Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1651/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1651/R/2009
Sedința publică din: 25.06.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
- -
GREFIER - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul reclamant - împotriva deciziei civile nr.171/24.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect plângere împotriva închheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată că nu a răspuns recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că nici la cea de a doua strigare nu a răspuns recurentul.
Curtea lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5297/2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Turda,a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul împotriva încheierii de carte funciară nr. 12920/26.06.2008 emise de OCPI C-
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că petentul a solicitat OCPI C - T intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară nr. 415 de, nr. top. 523/188, conform sentinței civile nr. 990/2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Turda.
In cuprinsul dispozitivului acestei sentințe, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului din CF nr. 415 de, nr. top. 523/188, cu titlu de drept lege, în baza Legii 18/1991, precum și înscrierea unei construcții.
Prin încheierea nr. 12920/16.06.2008 Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliara C- Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T, a fost respinsă cererea, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 26, 48, 59 din Legea 7/1996, art. 61, 83, 84 din Ordinul 633/2006, art. 11 alin. 3 din Ordinul 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară.
În soluționarea plângerii, au fost avute în vedere prevederile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora, în cazul în care registratorul admite cererea de înscriere în cartea funciară, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește și condiția ca imobilul să fie individualizat printr-un identificator unic.
Or, prin identificator unic se înțelege doar numărul cadastral, ca legătură între baza de date grafică și baza de date textuală în sistemul informatic integrat de cadastru și publicitate imobiliară, așa cum este prevăzut în mod expres prin art. 11 alin. 3 din Ordinul nr. 634 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară.
De asemenea, conform art. 59 din Legea nr. 7/1996, actele și faptele juridice privind imobilele situate pe un teritoriu administrativ pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, se vor înscrie în câte o carte funciară, iar la cererea de înscrierese va atașa documentația cadastralăla care se referă înscrierea, întocmită de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenția Națională sau de oficiile teritoriale, după caz. Textul menționat condiționează admiterea cererii de intabulare de depunerea de către solicitant a documentației cadastrale, nefiind instituită obligația registratorului de a întocmi o astfel de documentație.
Într-adevăr, alin. 3 al art. 48 al Legii nr. 7/1996 prevede că, în cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentații cadastrale întocmite și recepționate conform prevederilor prezentei legi.
Neîndeplinirea de către solicitant a obligației instituite de art. 59 din aceeași lege referitoare la atașarea documentației cadastrale la cererea formulată nu echivalează cu imposibilitatea întocmirii documentației, nefiind, astfel, incident textul al. 3 al art. 48 din Legea nr. 7/1996.
Potrivit art. 61 din Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, în toate cazurile în care este cerută înscrierea într-o carte funciară a unui teren drept real, se va recurge la procedura prevăzută la art. 59 din lege, prevăzându-se că, pentru admiterea cererii, se va avea în vedere si documentația cadastrală/tehnică a imobilului, întocmită de o persoană fizică sau juridică autorizată, recepționată de biroul teritorial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii nr. 7/1996, în doctrină s-a avansat, în baza art. 69 alin. 2 si 3 din Legea nr. 7/1996, opinia potrivit căreia sunt și rămân aplicabile, până la introducerea efectivă a noilor cărți funciare, sistemele de publicitate imobiliară existente, întrucât aplicarea Legii nr. 7/1996 în regiunile de carte funciară presupune noi măsurători cadastrale si noi cărți funciare, nefiind posibilă înscrierea drepturilor reale imobiliare pe baza acestei legi în actualele cărți funciare.
Potrivit celei de-a doua opinii, însușită de instanță, s-a apreciat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, respectiv 24 iunie 1996, sistemele de publicitate anterioare își încetează aplicabilitatea, fiind înlocuite cu noul sistem de publicitate imobiliară. Acest punct de vedere este susținut de prevederile art. 59 din Legea nr.7/1996 (in forma actuală) potrivit cărora actele și faptele juridice privind imobilele situate pe un teritoriu administrativ,pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, se vor înscrie în câte o carte funciară, iar la cererea de înscriere se va atașa documentația cadastrală la care se referă înscrierea, întocmită de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenția Națională sau de oficiile teritoriale, după caz.
De asemenea, art. 60 (în varianta inițială) prevedea că acțiunile introduse în temeiul <LLNK 11938 115 40 202 22 74>art. 22, 23, 27, 28 și 34-40 din Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor soluționa potrivit dispozițiilor amintite, iar nu în conformitate cu cele prevăzute în noua lege. a contrario, rezultă că după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, dispozițiile art..22, 23, 27, 28 și 34-40 din Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 nu mai sunt aplicabile, fiind înlocuite cu cele corespunzătoare din Legea nr. 7/1996.
Art. 58 din Legea nr. 7/1996 prevede că "în regiunile de carte funciară supuse <LLNK 11938 115 40 201 0 28>Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare sau, după caz, <LLNK 11947 242 10 701 0 18>Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat în cărți de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară,vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile dispozițiilor prezentei legi. Ca urmare, inscrierile privitoare la imobile cuprinse în cartea funciară vor continua să fie făcute în aceste cărți, dar numai cu respectarea prevederilor Legii nr.7/1996, deci cu înlăturarea definitivă a prevederilor reglementărilor anterioare de carte funciară (DL nr. 115-1938, Legea nr. 242/1947).
Decizia nr. XXI din 12 decembrie 2005 pronunțată de Înalta Curted e Casație și Justiție a stabilit că acțiunile de carte funciară având ca obiect înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv de Decretul-lege nr. 115/1938. Cu toate acestea, pe de o parte, obiectul prezentei cereri îl constituie plângerea împotriva încheierii de carte funciară, iar pe de altă parte, actul juridic ce a stat la baza pronunțării sentinței a cărei intabulare se solicită îl constituie un antecontract încheiat în anul 2000, deci ulterior intrării in vigoare a Legii nr.7/1996.
De asemenea, așa cum s-a reținut în considerentele acestei decizii, cu referire la prevederile art. 59 din Legea nr.7/1996 (în prezent art.57), potrivit cărora actul juridic pri vind constituirea sau transmiterea unui drept real imobiliar, valabil încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, netranscris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni ori, după caz, neînscris în cartea funciară, își produce efectele la data înscrierii în cartea funciară,potrivit prevederilor prezentei legi, "înțelesul ce i se poate da nu poate fi decât acela că actul juridic{} își va produce efectele numai de la data înscrierii în cartea funciarăpotrivit prevederilor acestei legi". Așadar, înscrierea în cartea funciară este guvernată de prevederile Legii nr. 7/1996, inclusiv în ce privește condiția atașării documentației cadastrale chiar dacă temeiul acțiunii în urma căreia se solicită intabularea în cartea funciară l-ar constitui dispozițiile DL 115/1938.
In raport de aceste considerente, instanța a apreciat plângerea ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 171/A/24.03.2009 a Tribunalului Cluj, fost respins, cu majoritate de voturi, apelul declarat de petent.
În considerentele acestei decizii, se arată că dispozițiile art. 59 din Legea 7/1996 sunt aplicabile în speță, de vreme ce, prin hotărârile judecătorești in baza cărora s-a solicitat intabularea, s-au dispus înscrierea unui titlu de proprietate și a unei construcții, or, potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (3) și 59 din Legea 7/1996, în cazul înscrierii unei construcții, a dezmembrării sau alipirii unui corp funciar înscris într-o carte funciară întocmită în baza Decretului Lege 115/1938, precum și pentru înscrierea imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare, pentru imobilul desprins se va deschide o nouă carte funciară, potrivit prevederilor prezentei legi. Procedura înscrierii prevăzută de Legea 7/1996 este reglementată in art. 59 din lege și art. 61 din Ordinul 633/2006, texte de lege care prevăd obligația depunerii documentației cadastrale ca o condiție de admisibilitate a cererii de înscriere.
Art. 58 alin. (1) din Legea 7/1996, invocat de apelant în susținerea ideii că in regiunile de carte funciară sunt aplicabile dispozițiile Decretului Lege 115/1938 până la finalizarea lucrărilor cadastrale, trebuie interpretate prin coroborare cu dispozițiile cuprinse in aliniatul 3 al aceluiași articol. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor cuprinse în cele două aliniate, se desprinde fără echivoc concluzia că înscrierile se fac in vechile cărți funciare numai in cazul in care nu au intervenit modificări ale corpului funciar prin alipiri, dezlipiri sau înscrieri de construcții, situație în care înscrierea se face potrivit noii legi.
Art. 48 alin. (1) din Legea 7/1996 nu prevede condiția depunerii documentației cadastrale, însă această obligație este cuprinsă in alte texte legale, respectiv în dispozițiile art. 59 coroborate cu dispozițiile art. 48 alin. (3) din lege.
Împrejurarea că sarcina depunerii documentației cadastrare revine solicitantului și nu I rezultă din prevederile art. 59 din Lege, în care se prevede că, la cererea de înscriere, se va atașa documentația cadastrală, fiind evident, deci, că aceasta trebuie să provină de la solicitant.
Așadar, Legea 7/1996, prin art. 59, impune depunerea documentației cadastrale ca o condiție de admisibilitate a cererii de înscriere, iar împrejurarea că întocmirea acesteia presupune anumite cheltuieli pentru solicitant nu poate constitui un temei pentru ignorarea legii.
Împrejurarea că același judecător a pronunțat anterior o soluție contrară într-o speță similară, nu atrage nelegalitatea hotărârii, căci schimbarea propriei practici s-a întâlnit și la nivelul celei mai înalte instanțe, și este un lucru firesc ca judecătorul să revină asupra unei practici pe care, după o analiză aprofundată, o consideră greșită.
Decizia XXI/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este aplicabilă strict cu privire la acțiunile in prestație tabulară și rectificare de carte funciară, or, in speță, nu suntem în prezenta unor astfel de acțiuni.
În opinia divergentă, se reține că, în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară nu mai pot fi repuse în discuție aspecte legate de fondul titlului executoriu, putându-se verifica doar dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile intabulării, cu alte cuvinte, dacă au intervenit împrejurări noi după pronunțarea sentinței cuprinzând această dispoziție, împrejurări ce pot constitui impedimente la intabulare, neîntocmirea documentației cadastrale nefiind o astfel de împrejurare.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs petentul, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii.
În motivarea recursului său, petentul învederează că obligația realizării cadastrului general pe întreaga țară a fost instituită exclusiv în sarcina statului, așa cum rezultă din dispozițiile Legii nr. 7/1996, această obligație fiind una efectivă și concretă, rezultând din disp. art.8 alin. 13 și 15, nicăieri în cuprinsul Legii nr. 7/1996 neimpunându-se, nici expres, nici implicit în sarcina solicitantului efectuarea documentației cadastrale pe cheltuiala sa.
Dimpotrivă, art. 11 alin. 7 din lege statuează că înscrierea în cartea funciară se face din oficiu, după finalizarea cadastrului general pe un teritoriu administrativ, acest text coroborându-se cu cel al art. 59, ce prevede că actele și faptele juridice privind imobile situate pe un teritoriu administrativ pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general se vor înscrie în câte o carte funciară.
Art. 48 alin. 3 din lege prevede că, în cazul în care identificarea cadastrală nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentații cadastrale întocmite și recepționat conform prevederilor prezentei legi, însă sentința civilă nr. 990/2008 a Judecătoriei Turda identifică imobilul cu date de carte funciară, respectiv număr topografic și număr de carte funciară, întocmirea unei documentații cadastrale fiind o cerință excesivă și inutilă.
Mai mult, alin. 2 al art. 48 instituie în sarcina registratorului obligația de da imobilului un număr cadastral.
Greșit au reținut instanțele de fond aplicabilitatea în plan temporar a Legii nr. 7/1996, respectiv că aceasta cuprinde dispoziții de aplicare eșalonată în timp, câtă vreme, din art. 69 alin. 2 și 3, rezultă că dispozițiile Decretului-Lege nr. 115/1938 își încetează aplicabilitatea, pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale, la data finalizării lucrărilor de cadastru pe acest teritoriu și se abrogă la data definitivării cadastrului la nivelul întregii țări, textul de lege nefăcând diferențieri în ceea ce privește textele cuprinse în decretul-lege, ceea ce înseamnă că acesta va fi aplicat în continuare în integralitate, interpretare ce rezultă inclusiv din decizia nr. XXI/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe.
În plus, potrivit art. 66 alin. 1 din lege, în termen de 10 zile de la data definitivării lucrărilor de cadastru pe o unitate administrativ-teritorială, oficiul teritorial va transmite birourilor teritoriale documentele tehnice cadastrale de pe teritoriul fiecărei unități administrativ teritoriale, în vederea întocmirii din oficiu a cărților funciare.
În plus, recurentul își însușește pe deplin opinia divergentă din apel.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta este nefondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, referitor la legea aplicabilă, recurentul, invocând Decizia nr. XXI din 12 decembrie 2005 ÎCCJ, pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, potrivit disp. art. 329 alin. ultim pr. civ. susține că s-ar aplica în continuare dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938, întrucât, pe teritoriul localității pe care este situat imobilul obiect al litigiului, nu au fost definitivate lucrările cadastrului general, astfel că în continuare legea veche este aplicabilă în integralitatea sa, legiuitorul nefăcând vreo distincție între diferite texte de lege.
ÎCCJ a stabilit că " acțiunile de carte funciară (în prestație tabulară și în rectificare tabulară), având ca obiect înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv de Decretul-lege nr. 115/1938" ( ).
În realitate, trebuie făcută distincția dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, punerea sa în aplicare și abrogarea Decretului-lege nr. 115/1938.
Titlul de proprietate al vânzătoarei de la care reclamantul a cumpărat imobilul în litigiu a fost eliberat la data de 23.07.2007, iar acțiunea prin care s-a constatat dreptul de proprietate al vânzătoarei, aceasta fiind obligată la încheierea actului autentic promis, de intabulare, în caz de refuz, sentința urmând să țină loc, a fost promovată în anul 2008, dosarul Judecătoriei Turda, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 990/28.02.2008, a cărei înscriere a fost respinsă prin încheierea CF contestată, având nr-.
Legea nr. 7/1996 a intrat în vigoare în termen de 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial, așa cum rezultă din dispozițiile art. 72 alin. 1 din lege, în forma inițială, aliniatele 2 și 3 determinând interpretări diferite în practică referitoare la aplicabilitatea legii noi și ultraativitatea legii vechi.
Oricum, indiferent de considerentele deciziei ÎCCJ, care vorbesc de o ultraactivitate integrală a legii vechi, legiuitorul a prevăzut textual în dispozițiile art. 60 alin. 1 și 3 modificate prin OUG nr. 41/2004, iar apoi prin Legea nr. 247/2005, articolul primind o nouă numerotare și devenind art. 58 după republicare,deschiderea obligatorie a unei cărți funciare noi în cazul înscrierii unei construcții, dezmembrării sau alipirii unui corp funciar înscris într-o carte funciară în temeiul Decretului-lege nr. 115/1938, precum și înscrierii imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare. Normal, în noua carte funciară, parcela va fi identificată cu număr cadastral, în temeiul unei documentații cadastrale.
Concepția legiuitorului, așadar, a fost dea aplica legea nouă anterior definitivării lucrărilor de cadastru, întrucât, fără aplicarea ei, inclusiv în regiunile unde publicitatea imobiliară se realiza anterior prin cărți funciare, aceste lucrări nici nu ar începe.
În ceea ce privește obligația de realizare a documentației cadastrale, concepția legiuitorului nu a fost una de realizare a lucrărilor sub forma unor măsurători generale, pe cheltuiala statului, ci pas cu pas, pe măsura efectuării înscrierilor arătate în art. 58 (fost art. 60), pe baza documentațiilor cadastrale realizate la solicitarea și pe cheltuiala persoanelor interesate (în înscrierea construcțiilor, a titlurilor de proprietate dobândite în temeiul legilor fondului funciar etc.).
Nu se pune problema repunerii în discuție a unor aspecte ce țin de fondul dreptului, așa cum se reține în opinia divergentă invocată în motivele de recurs, pentru că nu se contestă dreptul recurentului asupra imobilului în materialitatea sa, ci se pune problema îndeplinirii unei formalități necesare înscrierii într-o nouă carte funciară a imobilului asupra căruia i-a fost recunoscut dreptul de proprietate prin sentința a cărei intabulare se solicită, respectiv a identificării printr-un număr cadastral nou.
Obligarea pârâtei vânzătoare la a preda un act de intabulare, așa cum se arată în dispozitiv, înseamnă inclusiv întocmirea documentației cadastrale necesare înscrierii titlului ei de proprietate asupra terenului, precum și a construcției, iar problema cheltuielilor rămâne guvernată de regulile aplicabile contractului.
În temeiul art. 312 alin. 1. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 171 din 24 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
în, semnează
vicePREȘEDINTE: Ana Ionescu
Red. dact. GC
4 ex/24.07.2009
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
