Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1740/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1371/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1740
Ședința publică din 15.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul petent, împotriva deciziei civile nr. 308 din 9.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata -
Cauza are ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al intimatei, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București și lipsește recurentul petent.
Se face referatul cauzei, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, iar intimata a depus la dosar, prin registratura instanței, cu respectarea termenului procedural, întâmpinare.
Avocatul intimatei arată că nu are alte cereri sau probe de solicitat în cauză.
Curtea, față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri de formulat, constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Avocatul intimatei solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Susține că, în mod corect a stabilit instanța faptul că dispoziția primăriei nr. 8807/29.09.2007 are caracter de titlu de proprietate și nu se încadrează în actele și faptele care pot fi notate în cartea funciară, conform art. 26 alin. 4 din Legea nr. 7/1996.
Pentru imobilul aflat în discuție, există notare în cartea funciară pe numele societății comerciale intimate, cu numărul 70597, număr cadastral 244, iar Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că în atare situație, pentru o altă notare în cartea funciară este necesară o acțiune în revendicare cu privire la bunul în litigiu.
Pe de altă parte, recurentul nu a dovedit identitatea dintre imobilul retrocedat și cel notat în cartea funciară, iar registratorul de la cartea funciară nu are calitatea și nici dreptul de a aprecia asupra acestui aspect.
Arată că nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată împotriva încheierii de respingere nr.-/17.03.2008, pronunțată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de Carte Funciară sector 2 B, petentul a solicitat, în contradictoriu cu intimata SA, să se dispună desființarea încheierii atacate și notarea în cartea funciară nr.70597 a localității B Sector 2 Dispoziției nr.8807/28.09.2007 emisă de Primăria Municipiului B și a Protocolului de predare - primire nr.20707/18.10.2007.
În motivarea plângerii, a arătat că prin dispoziția primarului menționată anterior i s-a restituit, în temeiul Legii nr.10/2001, dreptul de proprietate asupra apartamentelor B, E, F, G și K, precum și cota parte indiviză și dependințele de folosință comună ale imobilului din B,-, sector 2, și dreptul de folosință specială a terenului în suprafață de 507,62 mp, imobil care face parte dintr-un imobil mai mare cu număr cadastral 2944/1 și înscris în cartea funciară nr.70597 pe numele intimatei.
Petentul a învederat că intimata nu i-a permis accesul pentru efectuarea măsurătorilor cadastrale și întocmirea documentației necesare în vederea intabulării dreptului său de proprietate, având în vedere că una dintre condiții este ca imobilul să fie individualizat cu număr cadastral.
A susținut că solicitarea notării dispoziției primarului s-a făcut pentru a evita o eventuală înstrăinare a imobilului în discuție de către intimată, cerere ce respectă dispozițiile art.19 alin.1 pct.B lit.e, art.26 alin.4 lit. c și art.38 din Legea nr.7/1996, care permit notarea în cartea funciară pentru opozabilitate a oricărui drept personal sau fapt juridic în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară.
Petentul a mai arătat că adresa poștală a imobilului din dispoziția de restituire este în-, iar adresa imobilului intabulat este pe aceeași--25, astfel că rezultă în mod cert că imobilul restituit este inclus în cel înscris pe numele intimatei.
A mai subliniat faptul că nu s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate, dobândit prin dispoziția primarului, ci doar notarea acestui înscris pentru a se asigura opozabilitatea față de terții interesați în achiziționarea imobilului a faptului că apartamentele respective aparțin petentului, iar nu intimatei.
În drept, au fost invocate prevederile art.19,26,38,48,49 și 50 din Legea nr.7/1996.
