Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 94
Ședința publică din 1 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Veronica cu - Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de domiciliată în municipiul B, Cl. Națională nr. 86,. C,. 7, județul B împotriva deciziei nr. 9A din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta recurentă și pârâta intimată asistată de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reclamanta recurentă depune la dosar copii după acte de stare civilă, adeverința nr. 28/11.09.1991 a Comisiei comunale, o cerere adresată Primarului comunei, două extrase de însemnări în registre agricole, acte din care susține că rezultă acceptarea sa tacită a succesiunii după defuncta sa mamă și concluzii scrise. un exemplar din întâmpinare și concluziile scrise și apărătoarei pârâtei intimate. Arată că nu are chestiuni prejudiciale.
Avocat pentru pârâta intimată arată că nu are chestiuni prejudiciale.
Constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamanta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Arată că a fost o acceptare tacită a succesiunii după defuncta sa mamă, că este nemulțumită de calcularea cotelor, că tatăl ei a fost cel care a achitat acontul pentru imobilul apartament iar bunurile din casă au fost făcute împreună cu defuncta sa mamă. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru pârâta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Arată că ambele hotărâri au reținut faptul că reclamanta nu a acceptat nici expres și nici tacit succesiunea după mama sa, nu a preluat nici un bun după aceasta. Bunurile rămase din căsătoria părinților reclamantei au fost evaluate la suma de 1469 lei, și trebuie să se țină cont de faptul că aceste bunuri au căpătat un grad foarte mari de uzură, trecând prin două căsătorii.
Apartamentul a fost adus la împărțeală la o valoare chiar mai mare decât cea precizată de reclamantă, respectiv la 128.820 lei, în loc de 120.000 cât l-a apreciat reclamanta. Acest apartament a fost obținut în urma exproprierii părinților reclamantei, iar urmare acestei exproprieri reclamanta a primit un apartament cu 4 camere, pe care ulterior l-a cumpărat.
Mai arată că distribuirea loturilor a fost corect făcută de instanța de apel, ca urmare și a folosirii loturilor de către părți.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Botoșani sub nr. 8615 din 17 septembrie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta pentru a fi partajată averea succesorală rămasă după, decedată în anul 1992 și, decedat la data de 23 martie 2007.
În motivare, reclamanta a arătat că este fiica celor doi defuncți și că pârâta este cea de-a doua soție a tatălui său. A mai arătat că după mama sa au rămas mai multe bunuri mobile, moștenitori fiind ea, reclamanta cu cota de 3/8 și tatăl, în calitate de soț supraviețuitor, cu cota de 5/8, iar după acesta, masa succesorală se compune din cota de din șapte bunuri mobile pe care le-a indicat, din apartamentul cu două camere, situat în B,-,. 2, din cele două boxe de la subsol, și din suprafața de 500. teren din B,-, cu anexe gospodărești în suprafață de 100. dotate cu utilități. A explicat că, după decesul mamei nu s-a întocmit un certificat de moștenitor și că tatăl a rămas în posesia tuturor bunurilor mobile, cu excepția câtorva lucruri personale ale mamei pe care le-a primit ea. În anul 1972 tatăl s-a căsătorit cu pârâta și au locuit împreună în apartamentul dobândit cu chirie de părinții săi, de la stat, după demolarea casei proprietate personală, în anul 1979. Pârâta nu a adus în acel apartament nici un bun mobil, iar cele achiziționate ulterior, cât și imobilele au fost dobândite cu contribuția de 80% a tatălui, deoarece a realizat venituri duble față de pârâtă. Întrucât toate bunurile realizate de tată în timpul celor două căsătorii au rămas în posesia pârâtei, a solicitat să-i fie atribuite.
