Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 1652/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1652/R/2009
Sedința publică din:25.06.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
- -
GREFIER - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul reclamant - SRL C, împotriva deciziei civile nr.291/06.05.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj, privind și pe intimații pârâți, -, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă în instanță reprezentanta recurentului avocat, cu delegația la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în întregime a hotărârii pronunțată de Tribunalul Cluj, ca fiind netemeinică și nelegală și pe cale de consecință retrimiterea cauzei spre judecare Tribunalului Cluj, ca instanță competentă. La întrebarea instanței arată că terenul din litigiu a intrat în patrimoniul societății.
CURTEA
Cauza fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj -N, care prin sentința civilă nr. 2343/20.02.2009 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Cluj.
Prin decizia civilă nr. 291/06.05.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj, a fost admisă excepția necompetentei materiale și în consecință, a fost declinată în favoarea Tribunalului Comercial Cluj competența soluționării acțiunii înaintata de reclamanta - SRL împotriva pârâților a și a, având ca obiect rezoluțiune.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
Potrivit art. 4 Cod Comercial, în afară de faptele obiective de comerț enumerate la art. 3, se socotesc fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.
Nu există nici o dispoziție legală care să atribuie natură exclusiv civilă convențiilor referitoare la imobile, astfel încât nu avem temei să susținem că sunt de natura civilă contractele încheiate de un comerciant având ca obiect înstrăinarea unor imobile.
că în teoria judiciară este susținută ideea potrivit căreia actele juridice referitoare la imobile au natură civilă indiferent de calitatea participanților implicați în raportul juridic, însă această teză devine din ce în ce mai greu de acceptat în condițiile în care sunt tot mai numeroși dezvoltatorii imobiliari care construiesc și înstrăinează locuințe în mod cert ca o activitate de comerț.
Față de argumentele de mai sus, tribunalul a concluzionat că pentru reclamantă antecontractul încheiat cu pârâții are natură comercială.
Potrivit art. 56 Cod Comercial, dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în cât privește acel act, legii comerciale, afară de privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Împotriva acestei decizii declarat recurs în termenul legal reclamanta, solicitând casarea deciziei atacate în sensul retrimiterii cauzei spre judecare Tribunalului Cluj - secția civilă ca instanță competentă.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că pentru a ne afla în prezenta unui litigiu comercial, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, și anume: părțile participante la raportul juridic să aibă calitatea de comercianți, să fie implicate în săvârșirea unor acte sau fapte de comerț, iar raportul juridic dintre aceștia să dea naștere la obligații comerciale. Aceste cerințe nu sunt îndeplinite în cauză, pentru că reclamanta a achiziționat terenul în litigiu fără intenția de a realiza acte sau fapte de comerț, iar această operațiune nu are legătură cu activitatea ei comercială.
În susținerea caracterului civil al litigiului vine și temeiul de drept invocat, care atestă nu numai natura civilă a litigiului, ci și faptul că pârâții persoane fizice au fost chemați în judecată în calitatea lor de promitenți vânzători și nu de comercianți.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit prev. art. 1 Cod comercial, în comerț se aplică legea comercială, iar unde aceasta nu dispune, se aplică dispozițiile Codului civil. Legea comercială cârmuiește actele juridice, faptele și operațiunile considerate ca fiind fapte obiective de comerț prin art. 3 din Codul comercial, precum și, în temeiul prezumției de comercialitate stabilite prin art. 4 din Codul comercial, raporturile juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant, cu excepția cazului în care, totuși, actele juridice asumate de comerciant sunt de natură civilă.
În speță, reclamantul este comerciant și din denumirea societății - SRL, rezultă că obiectul de activitate al acestuia este și construirea de imobile, terenul în litigiu intrând în patrimoniul reclamantei.
Contractul de vânzare-cumpărare comercială se deosebește esențial de contractul corespunzător cârmuit de legea civilă prin îndeplinirea unei funcții economice de interpunere în schimbul bunurilor. Cu alte cuvinte, trăsătura distinctă a contractului comercial față de cel civil este intenția, scopul pentru care s-a dobândit acel bun, arătată în art. 3 pct. 1 Cod comercial. Părțile contractului din litigiu, respectiv reclamanta este comerciant, astfel că prezumția de comercialitate instituită prin art. 4 Cod comercial este îndeplinită în cauză.
Din cele reținute rezultă faptul că actul juridic a cărui validitate formează obiectul acțiunii este de natură comercială, deoarece fost încheiat între o parte, comerciant și constituie o faptă obiectivă de comerț în sensul art. 3 Cod comercial.
În consecință, litigiul având natură comercială, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL C-N împotriva sentinței civile nr. 291 din 6 mai 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact. GC
2 ex/7.07.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