Legal citată, intimata SA nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a solicita probe în apărare, exprimându-și poziția procesuală prin intermediul concluziilor scrise, în sensul respingerii plângerii; înscrisurile depuse după închiderea dezbaterilor nu pot fi avute în vedere cât timp acestea nu au fost supuse discutării în contradictoriu de către ambele părți.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut că prin încheierea nr.-/17.03.2008, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de Carte Funciară Sector 2 respins cererea formulată de către petentul privind notarea Dispoziției nr.8807/28.09.2007 emisă de Primarul General al Municipiului B și a Protocolului de predare - primire nr.20707/18.10.2007 emis de Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar în cartea funciară a imobilului din--25 cu număr cadastral 2944/1, proprietatea intimatei SA.
Din extrasul cărții funciare nr.70597 rezultă că imobilul situat în mun. B,--25, sector 2, compus din construcție și teren în suprafață de 1588,12 mp. are numărul cadastral 2944, 2944/1 și este intabulat în proprietatea SA.
Instanța a mai reținut că cererea de înscriere în cartea funciară vizează notarea în cartea funciară și se referă la Dispoziția nr.8807/28.09.2007 emisă de Primarul Municipiului B și Protocolul nr.20.707/18.10.2007 emis de Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, prin care s-a restituită petentului dreptul de proprietate asupra apartamentelor B, E, F, G, K, cota parte indiviză din părțile și dependințele de folosință comună și dreptul de folosință specială asupra terenului în suprafață de 507,62 mp. cu privire la imobilul situat în mun. B,-, sector 2.
Față de cele arătate, având în vederea plângerea formulată în temeiul art.50 alin.2 din Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, instanța a verificat legalitatea măsurii dispuse de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Sector 2 B prin încheierea nr.-/17.03.2008.
Astfel, în conformitate cu art.26 alin.4 din legea sus-menționată, înscrierile în cartea funciară sunt de 3 feluri, respectiv intabularea, înscrierea provizorie și notarea. Potrivit alin.4 litera c al acestui articol, notarea poate avea ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor judiciare referitoare la starea și capacitatea persoanelor, a acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară. De asemenea, art.19 alin.1 pct.B lit.e din Legea nr.7/1996 prevede, printre altele, că se înscriu în cartea funciară faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate în legătură cu imobilele înscrise în cartea funciară.
În acord cu principiul legalității care presupune exactitatea, corectitudinea și certitudinea înscrierilor în cartea funciară, registratorul este chemat să respecte legalitatea formală și legalitatea materială. În primul rând, acesta poate să încuviințeze numai înscrierile actelor și faptelor anume prevăzute de lege sau, după caz, permise, și nu se poate sprijini decât pe cererea și actele care o însoțesc. În al doilea rând, acesta trebuie să cerceteze dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întrunește condițiile de fond și de formă cerute de lege și dacă din cuprinsul cărții funciare nu există vreo la săvârșirea înscrierii.
Verificând respectarea acestor cerințe de către registratorul de carte funciară, care a respins notarea solicitată, prin încheierea nr.-/17.03.2008, instanța a constatat că acesta a respectat în tocmai legalitatea formală și materială, potrivit prevederilor Legii nr.7/1996.
Cât privește legalitatea formală, se observă că notarea a fost solicitată cu privire la Dispoziția nr.8807/28.09.2007 emisă de Primarul Municipiului B și Protocolul nr.20.707/18.10.2007 emis de Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobil, prin aceste acte restituindu-se petentului dreptul de proprietate asupra unor apartamente dintr-un imobil. În aceste condiții, această solicitare nu întrunește cerințele impuse de art.19 alin.1 pct.B.e și art.26 alin.4 din Legea nr.7/1996, având în vedere că solicitantul invocă în susținerea cererii sale un înscris care atestă dreptul său de proprietate, iar nu un drept personal sau alt act sau fapt juridic în legătură cu imobilul respectiv. Având în vedere că cererea are la bază dreptul de proprietate, înscrierea în cartea funciară nu poate fi ca natură juridică decât intabulare sau înscriere provizorie, nu și notarea care s-ar putea cere în legătură cu drepturi personale, alte acte sau fapte juridice, cu excluderea dreptului de proprietate.
De asemenea, bazându-se exclusiv pe cererea formulată și actele depuse, în mod corect registratorul de carte funciară nu a fost în măsură să considere identitatea imobilului înscris sub nr. cadastral 2944/1 cu imobilul solicitat, diferind numărul străzii, individualizarea celor două imobile pe baza acelorași înscrisuri fiind distinctă, în sensul că în dispoziția primarului se menționează apartamentele B, E, F, G și K, fără a se face asemenea referiri în imobilul proprietatea intimatei individualizat doar pe etaje.
Față de cele arătate, făcând aplicarea principiului legalității formale, registratorul de carte funciară a apreciat în mod corect că cererea privind notarea nu se înscrie între cele permise de lege și că o asemenea solicitare nu ar putea fi admisă exclusiv pe baza mențiunilor cuprinse în cartea funciară și a înscrisurilor depuse.
În privința legalității materiale, s-a constatat că înscrisurile solicitate a fi notate îndeplinesc aparent condițiile cerute de lege pentru valabilitatea acestora, însă, în urma verificării cărții funciare cu privire la imobilul cu număr cadastral 2944/1, rezultă piedici la înscrierea solicitată, determinate de faptul că o altă persoană figurează ca titulară a dreptului de proprietate. Atât timp cât prin înscrisurile invocate petentul tinde la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra unei porțiuni dintr-un imobil mai mare, intabulat pe numele altei persoane, acest lucru nu se poate face decât împotriva acestuia, iar nu invocând o pretinsă notare. Sunt de menționat în acest sens dispozițiile art.22 lit. a din Legea nr.7/1996, în conformitate cu care înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută. Petentul a solicitat notarea unor înscrisuri prin care i se atestă dreptul de proprietate asupra unei părți dintr-un imobil, intabulat pe numele intimatei, ceea ce înseamnă că nu este posibilă eludarea dispozițiilor legale anterior menționate prin invocarea unui alt tip de înscriere, calea legală fiind aceea a acțiunii în rectificare tabulară în condițiile art.33 din Legea nr.7/1996, însoțită de acțiunea în revendicare.
Față de cele arătate, instanța a apreciat că registratorul de carte funciară a considerat în mod legal existența unor piedici la înscriere, atât timp cât se invocă un înscris ce atestă dreptul de proprietate al altei persoane decât aceea care figurează ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară.
Pe de altă parte, pretinsa identitate dintre imobilul înscris și imobilul restituit prin dispoziția primarului nu ar putea fi stabilită de către registrator, în condițiile în care există diferențe de adresă poștală și diferențe în individualizarea celor două bunuri. În consecință, doar în urma soluționării unei eventuale acțiuni în revendicare s-ar putea stabili cu certitudine identitatea dintre cele două imobile, o asemenea atribuție având-o exclusiv instanța judecătorească, în condițiile în care înscrisurile invocate și înscrierea din cartea funciară nu permit o soluționare indubitabilă a acestui aspect. Apărarea în sensul că în fișa imobilului figurează ca proprietară, alături de intimată, și Primăria sectorului 2 B ar putea fi valorificată exclusiv în fața instanței învestite cu soluționarea unei acțiuni în revendicare, iar nu pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară instituită de art.5 din Legea nr. 7/1996.
Argumentele în sensul că numiții și HG, într-o situație similară, au reușit intabularea vin tocmai în combaterea susținerilor petentului și în sprijinul soluției pronunțate, deoarece în acel caz s-a realizat intabularea dreptului de proprietate, iar nu notarea, creându-se carte funciară distinctă pentru imobilul reprezentat de apartamentul D și înscris sub nr. cadastral 2944/0.
Lipsa unei hotărâri judecătorești de rectificare a înscrierilor de carte funciară constituie în cazul de față un impediment la intabulare, inclusiv în ipoteza în care se invocă drept obiect al cererii notarea, iar nu intabularea dreptului de proprietate, deoarece, așa cum s-a arătat, această solicitare nu intră în conținutul noțiunii de "notare", ci al aceleia de "intabulare", neputându-se eluda astfel dispozițiile legale imperative. Invocarea unui potențial pericol de înstrăinare nu prezintă relevanță atât timp cât la momentul formulării cererii de înscriere dreptul nu era litigios, putând fi înstrăinat în mod liber. Alta ar fi situația în cazul în care petentul ar înțelege să formuleze acțiune în revendicare împotriva intimatei și astfel ar putea nota, fără discuție, acțiunea respectivă, cu consecința opozabilității față de terți.
În fine, nici susținerile petentului în sensul că nu i se permite efectuarea măsurătorilor cadastrale ale imobilului respectiv, pentru a fi în măsură să deschidă carte funciară pentru bunul său, nu sunt relevante, existând alte căi legale pentru recunoașterea unei astfel de posibilități, la care petentul a înțeles, de altfel, să recurgă, potrivit propriilor susțineri, prin promovarea unei cereri având ca obiect obligația de a face.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.19 alin.1 pct.B.e, art.26 alin.4 și art.47-48 din Legea nr.7/1996, având în vederea că cererea de înscriere formulată vizează o ipoteză nepermisă de lege sub forma notării, că nu se poate stabili pe această cale identitatea dintre imobilul intabulat și imobilul restituit și că există piedici la intabulare determinate de lipsa unei hotărâri judecătorești în rectificare, instanța a apreciat că soluția de respingere pronunțată în dosarul nr.-/2008 este corectă, legală și temeinică, astfel că a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul în contradictoriu cu SA
Potrivit dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Totodată, în conformitate cu art.50 alin.4 din Legea nr.7/1996, a dispus comunicarea prezentei hotărâri către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de Carte Funciară Sector 2, la data rămânerii irevocabile a acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, care a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit, în speță, prevederile legale în materie, astfel că s-a ajuns la concluzia eronată că nu este posibilă notarea, deoarece cererea sa are la bază dreptul de proprietate, iar notarea exclude acest drept.
În realitate, solicitarea apelantului, în sensul notării dispoziției de retrocedare, a avut drept finalitate asigurarea opozabilității față de terți, astfel încât orice persoană interesată în dobândirea imobilului de la intimată să aibă cunoștință că, în prezent, petentului îi aparține proprietatea asupra apartamentelor respective.
Prin decizia civilă nr.308/A/09.03.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că petentul a solicitat Biroului de Carte Funciară sector 2 B notarea Dispoziției nr.8807/28.09.2007 emisă de Primarul General al Municipiului B, act prin care i-a fost retrocedat dreptul de proprietate asupra apartamentelor B, E, F, G, K, precum și cota parte indiviză din părțile și dependințele de folosință comună și dreptul de folosință specială asupra terenului în suprafață de 507,62mp, cu privire la imobilul situat în B,-, sector 2.
Potrivit extrasului de carte funciară nr.70597 a rezultat că imobilul situat în B,--25, sector 2, compus din construcție și teren în suprafață de 1588,12 mp are numărul cadastral 2944, 2944/1 și este intabulat în proprietatea intimatei
Tribunalul a considerat că instanța de fond, examinând cauza în ansamblul său, a interpretat și aplicat în mod just prevederile Legii nr.7/1996 referitoare - cadastru și publicitatea imobiliară, act normativ care, prin art.19 alin.1 pct.B lit.e și art.26 alin.4, definește și precizează care sunt situațiile și cazurile care permit notarea în cartea funciară; or, solicitarea făcută de apelant, în sensul de a se nota dispoziția de retrocedare a unor apartamente ce fac parte din imobil, nu întrunește cerințele impuse de textele legale mai sus menționate, întrucât petentul invocă un înscris care atestă dreptul său de proprietate, iar nu un drept personal sau alt act sau fapt juridic în legătură cu imobilul în discuție.
Pe de altă parte, efectuarea acestei operațiuni de înscriere sub formă de notare nu era posibilă câtă vreme registratorul de carte funciară a constatat lipsa de identitate intre imobilul înscris sub nr. cadastral 2944 și imobilul ce a fost restituit petentului prin dispoziția de retrocedare emisă de Primarul General al Municipiului B, situație evidențiată de adresele poștale diferite, - care se adaugă o individualizare incompletă a imobilului ce a fost restituit către apelantul petent.
Prima instanță a reținut corect în considerentele sentinței apelate și faptul că operațiunea de notare a respectivei dispoziții întocmită de primar nu se putea realiza datorită existenței unor piedici - înscriere, constând în aceea că a fost invocat un act care atestă dreptul de proprietate al altei persoane decât ceea care figurează drept titular al dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară sector 2.
Tribunalul a mai apreciat că soluția instanței de fond, în sensul respingerii plângerii ca fiind neîntemeiată, este temeinică și legală în raport de dispozițiile Legii nr.7/1996, câtă vreme cererea de înscriere formulată de petent se referă - ipoteza notării, operațiune ce nu este posibilă date fiind considerentele expuse, astfel că nu se poate stabili pe această cale identitatea dintre imobilul ce a fost intabulat pe numele intimatei și cel specificat în dispoziția de retrocedare emisă în beneficiul apelantului, care are - îndemână posibilitatea promovării unei acțiuni în revendicare.
În termen legal, a declarat recurs petentul, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei apelate, admiterea apelului, iar, pe fond, admiterea plângerii și desființarea încheierii nr.-/17.03.2008 pronunțată de Sector 2 B, cu consecința notării în nr.70597 a localității B, sector 2 existenței Dispoziției nr.8807/28.09.2007 emisă de Primăria Municipiului B și a Protocolului de predare-primire nr.20707/18.10.2007.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod de procedură civilă.
Cu referire la prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, recurenta a arătat că dispozițiile art.19 alin.1 pct.B lit.e din Legea nr.7/1996, republicată, prevăd că, în partea a II-a a cărții funciare, se notează faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice privitoare la proprietate, aceeași posibilitate de notare fiind prevăzută și în ceea ce privește partea a III-a a cărții funciare prin același text normativ.
În același sens, art.26 alin.4 lit.c și art.38 din Legea nr.7/1996, republicată, consacră dreptul oricărei persoane interesate de a solicita și obține notarea în cartea funciară - pentru a asigura opozabilitatea față de terți - a oricărui drept personal, act sau fapt juridic în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară.
Ca atare, în asigurarea principiului opozabilității, pentru evitarea unor înstrăinări succesive a imobilelor (asupra cărora proprietatea este disputată) și pentru evitarea nașterii unor litigii, legiuitorul a permis notarea oricărui act sau fapt juridic în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară, a oricărui raport juridic privitor la proprietate, astfel că apare întemeiată cererea petentului.
Posibilitatea de notare rezultă și din dispozițiile art.42 din Ordinul nr.663/13.10.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, care, la alin.1 și 2 pct.b și q, prevede că notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul, în această categorie intrând și arătarea de raporturi juridice cu o altă persoană de natură să afecteze regimul juridic al bunului nemișcător sau orice alte fapte, drepturi personale sau acțiuni, a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobilul.
Prin dispozițiile legale invocate se justifică notarea în cartea funciară a împrejurării că o parte din imobilul intabulat este proprietatea unei alte persoane.
În aceste condiții, recurentul a arătat că este eronată susținerea tribunalului, în sensul că notarea exclude dreptul de proprietate. În această logică, ar trebui ca și cererea de notare a acțiunii în revendicare să fie respinsă, or, însăși instanța de fond recunoaște că, fără discuție, o asemenea acțiune trebuie notată.
Obiectul cererii este notarea existenței dispoziției de retrocedare pentru a asigura opozabilitatea față de orice terț și ca orice persoană eventual interesată în dobândirea imobilului să aibă cunoștință că petentului îi aparține proprietatea asupra apartamentelor B, E, F, G și K din construcția în discuție, precum și cotele indivize din părțile comune și un drept de folosință din terenul aferent.
A mai arătat recurentul că instanța de apel nu-și motivează susținerea referitoare la principiul legalității formale, deși face trimitere la acesta. Oricum, petentul nu a solicitat intabularea dreptului său de proprietate, ci doar să se noteze împrejurarea că există un act care pune sub semnul întrebării dreptul de proprietate al persoanei care figurează ca și proprietar tabular (SC SA).
Cât privește celelalte considerente reținute de tribunal, reclamantul a precizat, în legătură cu adresa poștală, că în dispoziția de restituire se specifică adresa imobilului ca fiind în-, în timp ce adresa imobilului intabulat apare pe aceeași--25; rezultă, implicit, că imobilul restituit petentului este inclus în imobilul intabulat pe numele Ca atare, este firesc să apară diferențe privind descrierea imobilului, în condițiile în care este vorba de două imobile diferite.
Acest aspect reiese și din dosarul cadastral întocmit pentru intabularea dreptului de proprietate în favoarea Astfel, în fișa imobilului, la capitolul B, construcție, alături de societate a fost menționată și Primăria Sector 2, ca proprietar asupra unui fond locativ. Or, tocmai din această construcție, aflată la momentul intabulării de către societate în proprietatea statului, i s-a restituit petentului imobilul în litigiu.
În plus, planul de amplasament și delimitarea imobilului a evidențiat împrejurarea că în proprietatea nu se află și clădirea, care aparține primăriei, cu excepția apartamentului D, aflat în proprietatea numiților și.
HGCriticile întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod de procedură civilă se referă la faptul că petentul nu a solicitat intabularea dreptului de proprietate, ci doar notarea existenței dispoziției, respectiv notarea împrejurării că există un act care pune sub semnul întrebării dreptul de proprietate al persoanei care figurează ca și proprietar tabular. Sub acest aspect, cele două instanțe au făcut o gravă confuzie între notare și intabulare, notarea, pentru considerentele expuse anterior, fiind posibilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că ambele instanțe au reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății și au ajuns la concluzia că registratorul de carte funciară, care a respins notarea solicitată de recurentă, prin încheierea nr.-/17.03.2008, a respectat întocmai legalitatea formală și materială prevăzută de Legea nr.7/1996.
În recursul nu au fost administrate probe noi.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, având în vedere dispozițiile legale invocate de petentul, respectiv prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod de procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Cererea formulată de petentul vizează notarea în cartea funciară nr.70597, deschisă pe numele intimatei, cu privire la imobilul din B,--25, sector 2, Dispoziției nr.8807/28.09.2007 emisă de Primarul General al Municipiului B și a Protocolului de predare primire nr.20707/18.10.2007 emis de Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, prin care acestuia i s-a restituit dreptul de proprietate asupra unei părți din imobilul situat în B,-, sector 2.
Potrivit Legii nr.7/1996, publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență a cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobile.
Astfel, art.26 alin.4 din lege definește cele trei operațiuni (înscrieri) ce pot fi efectuate în cartea funciară, respectivintabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale,înscrierea provizoriea drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare șinotarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.
De asemenea, art.19 alin.1 pct.B lit.e din acest act normativ prevede că partea a II-a a cărții funciare, referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate, cuprinde faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate.
Art.38 din lege menționează că actele și faptele juridice, privitoare la drepturile personale, la starea și capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară vor putea fi înscrise, la cerere, cu efect de opozabilitate pentru terțe persoane.