Prin întâmpinare, pârâta s-a apărat arătând că reclamanta nu a acceptat succesiunea după mama ei, astfel că bunurile mobile cerute a fi partajate după această defunctă fac parte din masa succesorală după. Pârâta precizat că, din această categorie, nu există: o masă de 12 persoane, o masă de 6 persoane, două scaune de bucătărie, un pat studio cu ladă, trei covoare de iută, patru lenjerii de pat, trei cuverturi, cinci pături și veselă veghe de 25 ani și un frigider; de asemenea, că aragazul și două butelii au fost date cadou de defunct, unor rude, acordeonul a fost oferit chiar de reclamantă fiului său ca amintire de la bunic. Restul bunurilor fiind foarte uzate, valoarea indicată de reclamantă este exagerată.
A contestat valoarea celorlalte bunuri de partajat rămase după precum și existența boxelor și cota de din suma de 10.000 lei, economisită din pensia pârâtei și din vânzarea unor terenuri pădure.
Prin cerere reconvențională a solicitat completarea masei cu suma de 1.200 lei, retrasă de reclamantă de la bancă în ziua decesului tatălui ei.
După administrarea probelor, prin sentința civilă nr. 3390 din 30 iunie 2008, Judecătoria Botoșania respins excepția lipsei de calitate procesuală a pârâtei și a reținut că reclamanta nu a acceptat moștenirea după mama sa, încât nu are calitate de moștenitoare, unicul moștenitor fiind soțul supraviețuitor, postdecedat. Drept urmare, a respins cererea de partaj după.
A admis în parte, celelalte pretenții precum și cererea reconvențională.
În consecință:
A constatat că masa succesorală după acest defunct se compune din:
- bunuri mobile proprii, în valoare de 1.469 lei, la care concură reclamanta cu cota indiviză de în valoare de 1.101,75 lei, iar pârâta cu cota de în valoare de 367,25 lei;
- cota de din bunurile mobile realizate de defunct cu pârâta, în timpul căsătoriei lor și anume o mașină de spălat automată, o sobă de teracotă mobilă, un aragaz portabil, un congelator Arctic;
- cota de din apartamentul din -, B, în suprafață de 50,06.;
- cota de din suprafața de 583. teren situat în B, pe- și din anexa compusă din 2 încăperi, în suprafață de 11,50.;
- din suma de 5.024,61 lei reprezentând depozit bancar.
A constatat că valoarea totală a masei bunurilor de împărțit este de 248.941,01 lei, din care reclamantei îi revin 93.903,74 lei, iar pârâtei 155.035,24 lei.
A atribuit reclamantei toate bunurile proprii, terenul din str. - - și anexa amplasată pe acesta, toate în valoare de 119.056 lei.
A atribuit pârâtei toate bunurile mobile comune și apartamentul, în valoare totală de 129.056 lei.
A respins celelalte cereri ca nefondate, a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 25.150,24 lei cu titlu de sultă iar pe pârâtă către reclamantă, suma de 354,55 lei cheltuieli de judecată, rezultate după compensare.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că:
- a acceptat tacit succesiunea după prin preluarea unor bijuterii, lenjerii de pat, cuverturi, poze de familie și alte bunuri ce aparțineau mamei;
- apartamentul a fost subevaluat, prin neluarea în considerare a prețului pieții, iar expertul a refuzat să răspundă la obiecțiunile ei;
- în mod greșit nu s-a dispus aducerea la masa bunurilor de împărțit a depozitului bancar de 10.000 lei a cărui existență a recunoscut-o chiar pârâta prin întâmpinare;
- greșit s-a admis și cererea reconvențională pentru celălalt depozit de 10.000 lei, câtă vreme pârâta nu a solicitat decât aducerea la masă a sumei de 1.200 lei;
- cotele valorice cuvenite au fost greșit calculate;
- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut atunci când atribuit în lotul său bunurile mobile, întrucât nu le-a solicitat.
Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr. 9 din 9 ianuarie 2009 admis apelul reclamantei, pentru parte din motivele invocate. Astfel, a reținut că și pârâta au avut două depozite bancare de câte 10.000 lei fiecare, unul la care a avut acces reclamanta și altul, rămas la dispoziția pârâtei, ce are natura juridică de bun comun și care trebuie adus la masa bunurilor de partajat.
A refăcut, drept urmare, masa succesorală după defunctul, în sensul că a adăugat la valoarea de 5.024,61 lei rămasă din depozitul accesat de reclamantă după folosirea a 5.000 pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare și valoarea celui de-al doilea depozit. A constatat că mai sunt de împărțit bunurile proprii realizate în prima căsătorie cu în valoare de 1.469 lei, cota de din bunurile mobile dobândite în timpul celei de-a doua căsătorii în valoare de 532,5 lei, din apartament, în valoare de 64.410 lei, din terenul intravilan, în valoare de 53.286,2 lei și din anexele aflate pe acest teren, în valoare de 2.995 lei, valoarea totală de împărțit fiind de 134.717,31 lei.
A reținut că prima instanță a stabilit cotele ideale corect, dar a greșit la calculul valoric, încât cota valorică cuvenită reclamantei corespunzătoare cotei sale ideale de, este de 103.287,98 lei, iar pârâtei îi revin, corespunzător cotei ideale de, 34.429,33 lei.
De asemenea tribunalul a refăcut și loturile cu motivarea că nu este întemeiat să se dea reclamantei bunurile mobile din apartamentul atribuit pârâtei, pe care ea le folosește de peste 20 ani. Aceste bunuri au fost excluse din lotul reclamantei și atribuite pârâtei. În lotul reclamantei a rămas terenul și anexa din- (cota de din partaj și cota de bun comun al pârâtei, ce a fost compensată valoric), precum și suma de 5.024,61 lei, depozit bancar. Celelalte bunuri au rămas toate în lotul pârâtei, care a primit și suma de 11 304,03 lei (în loc de 25.150,24 lei), cu titlu de compensare pentru primirea cotei de bun comun a pârâtei.
Instanța de apel a respins celelalte motive ale apelului după cum urmează:
A înlăturat pretenția reclamantei de a nu primi nici un bun mobil, arătând că în orice proces de partaj se cuvine să fie respectat principiul împărțelii în natură și că art. 6731din Codul d e procedură civilă a fost corect aplicat și la atribuirea terenului cu anexă.
A reținut că valoarea apartamentului a fost corect stabilită pe calea expertizei tehnice în construcții și că obiecțiunile reclamantei la raportul de expertiză au primit răspunsuri convingătoare.
A mai reținut că prin cererea reconvențională, pârâta a cerut aducerea la masă a întreg depozitului bancar accesat de reclamantă și, în final că reclamanta este străină de succesiunea după mama ei, câtă vreme nici la fond și nici în apel nu a făcut dovada acceptării exprese sau tacite.
Reclamanta a declarat recurs, pentru motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă. A susținut că nelegal:
- s-a reținut în continuare, calitatea sa de moștenitor neacceptant;
- nu s-a avut în vedere că tatăl său a avut o contribuție mai mare, de 2/3, la dobândirea apartamentului, la depozitul bancar de 10.000 lei, ce nu trebuia adus la masă, precum și a altor bunuri;
- s-a menținut valoarea apartamentului, deși pe piața liberă se practică prețuri superioare, iar terenul a fost subevaluat;
- bunurile mobile au fost luate în calcul la o valoare inferioară, ce nu ține cont de inflație;
- tribunalul a confirmat cazul de plus petita săvârșit de prima instanță, în condițiile în care a arătat expres că nu dorește să i se atribuie nici un bun, ci numai plata sultei.
Pentru susținerea primului motiv al recursului, reclamanta a depus Adeverința nr. 28 din 11 septembrie 1991, emisă de Comisia comunală, jud. B, prin care se atestă, că în condițiile Legii nr. 18/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1,83 ha teren, în favoarea mamei sale și a unei alte persoane. Cu acest înscris depus pentru prima dată în recurs, reclamanta a înțeles să susțină acceptarea tacită a moștenirii mamei.
