Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 319/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 319/
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în B, strada -,.10,.A,.16, județul B, în nume propriu, cât și pentru recurentul intervenient, domiciliat în B, sector 6,-,.31,.3,.41, împotriva deciziei civile nr. 261, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 10 aprilie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în B,-, având ca obiectplângere în temeiul Legii nr. 7/1996.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurentul reclamant și recurentul intervenient, iar pentru intimatul pârât, răspunde avocat, Baroul Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr. 532 din 05 octombrie 2009, pe care o depune la dosar (și, în anexă: chitanța nr. 315 din 06 octombrie 2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 3.570 lei; bon fiscal 60 nr. tranzacție - din 07 octombrie 2009, emis de pentru suma de 99,99 lei și bon emis de Compania Națională de Autostrăzi din România, reprezentând tarif utilizare pod - 8 lei).
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și nu a fost timbrat. Recursul se află la fila 4 dosar. La fila 6 dosar recurenții au depus concluzii scrise. Recurenții au depus la dosar (fila 10) precizări scrise.
Recurentul reclamant depune la dosar chitanța CT - PJ din 07 septembrie 2009, emisă de Agenția Fiscală nr.3 C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 4 lei, și 0,15 lei timbru judiciar mobil, care au fost anulate. Depune, totodată în copie, două înscrisuri: plan de situație teren proprietatea Gh. întocmit de expert tehnic ing. și plan de situație proprietatea, întocmit de expert tehnic.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul intimatului pârât depune la dosar un înscris intitulat "întâmpinare" și solicită instanței să îl considere "concluzii scrise".
Recurentul reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat.
Învederează că terenul în litigiu este ocupat fără drept, prin desființarea semnelor de hotar. Arată că acest fapt a fost dovedit cu planurile de situație ale experților tehnici, depuse astăzi la dosar, în copie.
Cu privire la încheierea de înscriere în Cartea Funciară arată că aceasta a fost întocmită cu nerespectarea art. 52 alin.1 din Legea nr. 7/1996, întrucât nu a fost comunicată tuturor părților. Nu s-a procedat în acest fel tocmai pentru a nu fi exercitate căile de atac legale.
Consideră că, în raport de dispozițiile art. 105 alin.(2) din Codul d e procedură civilă, actul menționat este lovit de nulitate absolută.
Recurentul intervenient, având cuvântul, achiesează la concluziile recurentului reclamant; solicită, la rându-i, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare și onorariu de avocat, astfel cum au fost dovedite.
Învederează că, din anul 2002 - de când clientul său a cumpărat terenul, nu s-a putut bucura de proprietate.
Consideră că recurenții din prezenta cauză ar fi trebuit, eventual, să prezinte instanței o hotărâre prin care să se fi anulat înscrisul în cartea funciară. În urma unei eventuale soluții recurenții pot să solicite înscrierea dreptului care l-ar putea dobândi în această situație.
Învederează că s-a mai purtat un proces între aceleași părți, având ca obiectacțiune în constatareîn care recurenții de astăzi au pierdut.
Astfel fiind, în lipsa unei hotărâri, de modificare, nu se poate solicita rectificarea.
În replică, recurentul reclamant solicită instanței să îi permită depunerea la dosar a unor înscrisuri.
Instanța, atenționează pe recurentul reclamant că înscrisurile prezentate au fost deja depuse la dosar.
Recurentul reclamant precizează că nu au fost depuse la dosar și reprezintă contracte de vânzare-cumpărare. Arată că "s-au întocmit pe proprietăți false".
Instanța restituie recurentului reclamant înscrisurile prezentate, având în vedere faptul că au fost puse deja concluzii pe fondul cauzei.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 29.10.2008 reclamantul a solicitat anularea încheierii nr.3294/11.11.2002 a Mp rin care a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea numitului, asupra imobilului teren în suprafață de 1005 mp.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a ocupat acest teren de la, iar aceasta a cumpărat imobilul de la, pârâtul dobândind terenul prin contractul de vânzare cumpărare 938/2002, deși între reclamant și vânzători există mai multe procese pe rol privind acest imobil.
S-a mai arătat că întrucât prin, decizia civilă nr.214/19.04.2007 a Tribunalului Constanța, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.6455/1990 încheiat între și - vânzători și și G - cumpărători, pentru suprafața de 471. rămânând valabilă vânzarea numai pentru 405. teren, urmează ca și dreptul dobândit de pârât prin cumpărare de la să fie diminuat cu suprafața de 471. așa încât în Cartea funciară a imobilului să se menționeze că a dobândit numai 534. în loc de 1005.
Prin sentința civilă nr.74/C/12.01.2009 Judecătoria Mangaliaa admis în parte plângerea și a anulat în parte încheierea nr. 3294/11.11.2002 a Mp rin care s-a intabulat dreptul de proprietate pentru 1005 mp. teren intravilan în favoarea intimatului, în sensul radierii din cartea funciară a imobilului în ceea ce privește suprafața de 471 mp ca urmare a constatării nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6455/1990 încheiat între și în calitate de vânzători și G și în calitate de cumpărători, act ce a stat la baza vânzării-cumpărării autentificate prin contractul nr. 938/5.11.2002 -- -B încheiat cu intimatul, nulitate constată prin SC 214/19.04.2007 a Tribunalului Constanța rămasă definitivă prin Decizia Civilă nr. 474/5.11.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că: pârâtul a cumpărat de la numiții și Gos uprafață de 1005. prin contractul de vânzare cumpărare 938/2002, teren în care a fost inclusă și suprafața de 471. pentru care, prin decizia civilă 214/19.04.2007 Tribunalul Constanțaa constatat că vânzarea este nulă absolut - soluție menținută prin decizia civilă 474/5.11.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA.
Cum vânzarea este nulă pentru suprafața de 471. nici pârâtul nu putea dobândi mai mult decât putea vânzătorul să-i înstrăineze, așa încât intabularea dreptului său de proprietate pentru 1005. este nefondată.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate a formulat apel pârâtul, prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că este inadmisibilă calea de atac plângerii împotriva încheierii pronunțată de judecătorul de carte funciară, iar în subsidiar să se rețină tardivitatea plângerii în ipoteza recalificării acesteia ca apel.
S-a mai precizat că, în cauză, s-a încălcat principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești în sensul că hotărârea pronunțată în contradictoriu cu numiții G, și, în care apelantul nu a fost parte ar fi produs efecte și împotriva terților, încălcându-se prezumția de adevăr instituită în favoarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
La termenul de judecată din 10 aprilie 2009 numitul a depus la dosar cerere reconvențională prin care a arătat că solicită respingerea apelului formulat de și constatarea nulității absolute parțiale a contractului nr. 938/2002 pentru suprafața de 805 mp teren care depășește lotul vânzătorului, obligarea la restituirea terenului și eliberarea suprafeței de teren, cu daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere și plata cheltuielilor de judecată.
Intimantul a formulat întâmpinare, prin care s-a arătat că numita a întocmit cu vânzătorul, în prezent decedat contractul de vânzare-cumpărare nr.6455/1990 pentru suprafața de 876 mp teren și un antecontract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 129 mp rezultând o suprafață totală de 1005 mp, însă la efectuarea partajului vânzătorul a fost pus în posesia pe lotul nr. 3, în suprafață de 600 mp teren, situație dovedită prin hotărârea de partaj nr.2427/1999 a Judecătoriei Constanța rămasă definitivă și irevocabilă.
S-a mai arătat că numita nu a respectat hotărârea de partaj și a ocupat în întregime și lotul nr.2, în suprafață de 600 mp teren neconstruit, proprietatea lui, precum și 205 mp teren din lotul nr.1. proprietatea reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 261, pronunțată la data de 10 aprilie 2009, în dosarul nr-, Tribunalul Constanța, a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de numitul și a admite apelul cu consecința schimbării în tot a sentinței civile apelată nr.74/C/12.01.2009, în sensul că a fost respinsă acțiunea ca nefondată; de asemenea a fost respinsă cererea de intervenție în interes alăturat formulată de.
Referitor la soluția inadmisibilității cererii reconvenționale, tribunalul a constatat că, în cauză nu a fost formulată la instanța de fond o cerere reconvențională, astfel încât instanța de apel este obligată să se pronunțe în limitele sesizării, ca efect al principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, având în vedere si prevederile art.294 alin.1. pr. civ. conform cărora, în apel, nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se poate face alte cereri noi.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, prin încheierea nr.3294/2002, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 1005 mp în favoarea numiților și, precum și notarea în partea a III-a a cărții funciare a litigiilor ce formează obiectul dosarului nr./2002 al Judecătoriei Constanța și D 7550/2002 al Judecătoriei Brăila, având ca părți pe numiții și în calitate de reclamanți și vânzătorii: G și, precum și Primăria, în calitate de pârâți.
La momentul înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea numiților și, s- avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.938/05.11.2002 la. --.
Anterior, prin încheierea nr.2868/03.10.2002 s-a dispus, în favoarea numiților G și, intabularea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 1005 mp, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.6455/ 26.04.1990 și a sentinței civile nr. 3377/30.03.1993 a Judecătoriei Constanța.
Prin urmare, în mod întemeiat s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea subdobânditorilor și, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și notarea în partea a III cărții funciare a dosarelor aflate pe rol.
Astfel, plângerea îndreptată împotriva încheierii biroului de carte funciară al Judecătoriei Mangalia are un caracter necontencios, deoarece prin aceasta nu se urmărește stabilirea unui drept de proprietate în condiții de contradictorialitate, ci numai verificarea legalității înscrierilor în cartea funciară de către judecătorul delegat sau funcționarul desemnat de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de carte funciară teritorială
Împrejurarea că, printr-o hotărâre judecătorească, s-a dispus anularea sau constatarea nulității unui act translativ de proprietate dă posibilitatea părții interesate de formula o acțiune în rectificare de carte funciară ce se judecă în condițiile de contradictorialitate cu cel împotriva căruia se pretinde un drept real.
Prin urmare, a concluzionat tribunalul, în mod neîntemeiat prima instanță a dispus anularea în parte încheierii nr.3294/2002, reținând că pârâtul a cumpărat o suprafață de teren în care a fost înscrisă și suprafața de 471 mp. pentru care s-a constatat nulitatea vânzării printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, în nume propriu și pentru solicitând restabilirea situației anterioare în sensul de a fi repuși în drepturile succesorale pe loturile stabilite de instanță prin hotărârea de partaj, obligarea pârâților și să le lase în deplină proprietate și posesie loturile, să ridice gardurile de împrejmuire cu daune cominatorii în sumă de 50 lei pe zi.
Recurentul a motivat că, decizia civilă nr. 261/2009 este în contradicție cu decizia civilă nr. 214/2007 a Tribunalului Constanța care este rămasă definitivă, cu autoritate de lucru judecat și irevocabilă prin decizia civilă nr. 474C/2007 a Curții de APEL CONSTANȚA depusă la dosar. Din aceste hotărâri rezultă că validitatea unui contract privind vânzarea unui bun în stare de indiviziune, depinde de hotărârea de partaj dacă la partajare bunul vândut nu a intrat pe lotul vânzătorului, vânzarea și actul de vânzare sunt desființate retroactiv pentru lipsa calității de proprietar al vânzătorului.
Față de acestea, solicită admiterea recursului, radierea din Cartea Funciară Mas uprafeței de 1005. teren, casarea deciziei recurate, anularea contractelor 6455/1990 și 938/2002, precum și a încheierilor 2868/2002 și 3294/2002, repunerea în drepturile succesorale, pe loturile atribuite în proprietate prin hotărârea de partaj și planul de situație, depuse la dosar, cu repararea pagubelor.
Analizând decizia recurată din punct de vedere al motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Printr-o petiție adresată M, numitul a formulat o "contestație" împotriva unei încheieri a Biroului de Carte Funciară al Judecătoriei Mangalia nr. 3294 din 11 noiembrie 2002, prin care s-a intabulat, pe numele și -, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 1005. situat în localitatea, sat 2 Mai, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 938/2504.2002 la., din
Cei doi au dobândit proprietatea de la numiții și G, proprietarii imobilului în cauză, menționându-se în act că aceștia, la rândul lor, au bunul de la și prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6455/ 26 aprilie 1999 la notariatul de Stat C (suprafața de 876.) și prin sentința civilă nr. 3377 din 30 martie 1993 Judecătoriei Constanța (suprafața de 129.) imobilul, în întregul său, fiind înscris în Cartea Funciară nr. 477/ a localității.
În încheierea contestată (nr. 3294/11.11.2002) s-a notat și situația că între și, în calitate de reclamanți și vânzătorii G și, în calitate de pârâți, există două litigii înregistrate pe rolul Judecătoriei Constanța - dosar nr. 4959/2002 și Judecătoria Brăila - dosar nr. 7550/2002.
Prin decizia nr. 214 din 19 aprilie 2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 474/C/2007 a Curții de APEL CONSTANȚA, a admis apelul numiților și și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6455/1990 la limita suprafeței de 471.
Potrivit art. 48 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996, în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții: a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege; b) indică numele părților; c) individualizează imobilul printr-un identificator unic; d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română; e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.
Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului și al cărții funciare, precum și a părții cărții funciare în care urmează a se face înscrierea. De asemenea, se vor indica pozițiile ce au fost radiate și numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor.
Dacă se constată că cererea de înscriere în cartea funciară nu întrunește condițiile legale, se va respinge printr-o încheiere motivată. Despre respingerea cererii se va face mențiune în registrul de intrare, în dreptul înregistrării acesteia, precum și în cartea funciară. Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial și se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare (art. 49 și 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996).
După cum a reținut, în mod judicios, tribunalul plângerea îndreptată împotriva unei încheierii biroului de carte funciară al Judecătoriei Mangalia are un caracter necontencios, deoarece prin aceasta nu se urmărește stabilirea unui drept de proprietate în condiții de contradictorialitate, ci numai verificarea legalității înscrierilor în cartea funciară de către judecătorul delegat (anterior modificării Legii nr. 7/1996, prin nr.OUG 41/2004) sau funcționarul desemnat de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de carte funciară teritorială
Deși dispoziții legale expuse din capitolul privind procedura înscrierii nu o stipulează expres, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit oris-au transmis în mod valabil(art.20 al.1 din lege).
Semnificația acestei prevederi legale este aceea că persoana care pretinde înscrierea unui drept real trebuie să facă dovada tuturor condițiilor de valabilitate a actului prin care bunul a intrat în patrimoniul său.
Dintre aceste condiții, cea mai importantă (cu relevanță în cauza de față) este aceea că persoana care a transmis bunul, avea un drept de proprietate asupra acestuia; acesta este o condiție esențială a oricărui act translativ de proprietate, știut fiind că " nemo dat quod non habet " și "nemo ad alium transferre potest quam ibse habet".
Aceasta este, în esență, justificarea îndreptățirii registratorului de carte funciară de a verifica, prin filtrul art. 48 din lege, nu doar actul în temeiul căruia se vrea soluționată cererea de înscriere cu care este învestit, ci și actul pe care se întemeia dreptul celui care a transmis.
De aceea, nu doar art.23 din lege, ci obligația - conținută de art. 20 al. 1 - de verificare a transmiterii dreptului real, impune analizarea transmiterilor succesive pentru a constata dacă, în șirul actelor care stau la baza cererii de înscriere, fiecare persoană a avut calitatea de proprietar - aceasta cu atât mai mult cu cât niciuna dintre transmiteri nu a făcut obiectul înscrierii în cartea funciară.
Potrivit art.47 al. 1 din Legea nr.7/1996, cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.
Îndeplinirea condițiilor de înscriere se face printr-o verificare efectuată la momentul înregistrării cererii; de aceea, la analiza plângerii, Oficiul este obligat să înainteze instanței și dosarul încheierii și copia cărții funciare.
Reiese, așadar că, în soluționarea unei plângeri împotriva unei încheieri de carte funciară (oricât de îndreptățită ar părea solicitarea petentului fi momentul acestei rezolvări), instanța învestită va fi legată - definitiv - de documentația pe care s-a bazat înscrierea contestată.
Alta este situația când nu se invocă nelegala înscriere, ci împrejurarea că, ulterior, au intervenit anumite situații ce fac ca mențiunile cărții să nu mai corespundă realității juridice sau materiale.
Astfel, Legea nr. 7/1996 a prevăzut situația rectificării cărții funciare, prin care - în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde situației juridice reale - se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară (art. 33 alin.2).
Prin raportare la definiția legală a "modificării" - orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil (alin.3) -, rezultă că "rectificarea" vizează aspecte esențiale dreptului de proprietate sau al celorlalte drepturi reale succesibile de înscriere în cartea funciară (obiect, titular, modalități, desmembrăminte).
Conform art. 33 alin.4 și 34 din Legea nr. 7/1996, rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
Rezultă de aici că, spre diferența de plângere, rectificarea se justifică faptic întotdeauna pe împrejurări ivite după rămânerea definitivă a înscrierii care se vrea astfel pusă în concordanță cu noua realitate juridică.
Mai mult, legea impune și condiții procedurale de admisibilitate a unei acțiuni în rectificare (în lipsa cărora, o astfel de cerere, ar trebui calificată deci inadmisibilă) de constatare a situației pe care se întemeiază rectificarea doar printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Este, în parte, și situația recurentului care invocă în plângerea sa constatarea nelegalității unui act de înstrăinare cu tangență asupra valabilității înscrisului asupra căruia s-a întocmit încheierea nr. 3294/11.11.2002.
Trebuie evidențiată un aspect esențial că în plângere nu se invocă nevalabilitatea actului în baza căruia s-a făcut înscrierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 938/05.11.2002 - ci a actului subsecvent acestuia prin care înstrăinătorii și G au transmis proprietarilor tabulari și; de asemenea, nulitatea nu era integrală, ci doar parțială în limita suprafeței de 471. (din 876. înstrăinați; restul de 129. fiind dobândiți prin uzucapiune nu pot fi, de asemenea, afectați de această cauză de nelegalitate).
Constatarea anterioară impune concluzia că nu se putea cerere nici rectificarea cărții funciare, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art. 34 pct.1 din legea nr. 7/1996, în condițiile în care hotărârile judecătorești invocate de petent nu vizează nevalabilitatea actului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, ci a actului anterior.
De aceea, chiar dacă - teoretic - ar fi incident principiul conform căruia ceea ce este nul nu produce nici un efect, în situația în care, în sistem judiciar român nulitatea este esențialmente judiciară, cum petentul nu a dovedit existența unor hotărâri judecătorești irevocabile în care să fie afectată (chiar și parțial) valabilitatea contractului de vânzare nr. 938/05.11.2002 - este evident că nu se poate solicita nici rectificarea cărții funciare nr. 474/N a localității.
Având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, potrivit cărora, artea p. care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și împrejurarea că judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut, dar au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat,
Raportat la importanța cauzei - o speță privind o procedură necontencioasă care lasă neafectat dreptul intimaților; dificultatea problemelor de drept în discuție - o plângere împotriva unei încheieri de carte funciară, întemeiată pe acte de mult ulterioare înscrierii și care nu priveau proprietarii tabulari, elemente de a evidenția, din, netemeinicia acțiunii și, în special, volumul și calitatea muncii îndeplinite de avocatul intimatului în recurs: întimpinare depusă tardiv astfel încât s-a impus calificarea ei drept concluzii scrise; "notele" nu conțin precizări cu privire la temeiurile de drept aplicabile fondului dreptului, dar au inserate și mai multe inexactități,
Curtea va reduce onorariul avocatului ales al intimaților de la suma de 3570 lei la 1500 lei.
Față de regula conținută de art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, cum prin respingerea recursului, are calitate de căzut în pretenții, va fi obligat acesta la plata către intimat a sumei de 1607 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat redus și cheltuieli de deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în B, strada -,.10,.A,.16, județul B, în nume propriu, cât și pentru recurentul intervenient, domiciliat în B, sector 6,-,.31,.3,.41, împotriva deciziei civile nr. 261, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 10 aprilie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în B,-, având ca obiectplângere în temeiul Legii nr. 7/1996.
Obligă recurenții la 1607 lei reprezentând cheltuieli de deplasare și onorariu avocat - redus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs /16.11.2009
Tehnored.gref AB/2 ex./18.11.2009
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