În același sens sunt și dispozițiile art.42 din Ordinul nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, care se referă la notare, ce poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul.
Coroborând aceste dispoziții legale rezultă, pe de o parte, că intabularea se referă strict la drepturile reale, iar, pe de altă parte, că notarea privește drepturile personale, starea și capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară.
În susținerea cererii, petentul invocă înscrisuri prin care s-a atestat dreptul lui de proprietate asupra imobilului deținut de intimată, iar nu un drept personal, un act sau fapt juridic în legătură cu acest imobil.
Astfel, cum au reținut și instanțele anterioare, având în vedere că cererea petentului are la bază dreptul de proprietate, înscrierea în cartea funciară nu poate fi ca natură juridică decât intabularea, nu și notarea, care s-ar putea cere doar în legătură cu drepturi personale, alte acte sau fapte juridice, cu excluderea dreptului de proprietate.
În acest context este greșită susținerea recurentului în sensul că dispozițiile legale menționate anterior justifică notarea în cartea funciară a împrejurării că o parte din imobilul intabulat pe numele intimatei este în proprietatea sa, întrucât această operațiune exclude dreptul de proprietate.
În măsura în care înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, petentul poate cere rectificarea sau modificarea acesteia, dacă are o hotărâre definitivă și irevocabilă în acest sens, ori, pentru a lămuri situația juridică a bunului, poate formula o acțiune în revendicare față de proprietarul tabular. Doar în aceste condiții o cerere de notare a acțiunii în revendicare este posibilă, operațiune distinctă de cea a înscrierii, care se raportează la un drept de proprietate deja recunoscut în favoarea unei părți printr-un act juridic.
Invocarea unui potențial pericol de înstrăinare a imobilului nu prezintă relevanță cât timp la momentul formulării cererii de înscriere dreptul nu era litigios. În speță, proprietarul tabular este îndreptățit, din moment ce dreptul său de proprietate nu este contestat de petent, să înstrăineze, în orice formă, imobilul proprietatea sa.
Pentru a opera principiul legalității, care presupune exactitatea, corectitudinea și certitudinea înscrierilor în cartea funciară, registratorul de carte funciară este chemat să respecte legalitatea formală (să încuviințeze doar înscrierea actelor și faptelor anume prevăzute de lege sau, după caz, permise) și legalitatea materială (să cenzureze condițiile de formă și de fond ale înscrisurilor pe baza cărora se solicită înscrierea ori să verifice dacă nu există o la săvârșirea înscrierii).
Cât timp a constatat registratorul că nu se poate face notarea în cartea funciară, natura juridică a operațiunii solicitate de petent fiind cea a înscrierii, o analiză a identității imobilelor era, de altfel, lipsită de interes, astfel că susținerile recurentului pe acest aspect de fond al cererii sale exced cenzurii instanței de recurs.
Operațiunea de notare a dispoziției primarului nu se putea realiza existând deja o la înscriere, și anume cea a existenței unui drept tabular anterior înscris în cartea funciară.
Având în vedere aceste considerente, nu se poate reține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale, aceasta argumentând în fapt și în drept soluția pronunțată, în acord cu prevederile art.261 pct.5 Cod de procedură civilă. Așadar, art.304 pct.9 Cod de procedură civilă nu este incident în speță.
Curtea apreciază că nu poate fi vorba nici de interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, critică prevăzută de art.304 pct.8 Cod de procedură civilă, întrucât calificarea obiectului cererii de chemare în judecată, realizată potrivit art.112 și 129 Cod de procedură civilă, nu are relevanță asupra definirii și constatării dreptului de proprietate invocat de recurentul petent, certificat prin Dispoziția nr.8807/28.09.2007 emisă de Primarul General al Municipiului
Luând în considerare și aceste argumente, Curtea, potrivit art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petent, împotriva deciziei civile nr.308 A din 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Tehnodact.
2 ex/110.02.2010
------------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 2 -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