Recursul se dovedește a fi neîntemeiat după cum se va arăta în continuare:
Potrivit art. 689 din Codul civil, opțiunea succesorală poate fi exprimată în mod voluntar printr-un act scris din care să rezulte expres însușirea neechivocă a calității de moștenitor sau în mod tacit, prin săvârșirea de acte ce nu puteau fi făcute decât în calitate de moștenitor, din care rezultă în mod necesar intenția de acceptare a moștenirii, dar și prin fapte materiale implicând acceptarea neechivocă din partea succesibilului, care are comportament de proprietar. Nu pot fi considerate ca aparținând acestei ultime categorii luarea din patrimoniul succesoral a unor bunuri de valoare redusă sau a unor obiecte ca amintiri de familie, astfel că preluarea obiectelor enumerate de reclamantă nu valorează ca acte tacit de acceptare. O asemenea valoare nu poate fi conferită nici declarației autentice dată în data de 4 iulie 2007, cu depășirea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii, prevăzut de art. 700 din Codul civil și nici acelei adeverințe depusă ca act nou în recurs, câtă vreme nu există dovada clară că starea de indiviziune rezultată din adeverință a fost lichidată cu participarea reclamantei, ca moștenitoare a mamei sale, ori că în cele 6 luni ce au urmat decesului acesteia a preluat teren în posesie, în aceeași calitate.
Drept urmare prima critică nu va fi reținută.
Aceeași este și situația celei de-a doua critici, referitoare la contribuția mai mare a defunctului la dobândirea unor bunuri deoarece acest aspect nefiind motiv de apel nu poate fi examinat pentru prima dată în recurs (omisso medio).
Apartamentul a fost inclus în partaj la valoarea de 128.820 lei stabilită prin expertiză, ce este superioară celei indicată de reclamantă în acțiune (120.000 lei). Prețul dorit de reclamantă, ca fiind expresia pieței libere nu mai poate fi socotit de actualitate în condițiile restrictive de criză care au cauzat o scădere drastică a valorii construcțiilor vechi.
De asemenea, terenul intravilan are valoarea determinată corect, deoarece la data de 11 februarie 2008 ( 97 fond) și prin obiecțiunile la expertiza ( 94 fond), reclamata a pretins un preț de 50 euro/ cu care pârâta a fost de acord, iar valoarea reținută de judecătorie și însușită de tribunal reprezintă expresia valorii rezultate din înmulțirea cu suprafața de 583. convertită în lei la cursul de la data pronunțării sentinței. Stabilirea unei valori superioare ar fi, de altfel, defavorabilă reclamantei întrucât ar crește valoarea sultei la care a fost obligată.
Evaluarea bunurilor mobile a fost făcută prin expertiza, în funcție de vechime și uzură pentru cele găsite, iar pentru cele lipsă, în funcție de vechimea declarată de reclamantă și pârâtă. Expertiza nu a fost contestată, astfel că nu se poate reproșa tribunalului comiterea vreunei nelegalități la menținerea acestor valori.
Așa după cum a arătat, cu îndreptățire și instanța de apel nu se confirmă cazul de plus petita pretins, întrucât într-adevăr instanța nu poate să ignore regula atribuirii în natură a bunurilor dintr-un partaj judiciar și a compensării prin sultă în mod excepțional, regulă consacrată prin art. 736 din Codul civil.
Aceste considerente demonstrează și netemeinicia celorlalte critici, motiv pentru care, curtea nu le va reține urmând ca în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.
Pârâta a cerut cheltuieli de judecată din recurs pe care le-a justificat cu onorariul de avocat, în sumă de 600 lei ( 19 bis recurs). Cererea este fondată pe dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă și urmează a fi admisă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de domiciliată în municipiul B, Cl. Națională nr. 86,. C,. 7, județul B împotriva deciziei nr. 9A din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosar nr-.
Obligă pe reclamanta recurentă să plătească pârâtei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.04.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Andrieș Catrinel, Dumitrașcu Veronica
