Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 936/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 936/2009-
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea domiciliată în O,-, județul B în contradictoriu cu intimații domiciliat în O,-/B, - 55,. 8, județul B și domiciliată în comuna, satul, nr. 28, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1413 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, cauza având ca obiect: împărțire de bunuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă contestatoarea - personal și reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 25.11.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, pentru intimatul -lipsă, reprezentanta acestuia avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 17.03.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că prezenta contestație în anulare este legal timbrată cu suma de 10 lei, achitată prin chitanța nr. -/17.03.2009 emisă de Poșta Română - și timbru judiciar de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta contestatoarei depune la dosar copia cererii de chemare în judecată formulată de intimatul și arată că la aceasta va face referire în dezvoltarea contestației. un exemplar cu reprezentanta intimatului. Solicită admiterea contestației, anularea parțială a hotărârii atacate și rejudecând recursul, excluderea din dispozitivul sentinței atacate a capătului de cerere privind creanța de 30.600 lei, în condițiile în care s-a anulat ca insuficient timbrat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând drept de creanță, cu cheltuieli de judecată justificate cu împuternicirea avocațială și chitanța depusă la dosar. În motivare arată că, menținerea acestor dispoziții încalcă disp. art. 111 Cod procedură civilă, instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la critica recurentei prin care aceasta a solicitat înlăturarea din dispozitivul hotărârii a alin. 8 referitor la existența unui drept de creanță în favoarea intimatului, în condițiile în care prin alineatul 9 s-a anulat ca insuficient timbrat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând drept de creanță.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea contestației în anulare și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că în prezenta contestație se critică hotărârea instanței de fond, hotărâre ce a fost supusă căilor de atac a apelului și apoi a recursului, și care nu se poate prevala de această critică. Învederează că nu există o greșeală materială și nici omisiuni în hotărârea atacată, criticile formulate au fost analizate și motivate de instanța de recurs, în cauză nefiind vorba de erori materiale, nefiind aplicabile dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin decizia civilă nr.1413/2008-R din 09.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, s-a admis ca fondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în O,-/B, - 55,. 8, județul B, intimata pârâtă domiciliată în comuna, sat, nr. 28, județul B, împotriva deciziei civile nr. 178/A din 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în parte în sensul că:
A admis ca fondat apelul declarat de apelanta împotriva sentinței civile nr. 8052/05.12.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în parte în senul că:
A exclus din masa partajabilă 100. plăci azbociment, 9 mc bolțari în valoare de 1920 RON și din lotul nr. 2 atribuit pârâtei reclamante reconvenționale.
S-a inclus în masa partajabilă autovehicolul marca R 8135 FF/2, nr. de înmatriculare - în valoare de 8290 RON stabilită la data de 28.11.2003 de expert pe care l-a atribuit reclamantului în lotul nr. 1, valoarea lotului acestuia fiind astfel de 9537 RON, iar al pârâtei în valoare de 1583,6 RON.
A fost înlăturată obligația pârâtei de a plăti reclamantului o sultă în valoare de 1128,3 RON și l-a obligt pe reclamant să plătească în favoarea acesteia o sultă în valoare de 3976,7 RON.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate și ale sentinței apelate.
A fost obligată partea intimată să plătească părții recurente suma de 500 RON cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele:
Părțile sau căsătorit la data de 28.04.1079 în localitatea O, căsătorie ce s-a desfăcut prin acordul părților, potrivit sentinței civile nr. 732/30 ianuarie 2003, pronunțată de Judecătoria Oradea. Anterior încheierii căsătoriei, recurenta a încheiat un contract de construire nr. 117/30.10.1976 cu O, pentru construirea unei locuințe în localitatea O,-, iar la data de 30.10.1976 a și contractat un împrumut pentru plata avansului de 65.000 lei cu CEC Prețul apartamentului s-a contractat la o valoare de 101.890 lei din care la contractare s-a achitat 3689 lei împrumutați, restul de 65.000 lei urmând a se achita în rate lunare.
Conform concluziilor din raportul de expertiză, întocmit de ing. - filele 147 - 151 dosar fond - s-a reținut faptul că rata lunară la plata apartamentului a fost de 271 lei eșalonată pe perioada octombrie 1977 - septembrie 1997, iar până la încheierea căsătoriei a fost plătit avansul în valoare de 36890 lei, rate în valoare de 5148 lei ( octombrie 1977 - aprilie 1979) total 42.038 lei, restul de 59.852 lei achitându-se sub durata căsătoriei, ultima lună de plată fiind septembrie 1997, reținându-se o cotă de contribuție la dobândirea acestuia de 79,62 % în favoarea recurentei și de 29,38% în favoarea intimatului.
Inițial, intimatul reclamant a solicitat a se constata o cotă de contribuție la dobândirea apartamentului în funcție de ratele achitate sub durata căsătoriei. Dar ulterior, conform precizării din dosar fond - fila 95 - a solicitat a se constata în favoarea sa un drept de creanță reprezentând contravaloarea a Jd in ratele achitate sub durata căsătoriei, reactualizată la data plății, cu obligarea recurentei pârâte la plata acesteia. Ulterior, la fila 191 dosar fond, s-au depus de către reclamant obiective la raportul de expertiză contabilă din care reiese că a solicitat a se calcula ratele achitate reactualizate, a se indica cota sa de contribuție și cât reprezintă din valoarea imobilului, revenind practic la cererea inițială, criticile fiind nefondate.
S-a efectuat în cauză și o expertiză contabilă, de expert - filele 250 - 278 dosar fond, aceasta procedând doar la stabilirea valorii actualizate apartamentului conform indicilor de inflație, reținând contribuția proprie a recurentei de 13919 RON iar cea comună de 15845 RON, pe toată durata căsătoriei, nereieșind astfel o valoare mult mai mică decât cea stabilită prin celălalt raport de expertiză în construcții. Este cert că valoarea de piață a imobilului a crescut mult mai mult decât rata inflației, dar, astfel cum s- arătat mai sus, recurenta a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului anterior încheierii căsătoriei, nemaiputând fi astfel vorba de o dobândire ulterioară unei cote din acest drept de către intimat ca urmare a faptului că o parte din rate s-au achitat sub durata conviețuirii, ci de un drept de creanță a cărui câtime s-a analizat raportat la valoarea de circulație.
Cât privește capătul de cerere prin care intimatul reclamant solicitat a i se constata un drept de creanță pentru ratele achitate sub durata căsătoriei, s-a constatat, conform celor expuse mai sus, din precizarea acțiunii în dosarul de fond fila 95 că acesta a solicitat și obligarea pârâtei la plata contravalorii acestei creanțe, reactualizată la data plății, fiind deci o cerere în realizarea dreptului nu doar una în constatare, nefiind încălcate dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă. Referitor la timbrarea acestui capăt de cerere prin care s-a reținut faptul că urmare a netimbrării suficiente, instanța de fond a anulat ca insuficient timbrat acest capăt de cerere, obligând-o doar la plata a 1737,5 lei din totalul de 30.603,5 lei, în limita timbrajului.
Sigur că, s-au efectuat două calcule ale cuantumului creanței constatate în sarcina recurentei, una raportat la actualizarea ratelor fond indicilor de inflație și o alta raportat la valoarea de circulație a imobilului. Conform expertizei contabile și a suplimentului acesteia, valoarea actualizată conform indicilor de inflație până la 28.02.2006 a imobilului a fost de 29764 RON din care 15845 RON reprezintă partea ratelor achitate sub durata căsătoriei ( 11000 lei rate și 4846 RON dobânzi) iar conform celei în construcții, valoarea imobilului, actualizate în luna mai 2005 este de 104.200 RON deci, există o diferență foarte mare între cele două rapoarte iar instanțele aveau obligația de a stabili varianta cea mai echitabilă pentru ambele părți.
Rata inflației este mult inferioară creșterii valorii de circulație a imobilelor în perioada în care s-au achitat sub durata căsătoriei ratele aferente apartamentului, ori, câtimea acestora s-a încorporat în valoarea imobilului iar modalitatea aleasă de calcul a creanței este cea echitabilă, aspect corect reținut de ambele instanțe. Nu este vorba de o simplă creanță ci de faptul că s-au achitat sume de bani ce au făcut ca imobilul să fie plătit integral, aspect ce i- crescut implicit valoarea și datorită fluctuației pieței, iar acest aspect nu face incident art. 1578 Cod civil, nefiind vorba de un împrumut acordat de intimat recurentei ci de o contribuție comună la dobândirea unor bunuri sau la sporirea valorii acestora, criticile fiind nefondate.
Ambii soți au obținut venituri salariale sub durata căsătoriei, iar acestea erau mai mari pentru intimat, dar, acest aspect a fost compensat prin faptul că recurenta primea produse agricole de la părinți, le vindea la piață - martorii, și filele 72 - 74 dosar fond -, dar, conform acelorași martori și - fila 75, și intimatul ajuta în gospodăria socrilor, efectua curse cu autocamionul obținând sume de bani, astfel că, raportat la aceste aspecte s-a reținut de către instanțe incidența dispozițiilor art. 30 Codul familiei, contribuția acestora fiind apreciată ca egală la dobândirea bunurilor comune, criticile fiind nefondate.
Referitor la plăcile de azbociment - 100 bucăți și 9 mc bolțari, conform răspunsurilor la interogatoriu - fila 118 dosar fond întrebarea nr. 17, recurenta nu a recunoscut că au existat și că ar fi încorporate în gospodăria părinților ei iar probele administrate nu au fost în măsură să demonstreze că au fost achiziționate sub durata căsătoriei și că în prezent nu se mai regăsesc în patrimoniul acestora. Conform art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească, ori, intimatul a fost cel ce a invocat existența bunurilor dar, în lipsa recunoașterii recurentei, nu făcut dovada achiziționării lor cum s-a făcut la celelalte bunuri, criticile fiind fondate. Nu există o prezumție instituită de Codul familiei decât referitor la calitatea bunurilor dobândite sub durata căsătoriei, astfel că, orice pretenție cu privire la includerea unor obiecte, bunuri în masa partajabilă, în lipsa recunoașterii foștilor soți, trebuie dovedită, ceea ce în speță nu s-a făcut pentru cele 100 bucăți plăci azbociment și 9 mc bolțari, greșit instanța considerând că nu s-a făcut dovada că nu au existat, ori, trebuia dovedit conform celor expuse că " au existat", iar valoarea acestora de 1170 + 750 RON = 1920 RON a fost exclusă din lotul recurentei pârâte, iar sulta datorată a fost micșorată în consecință.
Cât privește autocamionul cu nr. de înmatriculare 21 BH 2169, s-a reținut faptul că acesta a fost cumpărat la data de 16.09.1998 - fila 26 dosar fond cu 10.000.000 ROL, deci sub durata căsătoriei. La data de 12 mai 1992, intimatul primit o comunicare de la BCR - fila 124 dosar fond - că a primit un ordin de plată din străinătate, astfel că a și plătit comisioane la 16.03.1992 pentru suma trimisă, în valoare de 2500 dolari, deci este cert faptul că acesta a obținut această sumă ca bun propriu de la fratele său, însă, nu s-a făcut și dovada că a fost folosită la achiziționarea autocamionului în anul 1998, deci după 6 ani de zile, greșit instanțele reținând contrariul.
Recurenta la întrebarea nr. 9 din interogatoriu - fila 117 - a arătat că acest camion s-a cumpărat și din banii ei, nu s-a făcut nici o dovadă a faptului că după 6 ani de la primirea banilor din străinătate, intimatul i-a folosit la cumpărarea acestuia, neoperând astfel o prezumție în favoarea acestuia în sensul că era bun propriu conform art. 31 lit. b Codul familiei, greșit instanțele reținând contrariul. Bunul s-a cumpărat sub durata căsătoriei, în lipsa unor probe contrare fiind incidentă prezumția instituită de art. 30 alin. 1 Codul familiei de bun comun al soților, din veniturile comune, simpla primire cu 6 ani în urma cumpărării a sumei de bani arătată mai sus, nu este în măsură a face aplicabile dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. b Codul familiei, aceștia nu s-a dovedit în ce scop și de către cine s-au folosit și nici că a operat o subrogație reală.
Ca urmare a tuturor considerentelor expuse, făcându-se o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 30, 31 lit. b Codul familiei, în baza art. 304 pct. 9, 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, instanța de recurs a admis ca fondat recursul și în consecință a modificat în parte decizia recurată, iar în baza art. 296 Cod procedură civilă a admis ca fondat apelul declarat de apelanta, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că:
- a exclus din masa bunurilor comune, dobândite sub durata căsătoriei, 100 bucăți plăci azbociment și 9 mc bolțari în valoare totală de 1920 RON și din lotul nr. 2 atribuit pârâtei reclamante reconvenționale,
- a inclus în masa bunurilor comune supuse partajului autovehicolul marca R 8135 FF/2 cu nr. înmatriculare - în valoare de 8290 RON, valoare stabilită la data de 28.11.2003 de expert pe care l-a inclus în lotul nr. I atribuit reclamantului pârât reconvențional, valoarea totală a bunurilor atribuite acestuia fiind astfel de 1247 RON - bunuri incluse inițial + 8290 RON valoarea autocamionului, total 9537 RON.
Ca urmare a celor dispuse, lotul atribuit reclamantului din masa bunurilor de împărțit are o valoare de 9537 RON, cel atribuit pârâtei de 1583,6 RON ( 3503,6 RON atribuit inițial - 1920 RON valoarea plăcilor și a bolțarilor excluse), total masă bunuri fiind de 11120,6 RON diferența dintre cele două loturi fiind în valoare totală de 3976,7 RON, astfel că instanța a înlăturat obligația pârâtei să-i plătească reclamantului o sultă în valoare de 1128,3 RON iar pentru egalizarea celor două loturi, a fost obligat reclamantul la plata unei sulte în valoare de 3976,7 RON în favoarea pârâtei ( recurentei i se cuvenea din 11120,6 RON, deci 5560,3 RON, i s-au atribuit bunuri doar de 1583,6 RON, diferența fiind 3976 RON).
Față de considerentele de mai sus, s-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate și ale sentinței apelate, ca fiind legale și temeinice.
Reținând culpa procesuală a intimatului, în baza art. 276 Cod procedură civilă instanța de recurs l-a obligat să-i plătească recurentei 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs (urmare doar a modificării parțiale a deciziei) reprezentând onorariu avocațial și taxă de timbru parțiale.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâta - contestatoare, solicitând anularea hotărârii atacate, iar apoi rejudecarea parțială a recursului cu privire la motivul de recurs necercetat și admiterea acestuia.
În motivarea contestației se arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la critica recurentei prin care aceasta solicita înlăturarea din dispozitivul hotărârii a alineatului 8 referitor la existența unui drept de creanță în favoarea intimatului, în condițiile în care prin alin. 9 anulează ca insuficient timbrat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând drept de creanță.
În drept invocă dispozițiile art. 318 teza finală Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea contestației ca nefondată, apreciind că instanța de recurs a analizat toate motivele de casare sau modificare invocate de recurentă.
Examinând contestația prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor contestatoarei, motivul invocat de aceasta privind dreptul de creanță stabilit în favoarea intimatului a fost analizat pe larg de instanța de recurs.
Astfel s-a reținut că reclamantul prin precizarea de acțiune făcută la prima instanță a solicitat nu numai constatarea unui drept de creanță, ci și realizarea dreptului prin obligarea pârâtei la plata contravalorii acesteia, nefiind încălcate dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
De asemeni, nu există nici o contradicție între acest fapt și cel al anulării ca insuficient timbrat a capătului de cerere privind executarea creanței, anularea operând doar parțial în limita despăgubirilor pentru care nu s-a achitat taxa de timbru.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă contestația ca nefondată, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să o oblige pe contestatoare la 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatoarea domiciliată în O,-, județul B în contradictoriu cu intimații domiciliat în O,-/B, - 55,. 8, județul B și domiciliată în comuna, satul, nr. 28, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1413 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 400 lei cheltuieli de judecată în contestația în anulare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /25.05.2009
Jud.recurs: - -
Dact./27.05.2009
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
