Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.79 R
Ședința publică de la 12.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr.1230A/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți,.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială nr.-/10.02.2009, prin același avocat, intimații pârâți personal și asistat de avocat cu împuternicirea avocațială nr.1072/10.02.2009, prin același avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că cererea de recurs este netimbrată și că intimații pârâți au fost citați cu copia motivelor de recurs. Totodată se arată că la data de 19.01.2009 intimații pârâți au depus prin serviciul registratură întâmpinare care a fost comunicată și recurenților reclamanți, iar la data de 11.02.2009 recurenții reclamanți au depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară în 2 exemplare.
Reprezentantul recurenților reclamanți, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 1 lei pentru fiecare recurent.
Curtea, procedează la comunicarea raportului de expertiză extrajudiciară depus de recurenții reclamanți, către reprezentantul intimaților pârâți.
Reprezentantul intimaților pârâți, invocă tardivitatea recursului față de dispozițiile art. 306 Cod procedură civilă, cu motivarea că a fost mai întâi depusă cererea de recurs și apoi motivarea, astfel că solicită admiterea excepției și a se constata nul recursul.
Reprezentantul recurenților reclamanți, solicită respingerea excepției invocate și arată că motivarea recursului se face în termen de 15 zile, recursul fiind formulat la data de 21.11.2008, ulterior s-a mai declarat un recurs la 25.11.2008 data poștei, cereri care sunt în termen față de data comunicării.
Curtea, după deliberare, constată că este neîntemeiată excepția privind nulitatea recursului pe aspectul nemotivării, având în vedere că data comunicării este 11.11.2008 iar atât cererea de recurs depusă la data de 21.11.2008 prin poștă cât și cea depusă la 25.11.2008 se situează înlăuntrul termenului de recurs, conform art. 301 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 303 Cod procedură civilă.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurenților reclamanți, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei civile recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiză. Solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere raportul de expertiză extrajudiciar depus la dosar, această probă nefiind administrată până la acest moment. Totodată arată că instanța trebuia să administreze proba cu expertiză pentru a se afla dacă este posibilă partajarea în natură a acestui teren. Astfel că, în opinia sa, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra proba cu expertiză cu acest unic obiectiv.
Reprezentantul intimaților pârâți, solicită respingerea recursului ca nefondat și arată că nu au fost încălcate normele de procedură cu privire la încălcarea rolului activ astfel cum se invocă. Mai arată că în speță s-a făcut și o cercetare locală și s-a constatat că se află o proprietate perpetuă și continuă, astfel că soluțiile date de instanța de fond și apel sunt corecte, urmând a fi menținute. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect judecarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr.1230A/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți,.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 7773/06.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B s-a admis excepția de inadmisibilitate.
S-a respins acțiunea privind pe reclamanții și și pe pârâții și, ca inadmisibilă.
A obligat reclamanții la 1000 RON cheltuieli de judecată către pârâți reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Reclamanții și pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1 parter, situat în B,-, sector 1 împreună cu dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 140. aferentă apartamentului.
Conform acestui contract de vânzare - cumpărare reclamanții au dobândit acest imobil în cota de 54%, iar pârâții în cota de 46%.
Prin actul de dezmembrare și partaj voluntar părțile din prezenta cauză au hotărât dezmembrarea apartamentului nr. 1 în două loturi distincte.
Prin decizia civilă nr. 827 R/19.12.2006 Curtea de Apel București Secția a IX-a Civilă a admis acțiunea în revendicare și a obligat-o pe pârâta Municipiul B prin Primar General să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 80,34. teren situat sub construcție, 63. teren cu destinația de acces la apartamentul 1 și la grădină și 307. grădină situată în spatele clădirii.
In baza acestei Decizii, Primarul General a procedat în consecință.
Instanța a apreciat că întrucât prin contractul de vânzare - cumpărare din anul 1999, părțile au dobândit apartamentul in indiviziune și terenul aferent le-a fost restituit tot în indiviziune, acest teren deservind apartamentul 1 din imobil, astfel încât nu se poate proceda la împărțirea terenului, părțile urmând să rămână în aceasta stare de indiviziune.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea apelului s-au arătat următoarele:
Instanța de fond, de abia după mai multe termene de judecată a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii lor de ieșire din indiviziune asupra terenului curte de 370. aceasta nemotivând în drept aprecierea sa în sensul că terenul nu poate fi împărțit, urmând a rămâne în diviziune, ca de altfel nici soluția de admitere a excepției inadmisibilității.
