de defunct și, în consecință, a prezumat că cele două, în calitate de descendente ale defunctului, au intrat în posesia sumei consemnate:
- Cât privește imobilul din comuna, teren și construcții, instanța de fond a reținut că sunt bun propriu al defunctului, fiind dobândite de acesta de la tatăl său, prin vânzare - cumpărare, cu contractul încheiat la 06 aprilie 1940, deci anterior căsătoriei celor doi soți.
Față de acestea, s-a reținut că imobilul nu poate fi inclus, în cotă de, în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei.
După cum acest bun nu poate fi inclus nici în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, având în vedere că nu se mai afla în patrimoniul său, la data decesului, fiind înstrăinat de defunct, în timpul vieții, fiicei sale, lagăr, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1190 din 06 aprilie 1992.
Cât privește imobilul din-, având în vedere contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4313 din 01 februarie 1994, prin care defunctul a înstrăinat, pârâtelor - reclamante, cota sa indiviză de 5/8 asupra acestui imobil și cum nu s-a invocat nici un motiv de nulitate a acestui contract și nici nu s-a încălcat rezerva succesorală a reclamantei, instanța de fond a apreciat că această cotă de 5/8 din imobil nu poate fi inclusă în masa succesorală de pe urma defunctului.
În ce privește raportarea de către reclamantă a donației sumei de bani pentru cumpărarea apartamentului situat în B,-,. 9, sector 5, instanța de fond a reținut că este clară intenția autorilor reclamantei de a realiza o liberalitate neafectată de sarcini.
Și, în fine, în ce privește terenul în suprafață de 250 mp. situat, de asemenea, în-, sector 5, instanța de fond a reținut că aparține părților, nefiind însă dobândit prin moștenirea supusă dezbaterii, ci prin uzucapiune.
Sub aspectul pasivului succesoral, instanța de fond a reținut că pârâta - reclamantă lagăr a efectuat cheltuieli în cuantum de 3 milioane lei vechi, reprezentând cheltuieli de înmormântare, cheltuieli stabilite pe baza răspunsurilor date de părți la interogatorii și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Instanța de fond a stabilit și creanțele reclamantei - pârâte față de cele două pârâte - reclamante, în cuantum de 17.199,9 lei și respectiv 10.749,9 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de cea dintâi la imobilul din-, calculate în raport de cota parte a fiecăreia.
Și, în fine, instanța de fond a reținut, în baza art. 669 Cod civil, că au calitatea de moștenitori legali ai defunctei reclamanta - pârâtă și pârâta - reclamantă lagăr, în calitate de fiice, cu o cotă succesorală de câte 3/8 și, în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă succesorală de 2/8, iar de pe urma defunctului, reclamanta - pârâtă și pârâta - reclamantă lagăr, fiecare cu o cotă succesorală de câte .
Prin expertize tehnice de specialitate, s-a stabilit valoarea locuinței și a terenului din-, sector 5 (79.624 lei), valoarea bunurilor mobile (3.965 lei) și valoarea terenului din comuna, sat (3547,1 lei).
De asemenea, instanța de fond a stabilit cota ce revine fiecăreia din părți asupra masei partajabile, respectiv 3/16 (valoric 16287,3 lei), reclamanta - pârâtă; 8/16 (valoric 43.433 lei) pârâta - reclamantă lagăr și 5/16 (valoric 27145,6 lei) pârâta - reclamantă și sultele datorate pentru egalizarea loturilor, urmare ieșirii din indiviziune, dispunând, totodată, compensarea datoriilor reciproce ale părților până la concurența celei mai mici, constatând incidența dispozițiilor art. 1143 și 1144 Cod civil, și a obligat în final reclamanta - pârâtă la plata, în termen de două luni de la pronunțarea încheierii de atribuire provizorie, a sultei de 42.628,7 lei către cele două pârâte reclamante.
În ce privește ieșirea părților din indiviziune, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 6739Cod de procedură civilă și drept criterii concrete: starea conflictuală perpetuată de părți cu privire la imobilul din-, împrejurarea că acesta a fost incendiat și ulterior refăcut prin contribuția reclamantei - pârâte, chiar dacă fără acordul coproprietarelor, interesul manifestat de reclamanta - pârâtă pentru conservarea acestui imobil, chiar dacă cota sa parte este mai mică decât a celorlalte părți, dovada posibilităților materiale ale acesteia, pentru achitarea suitei inițial stabilite, prin consemnarea acesteia pe numele și la dispoziția pârâtelor - reclamante, precum și împrejurarea că reclamanta - pârâtă este singura care are domiciliul în B și, de asemenea, împrejurarea că imobilul nu este comod partajabil în natură, iar o eventuală astfel de partajare ar perpetua conflictele dintre părți.
La data de 30 octombrie 200, reclamanta - pârâtă a solicitat lămurirea și completarea dispozitivului sentinței civile nr. 5454 din 03 septembrie 2007, în sensul menționării ca atribuit definitiv și a terenului în suprafață de 241,27 mp. situat în B,-, și a bunurilor enumerate în încheierea de atribuire provizorie și să se completeze dispozitivul hotărârii, în sensul de a se dispune restituirea suitei în cuantum de 22.836.480 lei, consemnate la dispoziția pârâtei - reclamante lagăr, prin recipisa nr. -/00/40.6/- din 11 octombrie 2000.
Prin sentința civilă nr. 7723 pronunțată la 20 noiembrie 2007, instanța a admis cererea reclamantei - pârâte și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 5454 din 03 septembrie 2007, în sensul că a atribuit definitiv reclamantei - pârâte locuința și terenul în suprafață de 241,27 mp. din-, sector 5, și bunurile mobile enumerate în încheierea de atribuire provizorie din 02 iunie 2007: dormeză, mobilă dormitor, dulap sufragerie, dulap bucătărie, frigider, mobilă dormitor, aragaz cu patru ochiuri, butelie, șase butoaie metal, 12 mese, lemn, TV color românesc, teri cazane de alamă, congelator, cuptor de copt pâine, patru butoaie de fag. De asemenea, instanța a dispus restituirea sultei consemnate de reclamanta - pârâtă pe numele și la dispoziția pârâtei - reclamante lagăr.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere că cererile reclamantei și încheierea de atribuire provizorie din data de 02 iulie 2007 au vizat imobilul locuință și teren din-, sector 5.
A mai reținut instanța de fond că, deși atribuind definitiv reclamantei locuința, prin aceasta se subînțelegea și terenul aferent și că nu s-a putut reține o omisiune sub acest aspect, date fiind raporturile conflictuale dintre părți și necesitatea ca hotărârea pronunțată să conțină dispoziții neechivoce, se impune menționarea în dispozitivul hotărârii și a terenului.
Aceleași considerente au fost expuse și în ce privește bunurile mobile.
Și, în fine, instanța de fond a apreciat întemeiată și cererea de restituire a suitei achitate la 11 octombrie 2000, apreciind însă incidente dispozițiile art. 331 și următoarele Cod de procedură civilă, iar nu pe cele ale art. 2812Cod de procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 5454 din 03 septembrie 2004 ca și împotriva încheierii de admitere în principiu și încheierii de atribuire provizorie și de asemenea împotriva sentinței civile nr. 7723 din 20 noiembrie 2007, în termen legal, au declarat apel, pârâtele - reclamante lagăr și, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma și în limita criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul a reținut următoarele:
Sub aspectul dovedirii îmbunătățirilor aduse de părți la imobilul din-, al naturii lor și al relevanței în soluționarea cauzei.
1. În ce privește îmbunătățirile atribuite reclamantei - pârâte.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, atât la propunerea reclamatei - pârâte, cât și la propunerea pârâtelor - reclamante (filele 45 - 48 dosar fond), reclamanta - pârâtă a realizat o serie de lucrări la imobilul din-, plasata în timp în două perioade respectiv anii 1992 - 1993 și 2000 - 2001.
Astfel, martorul (propus de pârâte) a relatat: " că în urmă cu 10 ani (declarația este dată la 17 ianuarie 2003) au fost făcute o serie de îmbunătățiri la imobil, știu că s-a ocupat, dar nu știu pe banii cui au fost făcute. Reclamanta a efectuat o serie de îmbunătățiri și acum doi ani când a schimbat ușile și geamurile, a transformat două camere în bucătărie și baie, a pus faianță și a racordat imobilul la rețeaua de apă și gaze".
Martorul G, la rândul său, a arătat că a efectuat pentru reclamantă o serie de lucrări "am ridicat garajul, am ajutat la (punerea) dușumelei, am demolat vechea magazie, ridicând alta nouă metalică și un garaj. Precizez că toate aceste reparații au fost plătite personal (de reclamantă) în condițiile în care tatăl său nu era de față -. că în anul 2000, reclamanta a adus alte îmbunătățiri punând faianță și gresie și racordând (locuința) la apă și gaze. Menționez că în anul 1993 când au început primele reparații, imobilul era extrem de deteriorat fiind în mare parte nelocuit.
Tot astfel, martorul a afirmat că "știu că reclamanta a ridicat din temelie această casă care era complet deteriorată încă de când trăia tatăl său. De altfel, chiar defunctul mi-a mărturisit într-o discuție că este mulțumit de modul cum a reparat casa pe banii ei. Am constatat personal că în urmă cu doi ani reclamanta a adus din nou o serie de îmbunătățiri acestui imobil punând mozaic, gresie și faianță, acoperiș de tablă și a racordat (locuința) la rețeaua de apă și gaze, a ridicat porți metalice.
Martorul (unul din martorii audiați în primul ciclu procesual), reaudiat la cererea instanței, a arătat în legătură cu declarația sa dată la 11 ianuarie 1999, că "a dedus că reparațiile și îmbunătățirile la care m-am referit au fost efectuate de către reclamantă pe banii săi, întrucât am văzut-o pe aceasta ocupându-se direct de muncitorii care au efectuat respectivele lucrări".
Aceeași martoră în declarația sa de la 11 ianuarie 1999 (fila 303 din dosarul nr. 6646/1995) a afirmat că "știu că reclamanta împreună cu soțul său au administrat reparații la casa din-: a fost schimbat acoperișul cu tablă, în interior s-a pus parchet, a fost zugrăvit și au fost făcute unele reparații la pereți -. că reclamanta a fost cea care a construit garajul, magazia, gardul, a făcut o instalație, a introdus apă potabilă în casă, a instalat baie cu faianță -".
Declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză sunt fără echivoc în sensul că s-au făcut îmbunătățiri la locuința din-, că aceste îmbunătățiri au fost efectuate în două perioade distincte, respectiv în timpul vieții lui, adică în anul 1993 și după decesul acestuia și mai exact după ce, în primul ciclu procesual, imobilul din-, prin hotărâre rămasă definitivă, a fost atribuit reclamantei - pârâte.
Coroborând declarațiile martorilor cu înscrisurile depuse de reclamanta - pârâtă: chitanțe, bonuri și facturi fiscale (filele 128 - 147 dosar fond), instanța de fond a stabilit îmbunătățirile efectuate în cele două etape și persoana pe cheltuiala căreia au fost tăcute aceste îmbunătățiri.
Așadar, nu era necesară efectuarea prealabilă a unei expertize de specialitate pentru identificarea lucrărilor efectuate, expertiza ulterioară a confirmat existența lucrărilor și a stabilit valoarea lor.
Conform art. 1169 cod civil cel ce afirmă are și sarcina de a dovedi cele afirmate.
Or, reclamanta - pârâtă cu înscrisurile depuse și declarațiile martorilor a dovedit lucrările efectuate și suportarea cheltuielilor presupuse de aceste cheltuieli.
Odată tăcută de către reclamanta - pârâtă proba celor afirmate, revenea pârâtelor - reclamante sarcina de a face dovada contrarie.
Or, prin probele administrate, pârâtele - reclamante nu au răsturnat proba efectuării îmbunătățirilor și nici proba suportării contravalorii acestor îmbunătățiri de către reclamanta - pârâtă.
Pârâtele - reclamante aveau posibilitatea folosirii oricărui mijloc de probă în dovedirea împrejurării că îmbunătățirile au fost efectuate pe cheltuiala lor ori a lor și/sau a defunctului lor părinte.
Pârâtele - reclamante nu au depus însă nici un înscris care să susțină participarea lor materială ori a defunctului lor părinte la lucrările efectuate
În ce privește proba testimonială se remarcă faptul că pârâtele - reclamante invocă în sprijinul afirmațiilor lor doar acele relatări ale martorilor vizând incertitudinea acestora legată de persoana ce ar fi suportat contra valoarea lucrărilor efectuate.
Susținerile apelantelor relativ la aceste aspecte nu sunt însă de natură să răstoarne dovezi tăcute de partea adversă.
Martorii au relatat că au cunoștință de faptul că reclamanta era cea care s-a ocupat concret de angajarea lucrărilor, de plata acestora, iar reclamanta - pârâtă a depus la dosar, așa cum s-a arătat bonuri și chitanțe fiscale ori sub semnătură privată cu care dovedește plata, înscrisuri eliberate pe numele său și aflate oricum în posesia sa.
În plus, conform art. 177 Cod de procedură civilă "acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască înscrisul sub semnătură privată", or pârâtele - reclamante nu s-au prevalat de sus arătatele dispoziții.
Mai mult s-a remarcat inadvertențele în cele afirmate de pârâtele - reclamante.
Astfel, pe de o parte, afirmă că îmbunătățirile din 1993 s-au efectuat exclusiv din economiile defunctului lor părinte (economii pe care nu le dovedesc cu nici un fel de probă, mai mult unii martori afirmă că defunctul obișnuia să cerșească) sau cu banii defunctului lor părinte și ai lor (din nou se constată că nu există nici o probă din care să rezulte contribuția materială a pârâtelor reclamante) iar pe de altă parte afirmă lipsa acordului tuturor coproprietarilor cu privire la efectuarea lucrărilor de reparații și îmbunătățiri.
Or, cele două afirmații se exclud reciproc, nu poți fi împotriva a ceva și în același timp să contribui material la realizarea acelui ceva.
În orice caz, în anul 1993, se punea doar problema acordului defunctului părinte (proprietar prin cumpărare și prin moștenire) și al pârâtei - reclamante lagăr (proprietar pe cota de 3/8 din de pe urma defunctei sale mame) nu și al pârâtei reclamante ce nu devenise încă proprietar prin cumpărarea cotei de 5/16 din imobil.
S-a remarcat, însă, că lucrările au fost complexe și de o durată suficient de lungă în care fiecare dintre coproprietari și-ar fi putut manifesta în mod explicit, fără echivoc, dezacordul, împotrivirea la efectuarea lucrărilor de reparații și îmbunătățiri.
De asemenea, din declarația martorului a rezultat că și-a exprimat satisfacția pentru modul în care reclamanta - pârâtă a renovat locuința.
În plus, așa cum rezultă din declarațiile martorilor G și imobilul se afla într-o avansată stare de degradare.
Având în vedere aceste declarații ca și faptul că nu s-a dovedit efectuarea unor lucrări, nici măcar de întreținere și igienizare, anterioare anului 1993 ( nici măcar în anul 1975 așa cum susțin pârâtele - reclamante), precum și vechimea locuinței, s-a putut aprecia că imobilul se afla cu adevărat într-o avansată stare de degradare.
În ce privește lucrările efectuate în anii 2000 - 2001, instanța a constatat de asemenea că în timp ce reclamanta - pârâtă a făcut atât dovada lucrărilor efectuate cât și plata acestora, pârâtele - reclamante nu au făcut nici o dovadă contrară.
În ce privește acordul pârâtelor - reclamante, tribunalul a apreciat că, în condițiile în care, potrivit unei hotărâri judecătorești definitive, reclamanta - pârâtă se putea considera unic proprietar al imobilului, nu se impunea acordul altor persoane.
A fost de remarcat în acest sens, și împrejurarea că deși pârâtelor - reclamante le-a fost comunicată decizia civilă nr. 145 din 22 martie 2000 la 12 aprilie 2000 (, fila 22 dosar 7997) și respectiv la 13 aprilie 2000 (lagăr, fila 23 din același dosar) declarația de recurs (nemotivat nici la data depunerii și nici ulterior) s-a făcut abia la 20 decembrie 2000. Or, chiar dacă motivarea recursului avea să fie făcută după motivarea hotărârii pronunțate în apel și comunicarea motivării (conform dispozițiilor procedurale atunci în vigoare) recursul trebuia declarat în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei din apel în extras, cu toate acestea recursul a fost declarat după opt luni, așa cum s-a arătat mai sus.
Și în fine sub aspectul participării pârâtelor - recurente la efectuarea lucrărilor de reparații și îmbunătățiri din anul 1993, nu poate fi ignorată împrejurarea că nici prin cererea lor reconvențională nu au afirmat această participare, susținând doar efectuarea unor lucrări în anul 1964 și 1975.
2. Cu privire la contravaloarea îmbunătățirilor afirmate de pârâtele - reclamante, îmbunătățiri ce s-ar fi efectuat în anul 1964 și respectiv în 1975.
Pârâtele - reclamante, cărora le revenea, de această dată, sarcina probei, nu au făcut nici o probă în susținerea afirmațiilor lor.
În plus, nu poate fi trecută cu vederea împrejurarea că este puțin probabil ca, în anul 1964, cele două pârâte să fi făcut pe cheltuiala lor extinderea locuinței, prin construirea celui de al doilea corp de construcție, având în vedere și numai vârsta lor în acel an, 18 ani lagăr (născută fiind în 1946) și 21 ani (născută fiind în 1943) care, în plus, fusese înfiată cu efecte depline încă din anul 1946.
Că, la data de 25 februarie 2005, data pronunțării încheierii de admitere în principiu, imobilul s-ar fi aflat într-o avansată stare de degradare (dovedită conform susținerilor pârâtelor - reclamante cu fotografii) a fost un aspect nerelevant, având în vedere faptul că pârâta - reclamantă lagăr a avut folosința exclusivă a imobilului în perioada 1995 (conform declarației martorilor, fila 45 dosar recurs) - aprilie 2001 (conform procesului - verbal întocmit de executorul judecătoresc - fila 74 dosar recurs) și apoi de la sfârșitul anului 2004 (conform sentinței civile nr. 4338 din 26 septembrie 2003 și sentinței civile nr. 8771 din 21 septembrie 2004) și până în prezent.
Așadar, o lungă perioadă de timp, atât după efectuarea reparațiilor din 1993, cât și după efectuarea celor din 2001, locuința s-a aflat în folosința exclusivă a pârâtelor - reclamante. Expertiza efectuată în apel relevând că neasigurarea unei temperaturi corespunzătoare a fost determinantă în producerea degradări lor, or cui i s-ar putea imputa starea imobilului dacă nu celor care având folosința nu au luat măsurile necesare pentru conservarea bunului și nu este vorba aici de lucrările de reparații ce fi impus după incendiul din anul 2002.
3. Cu privire la participarea la expertiză a expertului consilier parte, tribunalul a apreciat că în mod corect s-a respins cererea de recuzare a acestuia, având în vedere că, în cel de-al doilea ciclu procesual, acest expert nu a fost desemnat de instanță ci doar încuviințat ca expert consilier pentru reclamanta - pârâtă. Participarea sa la efectuarea expertizei în această calitate nu atrage incidența dispozițiilor art. 204 alin. 1 cu referire la dispozițiile art. 27 și următoarele Cod de procedură civilă.
Cu alte cuvinte, în condițiile în care expertul nu a fost chemat de instanță să-și spună părerea în condițiile art. 201 alin. 1 Cod de procedură civilă, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 204 alin. 1 Cod de procedură civilă.
4. Cu privire la natura lucrărilor și al relevanței lor în cauză.
Este evident că lucrările efectuate de reclamanta - pârâtă pe cheltuiala sa, lucrări de reparații și îmbunătățiri, sunt lucrări necesare și utile, fiind făcute pentru conservarea lucrului în însăși materialitatea lui, ori pentru ameliorarea stării materiale și care sporesc valoarea lucrului (schimbarea acoperișului, a dușumelelor, ușilor și ferestrelor înlocuirea unui garaj ori a unui gard vechi cu unul nou, placarea cu faianță și gresie, și chiar racordarea locuinței la apă și gaze etc.), cu atât mai mult cu cât construcția era una veche, datând din anul 1957 și respectiv 1963.
Chiar și cheltuielile cu zugrăvirea locuinței sunt mai mult decât simple cheltuieli de întreținere, de igienizare, fiind necesare pentru conservarea lucrului.
Afară de faptul că lucrările efectuate s-au făcut cu acordul tuturor coproprietarilor (pentru considerentele expuse în acest sens mai sus) sau într-o perioadă în care reclamanta - pârâtă era în drept să se considere unic proprietar, concret, în cauză, problema îmbunătățirilor, a naturii și a contravalorii lor s-ar pune numai în situația în care imobilul s-ar atribui în natură uneia din părțile ce nu au contribuit la efectuarea acestora, altfel în cazul în care imobilul s-a atribuit chiar părții ce a efectuat pe cheltuiala sa aceste îmbunătățiri, aceasta va beneficia exclusiv de ele prin atribuirea imobilului.
Această parte, la rândul său, a fost obligată, însă, să plătească celorlalți coproprietari contravaloarea cotei ce li se cuvine raportat exclusiv la valoarea de circulație a imobilului, stabilită fără a include valoarea îmbunătățirilor.
II. Compunerea masei succesorale
1. Cu privire la includerea neincluderea în masa succesorală a terenului în suprafață de 255,43 mp. din-.
În condițiile în care prin sentința civilă nr. 2408 din 06 mai 2004, astfel cum a fost schimbată prin decizia civilă nr. 1357 din 12 noiembrie 2004, irevocabilă prin nerecurate, s-a constatat dobândirea de către părțile din prezenta cauză a dreptului de proprietate prin uzucapiune prin joncțiunea posesiilor, părțile fiind considerate titulari ai dreptului de proprietate cu efect retroactiv de la momentul începerii posesiei asupra terenului, acesta nu poate fi considerat ca făcând poarte din patrimoniul defuncților, cu nici un titlu și ca atare nu poate fi considerat bun succesoral.
Or, în speță, părțile au cerut stabilirea masei succesorale rămase de pe urma defuncților și și sistarea stării de indiviziune create prin moștenire pentru două din părți și cumpărare pentru cea de-a treia, asupra bunurilor aflate în masa succesorală, așa cum rezultă din cele expuse mai sus.
2. Cu privire la excluderea din masa succesorală a bunurilor ce ar fi aparținut pârâtelor reclamante.
Cu excepția unor facturi privind cumpărarea unor piese de mobilier ori bunuri electrocasnice, nici o altă probă nu a fost administrată de pârâtele - reclamante în dovedirea bunurilor ce ar fi fost bunurile lor proprii și care ar fi rămas în locuința defuncților, nefiindu-le restituite.
S-a remarcat însă în privința acestor înscrisuri că fie că atestă cumpărarea de mobilier de către, dar în luna august 1992 (filele 137, dosar nr. 4044/2002), fără vreo legătură cu mobilierul lăsat în depozit la părinți, la momentul părăsirii țării, respectiv în anul 1973, fie atestă cumpărarea unor bunuri ca aspirator Record în anul 1967, unui frigider în august 1969 (filele 138, 141 din același dosar), prea vechi pentru a se putea afirma că mai aveau valoare și mai erau funcționale, măcar la momentul decesului lui, și mai ales că se identifică cu bunurile reținute de instanța de fond ca făcând parte din masa succesorală.
În ce privește congelatorul cu cinci sertare achiziționat de pârâta - reclamantă în 1995 (fila 140 din dosarul de fond) și cuptorul turcesc (fila 147 din dosarul de fond) înscrisurile ce atestă cumpărarea acestora nu se coroborează cu nici o altă proba din care să rezulte că acestea sunt aceleași bunuri, cu cele reținute de instanța de fond ca făcând parte din masa succesorală.
În ce privește declarațiile date de diverse persoane cu privire la o serie de bunuri ca butoaie, cazane de Ť. afară de faptul că sunt declarații extrajudiciare, ar putea dovedi cel mult că lagăr G, soțul pârâtei - reclamante lagăr, deținea astfel de bunuri ori că defunctului, la colectivizare, i s-au preluat astfel de bunuri, dar nu și faptul că aceste bunuri se identifică cu cele reținute de instanța de fond ca făcând parte din masa succesorală.
Mai mult, nu a rezultat care este motivul și deci împrejurările în care și pentru care pentru care pârâta - reclamantă lagăr ar fi adus bunuri ca: butoaie, cazane, etc. de la - V la
Și, în fine, nu pot fi ignorate declarațiile martorilor (propusă chiar de pârâte - fila 45 dosar fond) și (fila 48 dosar fond), din care rezultă că pârâtele - reclamante au luat din locuința din-, o serie de bunuri în anul 2001.
După cum nu a fost ignorat însuși răspunsul pârâtei - reclamante la interogatoriu (întrebarea cinic - fila 43 verso dosar fond) prin care recunoaște (fie și parțial) ridicarea unor bunuri dintre cele lăsate în păstrare părinților săi.
Așa cum lesne s-a observat nici măcar pârâtele - reclamante - apelante nu indică în mod concret acele probe pe care le-au administrat în sprijinul afirmațiilor lor sub aspectul bunurilor reclamate ca bunuri proprii, al aducerii lor în locuința din-, și al aflării lor încă în acea locuință, pentru că numai astfel s-ar dovedi interesul cererii lor și, evident, temeinicia acestei cereri.
3. Cu privire la aducerea la masa succesorală a sumei ce s-ar fi donat de defunctul reclamantei - pârâte, în vederea cumpărării primei sale locuințe, prin a cărei vânzare s-a obținut suma necesară achitării următoarei locuințe pe care și-a cumpărat-o reclamanta - pârâtă.
Din nou s-a remarcat faptul că pârâtele - reclamante nu au făcut nici o probă în susținerea acestei afirmații, de altfel, nu sunt în măsură să indice în mod concret probele administrate și care susțin existența unei donații, comoștenitorii având posibilitatea să facă dovezi, sub aspectul raportului de donații, prin orice mijloc de probă admis de lege.
III. Atribuirea imobilului - criterii.
Conform art. 6739Cod de procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța a ținut seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei de contribuție ce se cuvenea fiecăreia, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, efectuarea de îmbunătățiri cu acordul proprietarilor sau "alte asemenea".
S-a reținut, așadar, în primul rând că art. 6739Cod de procedură civilă nu prevede în mod exhaustiv criteriile ce pot fi avute în vedere la atribuirea bunurilor, instanța putând lua în considerare multe "alte asemenea" criterii, ca de pildă: veniturile fiecăreia din părți, posibilitățile fiecăreia de a-și procura o altă locuință, posibilitățile fiecăreia de a locui cu propria familie ori alte persoane, etc.
În cauză, conform celor reținute mai sus, cea care s-a preocupat permanent de conservarea, întreținerea locuinței, a fost reclamanta - pârâtă.
De asemenea, s-a reținut că, deși în 1993, efectuase o serie de lucrări de reparații ce se impuneau, dată fiind starea imobilului, și o serie de lucrări de ameliorare a bunului, de care cel puțin la acel moment se putea aprecia că va beneficia în primul rând părintele părților, aflat încă în viață, reclamanta - pârâtă a fost împiedicată, imediat după aceasta, să mai folosească în vreun fel imobilul, în imobil mutându-se fiica pârâtei - reclamante lagăr, conform declarației martorului (fila 45 dosar fond), neputând beneficia astfel, sub nici o formă, de rezultatul eforturilor proprii.
Tot astfel, după ce, în baza unei hotărâri definitive și irevocabile (nu a rezultat din hotărârea Curții Supreme considerentele pentru care pârâtele - reclamante au fost repuse în termenul de declarare a recursului, înregistrat după opt luni de la comunicarea hotărârii din apel), reclamanta - pârâtă a efectuat din nou o serie de lucrări de reparații și îmbunătățiri, ea este din nou împiedicată să folosească locuința, părțile ajungând la conflicte de natură penală.
Este de precizat, sub acest din urmă aspect, că permanent pârâtele - reclamante au reclamat agresiunile la care au fost supuse de reclamanta - pârâtă trecând însă sub tăcere sentința penală nr. 2518 din 23 septembrie 2003 prin care ambele apelante au fost condamnate pentru infracțiunea de lovire și alte violențe asupra reclamantei - pârâte.
De asemenea, tribunalul a avut în vederea efortul bănesc depus de reclamanta - pârâtă pentru efectuarea acestor lucrări, costul lor fiind aproape egal cu valoarea construcției (în acest sens fiind raportul de expertiză întocmit de expertul - fila 69 dosar nr. 4044/2002, devenit - ca și raportul de expertiză întocmit de expert în dosarul de apel - fila 214).
Că imobilul se află din nou într-o avansată stare de degradare nu poate fi imputat reclamantei - pârâte, având în vedere, lungile perioade de timp în care aceasta a fost împiedicată să folosească locuința, chiar dacă s-ar avea în vedere distrugerile produse urmare incendiului din anul 2002, când imobilul se afla în folosința exclusivă a reclamantei - pârâte.
Este însă relevantă sub aspectul stării actuale a imobilului lipsa oricărei preocupării a pârâtelor - reclamante de a înlătura, cel puțin în parte, efectele incendiului din anul 2002, efecte ce nu au putut fi înlăturate de reclamanta - pârâta.
Nu s-a putut ignora, sub aspectul interesului manifestat de pârâtele - reclamante, ce exercită de la sfârșitul anului 2004, în mod exclusiv atributele dreptului de proprietate asupra imobilului, observația experților imobiliari, dar și a expertului bunuri mobile, privind "puternica stare de degradare, (locuința fiind) neîncălzită, nelocuită, etc. fapt ce contribuie și la starea precară a bunurilor ce au fost identificate" (fila 79, volumul III, dosar nr-).
Dacă pârâta - reclamantă ar fi fost cu adevărat "obligată", așa cum susține, să locuiască în B, dată fiind starea sănătății sale, atunci ar fi locuit efectiv în locuința disputată și ar fi făcut acele lucrări absolut necesare pentru conservarea bunului.
Nici faptul că pârâta - reclamantă are un medic de familie în B și că își ridică pensia tot în B nu pot fi reținute drept criterii de atribuire a locuinței, opțiunea pentru un medic de familie în altă localitate decât cea în care locuiește în mod efectiv și în mod obișnuit îi aparține în mod exclusiv părții, dar aceasta nu poate constitui un argument pentru atribuirea locuinței când probele administrate în cauză demonstrează că pârâta - reclamantă nu locuiește efectiv, în mod obișnuit, în această locuință, deși de Ia sfârșitul anului 2004 avut această posibilitate, fiind alături de cealaltă pârâtă - reclamantă singurele care dețineau cheile locuinței.
Contribuția pârâtelor - reclamante Ia conservarea imobilului, așa cum s-a arătat mai sus, nu a fost în nici un fel dovedită și, în consecință, nu poate fi reținută ca și criteriu de atribuire a bunului.
Tribunalul a apreciat că, în măsura în care nu s-a dovedit o imposibilitate obiectivă a reclamantei - pârâte de a plăti celorlalte părți contra valoarea cotelor ce li se cuvin, cotă parte mai mare a pârâtelor - reclamante nu poate fi reținută drept criteriu de atribuire, având în vedere că, în ce o privește pe pârâta - reclamantă lagăr, cota sa de 8/16 nu este în totalitate rezultatul efortului personal, iar în ce o privește pe pârâta - reclamantă, aceasta a renunțat la cererea de atribuire a imobilului, iar ca de această renunțare să beneficieze pârâta lagăr nu este obligatoriu în lipsa unui temei legal.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat așadar nefondate criticile apelantelor cu privire la stabilirea îmbunătățirilor, a masei succesorale și cu privire la criteriile de atribuire a bunului imobil din-.
IV. Sub un singur aspect apelul pârâtelor - reclamante s-a dovedit însă fondat, și anume sub aspectul obligării lor la plata contravalorii lucrărilor de îmbunătățire, raportat la cotă parte deținută de fiecare din bunul în litigiu.
S-au avut în vedere, în acest sens, considerentele ce au fost expuse deja la punctul 1 - 4 de mai sus, și valorile bunurilor astfel cum au fost stabilite prin rapoartele întocmite urmare expertizelor efectuate în cauză.
Cu privire la legalitatea Sentinței civile nr. 7723 pronunțată la 20 noiembrie 2007.
Evident cererea reclamantei - pârâte în sensul de a se lămuri dispozitivul hotărârii, menționându-se ca fiind atribuit definitiv și terenul aferent construcției iar nu numai locuința, așa cum se consemnase în încheierea de atribuire provizorie, și bunurile ce i-au fost atribuite, este o cerere de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului hotărârii în înțelesul dispozițiilor artr.2811Cod de procedură civilă.
Cu alte cuvinte, cerând să se facă mențiuni despre atribuirea terenului și a bunurilor mobile, reclamanta cerea de fapt ca instanța să lămurească dacă hotărârea pronunțată trebuie înțeleasă în acest sens sau nu.
Evident apreciind necesară lămurirea dispozitivului hotărârii în sensul că ceea ce s-a atribui este nu numai locuința dar și terenul pe care aceasta este edificată, respectiv suprafața de 241,27 mp. și, de asemenea, că este necesară arătarea în concret a bunurilor mobile atribuite, instanța de fond a admis cererea în baza art. 281 Cod de procedură civilă și a dispus completarea dispozitivului, fără ca această completare să constituie însă o completare în înțelesul dispozițiilor art. 2812Cod de procedură civilă, ci doar o punere de acord a dispozitivului astfel lămurit cu considerentele hotărârii inițiale.
S-a constatat așadar, pe de o parte, că instanța s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, iar pe de altă parte că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 281 Cod de procedură civilă, instanța reținând corect că nu este vorba de o omisiune a instanței în a se pronunța cu privire la sus arătatele bunuri, și în consecință nu sunt incidente dispozițiile art. 2812Cod de procedură civilă.
Cât privește cel de al doilea motiv de recurs formulat împotriva acestei din urmă hotărâri, tribunalul a constatat că se reiau criticile referitoare la atribuirea imobilului către reclamanta - pârâtă, critici examinate mai sus și, în plus, că prin sentința civilă nr. 7723/2007 instanța de fond nu a dispus în sensul atribuirii imobilului ci doar a explicat înțelesul dispozițiilor sale anterioare referitoare la acest aspect.
Față de considerente expuse la punctul IV și în baza art. 296 Cod de procedură civilă, tribunalul a admis apelul și, rejudecând cauza, sub aspectul suportării cheltuielilor efectuate pentru lucrările de îmbunătățiri, a schimbat în parte încheierea de atribuire provizorie în sensul că:
A constatat că valoarea masei succesorale, astfel cum a fost reținută prin încheierea de admitere în principiu de la 25 februarie 2005 este de 96.360,95 lei (imobil-, construcție - 62.357 lei; - teren în suprafață de 241,7 mp. - 24.552 lei; bunuri mobile - 4.795,27 lei; teren agricol în, V - 4.656,711ei).
A constatat că reclamanta - pârâtă are o cotă valorică de 17.194,55 lei corespunzătoare cotei sale succesorale de 3/16 asupra imobilului din-, prin moștenire de la defuncta, pârâta - reclamantă lagăr are o cotă valorică de 45.852,13 lei corespunzătoare cotei sale succesorale de pe urma defunctei și prin cumpărare de la defunctul de 8/16 (3/16 + 5/16) asupra aceluiași imobil, iar pârâta - reclamantă are o cotă valorică de 28.657,58 lei corespunzătoare cotei sale indivize de 5/16 dobândită prin cumpărare de la defunctul.
A constatat că reclamanta - pârâtă și pârâta - reclamantă lagăr au cotă valorică de câte 4.725,99 lei corespunzătoare cotei succesorale de câte pe care o au în calitate de moștenitoare de pe urma defunctei și defunctului asupra bunurilor mobile și asupra terenului agricol din,
A constatat, ca o consecință a modificării valorii bunurilor (urmare actualizării în apel), modificarea valorii loturilor atribuite părților după cum urmează: reclamanta - pârâtă: 91.704,27 lei (construcție - 62.357 lei; teren - 24.552 lei; bunuri mobile 4795,27 lei) și pârâta - reclamantă lagăr - 4.656,71 lei (teren V) și în mod corespunzător a sultei datorată de reclamanta - pârâtă, pârâtelor - reclamante, respectiv 70.682,3 lei (pentru 13/16 din imobilul din B din care apelantei lagăr îi revin 8/16 și apelantei îi revin 5/16, și pentru diferența dintre valoarea bunurilor mobile ce i-au fost atribuite reclamantei și valoarea terenului din ce i-a fost atribuit pârâtei lagăr, aceste din urmă bunuri revenind, așa cum s-a arătat, în cotă de fiecare doar reclamantei - pârât și pârâtei - reclamante lagăr).
A înlăturat dispoziția privind operațiunile de compensare între sulta datorată de reclamanta - pârâtă și cotă parte din cheltuielile de îmbunătățiri puse de prima instanță în sarcina pârâtelor - reclamante.
A obligat reclamanta - pârâtă la plata sumei de 28.053,3 lei diferență între sulta datorată și cea deja achitată (70.682 lei - 42.628,7 lei) cu FV nr. -/1 din 23 august 2007 și respectiv -/1 din 23 august 2009 (filele 473 și 474 dosar fond voI. III), ce se va fi achitată în termen de trei luni de la pronunțarea deciziei.
A menținut celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu și încheierii de atribuire provizorie, dispozițiile sentinței civile nr. 5454 din 03 septembrie 2007 ca și pe cele ale sentinței civile nr. nr. 7723 din 20 noiembrie 2007.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă, a obligat intimata la 800 lei către apelante cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat dovedit cu chitanțele FN din 17 octombrie 2007 și 14 ianuarie 2008.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs și.
În esență au motivat că, potrivit art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă și art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, cât și a art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă, au formulat recurs deoarece (potrivit art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă) numita a făcut cerere de completare a hotărârii și de lămurirea acestuia (sentința civilă nr. 7733 di 20 noiembrie 2007 Judecătoriei Sectorului 5 B) favorizând partea adversă.
Totodată, potrivit deciziei instanței de fond a interpretat greșit actul dedus judecății ce viza încheierea din 25 februarie 2005 privind "eroarea materială strecurată în sensul că deține o cotă de 3/16" efectuând grave greșeli de judecată la constatarea îmbunătățirilor, nu a explicat din ce probe rezultă acestea, toate considerentele exced cadrul procesului pe care recurentele (apelantele) l-au trasat prin motivele formulate, că analiza motivării este obligatorie (lipsind motivarea în ce privește dovedirea îmbunătățirilor) cât și nemotivarea în termen a recursului promovat de recurente în primul ciclu procedural (având aceiași gravitate); totodată greșit le exclude pe recurente de la plata acestor îmbunătățiri și nu se stabilește adevărul (în esență fiind greșit interpretate probele) nu a fost inclus în masa partajabilă terenul situat în continuarea curții imobilului supus judecății, nu a fost evaluat și se impune o casare a deciziei atacate, greșită și contradictorie fiind și aprecierea că, imobilul necesită mari renovări, din cauza avariilor provocate de incendiu (art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă).
De asemenea, s-a greșit când nu s-a inclus la partajare cei 250 mp. situați în B,-, sector 5, B (dobândit de la tatăl lor) că nu s-a ținut seama de art. 728 Cod civil, și că instanța nu s-a pronunțat asupra bunurilor mobile solicitate de recurente (fila 7 motiv recurs).
Totodată, greșit s-a procedat și la atribuirea imobilului (cu toate că s-au enumerat dispozițiile art. 6739Cod de procedură civilă). Este injustă și motivarea că o perioadă de timp ( 11 ianuarie 2002 - 03 noiembrie 2004) nu și-au exercitat dreptul de proprietate (au depus în acest sens hotărâri irevocabile).
Greșită este neluarea în seamă a contractului autentificat sub nr. 4313 din 01 februarie 1994 la notariatul de Stat local al Sectorului 5 B, în care se arată că recurentele (moștenitoare ale tatălui lor ) au o cotă de 5/8 din imobilul situat în B,-, sector 5. Trebuie avut în vedere că intimata nu poate plăti sultele și ca atare atribuirea în natură trebuie să se facă către recurente (art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, motive de recurs filele 2 - 11 dosar C).
Recursul este nefondat.
Fiind cale de atac extraordinară de reformare, recursul are caracter nedevolutiv, esența lui fiind examinarea deciziei recurate numai sub aspectul nelegalității, strict și limitativ la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod de procedură civilă.
Cu referire la motivele de recurs (numai sub aspectul nelegalității nu și al temeiniciei).
Art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă vizează situațiile de plus petita și ultra petita (este expresia principiului disponibilității și a obligațiilor instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății, motiv de casare a deciziei.
Or, recurentele îl invocă în sensul că instanța printr-o încheiere prin care s-a solicitat completarea dispozitivului, a pronunțat de fapt lămurirea acestuia. Verificând cele două încheieri se constată că sub aspectul legalității, nu s-a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă (anume nu este vorba de plus petita, așa cum susțin recurentele) instanța pronunțându-se asupra a ceea ce s-a cerut și ca atare motivul nu poate fi primit.
Prevederile art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă se referă la invocarea principiului înscris în art. 969 Cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante (judecătorul trebuie să se pronunțe, când a sesizat un diferend referitor la un act juridic, în litera și spiritul actului, când clauzele actului sunt îndoielnice trebuie interpretat conform regulilor înscrise în Codul civil, iar recurentul trebuie să arate în ce constă schimbarea naturii sau a înțelesului actului juridic, simpla afirmație în acest sens nefiind suficientă pentru a se admite recursul).
Or, din motivele de recurs se reține că invocând aspecte legate de art. 969 Cod civil de fapt se justifică modul de interpretare și apreciere a probelor (aspect de netemeinicie și nu de nelegalitate) motive ce sunt de atribuite instanțelor de apel și fond, dar nu referitoare la recurs.
Cu toată motivarea laborioasă a recursului (în special a acestui motiv) se reține că se tinde a se dovedi netemeinicia deciziei (nefiind clar arătat în ce constă schimbarea sau înțelesul actului juridic arătat) și ca atare motivul nu poate fi primit fiind neîntemeiat.
În ce privește art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Aceasta vizează două ipoteze.
Decizia recurată este lipsită de temei legal 8adică din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ceea ce înseamnă (însă) că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu nemotivarea.
Or, în speță această ipoteză nu a fost invocată și nici nu reiese din motivele de recurs (filele 2 - 11 dosar C).
A doua ipoteză se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv invocat în recursul formulat (și se referă la aplicarea normei generale nesocotind norma specială, aplicarea unei norme care nu este incidentă în speță sau s-a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt). În acest caz hotărârea este greșită numai dacă textul de lege este clar și interpretarea lui greșită este evidentă.
Cercetând cu atenție motivele de recurs se ajunge din nou la concluzia că se pleacă de la premisa nelegalității dar justificarea se face prin prisma netemeiniciei (făcându-se trimitere la modul de apreciere și interpretare a probelor dosarului. La prima vedere ar părea un nou sens și s-ar concluziona că nelegalitatea nu ar fi demonstrată decât în acest mod, premisă total greșită).
Problemele de netemeinicie țin de aspectul devolutiv (specific instanțelor de fond și apel). Problemele de nelegalitate sunt atributul instanțelor de recurs, care urmăresc strict și limitativ dacă (în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 Cod de procedură civilă) legea a fost corect aplicată, dar nu și la modul cum s-au apreciat probele sau au fost interpretate, nelegalitatea fiind în esență un aspect pur tehnic și de verificare a verificării dacă instanțele de fond și apel au aplicat legea corect, la fondul cauzei, nu și la modul cum s-au administrat, apreciat și interpretat probele.
Așa fiind, nici acest motiv de recurs nu poate fi primit fiind neîntemeiat.
Ca atare, cum motivele de recurs sunt neîntemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursul formulat de recurente va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentele - pârâte - reclamante și, împotriva deciziei civile nr. 529 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnodact.
2ex./22.03.2010
-5-;
Jud.5.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Ioana Singh, Fănica
