Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1592/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1069/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1592
Ședința publică de la 18.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenta-petentă, împotriva deciziei civile nr.91 A din 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-intervenient.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 04.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 11.11.2009 și apoi la data de 18.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr.223/301/11.01.2008 petenta a atacat încheierea prin care s-a admis cererea de radiere a comandamentului asupra imobilului situat în B,-, -1,.3,.70, sector 3.
În motivare se arată că petenta este garantul ipotecar al respectivului apartament, că numitul nu este proprietar și că acesta s-a adresat AVAS-ului ca să găsească o modalitate de radiere a comandamentului, astfel că se impune admiterea plângerii, numai petenta fiind în măsură să ceară radierea.
a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de către petentă.
În motivare se arată că intervenientul este titularul dreptului de proprietate ce poartă asupra menționatului imobil și că plângerea este abuzivă și neîntemeiată.
În drept au fost invocate prevederile art.723 Cod procedură civilă și art.49 - 56 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.4483/02.05.2008, Judecătoria Sectorului 3 Bar espins excepția lipsei de interes, a admis cererea de intervenție formulată de către intervenientul a respins plângerea formulată de către petenta, ca neîntemeiată și a obligat petenta să plătească intervenientului 1.008,30 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că s-a admis cererea introdusă de AVAS cu privire la radierea comandamentului asupra imobilului situat în B,-, -1,.3,.70, sector 3, înscris în Registrul de transcripțiuni sub nr.116/1998, pe numele de, imobilul proprietatea lui, după cum reiese din cartea funciară nr.76616 (fila 31). Prin adresa înregistrată la OCPI B - Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3, în data de 29.10.2007 (fila 35), AVAS a arătat că este de acord cu radierea comandamentului instituit în favoarea SA, întrucât intervenientul, subrogându-se în drepturile AVAS, este îndreptățit să solicite și să obțină radierea notării comandamentului.
Din adresa nr.11217/04.04.2008 emisă de OCPI B - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3 (fila 30), reiese că menționatul comandament a fost de drept perimat ținând seama de prevederile art.496 Cod procedură civilă.
Având în vedere că acesta a fost înscris în Registrul de transcripțiuni sub nr.116 în anul 1998 și că au trecut mai mult de 6 luni de la ziua comunicării comandamentului, fără ca alte acte de procedură să fi urmat, comandamentul se consideră perimat de plin drept, ca și când nu ar fi fost, după cum reiese din interpretarea prevederilor art.492 Cod procedură civilă, în redactarea atunci în vigoare.
Așa fiind, încheierea atacată este legală, iar petenta are un folos practic, formulând plângerea astfel că instanța a respins excepția lipsei de interes și a admis cererea de intervenție formulată de către intervenientul.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr.91 A/20.01.2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe.
A reținut tribunalul că:
Primul motiv de apel, potrivit căruia, în mod greșit instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes, atâta timp cât nu a pus în discuție o atare excepției, este neîntemeiat, întrucât, pe de o parte, din încheierea de amânare a pronunțării, din data de 02.05.2008 rezultă că a unit cu fondul excepția lipsei de interes, părțile punând concluzii pe această excepție și că pe de altă parte, instanța de fond a respins această excepție, astfel că apelanta nu are interes în a formula critici cu privire la soluționarea excepție, neexistând invocată o vătămare a acesteia, ci doar o pronunțare plus petita de către instanță.
Pe fondul apelului, tribunalul a reținut că nu sunt incidente dispozițiile referitoare la conservarea dreptului de ipotecă, având în vedere că obiectul prezentului dosar este plângerea împotriva încheierii prin care s-a admis radierea comandamentului înscris asupra imobilului și nu o acțiune izvorâtă din ipoteca convențională, constituită asupra imobilului.
Sub numărul 116/23.06.1998 a fost înscris la cererea BEJ, în numele creditorului SA un comandament asupra imobilului situat în B,-, -1,.3,.70, în condițiile art.492 Cod procedură civilă anterior.
Prin Încheierea de Carte Funciară nr.950/2007 acest comandament a fost radiat din registrul de carte funciară a imobilului, radierea având loc în baza acordului scris al AVAS, în baza adresei nr.29468/2007.
Comandamentul a fost înscris asupra imobilului cu care debitoarea SC SRL a garantat împrumutul către creditorul. AVAS a preluat de la creditorul această creanță, în baza contractului de cesiune de creanță nr.-/1999, care a fost ulterior vândută pârâtului.
Tribunalul a mai reținut că pârâtul persoană fizică a fost înscris în cartea funciară ca fiind proprietarul imobilului de la adresa mai sus invocată, în baza deciziei civile nr.161/R/2007 a Tribunalului București.
De asemenea, tribunalul a reținut că nu pot fi primite în acest dosar criticile privind actul prin care intimatul persoană fizică a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, întrucât acestea vizează o constatare a nulității contractului dintre și.
Astfel, tribunalul, a constatat că în mod corect a fost radiat comandamentul înscris de creditorul, pe de o parte, ca urmare a confuziunii între creditor și debitor, având în vedere că titularul dreptului de proprietate a devenit ca urmare a cumpărării creanței de la AVAS, atât creditor cât și proprietar al bunului ipotecat, iar pe de altă parte, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond, ca fiind incidente dispozițiile art.496 Cod procedură civilă, potrivit cărora dacă au trecut 6 luni de la ziua comunicării comandamentului, fără ca alte acte de procedură să fi urmat, comandamentul se consideră perimat de plin drept, ca și când nu ar fi fost.
În ceea ce privește criticile formulate împotriva admiterii cererii de intervenție în interes propriu, tribunalul a reținut că instanța de fond în mod corect a admis în principiu această cerere, indicarea textului de lege, chiar greșită, neavând relevanță pentru instanță, aceasta având obligația de a pune în discuție cererea, urmând a analiza solicitarea părții și nu temeiul juridic, chiar dacă acesta ar fi indicat greșit sau generic, prin trimitere la un grup de norme de drept.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs apelanta - reclamantă.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât:
- În mod eronat a reținut instanța că ar fi vândut creanța intervenientului - intimat.
Ușurința și superficialitatea cu care instanța de apel a rezolvat aspectul incidenței dispozițiilor art.1106 - 1109 Cod civil, denotă necunoașterea cauzei, lipsa totală de analiză a motivelor de apel, față de inexistența actului care să probeze cu certitudine existența actului invocat de către instanță, contract sau act de vânzare - cumpărare a creanței.
În lipsa unor astfel de probe nu se poate pune problema confuziunii între debitor și creditor.
În realitate, susține recurentul, creanța a fost achitată de mandatarul recurentei și nu de intimatul - intervenient; conform foilor de vărsământ seria - nr.689, 690, eliberate de către BCR SA la data de 06.01.2003 pentru suma totală de 33.498.809 lei dintr-un total de 41 milioane lei vechi.
Ca atare, intimatul nu avea ce să cumpere de la AVAS, după cum nici această Instituție nu avea ce să vândă ca și creanță, întrucât cu 6 luni înainte de încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare din 18.06.2003 deja achitase tot debitul.
- Mai arată recurenta că în mod greșit și împotriva tuturor evidențelor din dosar, tribunalul justifică respingerea apelului prin aceea că intimatul - persoană fizică a dobândit creanța de la. și că, deci nu sunt incidente prevederile art.1106 cod civil deoarece criticile vizează o nulitate a contractului încheiat între și intimat, or un astfel de contract nu există.
- Prin cel de al doilea motiv de recurs se arată că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.496 Cod procedură civilă, întrucât după comunicarea comandamentului au urmat numeroase acte de executare, ultimele fiind la data de 07.01.2003 și respectiv 08.04.2004, între timp au fost făcute expertize de evaluare a bunului imobil la valoarea de piață, comunicări, somații, precum și alte acte de executare.
Într-o altă cauză ce a fost pe rolul instanțelor, aceste aspecte au fost confirmate, cererea privind constatarea perimării executării fiind respinsă.
Prin urmare, soluția instanței de apel intră în contradicție cu autoritatea de lucru judecat prin care deja o altă instanță a respins irevocabil cererea de constatare a intervenției instituției perimării.
- Instanțele de fond și de apel nu au avut în vedere că la rândul său reclamanta a solicitat radierea comandamentului, dar nejustificat, în contradicție cu soluția dată cererii intervenientului, cererea sa a fost respinsă.
Criticile din apel privind admiterea cererii de intervenție au fost soluționate în mod superficial doar prin reținerea că indicarea textului de lege, chiar greșită, nu are relevanță pentru instanță. A admite o asemenea teorie contravine, în opinia recurentei, celor mai elementare norme de drept, cu consecința dezastruoasă în încrederea celui care se adresează instanței.
- Prin ultimul motiv de recurs se arată că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, obligând-o la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei, deși prestația avocatului părții adverse nu a justificat onorariul.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Imobilul situat în B,-, -.3,.70, sector 3 fost proprietatea reclamantei și a mandatarului acesteia.
Cu acest apartament s-a garantat creanța SC "" SA față de debitorul SC " " SRL.
S-a pornit executarea silită la cererea creditorului, iar Tribunalul București, prin executor judecătoresc a dispus înscrierea comandamentului nr.116/23.06.1998 asupra acestui apartament.
Ulterior, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a preluat de la SA prin contractul de cesiune de creanță nr.-/1999 creanța față de debitorul cedat SC " " SRL.
De asemenea, conform sentinței civile nr.8240/20.10.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr.12114/2003 definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.161 R din 07.02.2007 a Tribunalului București, s-a constatat că intervenientul a devenit proprietarul imobilului prin cumpărare.
Prin adresa nr.29468/29.10.2007 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat radierea comandamentului nr.116/23.06.1998 motivat de faptul că intimatul - pârât a cumpărat creanța
Ca urmare, prin încheierea din data de 06.11.2007 s-a dispus radierea comandamentului instituit asupra apartamentului situat în B,-, -1,.3,.70, sector 3.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă plângerea formulată de reclamanta - recurentă împotriva acesteiîncheieri de radiere a comandamentului.
Așa fiind, față de situația de fapt expusă și reținută de către instanțele de fond, rezultă că în mod corect acestea au apreciat că nu sunt incidente dispozițiile referitoare la conservarea dreptului de ipotecă.
În speță, interesează faptul că s-a solicitat de către creditoare în favoarea căreia a fost înscris comandamentul, radierea acestuia.
Dispozițiile art.1106 - 1109 Cod civil se referă la subrogația în drepturile creditorului. Articolul 1108 pct.2 stipulează că subrogația se face de drept în folosul aceluia care, dobândind un imobil, plătește creditorilor căror acest imobil era ipotecat.
Or, tocmai această ipoteză a fost avută în vedere de instanțe, intimatul - intervenient dobândind proprietatea imobilului conform sentinței civile nr.5240/20.10.2004 a Judecătoriei sectorului 3 B, a achitat creditoarei debitul ce a fost garantat cu imobilul. Ca urmare s-a produs confuziunea între debitor și creditor.
Faptul că în realitate acest debit a fost achitat de recurentă și mandatarul acesteia, așa cum se susține prin motivele de recurs și nu de către intimat, este un aspect care nu are relevanță în cauza de față și care poate fi rezolvat pe alte căi procedurale.
Așa fiind, Curtea constată că nu se mai impune analizarea celui de al doilea motiv de recurs privind împlinirea termenului de perimare. Radierea comandamentului fiind corectă pentru motivele expuse mai sus.
De asemenea, în mod corect a reținut instanța de apel că neindicarea corectă a temeiului de drept sau chiar neindicarea acestuia, nu trebuie confundată cu lipsa cauzei juridice a cererii reconvenționale, fiind de atributul instanței să stabilească norma legală incidentă în raport de obiectul judecății.
Nici ultimul motiv de recurs nu este întemeiat.
Față de complexitatea cauzei și de termenele acordate, instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
Nefiind incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondat, recursul.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - petentă, împotriva deciziei civile nr.91 A/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - intervenient.
Obligă recurentul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - --
GREFIER
Red.
./CS
2 ex./29.12.2009
TB-4 -;
Jud.3 -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