Instanța a încălcat preved. art. 728.civil, chiar si pârâții solicitând prin întâmpinarea depusă la dosar, ieșirea din indiviziune forțată, însă în alte cote decât cele ce apelanții consideră că li se cuvin.
La data de 6 oct.2008, intimații pârâți au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 1230 din 13 octombrie 2008, Tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță, reținând că părțile se află intr-o stare de coproprietate forțată asupra terenului curte în discuție, a respins cererea de ieșire din indiviziune, neputând proceda la o partajare a acestuia, respectiv la scoaterea părților din starea de coproprietate forțată.
Această concluzie se desprinde din întregul material probator administrat, inclusiv acel raport de expertiză și schițele anexate întocmit cu ocazia revendicării formulate de către toate părțile din dosar și în urma căreia s-a emis decizia de restituire în natură nr. 1067/31.07.2007, care nu prevede niciunde în ce cotă se restituie părților suprafața de 307. Observând schița imobilului compus din teren și clădire, ce a format inițial o singura unitate locativă, ulterior înstrăinată pe apartamente celor ce aveau contracte de închiriere și terenul aferent, astfel cum este amplasat și poziționat dar si utilizat efectiv de către părți, rezultă că nu poate fi partajat intre acestea, astfel încât să asigure formarea și folosință echitabilă a unor loturi distincte.
Faptul că instanța de fond, în argumentarea soluției adoptate nu a precizat în mod expres un text de lege (temeiul de drept cum susțin apelanții) în argumentarea concluziei în sensul că terenul nu este partajabil, ori temeiul de drept pentru care a admis excepția inadmisibilității cererii, nu afectează temeinicia și legalitatea acesteia.
Într-adevăr, art. 728.civ. reglementează instituția partajului, a ieșirii din indiviziune, însă, instanța de fond, chiar dacă nu a indicat expres în considerentele sale acest text de lege, se subînțelege din întreaga sa argumentație bazată pe starea de fapt reținută în cauză în mod corect, că a apreciat imposibilitatea de ieșire din indiviziune pornind tot de la textul de lege ce constituie principiul general in materie, însă raportat la situația de fapt concretă, stabilită în speță, în sensul existentei unei coproprietăți, indiviziuni forțate și perpetue.
Împotriva acestei decizii, în termen legal și prin două declarații diferite, înregistrate la aceeași dată, 25.11.2008, au declarat recurs reclamantul, precum și acesta, împreună cu reclamanta.
Motivarea cuprinsă în cele două declarații de recurs este complementară, astfel încât instanța de recurs, având în vedere și poziția recurenților, aflați într-o situație de coparticipare procesuală activă, va analiza în mod unitar recursurile, pe care le va privi ca reprezentând un act unic.
Astfel Curtea reține că recurenții critică decizia pe baza următoarelor dispoziții:
Art. 304 punctul 5 Cod de Procedură Civilă: Când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2;
II. Art. 304 punctul 8 Cod de Procedură Civilă: Când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia;
III. Art. 304 punctul 7 Cod de Procedură Civilă: Când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
IV. Art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă: Când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În ce privește prima critică, s-a susținut încălcarea principiului nemijlocirii, instanța de apel bazându-și hotărârea pe un raport de expertiză întocmit într-un alt dosar, având un alt obiect - revendicarea și fiind anterior, cu aproximativ 7 ani în urmă, fără a administra ea însăși în mod direct probele valorificate.
Acest lucru s-ar fi impus, au susținut recurenții, cu atât mai mult cu cât valoarea probatorie a unui raport de expertiză întocmit în alt dosar este diminuată la valoarea de probă testimonială, acest raport neconstituind o probă științifică.
Sub un al doilea aspect, s-a susținut prin motivele de recurs că instanța de apel a încălcat principiul rolului activ astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 129 alin.5 Cod procedură civilă, sub aspectul îndatoririi de a stărui, prin toate mijloacele legale, în scopul survenirii vreunei erori, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, pe baza stabilirii faptelor și a aplicării corecte a legii.
Valorificarea unui raport de expertiză întocmit în alt dosar ( fila 27 dosar primă instanță), care este anterior și care are alt obiect și alte concluzii decât posibilitatea partajării a îndepărtat instanța de apel d e imperativul stabilirii corecte a faptelor: niciun paragraf al acestui raport nu a privit modalitățile sau posibilitățile de partajare în natură a terenului, pentru ca acest raport să permită concluzii și soluții într-un dosar ( cum este cel de față) care are ca obiect partajul terenului.
II. În ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 8 Cod de Procedură Civilă, acesta s-a fondat pe aceeași teză susținută în legătură cu
același raport de expertiză, cu motivarea că nici un paragraf al acestui act nu a privit modalitățile sau posibilitățile de partajare în natură a terenului.
III. În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 7 Cod de Procedură Civilă, recurenții au susținut că prin considerentele deciziei recurate instanța de apel a invocat decizia de restituie în natură nr. 1067/31.07.2007.
Despre această decizie de restituire în natură, decizia recurată arată "care nu prevede niciunde în ce cotă se restituie părților suprafața de 307 mp".
Instanța de apel nu a explicat care este motivația pentru care partajul este imposibil de făcut din cauza lipsei cotelor din această decizie de restituire în natură.
In schimb, în același paragraf 6, instanța de apel a afirmat că a "observat" schița locului, a observat modul în care "terenul aferent" este amplasat și poziționat (termeni absolut sinonimi) dar și utilizat de părți, iar în raport de aceste pretinse criterii a statuat că nu se pot forma și folosi echitabil 2 loturi.
Aceste considerente, bazate pe un demers neștiințific, imposibil de efectuat altfel decât printr-o expertiză, sunt apreciate de recurenți ca fiind în contradicție cu cele privind lipsa cotelor din decizia de restituire în natură, cu atât mai mult cu căt nu există la dosar nicio schiță sau altă probă care să permită identificarea unităților locative distincte și raportul pozițional al acestora cu suprafața de teren supusă partajului.
IV. Criticile aduse de recurenți pe temeiul art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă vizează încălcarea principiului conform căruia nu este permisă nesocotirea voinței părților prin instituirea unei coproprietăți forțate și perpetue.
Recurenții consideră că instanța de apel a nesocotit voința concordantă a părților de a se face partajarea, ignorând faptul că singurul punct în dezacord erau cotele de partajare.
Intimații și au formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului, pe de o parte, fiind nefondat în ce privește criticile formulate în baza art. 304 pct. 5, pct. 8, considerat ca nefiind dezvoltat și pct. 7, considerat ca neavănd un suport real, iar pe de altă parte, argumentând, în ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că nu poate fi pusă în discuție o pretinsă voință concordantă în ce privește sistarea stării de indiviziune, în condițiile în care au solicitat în fața primei instanțe respingerea acțiunii.
Curtea a încuviințat, la cererea recurenților proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus la dosarul cauzei un raport de expertiză extrajudiciară privind partajarea terenului, raport întocmit de expertul tehnic judiciar, antecontract de vânzare cumpărare încheiat între E și, în calitate de proprietari vânzători ai apartamentului nr. 1(apartament cuprinzând două unități locative) situat în-, sector 1 și recurenți, precum și contractul de vânzare cumpărare ce i-a urmat acestui act, încheiat în formă autentică între aceiași vânzători și având drept cumpărători în indiviziune a aceluiași apartament, respectiv cu o cotă de 54 % pe recurentul și cu o cotă de 46 % pe intimatul, act încheiat la 16 decembrie 1999, actul de dezmembrare și partaj voluntar al apartamentului dobândit de părți în indiviziune și al dreptului de proprietate asupra terenului situat sub clădire, cu menționarea cotelor indivize ale fiecăreia din părți, schițele ce au stat la baza întocmirii documentației aferentă dezmembrării, decizia civilă nr. 827 R din 19.12.2006 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IX- a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală și Dispoziția nr. 1067 din 31.07.2007 a Primarului General al Municipiului B, dată în baza acestei decizii, schițe color și fotografii ale imobilului, contractul de vănzare-cumpărare de către Primăria Municipiului B, către recurenți a unui garaj situat la aceeași adresă, împreună cu o cotă indiviză de 4,31 % din părțile de folosință comune ale imobilului și atribuirea unei suprafețe de 11,04 mp teren situat sub construcție, act încheiat la 21.07.1998.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În cauză nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs susținute la punctele I-II.
Raportul de expertiză extrajudiciară a fost depus la judecarea în fond a cauzei de către înșiși reclamanții recurenți, în cadrul probei cu acte, valoarea probatorie acordată acestuia de către instanța de apel neputând fi apreciată din perspectiva încălcării vreunor norme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, nici din cea a încălcării rolului activ al judecătorului, cum nici din perspectiva schimbării naturii sau înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în contextul în care nu acest act a stat la baza nașterii raporturilor juridice dintre părți și, ca o consecință, a stării de indiviziune ce formează obiectul judecății.
În ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, Curtea reține că unul dintre argumentele care au stat la baza pronunțării deciziei l-a constituit absența din conținutul deciziei prin care s-a dispus restituirea în favoarea recurenților și intimaților a terenului aferent construcției și a celui de sub construcție, a cotelor de proprietate, argument la care s-a adăugat, ca și o constatare de fapt, aparența unei imposibilități de partajare în natură a terenului.
Deși nu poate fi reținută contradictorialitatea acestei motivări, Curtea constată totuși că instanța de apel s-a îndepărtat de la probele clare administrate in cauză, bazându-și hotărârea și pe o percepție proprie a situației, fără a se putea găsi vreo justificare sub acest aspect care rămâne totuși în afara motivului de recurs invocat, nefiind această percepție a instanței, cea care i-a format convingerea în privinta soluției pronunțate.
Recursul se privește însă ca fiind fondat din perspectiva art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în ce privește reținerea de către instanțele anterioare a existenței unei coproprietăți forțate si perpetue în privința terenului care nu se găsește sub construcție, respectiv a 63 mp având destinația de acces la apartamentul nr. 1 și la grădina din spatele casei și 307 mp cu destinația de grădină, aflată în spatele casei.
Coproprietatea forțată și perpetuă are ca obiect un bun sau anumite bunuri care, prin natura lor, pot și sunt folosite în mod permanent de doi sau mai multi proprietari, neputand fi împărțite. Dacă sunt împărțite, aceste bunuri, de regulă, devin improprii folosinței căreia i-au fost destinate.
Cazurile de coproprietate forțată sunt limitate, reprezentând o excepție:
a) coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea două imobile vecine;
b) coproprietatea despărțiturilor dintre două imobile (zidul,șanțul și gardul);
c) coproprietatea asupra părților comune din clădirile cu două sau mai multe apartamente având proprietari diferiți;
d) coproprietatea asupra unor bunuri considerate de familie (hârtii de familie, tablouri de familie, cavouri și alte lucrări funerare).
În concepția Codului civil, art. 728, indiviziunea este privită ca o situație tranzitorie și incomodă pentru administrarea bunurilor, astfel că starea de indiviziune trebuie considerată esențialmente, lăsând fiecăruia dintre coproprietari latitudinea de a pretinde oricând ieșirea din indiviziune:,nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune".
În cauză, părțile nu-și contestă calitatea de copărtași asupra terenului aflat în indiviziune și nici măcar cotele de proprietate - câtimea dreptului.
Așa fiind, reprezintă o greșită aplicare a legii, contestarea, de către însăși instanța de apel, a existenței unor cote, aspect pe care recurenții l-au analizat, dar dintr-o altă perspectivă.
Pentru a se dispune ieșirea din indiviziune, este indiferentă poziția procesuală adoptată de pârâți, poziție care are relevanță exclusiv în ce privesc aspectele legate de formarea loturilor, așa încât motivul de recurs, astfel cum a fost dezvoltat de către recurenți cu referire la pct. 9 din art. 304 Cod procedură civilă nu poate fi reținut ca atare.
Curtea reține însă, potrivit și celor anterior expuse, că respingerea ca inadmisibilă a cererii de ieșire din indiviziune, cu alte cuvinte invocarea unui fine de neprimire a acțiunii trebuie să-și găsească o justificare legală, pertinentă, în afara oricărui dubiu, ori din ceeace s-a arătat anterior, din enumerarea prezentată, nu rezultă că în cauză starea de indiviziune ar fi una forțată și perpetuă iar pentru analiza unei asemenea situații nu este suficientă o simplă observare a schiței unui imobil, astfel cum a completat argumentarea, instanța de apel.
Cum nici prima instanță, nici instanța de apel, nu au avut în vedere dispozițiile considerate ca fiind de ordine publică, ale art. 728 Cod civil, respingând cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, Curtea, găsind fondate criticile aduse deciziei, potrivit celor anterior expuse, pe temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat în cauză și va dispune, potrivit art. 312 alin.1 și 3 și art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței, desființării acesteia și trimiterii cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, Judecătoria sectorului 1
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr.1230A/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți,.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
2 ex/25.03.2009
Tribunalul București, Secția a III-a Civilă
- judecători: și ia
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu, Carmen
