Obligație de a face. Decizia 298/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR.298/
Ședința publică de la 06 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta-reclamantă - M,- -escăruș.7 judet C - împotriva deciziei civile nr.279 din 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta-reclamantă avocat conform împuternicirii avocatiale nr.00236/06.10.2008 depusă la dosar și pentru intimata-pârâtă avocat conform împuternicirii avocatiale nr.7/15.01.2007 depusă la fila 17 dosar - al Judecătoriei Constanta ).
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și timbrat.
După referatul grefierului de ședință;
Instanta luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părtilor.
Apărătorul recurentei-reclamante, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâta C pentru ca, în contradictoriu cu aceasta și prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta să-i vândă garsoniera situată în M,-, bloc "",. 7, județul C; obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 100 lei/zi, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile solicitate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta învederează instanței, faptul că, locuința pe care dorește să o cumpere este situată într-un bloc, construită din fondurile statului și în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 85/1992 poate fi cumpărată.
Prin sentința civilă nr. 17317 din 20.12.2007 a Judecătoriei Constanța au fost respinse excepțiile lipsei calității procesual active a reclamantei și a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocate de către pârâta
A fost respinsă acțiunea reclamantei în contradictoriu cu aceeași pârâtă, ca nefondată.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut că beneficiul facultății de a cumpăra și obligația corelativă de a vinde, instituită în sarcina persoanelor juridice deținătoare ale unor locuințe, în accepțiunea Legii nr. 85/1992 a fost acordată numai titularilor contractelor de închiriere din momentul intrării în vigoare a respectivului act normativ.
Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr. 279 din 16.05.2008 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 17317/20.12.2007 a Judecătoriei Constanța, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs.
Criticile din recurs și le întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În motivele de recurs, recurenta învederează instanței faptul că, judecând cauza instanța de apel nu a respectat prevederile art. 21 al.3 din Constituția României. Deși s-a probat că, această garsonieră nu este locuință de serviciu, instanțele s-au referit în motivare la decizia II/1997 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ale cărei considerente au în vedere locuințele de serviciu. Căminul "" este format din locuințe de serviciu. Garsoniera din litigiu reprezintă singura posibilitate locativă a familiei sale și apreciază că poate cumpăra această unitate locativă. Blocul cămin "" este format din garsoniere care toate sunt locuințe de serviciu. Aceste locuințe nu se încadrează sub nicio formă în prevederile art. 7 al.7 din legea nr. 85/1992, fiind construite din fondurile de stat, înainte de 1989, iar societatea a devenit proprietară ca urmare a procesului de privatizare.
Examinând criticile formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, Curtea reține următoarele:
Legea nr. 85/1992 în art. 7 reglementează faptul că, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor de contracte de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului.
Recurenta reclamantă ocupă spațiul din litigiu în baza unui act de predare-primire încheiat la data de 1.09.2004 pe o durată determinată. Spațiul închiriat, reprezintă o cameră, cu dependințele comune respectiv B și WC-ul pe culoar, folosite de toți locatarii existenți pe etaj, în căminul " " - bloc de nefamiliști din
Din art. 3 existent în convenția intervenită între părți rezultă că unitatea intimată a făcut mențiunea în sensul că "locuința este spațiu de cazare, nu are caracterul unei locuințe de serviciuși nu poate fi cumpărată de chiriași, fiind parte a activelor societății".
este o societate cu capital privat și a cumpărat public acțiuni oferite la bursă de Statul Român, care includ în contravaloarea lor și acest cămin de nefamiliști unde este situată garsoniera din litigiu.
Recurenta nu este salariată la unitatea intimată, ocupă spațiul din litigiu în baza unei convenții neînregistrate la organele fiscale teritoriale, convenție internă încheiată după intrarea în vigoare a Legii nr. 114/1996. Camerele din căminul " ", nu reprezintă locuințe de serviciu, întrucât toți locatarii din acest spațiu nu sunt salariați la și nici nu au fost vreodată.
Această convenție internă referitoare la garsoniera din litigiu, a expirat la 31.05.2007 și nu putea fi prelungită decât cu acordul ambelor părți. Nu poate fi vorba de tacita relocațiune și nu sunt aplicabile dispozițiile legii civile, întrucât recurenta nu are calitatea de chiriași și de salariat al unității intimate.
Din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 85/1992, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 76/1994, precum și a Decr. - Lege 61/1990, rezultă că sensul celor prevăzute de aceste acte normative este unul în care locuințele care se pot vinde chiriașilor sunt cele aflate în proprietatea statului.
A obliga unitatea intimată să-i vândă această cameră recurentei, în blocul de nefamiliști " Căminul ", atâta vreme cât aceasta nu este salariată la societatea intimată, iar locațiunea nu îndeplinește condițiile unei locuințe de serviciu ar însemna obligarea societății la micșorarea patrimoniului propriu împotriva voinței sale, încălcându-se dispozițiile legii civile.
În raport de considerentele arătate, se apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurenta-reclamantă, domiciliată în M,- bloc cămin,.7 județul C, împotriva deciziei civile nr.279 din 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA C, cu sediul în C,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Pt. jud. - -
aflată în semnează
conf.art. 261 pct. 2
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.jud.
Dact.gref.
2 ex./15.10.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu
