Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 300/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR.300/
Ședința publică de la 06 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă M, în contradictoriu cu intimații pârâți prin lichidator judiciar și C, împotriva deciziei civile nr. 197 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru intimata se prezintă av., conform împuternicirii avocațiale nr. -/27.06.2008, pentru intimata pârâtă C se prezintă consilier juridic conform delegatiei depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanta luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părtilor.
Apărătorul intimatei-pârâte C având cuvântul, solicită respingerea recursului, admiterea calității procesual pasive și respingerea recursului ca fiind introdus împotriva unei persoane fără capacitate de folosintă
Apărătorul intimatei-pârâte SRL solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.Invocă exceptia lipsei calității procesual pasive a intimatei-pârâte OCPI Constanta cu consecința respingerii recursului ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.Mai invocă și lipsa capacității de folosință a subscrisei cu consecința respingerii recursului ca fiind introdus împotriva unei persoane fără capacitate de folosintă - în acest sens fiind depus la dosar sentinta civilă nr.1828/16.04.2008 a Tribunalului B prin care s-a dispus radierea societății de la ORC
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1182 din 5 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul civil nr-, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta - SRL prin lichidator judiciar.
Totodată, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta - - M, în contradictoriu cu pârâții - SRL B, prin lichidator judiciar și Oficiul Național de cadastru și Publicitate Imobiliară C Biroul de Carte Funciară
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, s-a apreciat că nu există identitate de obiect, părți și cauză, astfel încât nu sunt întrunite condițiile impuse de art.1201 cod civil.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, prin încheierea nr. 368/19.10.1999 a Judecătoriei Mangalia - Biroul de Carte Funciară, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra construcției magazin 103, în suprafață construită de 326,37 mp, în favoarea cumpărătoarei - SRL, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1408/28.06.1999.
Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 25.06.1999 și înregistrat sub nr. 235/26.02.1999 la - -, reclamanta a vândut pârâtei spațiul comercial 103 anexa, așa cum rezultă din protocolul încheiat la data de 01.11.1990.
La data de 24.05.1999 reclamanta a întocmit un proces verbal din care rezultă că suprafața construită este de 137,97 mp.
Deși reclamanta a susținut că a vândut pârâtei numai suprafața de 137,97 mp. față de clauzele contractului de vânzare cumpărare, conform cărora obiectul vânzării a constat în transmiterea cu plată a spațiului comercial 103 anexa, instanța apreciază că voința reală a părților a fost de înstrăinare a întregului imobil, care, însă nu a fost măsurat la data încheierii actului.
Întrucât intabularea în cartea funciară s-a făcut în baza unor măsurători cadastrale ce au identificat imobilul, iar procesul verbal din data de 24.05.1999 a fost încheiat fără a se efectua măsurători, instanța apreciază că acesta din urmă nu poate face dovada deplină a suprafeței imobilului înstrăinat.
Față de situația de fapt reținută s-a apreciat că, înscrierile efectuate în cartea funciară corespund cu situația reală a imobilului.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat apel petenta - -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de radiere a intabulării dreptului de proprietate asupra construcției magazin 103, în suprafață construită de 326,37 mp, în favoarea cumpărătoarei - SRL, hotărârea instanței de fond fiind rezultatul aprecierii eronate a materialului probator administrat în cauză.
Se relevă că, petenta a fost proprietara întregii unități 103, cu o suprafață desfășurată de 1150 mp, denumire sub care este înregistrată la organele fiscale.
Prin contractul de vânzare cumpărare înregistrat sub nr. 235/26.02.1999 la - -, reclamanta a vândut pârâtei spațiul comercial 103 anexa, urmând ca, în conformitate cu art.4 din contract,suprafața înstrăinată urma să fie delimitată exact prin procesul verbal de predare primire, la data achitării integrale a valori acestuia.
În conformitate cu aceste dispoziții contractuale, la data de 24.05.1999 s-a întocmit procesul verbal de predare primire nr.643, potrivit cu care, suprafața construită înstrăinată este de 137,79 mp și suprafața indiviză este de 19,44 mp, suprafață pentru care s-a achitat și prețul stabilit.
Cu toate acestea, - SRL a solicitat intabularea unei suprafețe de 326,37 mp, diferența de 192 mp ocupând-o abuziv, cerere ce a fost admisă, în mod greșit, de către Oficiul Național de Cadastru și Publicitate Imobiliară C Biroul de Carte Funciară
Se relevă că, intabularea s-a realizat numai în baza schițelor cadastrale, care nu constituie titlu de proprietate, fără a se verifica actele de proprietate ale - SRL, încălcându-se astfel, dispozițiile art.20 din Legea nr.7/1996.
În mod eronat a reținut instanța de fond că, voința reală a părților a fost să se înstrăineze întregul imobil care, însă nu a fost măsurat la data încheierii actului.
Se susține că, suprafața cu privire la care părțile s-au înțeles să o înstrăineze este cea menționată în procesul verbal de predare primire nr.643, potrivit cu care, suprafața construită înstrăinată este de 137,79 mp și suprafața indiviză este de 19,44 mp.
Solutionând pe fond apelul, Tribunalul Constantaa pronunțat decizia civilă nr.197 din 14 aprilie 2008 prin care a respins apelul civil având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, apel formulat de reclamanta, împotriva sentintei civile nr.1182 din 5 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Mangalia, în contradictoriu cu pârâtii SRL prin lichidator judiciar și Oficiul National de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanta, ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanta de apel a retinut, că în baza contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr.235 din 26 februarie 1999 la., reclamanta a înstrăinat pârâtei spatiul comercial 103 anexa, urmând ca în conformitate cu art.4 din contract suprafata înstrăinată să fie delimitată prin procesul-verbal de predare-primire la data achitării integrale a valorii acestuia.
Din contractul încheiat rezultă că intimata avut folosința întregului spatiu comercial 103 - Anexa și nu numai a unei anumite părti ori a unei anumite cote indivize din acesta - de unde se trage concluzia că s-a înstrăinat întregul spatiu comercial.
Astfel, stabilindu-se că s-a înstrăinat întregul spatiu comercial, în mod corect s-a procedat la intabularea dreptului de proprietate pentru întregul imobil. În termen legal împotriva deciziei civile nr.197 din 14 aprilie 2008 declarat recurs reclamanta - M prin care a solicitat modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentintei civile nr.1182 din 5 iunie 2007 cu consecința notificării înscrierilor efectuate în cartea funciară în ceea ce priveste spatiul comercial magazin nr.103, în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea pârâtei SRL în suprafață construită de 137,79 mp și nu de 326,37. cum în mod eronat a fost înscris în cartea funciară.
Motivează recursul că i-a înstrăinat pârâtei SRL un spatiu comercial 103 anexa - constructia înstrăinată este de 137,79. și suprafata indiviză fiind de 19,44 mp.
În mod gresit s-a dispus intabularea acestui spatiu comercial în suprafață construită de 326,37 mp în loc de 137,79.
Pentru considerentele expuse a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În ședința de judecată din 6 octombrie 2008, pârâtii intimati au invocat lipsa calității procesual pasive a Oficiului de Cadastru și a lipsei capacității de folosință a SRL
Conform art.137 Cod pr.civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra exceptiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la exceptia lipsei calității procesual pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanta se constată că această exceptie este fondată pentru următoarele:
Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, "publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ și se realizează de către oficiile teritoriale pentru imobilele situate în raza teritorială a acestora".
În acest cadru de reglementare, prin art. 20 alin. (1) din aceeași lege se prevede că "dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil", iar în cuprinsul art. 21 s-a subliniat că "modificarea conținutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea și stingerea drepturilor reale".
În conformitate cu principiul relativității, pe care îl consacră, în art. 22 din legea menționată se mai prevede că înscrierea unui drept se poate efectua numai "împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută", precum și "împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată".
Caracterul necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară este subliniat în dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicată, potrivit cărora "înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părților interesate, cu excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu", precum și în alin. (6) al aceluiași articol, prin care se precizează că "intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii autorității administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să un drept tabular".
Acest caracter necontencios al activității de publicitate imobiliară mai rezultă și din faptul că încheierile prin care sunt soluționate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară, care este funcționar public și nu judecător, sunt, prin natura lor juridică, acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din moment ce adoptarea lor nu are loc în cadrul unei proceduri administrative jurisdicționale.
De altfel, o asemenea încheiere, deși act administrativ, nu este supusă controlului instanțelor judecătorești de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 544/2004, ci contenciosului administrativ special reglementat prin Legea nr. 7/1996, republicată.
