Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 798/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.798
Ședința publică din data de 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Aurelia Popa Iolanda Mioara
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul - prin procurator, domiciliat în Făgăraș, str.13,.8,.15, cod poștal -, jud.B, împotriva deciziei civile nr.226 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii domiciliați în B, sector 1, B-dul -. -, nr.80, cod poștal -, prin procurator, domiciliat în,-, cod poștal -, jud.P și, domiciliată în B, sector 2,-,.B,.26, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât, reprezentat de avocat - din cadrul Baroului B, intimații reclamanți și, toți reprezentați de avocat din cadrul Baroului
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este netimbrat, iar intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare.
Avocat - pentru recurentul pârât depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 9,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și învederează instanței că a luat cunoștință de întâmpinarea formulată de intimații reclamanți.
Părțile, având cuvântul prin apărători declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea apreciază că taxa de timbru achitată de recurentul pârât este suficientă având în vedere motivele de recurs formulate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat - având cuvântul pentru recurentul pârât învederează instanței că primul motiv de recurs nu îl mai susține, arătând în esență că își întemeiază recursul pe dispoz.art.312 alin.3 rap. la art.299 cod pr.civilă.
În ce privește modul de lotizare reținut de instanță arată că în mod nelegal instanța de fond lotizat pentru intimații reclamanți, soții, două loturi, deși potrivit cotelor legale ce li se cuveneau, aceștia aveau dreptul la un singur lot, încălcându-se astfel drepturile părților.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua un nou raport de expertiză, având în vedere motivele de recurs invocate.Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la compunerea masei succesorale, solicită a se constata că reclamanții au arătat în acțiune că terenul de 550 mp, cuprins în certificatul de moștenitor, a fost cuprins de comisia fondului funciar și în titlu de proprietate, fiind același teren pe care se află casa și nu mai există un alt teren.
Referitor la lotizarea făcută de instanța de fond, arată că recurentul pârât nu și-a manifestat vreo opțiune în privința lotizării, așa cum ar fi trebuit, astfel că s-a propus o singură variantă de lotizare și în mod corect s-a reținut dreptul cuvenit intimaților, respectiv expertul a împărțit dreptul acestora de 1/3 în două loturi.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra succesiunii defuncților, decedată la 26.03.1992 și G, decedat la 28.08.2005.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că la decesul defunctei, au rămas ca moștenitori cei patru copii ai acesteia, precizându-se componența masei succesorale.
Prin sentința civilă nr.3829/2007, Judecătoria Câmpinaa admis acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei unice a expertizei topometrice lotizare - ing., apreciind că această variantă respectă principiile statuate de dispozițiile art.741 Cod Civil, referitoare la împărțirea în natură a bunurilor succesorale, cu evitarea sultelor exagerate.
Împotriva acestei sentinței a formulat apel pârâtul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, arătând că nu i s-au comunicat expertizele efectuate, pentru a putea face obiecțiuni și că este nemulțumit și de faptul că terenul intravilan de 550 p apare în cererea de chemare în judecată, dar nu apare nici în titlul de proprietate și nici în sentință.
A mai susținut apelatul-pârât că cei doi soți sunt priviți ca două persoane cu terenuri, valori și sulte stabilite distinct, situație care urmează a fi avută în vedere de instanță și refăcută lotizarea în mod echitabil.
Totodată, a mai arătat apelantul că și modul de stabilire a sultelor și obligarea la cheltuieli de judecată au fost greșite.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței, ca legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr. 226 din 16 aprilie 2008, Tribunalul Prahovaa respins cererea de suplimentare a probatoriilor formulată de apelantul-pârât, a respins apelul declarat de pârâtul - prin procurator, ca nefondat, fiind obligat apelantul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de apel, respectiv faptul că expertiza nu i-a fost comunicată apelantului, instanța a reținut că acesta este neîntemeiat întrucât expertizele au fost efectuate cu citarea părților, iar situația că reprezentantul apelantului nu s-a prezentat la efectuarea acestora, nu constituie un motiv de nelegalitate.
S-a mai arătat că neprezentarea în instanță a apelantului pentru a i se comunica un exemplar de pe raportul de expertiză, nu constituie un motiv de apel, atât timp cât apelantului îi incumbă îndatorirea procesuală de a fi prezent la toate termenele de judecată.
În ceea ce privește critica referitoare la suprafața de 550 p care apare în cererea de chemare în judecată, dar nu mai apare în sentință și nici în titlul de proprietate, tribunalul a reținut că acest teren este cuprins în certificatul de moștenitor, a fost identificat în raportul de expertiză și reținut la partaj.
Tribunalul a mai reținut că expertul a efectuat lotizarea într-o variantă unică, necontestată de niciuna din părți, iar apelantul nu a depus la dosarul cauzei vreo opțiune de lotizare, instanța de fond procedând corect la stabilirea sultelor și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, conform art.277 pr.civilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul - prin procurator, criticând-o pentru nelegalitate, arătând, în esență, că decizia tribunalului este lovită de nelegalitate, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8,9 pr.civilă, întrucât, în primul rând, instanța era obligată să îi comunice fiecare dintre expertizele întocmite în cauză, pentru a putea formula obiecțiuni și deși a solicitat comunicarea acestora, cererea a fost respinsă, iar instanța a rămas în pronunțare asupra soluției.
În al doilea rând, recurentul a criticat soluțiile anterioare raportat la terenul intravilan de 550 mp, pentru care susține că existau dovezi la dosar, dar care nu a apărut nici în titlul de proprietate și nici în sentință, iar instanța de apel nu a motivat în mod corespunzător respingerea acestui motiv de apel.
Un al treilea motiv de recurs a fost acela că între aceleași părți mai există un dosar ce poară numărul - și care are același obiect, motivul fiind invocat și în fața Tribunalului Prahova, dar nu a primit nicio rezolvare prin decizia criticată.
În cele din urmă, se critică modalitatea de lotizare, arătându-se că în mod greșit soții au primit câte un lot de teren categorie intravilan, deși dumnealor au
împreună cota de 1/3, iar recurentului nu i s-a atribuit nici un teren de această categorie.
Susține recurentul că și în ipoteza în care nu s-ar fi formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză, instanța trebuia, din proprie inițiativă, să mai ceară cel puțin o variantă de lotizare expertului, în virtutea principiului rolului activ al judecătorului, lucru care, însă, nu s-a întâmplat în speța de față.
La data de 5.09.2008, intimații au depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat, ca nefondat, arătând că aceleași motive au fost invocate și în fața instanței de apel, care analizându-le, a apreciat că sunt neîntemeiate.
La termenul din data de 18 septembrie 2008, recurentul și-a restrâns motivele de recurs invocate, arătând că nu mai înțelege să susțină primul motiv de recurs referitor la comunicarea raportului de expertiză.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanțele anterioare au pronunțat soluții legale, interpretând în mod corect actul juridic dedus judecății, astfel încât, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 și nici dispozițiile art. 304 pct.6 pr.civilă, referitoare la acordarea de către instanță mai mult decât ceea ce s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
De asemenea, hotărârile anterioare cuprind toate motivele pe care s-au sprijinit soluțiile pronunțate în cauză, Curtea de Apel, neobservând în cuprinsul hotărârilor analizate, existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel încât, în cauză, să fie incidente dispozițiile art. 304 pct. 8.pr.civilă.
Detaliind motivele de recurs invocate, urmează a se observa, referitor la motivul de recurs invocat de către recurentul, în sensul că nu a fost cuprins în masa de partaj și terenul intravilan de 550 mp, că atât din actele și lucrările dosarului, cât și din raportul de expertiză întocmit la solicitarea instanței de fond, rezultă că acest teren este cuprins în certificatul de moștenitor nr.1017/1992, dar și în titlul de proprietate nr. 85050/2000 emis în baza Legii nr.18/1991, iar pe acest teren situat în,-, este edificată casa de locuit.
Instanța de apel răspuns acestui motiv invocat și pe calea cererii de apel, astfel încât, nu se poate reține o nemotivare a Tribunalului Prahova, raportat la această critică.
Pe de altă parte, motivul de recurs referitor la existența unui alt dosar între aceleași părți, având ca obiect, partaj judiciar, nu este clar formulat, rezultând din contextul cererii de recurs că apelantul ar fi invocat acest lucru în fața instanței de apel și că tribunalul nu s-ar fi pronunțat asupra acestui motiv.
În realitate, acesta nu constituie un motiv de apel în înțelesul legii, câtă vreme din modalitatea de redactare a cererii nu a rezultat o nemulțumire, o critică referitoare la soluția pronunțată de către Judecătoria Câmpina, ci doar a fost învederat instanței că există un dosar ce se poartă între aceleași părți și cu același obiect și că problema ar trebui lămurită.
Din actul depus la dosarul Tribunalului Prahova (fila 10), rezultă că acest dosar, într-adevăr, există, dar a fost suspendat la data de 10 mai 2007, iar pe parcursul soluționării cauzei apelantul de atunci, recurentul de astăzi nu a solicitat instanței să se pronunțe asupra unei eventuale conexări, astfel cum rezultă din încheierile și practicalele atașate la dosarele instanțelor anterioare.
În ceea ce privește modalitatea efectuării lotizării, Curtea reține că raportul de expertiză întocmit de exp. a fost depus la dosarul cauzei la data de 3.12.2007, iar instanța a amânat cauza la data de 4.12.2007, pentru data de 11.12.2007, dată la care recurentul-pârât avea termen în cunoștință, tocmai pentru a fi studiat acest raport de expertiză.
La termenul din data de 11.12.2007, nu au fost formulate obiecțiuni de către niciuna din părți, iar obligativitatea comunicării raportului de expertiză nu exista în speță, conform dispozițiilor procedurale în materie, astfel încât, primul motiv de recurs invocat în cererea sa de recurent și pe care acesta nu l-a mai susținut, nu apărea ca fiind fondat.
Ca atare, susținerile recurentului în sensul că instanța nu a exercitat rol activ în cauză și nu a dispus, din oficiu, efectuarea unui alt raport de expertiză, nu își au suport legal, câtă vreme în procesul civil predomină principiul disponibilității părților care sunt în drept să administreze orice dovezi și probatorii considerate a fi necesare soluționării cauzei, inclusiv să conteste, sau nu, concluziile unui raport de expertiză.
Se poate observa că varianta unică, necontestată de părți și întocmită ca urmare a exprimării dorinței majorității copartajanților, corespunde dispozițiilor art. 6739.pr.civilă, în sensul că atribuirea bunurilor a fost făcută în natură către coindivizari, urmărindu-se atribuirea în cadrul fiecărui lot a câte unui teren și compensarea loturilor, cu acordarea unor sulte care să nu fie împovărătoare pentru niciuna dintre părți.
De asemenea, s-a ținut cont și de natura bunurilor împărțite, precum și de domiciliul coproprietarilor, având în vedere că recurentul-pârât nu locuiește în România, astfel încât, nevoia de locuință a celorlalți copartajanți, cărora li s-au atribuit terenurile intravilane, era mult mai mare decât a acestuia.
Faptul că soții dețineau împreună o cotă de 1/3, cât deținea recurentul-pârât, nu obliga instanța de fond la reținerea în lotul lor numai a unui teren intravilan, câtă vreme criteriile enumerate de art. 6739.pr.civilă, care trebuie avute în vedere de către instanță la formarea și atribuirea loturilor, nu sunt limitativ prevăzute și nici nu prevăd predominanța criteriului acordării unui bun în funcție de cota cuvenită copartajantului.
Față de considerentele mai sus arătate, observând că în speță nu sunt incidente niciunul din motivele invocate de către recurent pentru care se poate dispune casarea sau modificarea unei decizii în calea de atac a recursului, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 pr.civilă, recurentul va fi obligat
la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimați, reprezentând onorariu apărător, conform chitanței nr. 519/2008, atașată la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul - prin procurator, domiciliat în Făgăraș, str.13,.8,.15, cod poștal -, județ B împotriva deciziei civile nr.226 pronunțată la 16 aprilie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliată în B,-,.B,.26, sector 2, cod poștal -, și, ambii domiciliați în B, B-dul -. -, nr.80, sector 1, cod poștal --prin procurator, domiciliat în,-, cod poștal -, județ
Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimații-reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Aurelia Popa Iolanda Mioara
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.PJ
2 ex/6.10.2008
f- Judecătoria Câmpina
a- Tribunalul Prahova
, -
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Aurelia Popa Iolanda Mioara
