Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 995/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(509/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.995
Ședința publică de la 11.06.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 52 din 15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul pentru recurentul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, eliberată de Baroul București (fila 11 dosar), avocatul pentru intimata pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 195/07.04.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 24.04.2009, a unei întâmpinări formulată de către intimata pârâtă, cu copie pentru comunicare.
Avocatul recurentului reclamant, în raport de dispozițiile instanței luate prin încheierea de ședință de la termenul anterior, depune la dosar chitanța CEC privind achitarea sumei de 1.724,00 lei, aplicând și timbru judiciar în valoare de 5 lei, pe care instanța le anulează.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentului reclamant a solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța de apel a interpretat în mod greșit motivele de apel, apreciind că recurentul a înțeles să atace doar încheierea de admitere în principiu și încheierea din data de 5.10.2007, nu și fondul pricinii. Arată că prin motivele de apel recurentul a criticat pe larg fondul pricinii, însă, instanța s-a rezumat a lectura primele rânduri din motivele de apel, unde, este adevărat, că nu se face referire la sentința civilă pronunțată în cauză. Chiar dacă nu a arătat numărul de sentință atacată și data la care s-a pronunțat, dacă cererea de apel cuprinde suficiente elemente care să permită identificarea hotărârii primei instanțe, apelul declarat în cauză este valabil. Dat fiind caracterul devolutiv al apelului, prin dezvoltarea motivelor de apel, recurentul de astăzi a adus suficiente critici fondului pricinii, respectiv modalității de interpretare a probatoriului administrat în cauză, de aplicare a dispozițiilor legii cu privire la acest probatoriu, de judecare a pricinii de către instanța fondului de neintroducere în masa partajabilă a imobilului din B,-,. 2,.250, sector 2, de stabilire a unei cote de contribuției reale la dobândirea imobilului de către recurentul reclamant, de solicitare expresă de partajare a imobilului în sensul atribuirii lui către recurent. Având în vedere aceste aspecte, este evident că motivele de apel priveau atât încheierea de admitere în principiu, cât și fondul pricinii.
Cu privire la calificarea căii de atac, aceasta este atribuția exclusivă a instanței, din acest motiv, recurentul a solicitat ca instanța să aprecieze cu privire la acest aspect.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, având în vedere că petitul motivelor de apel se referă strict la încheierea de admitere în principiu. În toate punctele așa zisului apel, se vorbește în exclusivitate de nulitatea absolută a încheierii de admitere în principiu, chiar și în ultima frază din motivarea scrisă a apelului și nicidecum de fondul pricinii, astfel cum susține recurentul.
În plus, recurentul avea obligația de a indica în mod concret numărul hotărârii împotriva căreia s-a exercitat apelul, data la care a fost pronunțată, lipsa acestor elemente atrăgând nulitatea.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin decizia civilă nr. 52 din 15 ianuarie 2009 Tribunalul București - Secția a III a Civilă a respins apelul declarat de apelantul - reclamant, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, împotriva încheierii pronunțate la data de 22 februarie 2008 de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr-, ca inadmisibil.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr. 5076 din 30 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, luându-se act și consfințindu-se tranzacția părților cu privire la împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, bunuri reținute în încheierea pronunțată conform art. 6735Cod de procedură civilă, la data de 22 august 2008.
Prin încheierea de ședință menționată anterior, pronunțată la data de 22 februarie 2008, instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu contribuția de 60% a reclamantului și de 40% a pârâtei, următoarele bunuri mobile: televizor, mașină de spălat, canapea, aragaz, mobilier de bucătărie și dulap de haine.
În ceea ce privește apartamentul nr. 29 situat în B,-, - 3,. 2,. 4, sector 2, instanța a reținut că, acesta are calitate de bun propriu al pârâtei dobândit înainte de căsătorie, dreptul de proprietate al acesteia luând naștere la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, respectiv 01 noiembrie 1992. Instanța a înlăturat ca nedovedite susținerile reclamantului că, imediat după ce s-a mutat împreună cu pârâta la data de 08 septembrie 1992, au convenit ca imobilul să devină bun comun. Pârâta a negat existența acestei convenții, iar depoziția martorului, se bazează exclusiv pe discuțiile purtate cu reclamantul. Din situația ratelor achitate pentru apartament, s-a observat că acestea au fost plătite prin virament de către pârâtă, atât înainte, cât și în timpul concubinajului și ulterior în timpul căsătoriei cu reclamantul.
S-a apreciat că dovedirea existenței relației de concubinaj a părților, urmată de căsătorie, nu duce la concluzia că părțile au convenit ca imobilul să devină bun comun, cu atât mai mult cu cât reclamantul, căruia îi revine sarcina probei, nu a făcut dovada convenției încheiate în acest sens cu pârâta și nici dovada contribuției sale efective la achitarea ratelor la acest imobil.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul, cu privire la admisibilitatea căii de atac a apelului, invocată de intimată în ședința publică de la 15 ianuarie 2009 reținut următoarele:
Astfel cum a rezultat explicit din cuprinsul cererii de apel formulată de apelantul reclamant, calea de atac a vizat încheierea pronunțată de prima instanță la data de 22 februarie 2008, prin care, în temeiul art. 6735Cod de procedură civilă, au fost constatate cotele de contribuție ale celor doi soți la dobândirea bunurilor comune, precum și componența masei partajabile. În conformitate cu dispozițiile art. 6736Cod de procedură civilă, instanța, constatând că sunt necesare pentru formarea loturilor operații de evaluare, a pronunțat încheierea în care a indicat elementele prevăzute de art. 6735Cod de procedură civilă, dispunând efectuarea unei expertize pentru evaluarea bunurilor mobile.
Așa fiind, tribunalul a observat că încheierea pe care apelantul a înțeles să o atace se include în categoria celor menționate de art. 6738Cod de procedură civilă, referitor la care textul de lege stabilește că pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs, odată cu fondul, fiind supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului procesului. Concluzia interpretării per a contrario a dispozițiilor legale citate este aceea că încheierile din această categorie nu pot fi atacate pe cale separată, cum este cazul, de exemplu, al încheierilor menționate în cuprinsul art.67311Cod de procedură civilă.
În speță, tribunalul a constatat că apelantul a așteptat pronunțarea hotărârii asupra fondului cauzei, însă nu a declarat calea de atac și asupra acesteia, făcând mențiunea că apelul vizează numai încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 22 februarie 2008.
În aceste condiții, în raport de dispozițiile legale la care s-a făcut referire anterior, tribunalul a considerat că apelul declarat numai împotriva acestei încheieri nu poate fi considerat ca fiind admisibil.
În plus, susținerea apelantului în sensul că nu putea declara vreo cale de atac împotriva hotărârii pronunțate asupra fondului, dat fiind că procesul s-a finalizat printr-o tranzacție asupra bunurilor mobile nu a fost reținută. Astfel, câtă vreme, prin hotărârea ce a soluționat fondul procesului, instanța a admis numai în parte acțiunea de partaj a bunurilor mobile și imobile formulată de reclamant (astfel cum, de altfel, se și menționează expres în dispozitivul hotărârii), pentru partea din pretenții ce a fost considerată ca neîntemeiată și pentru care acțiunea nu a fost admisă (deși de această dată nu mai există mențiune expresă, însă rezultă implicit că aceasta viza bunul imobil), reclamantul avea deschisă calea recursului, în cadrul căreia să aducă critici și celor reținute prin încheierea de admitere în principiu referitor la calitatea de bun propriu reținută cu privire la imobil, cale de care însă acesta nu s-a folosit.
Așa fiind, în baza considerentelor expuse, tribunalul a apreciat că apelul declarat pe cale separată de către apelantul reclamant împotriva încheierii de admitere în principiu este inadmisibil, urmând ca în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, și l-a respins ca atare, considerând față de această soluție că nu se mai impune analizarea fondului criticilor apelantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs.
În esență a motivat că, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă (filele 2 - 3 dosar curte) și art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă au fost interpretate greșit motivele de apel, în sensul că a înțeles să atace numai încheierea dată în conformitate cu art. 6738Cod de procedură civilă, în realitate este criticat și fondul pricinii, expunând în opt puncte aceste critici.
Recursul este nefondat.
Critica vizată de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă se referă la încălcarea principiului înscris în art. 969 cod civil (convențiile au putere de lege între părțile contractante) și față de motivele de apel, de recurs cât și motivarea deciziei recuratre nu pot fi primite, recurentul făcând apel expres împotriva încheierii date conform art. 6738 Cod de procedură civilă din 05 octombrie 2007 de instanța de fond.
Critica privind art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă (care vizează două ipoteze) lipsa de temei legal (anume din modul în care este redactată decizia recurată nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată) nu poate fi primit, decizia recurată fiind argumentată și răspunzând motivelor de apel.
În ce privește aplicarea sau încălcarea legii aceasta se referă al aplicarea normei generale în locul celei speciale, la o normă ce nu este incidentă în speță sau s-a dat o interpretare greșită a textului de lege corespunzătoare situației de fapt.
Or, nici aceste motive nu se regăsesc în decizia recurată și așa cum au fost formulate nu pot fi primite.
Întrucât, motivele de recurs sunt neîntemeiate, conform art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 52 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
.
2ex./07.07.2009
-3.-;
Jud.2.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Gabriela Sorina Prepeliță