În acest sens, în art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, este reglementată obligativitatea comunicării încheierii, iar prin alineatele următoare se prevede că "încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere", care se înaintează judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, că "hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel", iar "hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial d e către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului".
Ca urmare, datorită naturii lor derogatorii, toate aceste reglementări au un caracter special în raport cu dispozițiile generale privind procedurile necontencioase cuprinse în cartea a III-a din Codul d e procedură civilă, la art. 331 - 339, fiind de observat că în art. 338 alin. 2 din Codul d e procedură civilă se prevede că "materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân sub dispozițiile speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărții de față".
Or, procedura de înscriere în cartea funciară este guvernată de regulile cuprinse în Legea nr. 7/1996, republicată, și de actele normative emise în baza ei, iar numai în măsura în care acestea nu prevăd nimic, legea este completată cu dispozițiile generale în materie necontencioasă prevăzute în Codul d e procedură civilă.
De aceea, în raport cu această distincție făcută de legiuitor, se impune să se rețină că Legea nr. 7/1996, republicată, nu conține dispoziții care să confere legitimare procesuală pasivă Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
De altfel, pe linia promovării acestei rațiuni deduse din textele de lege aplicabile, prin art. 31 din Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, s-a subliniat că "activității de publicitate imobiliară i se aplică principiile și regulile specifice prevăzute de lege, care se întregesc cu dispozițiile art. 331 - 339 din Codul d e procedură civilă".
Mai mult, prevederea de la art. 50 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, republicată, potrivit căreia "hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică din oficiu biroului teritorial", confirmă intenția legiuitorului referitoare la calitatea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în sensul de a nu fi considerat parte în plângerea privind cartea funciară, pentru că altfel nu mai era necesar să se reglementeze obligativitatea de a i se comunica hotărârea, din moment ce dispozițiile art. 266 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevăd că "hotărârea se comunică părților".
În concluzie, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanta nu are calitate procesual pasivă de a sta în proces - fapt stabilit de altfel prin decizia nr.72 din 15 octombrie 2007 Înaltei Curti de Casatie și Justiție
Cu privire la exceptia lipsei capacității de folosință a SRL B se constată că și această exceptie este fondată pentru următoarele:
După cum statuează dispozițiile art.41 alin.1 Cod pr.civilă "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată".
Prin sentința comercială nr.1828/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul B - Secția a VII - Comercială în dosarul comercial nr- judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar, a închis procedura falimentului, în baza dispozițiilor art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 privind pe subscrisa în contradictoriu cu creditoarele - a dispus radierea societății debitoare de la.
Prezenta hotărâre judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare, astfel încât SRL este radiată de la Oficiul Registrului Comertului B, și ca atare, nu mai poate sta ca parte în proces.
Pentru aceste considerente se apreciază că nu are capacitate de folosință în sensul dispozițiilor art.41 alin.1 Cod pr.civilă.
În raport de cele relatate mai sus, curtea în baza art.312 Cod pr.civilă va admite recursul declarat de recurenta - M împotriva deciziei civile nr.197 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanta.
- casa ambele hotărâri și judecând, va admite cele două exceptii invocate și pe fond va respinge ca nefondată actiunea formulată împotriva încheierii nr.368 din 19 octombrie 1999, cu motivarea că în mod corect prin încheierea nr.368 din 19 octombrie 1999 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra unui spatiu comercial magazin nr.103 anexa în suprafață construită de 326,37. fapt ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.1408 din 28 iunie 1999 și nu 137,79 mp așa cum susține recurenta.
- respinge actiunea formulată de reclamantă împotriva Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă și împotriva pârâtei SRL ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă M, cu sediul în M, str.- -.18 judet Constanta în contradictoriu cu intimații pârâți - B, sector 2,-..106...78, prin lichidator judiciar și C, - Constanta,-- împotriva deciziei civile nr. 197 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Casează ambele hotărâri, judecă și admite exceptiile lipsei calității procesual pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanta, precum și a lipsei capacității de folosință a, iar pe fond, respinge ca nefondată, acțiunea împotriva încheierii nr.368 din 19 octombrie 1999.
Respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă și împotriva pârâtei SRL ca neavând capacitate de folosință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.10.2008.
Președinte Judecători
- - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.dec.jud.
4 ex./04.11.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu
