Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 955/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 955
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele -, cu sediul în - jud. P, domiciliată în comuna jud. P și, domiciliată în P,- jud. P, împotriva deciziei civile nr. 287/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliată în P,- jud. P, domiciliat în urlați- jud. P, domiciliată în comuna nr. 164 jud. P și pârâții, domiciliați în, str.1 -.3.B.32, jud.P și, domiciliată în comuna, str.1 -.3.B.32 jud.P și cu reședința în comuna sat, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, pentru a da posibilitate apărătorului recurentelor-pârâte să formuleze concluzii scrise și având nevoie de timp pentru studierea actelor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, și a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamanții și () au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, (), și - ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 08.01.1994, cu ultimul domiciliu în, să se constate că moștenitorii legali ai defunctei sunt părțile din prezenta cauză, să se dispună partajarea masei succesorale rămasă de pe urma defunctei, precum și să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 825/19.0.3.2002, încheiat între pârâta - și pârâtele și ().
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 7.06.1980 a decedat tatăl acestuia, G, a cărui succesiune a fost dezbătută în procedura notarială, eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 1813/1980, conform căruia singurii moștenitori acceptanți au fost, cu o cotă de 1/4, în calitate de soție supraviețuitoare și reclamantul, cu o cotă de din întreaga masă succesorală.
S-a precizat că masa succesorală este compusă dintr-un drept indiviz de din terenul în suprafață de 330 mp, situată în,- și un drept indiviz de din casa edificată pe terenul menționat.
Reclamantul a mai arătat că la data de 10.12.193 a decedat mama sa, care a întocmit un testament olograf prin care întreaga sa parte îi era lăsată nepoatei sale, (), testament semnat și însușit de pârâtul.
S-a mai susținut de reclamanți că, după decesul mamei acestora, în anul 1994 s-a încercat deschiderea succesiunii, însă procedura a fost suspendată, întrucât la acea dată reclamantul se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, dar că în lipsa sa și a pârâților și s-a soluționat acțiunea de partaj succesoralde pe urma defunctei.
Precizează reclamanții că, prin sentința civilă nr. 5544/1998 pronunțată în acel dosar de Judecătoria Ploieștis -a luat act de tranzacția încheiată între pe de o parte și și () pe de altă parte, pentru bunurile imobile ce au aparținut nu numai mamei lor ci și tatălui lor, deși succesiunea acestuia se dezbătuse deja și ai cărui moștenitori legali erau și reclamanții.
Au menționat reclamanții că în urma tranzacției, pârâtelor și li s-a atribuit cea mai mare suprafață de teren, respectiv 290 mp, precum și construcția existentă pe teren, deși pe cota de era deja proprietar, iar ulterior, la data de 19.03.2002, cele două pârâte menționate au înstrăinat terenul și construcția prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 825 pârâtei -, cu sediul în, aflat în imediata vecinătate și ai cărei administratori cunoșteau cu certitudine situația reală a imobilului în cauză, știind că acesta rămăsese moștenire de la tatăl său, contractul fiind încheiat prin concern fraudulos.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art. 5 Cod civil, art. 948, art. 728 cod civil și art. 673 Cod proc.civilă.
La data de 28.06.2006, pârâtele și au formulat, conform disp.art. 115 Cod proc.civilă, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți, ca neîntemeiată, dat fiind faptul că succesiunea defunctei a fost deja dezbătută, în conformitate cu sentința civilă nr. 5544/1998, hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, acțiunea fiind și lipsită de interes în ceea ce privește situația reclamantului, întrucât nu este succesorul defunctei.
De asemenea, pârâtele au arătat că acțiunea reclamantului este promovată cu vădită rea-credință, dat fiind faptul că acesta a luat parte la negocierile anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 825/2002, încasând în avans drepturile materiale ce le-ar fi putut invoca cu privire la succesiunea mamei sale,. Astfel, la momentul negocierii înstrăinării imobilului, reclamantul ocupa acest imobil, situație în raport de care a negociat direct cu familia mutarea sa din locuință, reprezentanții cumpărătoarei achitând acestuia facturile restante la energia electrică și alte utilități, datorii pe care le avea către terțe persoane, a încasat suma de 40.000.000 lei vechi și i s-a pus la dispoziție o locuință pentru a se muta din imobilul înstrăinat, iar la notariat, la momentul perfectării actului autentic, a fost prezentă soția reclamantului, care a primit o sumă de bani.
La termenul de judecată din data de 28.06.2006 au fost introduși în calitate de pârâți moștenitorii legali ai defunctului pârât, respectiv, și și întrucât aceștia erau minori
s-a solicitat numirea unui de către Autoritatea Tutelară, pentru a le apăra interesele, fiind numită în această calitate numita.
La solicitarea reclamantului au fost luate interogatorii pârâtelor, și și a fost încuviințată proba cu înscrisuri și audierea martorilor și.
La data de 10.11.2006, pârâta - a formulat, conform disp.art. 115 Cod proc.civilă, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 825/2002, întrucât la momentul cumpărării, sentința civilă ce a constituit titlul vânzătoarelor a fost prezentată notarului care a apreciat-o ca fiind valabilă, iar despre efectuarea vânzării a avut cunoștință și reclamantul, care nu a făcut nicio obiecție în acest sens și nici nu s-a prevalat de vreun certificat de moștenitor, de altfel acesta a fost reprezentat de soția sa la notar, în momentul încheierii tranzacției.
Pârâta - a mai susținut în întâmpinare că, față de faptul că reclamantul locuia în imobil, reprezentanții săi au negociat cu acesta numai mutarea din imobilul înstrăinat, în sensul că au achitat utilitățile neplătite la imobil precum și o sumă de bani, iar ulterior reclamantul a fost tolerat o perioadă în imobil în considerarea faptului că fusese coleg de școală cu, dar că ulterior, întrucât intenționa să-și extindă activitatea - brutăria construită pe terenul cumpărat-
i s-a solicitat reclamantului să-și găsească o altă locuință, dar întrucât a refuzat s-a formulat cerere de evacuare a acestuia, moment la care, pentru prima dată, reclamantul a invocat existența unui certificat de moștenitor, cauza fiind în prezent suspendată pe rolul Tribunalului Prahova.
În combaterea acțiunii, instanța a încuviințat la solicitarea pârâtei - proba cu înscrisuri, interogatoriu și un martor,.
La data de 01.06.2007, Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr. 5346, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea, precum și cererea pârâtelor și de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut că la data de 8.01.1994 a decedat numita, care prin testamentul întocmit la data de 10.12.1993 și-a testat întreaga avere nepoatei sale,.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 5544 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a luat act de tranzacția intervenită între pârâtul din prezenta cauză, în prezent decedat, și pârâtele și, prin care s-a partajat imobilul situat în,- și prin care părțile menționate înțelegeau să litigiul prezent sau viitor ce s-ar fi născut din succesiunea autoarei lor,.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 825/19.03.2002 de BNP -, pârâtele și au înstrăinat pârâtei - imobilul situat în -.
Din răspunsurile reclamantului la interogatoriul luat la propunerea pârâtei - instanța a reținut că, la momentul efectuării vânzării, reclamantul avea cunoștință și mai mult a fost prezentă la notar soția sa, care potrivit susținerii reclamantului "a fost trimisă de mine pentru a vedea cum
s-a vândut imobilul ".
Această situație a fost coroborată cu depozițiile testimoniale administrate în cauză, probe în raport de care judecătorul fondului a stabilit că reclamantul a avut cunoștință de încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 825/2002 și că acesta a și încasat c/val dreptului cuvenit pentru cota sa din imobil, aspecte în raport de care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel cei doi reclamanti, criticand-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitand admiterea apelurilor, schimbarea în tot a sentintei, motivându-se că, desi partile persoane fizice au calitatea de moștenitoare legale ale defunctei, tranzacția recunoscută prin sentința civilă nr. 5544/1998 a fost incheiata doar de o parte din mostenitori, nefiind părti și ceilalți moștenitori și că au fost partajate și bunurile proprii ale reclamantului dobandite în calitate de unic moștenitor al defunctului
In continuare, reclamantii au arătat că tranzacția fost încheiată cu încalcarea tuturor prevederilor legale, stând la baza încheierii contractului de vânzare- cumpărare în mod fraudulos, fără să se țină seama de adevarații proprietari ai imobilului.
De asemenea, reclamantul a menționat că, daca ar fi cunoscut de înstrăinarea imobilului, ar fi trebuit sa figureze ca parte în contract, să asiste la încheierea acestuia, să i se achite prețul la data vânzarii- 19.03.2002 și că actul de vânzare- cumpărare este nul absolut, având la bază o cauză ilicită, fraudarea proprietarului cu complicitatea cumparatorului care cunoștea situația imobilului datorită legăturii de colegialitate din copilarie, cu soția administratorului, fiind și vecini.
Totodata, reclamanta a precizat ca are calitatea de moștenitor testamentar al defunctei care i-a întocmit un testament la data de 10.12.1993, în baza căruia i-a testat din casa și terenul în litigiu, testament de care trebuie sa se țină seama.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr. 6619/105/20.10.2008.
La data de 03.03.2009, societatea pârâtă a formulat o intampinare, solicitând respingerea apelurilor, în condițiile în care instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a respins acțiunea.
La data de 14.04.2009, Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia nr. 287, prin care a admis apelurile declarate de reclamanți, a desființat în tot sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, pentru soluționarea pe fond a tuturor capetelor de cerere din acțiune.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, atât timp cât certificatul de moștenitor nr. 1813/1980 atesta calitatea de moștenitor legal a reclamantului de pe urma defunctului G și deci de coindivizar alături de asupra cotei de din imobilul în litigiu, situat în,-, iar în baza sentinței civile nr. 5544/1998 s-a partajat prin bună învoială averea defunctei, numai între o parte din moștenitori, respectiv și pârâtele, înseamnă că partajarea dispusă prin tranzacția consfințită de sentința civilă nr. 5544/1998 a Judecătoriei Ploiești este nulă de drept, fiind efectuată cu încălcarea drepturilor succesorale ale reclamanților.
În această situație, reține tribunalul, instanța de fond a apreciat greșit situația de fapt și a respins acțiunea, analizând doar nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, fără să țină seama de celelalte capete de cerere privind dezbaterea succesiunii defunctei.
Precizează tribunalul că apărările pârâtelor în sensul că reclamanții au cunoscut despre înstrăinarea imobilului și ar fi încasat și niște sume de bani cu acest titlu, sunt lipsite de relevanță, în condițiile în care partajarea succesiunii defunctei, menționată în tranzacția consfințită de sentința civilă nr. 5544/1998 este lovită de nulitate absolută, impunându-se o nouă dezbatere a succesiunii.
Tribunalul a dispus ca instanța de trimitere, în faza de rejudecare, să stabilească dacă întregul imobil situat în orașul,-, jud.P era sau nu proprietatea defuncților și, urmând ca în funcție de această situație să se introducă în cauză și ceilalți coindivizari.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 Cod proc.civilă, pârâtele și și respectiv pârâta -, criticând-o ca nelegală.
În recursul declarat de cele două pârâte persoane fizice, s-a susținut că instanța de apel s-a pronunțat, prin decizia criticată, asupra unor cereri care nu fuseseră formulate de către părți, încâlcând astfel principiul disponibilității.
Precizează recurentele că în mod nelegal, tribunalul a constatat că tranzacția consfințită prin sentința civilă nr. 5544/1998 a Judecătoriei Ploiești este nulă de drept, în condițiile în care nu a fost învestită cu soluționarea unui astfel de capăt de cerere, omițând totodată că pună în discuția părților, cu ocazia dezbaterilor pe fond, această chestiune.
Totodată, arată recurentele, soluția tribunalului aduce atingere puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 544/1998 a Judecătoriei Ploiești, deoarece măsura dispusă, de rejudecare a cauzei conform considerentelor deciziei, aduce atingere constatărilor consemnate în sentința menționată.
Menționează recurentele că, astfel cum au susținut constant în fața instanțelor anterioare, acțiunea principală este și lipsită de interes, reclamanții fiind străini de succesiunea defunctei.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei Tribunalului Prahova, pentru soluționarea pe fond a apelurilor.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct.6,7,8 și 9 Cod proc.civilă.
Recurenta -, a susținut la rândul său, în primul motiv de recurs formulat, întemeiat pe disp.art. 304 pct.5 Cod proc.civilă, că instanța de apel a constatat în mod nelegal nulitatea tranzacției consfințită de sentința civilă nr. 5544/1998 a Judecătoriei Ploiești, deși nu fusese învestită cu soluționarea unei astfel de cereri și nici nu a pus în discuția părților această chestiune, încălcând astfel principiul disponibilității, contradictorialității și al dreptului la apărare.
Totodată, procedând astfel, arată recurenta în cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ceea ce atrage incidența cazului de modificare reglementat de art.304 pct.6 Cod proc.civilă.
În cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe disp.art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, s-a susținut că tribunalul a aplicat greșit disp.art. 297 alin.1 Cod proc.civilă, dispunând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile în care instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care fusese învestită.
Totodată, susține recurenta, în argumentarea acestui motiv de recurs, tribunalul a impus nelegal instanței de rejudecare modalitatea de rezolvare litigiului și nu a sesizat că reclamanții au solicitat partajarea averii succesorale, combinând elemente ale moștenirii legale cu cele ale moștenirii testamentare, fapt inadmisibil.
De asemenea, arată recurenta, nu s-a avut în vedere că actul său de proprietate este valabil încheiat și că este dobânditor de bună-credință al imobilului, situație în care, dacă s-ar dispune anularea titlului de proprietate al vânzătoarelor nu s-ar putea obține și desființarea actului subsecvent.
Se solicită admiterea recursului, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei și menținerea sentinței.
Intimații-reclamanți și, în conformitate cu disp.art. 115 Cod proc.civilă, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate, susținând, în esență, că decizia pronunțată de tribunal este legală, întrucât instanța de fond nu a soluționat toate capetele de cerere cu care a fost învestită.
În cauză au formulat întâmpinări, conform disp.art.115 Cod proc.civilă și intimatele-pârâte și, solicitând respingerea ambelor recursuri, ca nefondate, pentru considerente identice cu cele invocate de intimații-reclamanți (conținutul celor trei întâmpinări fiind identic-filele 31-32, 36 și 37 dosar).
Intimații -, -- și -, reprezentați în instanță de ul, conform dispoziției nr. 2537/4.11.2009 emisă de Primarul Orașului, nu au depus întâmpinare, iar la termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2009, au declarat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
La același termen de judecată, recurenta - a invocat un nou motiv de recurs, pe care l-a apreciat ca fiind de ordine publică, constând în încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 Cod proc.civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a normelor procedurale incidente în cauză, Curtea constată că recursurile sunt fondate, în limita și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cu privire la motivul de ordine publică invocat oral de către recurenta - la termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2009, Curtea reține că împrejurarea invocată de către recurentă, în sensul că în dosarul de apel, intimații --, - și - au fost reprezentați de ul, deși nu a existat o decizie de desemnare a acesteia în apel (decizia nr. 2558/2006 emisă de Primarul Orașului - fila 51 dosar fond- fiind valabilă doar pentru dosarul de fond) vizează în realitate o nulitate relativă, conform disp.art. 161 Cod proc.civilă, aceasta fiind o sancțiune statuată de textul menționat pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
În raport de această sancțiune stabilită de legiuitor, este evident că această excepție nu poate fi subsumată cazului de nulitate de ordine publică reglementat de art. 105 alin.2 Cod proc.civilă, invocat de către recurenta persoană juridică, urmând a fi înlăturat ca atare.
Fondate sunt însă motivele comune de recurs formulate de către pârâtele, și -, referitoare la încălcarea principiului disponibilității, contradictorialității și al dreptului la apărare.
Se constată sub acest aspect, că investită fiind cu soluționarea celor două apeluri declarate de reclamanți, instanța de apel a constatat nulitatea tranzacției consfințită prin sentința civilă nr. 5544/1998 a Judecătoriei Ploiești, în condițiile în care instanța de fond nu fusese învestită cu soluționarea unei astfel de cereri și, mai mult decât atât, nici nu a procedat la punerea în discuția părților a acestui aspect, încălcând în mod flagrant principiul disponibilității, al contradictorialității și al dreptului la apărare, reglementat de art. 129 alin.6 și alin.4 Cod proc.civilă, art. 24 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Totodată, se impune a se menționa că acțiunea în anularea unei tranzacții reprezintă o cerere de sine stătătoare, caz în care, în absența existenței unei astfel de solicitări la instanța de fond, instanța de apel nu putea, decât încălcând normele imperative ale art. 294 alin.1 Cod proc.civil, să se pronunțe direct, în cadrul exercitării controlului judiciar asupra sentinței prin care judecătorul fondului soluționase cele trei capete de cerere din acțiunea cu care fusese învestit- constatarea calității reclamanților de moștenitori ai defunctei, partajarea masei succesorale rămasă de pe urma acesteia și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 825/2002 al BNP - (fila 2 dosar fond).
În considerarea acestor argumente, Curtea constată incidente cazurile de casare și modificare reglementate de art. 304 pct.5,6 și 9 Cod proc.civilă, texte de lege în raport de care urmează a dispune, prin coroborare cu art. 312 alin.1,2 și 3 Cod proc.civilă, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Prahova, pentru a soluționa cele două apeluri declarate de reclamanți, în condițiile de respectare deplină a principiilor fundamentale ale procesului civil.
În raport de pronunțarea soluției de casare cu trimitere spre rejudecarea apelurilor, Curtea constată că nu se mai impune analizarea criticilor legate de lipsa de interes a acțiunii, respectiv de "combinare a elementelor de moștenire legală cu cele de moștenire testamentară", de valabilitatea titlului de proprietate al recurentei -, precum și de calitatea de dobânditor de bună-credință invocată de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele -, cu sediul în - jud. P, domiciliată în comuna jud. P și, domiciliată în P,- jud. P, împotriva deciziei civile nr. 287/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliată în P,- jud. P, domiciliat în urlați- jud. P, domiciliată în comuna nr. 164 jud. P și pârâții, domiciliați în, str.1 -.3.B.32, jud.P și, domiciliată în comuna, str.1 -.3.B.32 jud.P și cu reședința în comuna sat, jud.P și în consecință:
Casează decizia civilă nr. 287/14 aprilie 2009 și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - --- - -- -
Grefier,
Red.
Tehnored.CC
12 ex/4.12.2009
nr. 5497/2006 Judecătoria Ploiești
nr- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
