Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 847/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 847
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.254 din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant personal și intimata pârâtă personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea efectuării unei expertize contabile.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a învederat instanței că proba expertiză contabilă fost solicitat, de reclamant, numai la instanța de fond, însă în apel nu s-a mai pus în discuție încuviințarea acestei probe. A solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J sub nr-, reclamantul a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea părților din starea de indiviziune cu privire la bunurile dobândite în perioada de concubinaj, respectiv 1991- 03.03.2003 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea procesului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la începutul anului 1991 intrat în relații de concubinaj cu pârâta, a locuit și s-a gospodărit împreună cu aceasta, stabilindu-se în apartamentul acesteia situat în Tg-J, str. 9 - - -,. 9, județul G, deținut de pârâtă cu chirie din fondul locativ de stat, pe care ulterior l-au cumpărat împreună, iar în luna aprilie 2004 s-au mutat în situată în cartier nr. 137, județul G pe care au edificat-o între timp împreună pe un teren cumpărat de ei și în data de 03.03.2003 s-au separat în fapt, când reclamantul a fost nevoit să părăsească domiciliul comun din Tg-J, cartier, nr. 137, județul
A arătat reclamantul, că în această perioadă au dobândit împreună următoarele bunuri, care au rămas în posesia pârâtei la separarea lor în fapt: apartamentul cu 3 camere, situat în strada 9 - - -,.9,. C, județul G, casă de locuit compusă din 6 camere și dependințe, edificată în baza autorizației de construire nr. 693/01.11.2001, eliberată de Primarul Municipiului Tg-J și anexele gospodărești amplasate pe terenul în suprafață de 5803 mp. situat în intravilanul municipiului Tg-J, cartier, nr. 137, dobândit de asemenea împreună în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2069/2001 de BNP, autoturism Break,înmatriculat sub nr. - înstrăinat de pârâtă fictiv doamnei profesor care nu i-a plătit prețul și nu are permis de conducere, un autoturism DAEWO CIELO înmatriculat sub nr. - cumpărat de la SC SRL cu factura nr. -/06.12.2002, o camionetă, vândută fictiv de pârâtă nepotului ei cu prețul de 150 lei, un autocamion; două tractoare noi marca U 650M; două pluguri cu 3 cormane; 2 grape cu discuri; o semănătoare pentru porumb; o autocisternă cu capacitatea de 4 tone.
De asemenea, au dobândit următoarele bunuri imobile: o garnitură mobilă cumpărată de la C; un recamier; un pat dublu cumpărat de la Drum; o garnitură mobilă cumpărată cu prețul de 80.000.000 lei ROL de la un; un congelator cu capacitatea de 140 litri; un frigider cu capacitatea de 240 litri; o mașină de spălat; o mașină de scris; o casă de bani cumpărată de la M; covoare; o mașină de cusut marca; un hidrofor; două centrale termice; o hotă pentru bucătărie; un aparat de sudură.
În drept,cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 728 și urm cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.
Prin cererea depusă la fila 262 -268 reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând instanței să se dispună și anularea actelor de vânzare încheiate de pârâtă fiului său privind imobilul din Tg-J, cartier, nr. 137, județul
Prin sentința civilă nr. 3551 din 15.05.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea cu precizările ulterioare formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin acțiunea formulată așa cum a fost ulterior precizată de către reclamantului, s-a solicitat ieșirea din indiviziune asupra bunurilor mobile și imobile, menționate în cererea de chemare în judecată și anularea actelor de vânzare încheiate de pârâtă fiului său privind imobilul din Tg-J, cartier, nr. 137, județul G, motivat de faptul că acestea au fost dobândite de reclamant și pârâta în perioada în care părțile au avut o relație de concubinaj, respectiv 1991- 03.03.2003.
Că, din întregul material probatoriu administrat în cauză respectiv: înscrisurile depuse la dosarul cauzei coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că în speța de față nu suntem în ipoteza sistării unei coproprietăți indivize, întrucât reclamantul nu a făcut dovada potrivit dispozițiile art. 1169 Cod civil că a dobândit bunurile în litigiu împreună cu pârâta.
Că, din probele administrate, a reieșit că o parte din bunurile în litigiu au fost achiziționate prin contribuția exclusivă a pârâtei,iar celelalte fie nu există, fie aparțin SC SRL societate la care părțile au fost asociați
Astfel, apartamentul situat în Tg-J, str. 9 - - - a fost deținut de pârâta cu chirie din fondul locativ și cumpărat de aceasta prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 7099/1991 cu prețul de 12,60 lei, preț achitat de aceasta cu chitanța nr. 01768/19.08.1991, conform actelor depuse la dosar.
Ulterior, pârâta a înstrăinat acest imobil fiului său, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 4323/1998 de BNP, iar acesta la rândul său l-a înstrăinat în anul 2002 prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3085 de BNP.
S-a motivat că, deși reclamantul a susținut în cererea formulată că a cumpărat împreună cu pârâta în anul 1991 acest imobil, nu a făcut nici o dovadă în acest sens și mai mult în condițiile Decretului Lege 61/1990 apartamentul putea fi cumpărat doar de titularul contractului de închiriere, astfel că reclamantul nu putea dobândi un drept de proprietate cu privire la acest imobil, ci eventual un drept de creanță, în condițiile în care făcea dovada că a contribuit la prețul apartamentului.
În ceea ce privește imobilele situate în intravilanul municipiului Tg-J, cartier, nr. 137 Județul G s-a reținut că terenul în suprafață de 5803 mp. a fost cumpărat de pârâta prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2069/2001 de BNP și în baza autorizației de construire nr. 693/02.11.2001 pe acest teren a fost construi imobilul - casă de locuit c, are la data despărțirii în fapt a părților 03.03.2003 era în stadiu pe roșu.
Din înscrisurile depuse la dosar, s-a concluzionat de instanța de fond că imobilul a fost ridicat cu contribuția exclusivă a pârâtei, atât materialele, cât și manopera lucrărilor efectuate fiind achitate de către pârâtă.
Că, deși este adevărat că în perioada 2001-03.03.2003 perioadă în care s-a ridicat construcția, reclamantul a supravegheat în anumite zile lucrările efectuate, nici unul din martorii audiați în cauză nu au declarat că reclamantul ar fi fost cel care i-a angajat pentru efectuarea lucrărilor de construcție și i-a plătit pentru aceste lucrări, toți cei care au lucrat la acest imobil declarând că au convenit cu pârâta să efectueze lucrările de construcție, aceasta a fost cea care procura materialele necesare și le-a plătit contravaloarea muncii efectuate.
S-a concluzionat astfel că, în aceste condiții nu se poate reține că imobilele situate în Tg-J,cartier,nr137,județul G, au fost dobândite în coproprietate indiviză de către părți, cu cotă egală de contribuție, așa cum a susținut reclamantul.
Chiar, în situația în care s-ar lua în considerare că imobilul - casă în care locuiește pârâta a fost construit de aceasta împreună cu reclamantul ( ceea ce nu s-a demonstrat prin probatoriu administrat )s-a apreciat că pârâta a devenit proprietara acestui imobil prin accesiune, conform dispozițiilor art. 494 Cod civil, în condițiile în care a fost proprietara terenului conform actului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr2069/2001 de BNP
Întrucât contractul de vânzare - cumpărare încheiat de pârâtă cu fiul său privind aceste imobile nu este prohibit de lege și nici contrar bunelor moravuri, sau ordinii de drept, s-a reținut că reclamantul nu poate solicita cu temei anularea acestuia.
Referitor la autoturismele menționate în cererea de chemare în judecată, s-a reținut că există un autoturism marca DAEWO CIELO, însă acesta este proprietatea pârâtei care l-a cumpărat de la SC SRL la data de 06.12.2002 cu factura nr. - iar autovehiculele marca 1310 Break, autoutilitara 320M cu numărul de înmatriculare 2-GJ-9083, autocamionul cu numărul de înmatriculare 3-GJ-1162, cele două tractoare U 650, plugul, au făcut parte din patrimoniul societății SC SRL la ca părțile au fost asociați, fiind achiziționate de această societate conform facturilor fiscale și contractelor de vânzare cumpărare depuse la dosarul cauzei, respectiv factura nr. 07059/13.01.2002, factura nr. 15019/27.08.1991, factura nr. -/1995, nr. -/1995, nr. -/1995, nr. -/1995 și înstrăinate de această societate conform înscrisurilor anexate la dosar.
Cu privire la bunurile imobile menționate s-a reținut de asemenea că reclamantul nu a făcut dovada că au fost dobândite în indiviziune cu pârâta, din probele administrate reieșind că au fost dobândite de pârâtă prin contribuția sa exclusivă.
Susținerea reclamantului, în sensul că veniturile cu care au fost dobândite bunurile în litigiu provin din patrimoniul SC SRL, societate la care părțile au fost asociați nu a putut fi reținută de instanță, întrucât prin sentința nr. 229/2005 a Tribunalului Gorja fost respinsă cererea de împărțire a patrimoniului SC SRL Tg-J, formulată de reclamant ca nefondată, reținându-se că totalul activelor societății este de 234.920.000 lei ROL, iar totalul datoriilor ce trebuie plătite este de 323.167.000 lei ROL înregistrându-se o valoare negativă de 88.265.000 lei ROL.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că în mod greșit nu s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor în litigiu, bunuri care au fost dobândite de părți împreună și afirmativ achiziționate cu bani din societate.
A invocat reclamantul aspectul de continuitate a relațiilor cu pârâta, faptul că la imobilul situat în a supravegheat continuu lucrările de edificare a acestuia.
Prin decizia 397 din 11 octombrie 2007 tribunalul Gorja admis apelul declarat de apelant împotriva 3551 din 15.05.2007 a Judecătoriei Tg.J, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin decizia 29 din 15.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de pârâta împotriva deciziei tribunalului, a fost casată decizia și trimisă cauza pentru rejudecare la Tribunalul Gorj, reținându-se greșit s-a soluționat apelul pe dispozițiile art. 297 Cod pr. civilă.
Prin decizia civilă 254 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-,s-a respins apelul.
În motivarea deciziei s-a reținut că, din probele administrate la instanța de fond, cât și din cele administrate în apel, nu rezultă că reclamantul a contribuit la dobândirea bunurilor pentru care se solicită ieșirea din indiviziune, intimata făcând dovada că o parte din aceste bunuri sunt proprietatea sa exclusivă, iar o altă parte sunt proprietatea SC SRL, iar cererea de împărțire a patrimoniului acestei societăți a fost respinsă, instanța de fond analizând regimul juridic al fiecărui bun în parte.
S-a reținut că nu s-a făcut dovada nici a contribuției reclamantului la dobândirea proprietății asupra imobilului casă de locuit din Tg. J, supravegherea lucrărilor de către acesta neputând fi apreciată ca o dovadă la dobândirea proprietății, celelalte probe administrate făcând dovada că pârâta este cea care a angajat lucrările și suportat cheltuielile.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că hotărârea este nelegală, deoarece instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, hotărârea fiind pronunțată de judecători incompatibil.
S-a invocat că în mod nelegal nu s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea relațiilor economice și financiare între cele trei societăți comerciale și din care ar fi rezultat că pârâta a folosit fondurile din aceste societăți pentru dobândirea bunurilor, a căror împărțeală s-a solicitat.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 24 Cod pr. civilă, judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină, nu poate lua parte la judecarea acestei pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare, incompatibilitatea este limitată de lege, numai în cazurile menționate și se referă la acei judecători care au judecat fondul pricinii.
Pentru a deveni incompatibil, judecătorul trebuie să fi pronunțat o hotărâre prin care a rezolvat o problemă litigioasă, de natură să dezinvestească instanța.
Se constată că prin decizia civilă nr.397/11 octombrie 2007, instanța nu a soluționat pe fond apelul declarat, ci a trimis cauza spre rejudecare, soluție infirmată de către instanța de recurs, care a dispus soluționarea pe fond a apelului.
Se constată că în cauză nu a existat motiv - cauză de incompatibilitate -.
În ceea ce privește cealaltă critică, privind greșita respingere a cererii pentru completarea probatoriului cu o expertiză contabilă, aceasta este nefondată.
Dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegare pricinii, respectiv să fie pertinente, concludente și utile cauzei.
Proba solicitată de către reclamant nu avea relevanță în cauză, aceasta privind raporturi juridice între trei societăți comerciale, aspectele invocate putând fi invocate în litigiile de natură comercială dintre aceste societăți comerciale, sau în cadrul procedurilor speciale privind dizolvarea, lichidarea judiciară sau antrenarea răspunderii, etc.
De remarcat este că aprecierea instanțelor privind contribuția părților la dobândirea bunurilor a căror partajare se solicită, constituie o chestiune de fapt și se bazează pe interpretarea probelor, care nu mai poate face obiectul analizei instanței de recurs, după abrogarea cazurilor de casare prevăzute la pct. 10 și 11 în vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a recursului ar fi fost posibilă, numai în măsura în care recurentul, în temeiul dispozițiilor art. 305 Cod pr. civilă, ar fi administrat proba cu înscrisuri care să contrazică situația de fapt reținută în etapele procesuale anterioare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.254 din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
25.11.2008
Jud.apel
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț
