Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 370/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 370/R/2009
Ședința publică din 23 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Alina Rodina Carmen Maria
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 655/A din 21 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, reprezentantul reclamanților recurenți, avocat, depune la dosar împuternicire avocațială, două chitanțe care atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe cale de consecință, admiterea plângerii formulată împotriva încheierii de carte funciară, pentru motivele arătate pe larg prin memoriul de recurs, fără cheltuieli de judecată. Susține oral motivele de recurs.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.646/2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Huedina fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei OCPI C-Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară H, invocată de intimată prin întâmpinare, fiind respinsă plângerea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins ca nefondată plângerea formulată de reclamanții și împotriva încheierii de respingere nr.2256/05.2008 dispusă de OCPI C-Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară H în dosarul nr.2256/2008.
Pentru a pronunțată această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimat prin întâmpinare instanța de fond a reținut că rin p. decizia nr. LXXII (72) pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15.10.20007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că "în cauzele ce au ca obiect plângerile privind Cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă".
Potrivit art. 329 alin. 3 teza finală proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, astfel că instanța urmează a proceda în consecință, urmând să admită excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimat prin întâmpinare și, pe cale de consecință să respingă plângerea formulată de reclamanți în contradictoriu cu OCPI C ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul plângerii instanța a apreciat că motivele invocate nu pot fi primite, pentru următoarele considerente.
Art. 26 din Legea nr. 7/1996 republicată prevede că dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită si uzucapiune. Aceste drepturi trebuie înscrise în prealabil, dacă titularul înțelege să dispună de ele. In aceleași condiții sunt opozabile față de terți și drepturile reale dobândite de stat și orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești. Titularul drepturilor dobândite prin modurile enumerate de textul de lege nu poate însă dispune de ele decât după ce acestea au fost înscrise în prealabil în cartea funciară.
Art. 59 din același act normativ prevede că "actele si faptele juridice privind imobilele situate pe un teritoriu administrativ, pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, se vor înscrie în câte o carte funciară. În aceleași condiții, se vor înscrie și titlurile de proprietate emise în temeiul legilor funciare. La cererea de înscriere se va atașa documentația cadastrală la care se referă înscrierea, întocmită de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenția Națională sau de oficiile teritoriale, după caz. Conținutul documentației cadastrale și modul de întocmire al acesteia se stabilesc de către Agenția Națională".
De asemenea, în cuprinsul dispozițiilor art. 61 și art. 83-84 din Ordinul 633/2006 este prevăzută obligativitatea documentației cadastrale.
S-a reținut că, admițând cererea de înscriere în cartea funciară registratorul dispune întabularea, potrivit dispozițiilor art. 48 din Legea 7/1996 republicată, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții: este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege; imobilul este individualizat printr-un identificator unic. Textul art. 48 din același act normativ prevede și faptul că numai în cazul în care identificarea cadastrală nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentații cadastrale întocmite si recepționate conform prevederilor legii.
S-a invocat de către reclamanți împrejurarea că actul în baza căruia trebuie să se dispună întabularea este hotărârea judecătorească, iar raportul de expertiză care este vizat ca făcând parte din dosar și avut în vedere la pronunțarea hotărârii judecătorești este același lucru cu documentația cadastrală, fiind doar o sinonimie de termeni.
În opinia instanței, împrejurarea că s-a dispus întabularea dreptului de proprietate, prin hotărâre judecătorească, nu presupune în mod implicit și direct efectuarea operațiunii de carte funciară și obligativitatea registratorului de a opera modificarea în . dispusă prin hotărârea judecătorească este făcută în contra proprietarului tabular, astfel cum rezultă și din cuprinsul art. 20 alin. 3 din Legea 7/1996 republicată, suplinind acordul acestuia, față de dispozițiile art. 26 din același act normativ după cum, în temeiul art. 5 alin. 2 al Legii 247/2005 se suplinește acordul promitentului înstrăinător în forma autentică cerută de lege.
Prima instanță a reținut că actualul sistem de carte funciară având ca fundament prevederile Legea nr.7/1996, republicată se constituie treptat prin efectuarea măsurătorilor cadastrale și deschiderea unei noi cărți funciare, în timp ce vechiul sistem de carte funciară constituit și reglementat conform DL 115/1938 încetează a-și produce efectele odată cu definitivarea noilor măsurători cadastrale.
Operarea doar în cărțile funciare vechi nu ar conduce decât la o amânare nejustificată a aplicării legii noi, respectiv a Legii nr. 7/1996, ceea ce ar putea pune în pericol securitatea regimului juridic. Înscrierea mențiunilor în vechile cărți funciare este necesară doar pentru a se vedea cât mai exact operațiunile referitoare Ia imobile, până la momentul încetării valabilității acestor cărți funciare. Acest lucru nu justifică însă realizarea operațiunilor de carte funciare în sistemul vechi, cel prevăzut de Decretul-Lege nr. 115/1938.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că decizia Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară de a nu efectua operațiuni în cărți funciare noi, motivat de faptul că cererea formulată de reclamanții bazată pe dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 7/1996, este întemeiată.
Prin respingerea cererii de înscriere bazată pe o hotărâre judecătorească irevocabilă registratorul de carte funciară nu realizează vreo cenzură a hotărârii judecătorești, întrucât operațiunile menționate în vechile cărți funciare au doar rol de informare, iar hotărârea judecătorească constituie titlu doar pentru vechile cărți funciare. A proceda în sens contrar presupune a aduce atingere dispozițiilor legale în vigoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul prevăzut de lege reclamanții solicitând admiterea apelului și în consecință admiterea plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară.
Prin decizia civilă nr.655/A din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins ca nefondat apelul, reținându-se următoarele:
Art.59 din Legea nr.7/1996 prevede că actele și faptele juridice privind imobilele situate pe un teritoriu administrativ pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general se vor înscrie într-o carte funciară, la cererea de înscriere atașându-se documentația cadastrală la care se referă înscrierea întocmită de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenția Națională sau de oficiile teritoriale. Obligația anexării documentației cadastrale la cererea de înscriere în cartea funciară este prevăzută și de dispozițiile Ordinului nr.633/2006.
Textul legal menționat mai sus nu face nici o distincție raportat la regiunile pentru care a funcționat regimul de transcripțiuni și inscripțiuni și cele unde s-a aplicat Decretul-Lege nr.115/1938, în aceste condiții distincția făcută în acest sens de către apelanți neavând nici un suport juridic.
S-a reținut că prin solicitarea de către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a acestei documentații care să fie anexată hotărârii judecătorești prin care s-a dispus întabularea nu se încalcă în nici un fel hotărârea judecătorească, ci se respectă prevederile textului de lege menționat mai sus care nu au caracter dispozitiv, înscrierea în cartea funciară fiind condiționată de întocmirea în prealabil și a acestei documentații cadastrale.
Faptul că pentru întocmirea documentației cadastrale este necesară avansarea unor sume de bani nu poate impieta în nici un fel asupra obligației stabilite de lege, reclamanții având dreptul să se îndrepte ulterior în cazul în care consideră necesar împotriva persoanei sau instituției considerate debitor al acestei obligații.
Nici faptul că lucrările de cadastru general nu se efectuează într-un ritm corespunzător nu pot aduce atingere prevederilor art. 59 din Legea nr.7/1996, aceste dispoziții legale trebuind respectate în condițiile în care sunt în vigoare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea deciziei și pe cale de consecință admiterea plângerii formulată împotriva încheierii de carte funciară.
În motivarea recursului s-a arătat că plângerea a fost promovată pentru că în urma rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 32/2008, pronunțată de către Judecătoria Huedin, recurenții au solicitat întabularea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate așa cum a fost el constatat prin respectiva hotărâre judecătorească, iar Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Hap ronunțat o încheiere de respingere prin care a motivat, în principal, faptul că cererii îi lipsește documentația cadastrală.
Consideră că încheierea de respingere nr. 2256/18.06.2008 a fost dată cu nesocotirea prevederilor legale întrucât, în conformitate cu legea în vigoare, nu avea obligația ca la cererea de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară să anexeze și o documentație cadastrală, dacă imobilul este identificat prin identificator unic, respectiv nr. top. din CF deschise în temeiul prevederilor Decretului-Lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, astfel că el poate fi identificat, după cum cere prevederea art. 48 pct. (3): "În cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentații cadastrale întocmite și recepționate conform prevederilor prezentei legi. "
Potrivit prevederilor art. 58 din Legea 7/1996 în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare sau, după caz, Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat în cărți de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile dispozițiilor prezentei legi.
Arată că se recunoaște și de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin admiterea recursurilor în interesul legii cu referire la regimul evidenței imobiliare faptul că sistemul de publicitate imobiliară existent sub Decretului - Lege nr. 115/1938 este încă în vigoare până când va fi posibilă aplicarea noului sistem de publicitate imobiliară reglementat de Legea 7/1996, și anume la data la care vor fi finalizate lucrările de cadastru general și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul unității administrativ-teritoriale, lucrări care sunt în sarcina statului, cadastrul general constituind bun proprietate publică a statului român.
Astfel, consideră că obligația impusă unui cetățean, prin practica unilateral generată de OCPI, de a depune o documentație cadastrală, este contrară și cu prevederile art. 68 din Legea 7/1996 unde se arată că informațiile referitoare la rețeaua geodezică națională, hărțile oficiale, cadastrul general și publicitatea imobiliară sunt informații publice și reprezintă bun proprietate publică a statului și sunt în administrarea Agenției Naționale prin unitățile subordonate. Aceste informații se pot consulta și sunt accesibile oricăror persoane fizice sau juridice contra cost, cu excepția informațiilor privind siguranța națională, iar a cere unui cetățean ca prin mijloace proprii să contribuie la constituirea unui bun proprietatea altei persoane, în acest caz bunul unei persoane juridice de drept public, statul român, este contrar principiilor statului de drept, neavând niciun temei juridic.
Mai arată că nu există niciun cadru legal prin care să fie definit procedeul juridic de transfer al dreptului de proprietate asupra unei documentații cadastrale care aparține în proprietate persoanei care a comandat-o și a plătit-o, din proprietatea acesteia, în proprietatea statului și transformarea acestei documentații în bun proprietate publică a statului.
De asemenea, în cazul în care s-ar accepta punctul de vedere conform căruia este obligatorie o expertiză cadastrală, s-ar ajunge la încălcarea forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești intrate în puterea de lucru judecat. Acesta este, de altfel, și un punct de vedere al OCPI C, care prin art. 20 alin: 3 din nota de informare nr.502/25.04.2008arată că hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor, fiind un act de intabulare. Aceasta este și prevederea legală în determinarea actului de întabulare.
Consideră că o altă prevedere greșit interpretată de instanța de judecată a fost și cea a art. 48 din Legea 7/1996. Astfel la alin. 3 se arată că în cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentații cadastrale întocmite și recepționate conform prevederilor prezentei legi. Cu toate acestea, instanța nu a luat în seamă sintagma " identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă ", în realitate această identificare fiind posibilă, întrucât există cărți funciare întocmite în baza Decretului - Lege nr. 115/1938, iar raportul de expertiză topografică, probă însușită de instanță pentru pronunțarea hotărârii, identifică imobilul cu identificatorul unic al acestuia conform sistemului de carte funciară încă în vigoare în zona de amplasare a imobilului.
În sfârșit arată că dacă titlurile de proprietate emise în temeiul legilor funciare se pot înscrie prin procedura administrativă sub nr. cadastrale noi, în zonele extravilane făcându-se chiar abstracție de cărțile funciare existente, împotriva legii, dar în conformitate cu Ordinul nr. 633/2006 al Directorului General ANCPI, nu se poate pune semnul echivalenței cu situația din speță, care a urmat procedura judiciară a controlului judecătoresc după administrarea probatoriului în condițiile procedurale cu respectarea principiilor procedurii civile menite să asigure aflarea adevărului și pronunțarea unei hotărâri temeinice.
În cazul hotărârilor judecătorești legea nu prevede ca la cererea de înscriere să se atașeze și documentația cadastrală la care se referă înscrierea, întocmită de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenția Națională sau de oficiile teritoriale, după caz, pentru că această documentație este o probă extrajudiciară care nu poate completa dispozitivul hotărârii judecătorești nici chiar sub aspectul identificării cadastrale.
Conținutul documentației cadastrale și modul de întocmire al acesteia se stabilesc de către Agenția Națională doar în situațiile incidente art. 59 din 7/1996, fără o extrapolare asupra puterii hotărârii irevocabile.
Susține că obligativitatea documentației cadastrale nu este prevăzută în cuprinsul dispozițiilor art. 61, art. 83-84 din Ordinul 633/2006 pentru întabularea unui drept în baza unei hotărâri în care se spune dreptul, astfel că instanța de apel a reținut greșit că obligativitatea documentației cadastrale este prevăzută și de art. 61 si art. 83-84 din Ordinul 633/2006. Aceste prevederi nu trebuiau să fie reținute nici de către Judecătoria Huedin nici de către Tribunalul Cluj întrucât s-ar face astfel o nouă ierarhizare a actelor care conțin prevederi normative, legea căpătând astfel o forța juridică inferioară raportat la ordinal anterior menționat
Din coroborarea dispozițiilor art. 59 și ale art. 61 din Legea nr. 7/1996, republicată a cadastrului și publicității imobiliare rezultă, că întocmirea documentației cadastrale este obligatorie doar în situațiile în care cererea de înscriere se referă la identificare, descriere și înregistrare conform sistemului general de cadastru, fiind de remarcat și faptul că art. 48 alin. 1 din actul normativ menționat nu prevede ca și condiție de fond sau de formă întocmirea documentației cadastrale.
In conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul administrativ va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor, fiind un act de înscriere în cartea funciară, cu îndeplinirea cerințelor art. 48 din același act normative, iar otrivit p. art. 48 alin. 2 din legea menționată, este obligația registratorului ca încheierea să cuprindă între altele numărul cadastral al imobilului și al cărții funciare, precum și a cărții funciare în care urmează a se face înscrierea pe baza datelor tehnice ale cadastrului general. 3 al textului prevede că, în cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentații cadastrale întocmite și recepționate conform prevederilor acestei legi.
În sfârșit arată că din interpretarea prevederilor legale mai sus menționate, rezultă că atâta timp cât Decretul-Lege 115/1938 mai este încă în vigoare înscrierea în cartea funciară a drepturilor constatate printr-o hotărâre judecătorească se face în baza respectivei hotărâri și a expertizei topografice care face parte integrantă din respectiva hotărâre, fără a fi nevoie de o documentație cadastrală și fără a fi permis vreunui funcționar al statului de a cenzura o hotărâre judecătorească.
Analiza coroborată a textelor de lege incidente în speță, revelă că "imobilul", în accepțiunea Legii nr. 7/1996, se identifică printr-un număr cadastral unic, alocat în indexul cadastral cu prilejul recepției cadastrale.
În scopul alocării acestui număr cadastral este obligatorie întocmirea documentației cadastrale, în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 634/2006, documentație care stă la baza înscrierii în cartea funciară a tuturor actelor și faptelor juridice referitoare la operațiunile expres și limitativ menționate în art. 2 alin. 1 lit. a-h din Ordinul nr. 634/2006, printre care și dezlipirea unui imobil.
În regiunile de carte funciară supusă Decretului-lege nr. 115/1938, în cazul dezmembrării unui corp funciar, pentru imobilul desprins se va deschide o nouă carte funciară, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 7/1996, respectiv în baza unei documentații cadastrale care permite alocarea unui număr cadastral.
Prin urmare, odată cu punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 7/1996, Decretul-lege nr. 115/1938 și-a restrâns aplicarea, întrucât toate transmisiunile și constituirile de drepturi reale trebuie să se facă în noile cărți funciare, cu respectarea Legii nr. 7/1996, republicată, care instituie un regim de carte funciară aplicabil unic.
Înscrierile privitoare la imobilele cuprinse în cărți funciare întocmite în baza Decretului-lege nr. 115/1938 vor continua să fie făcute în aceste cărți însă, în ipoteza care se verifică în speță, aceea a dezmembrării unui corp funciar, cu efectul transcrierii noului imobil într-o nouă carte funciară, este obligatorie alocarea unui număr cadastral.
În consecință, în absența unei documentații cadastrale, recepționată de către Biroul Teritorial prin inspectorul de specialitate, efectuarea acestor operațiuni apare cu neputință.
În speță, greșit instanța de apel a interpretat aceste dispoziții legale, apreciind că dezlipirea unui imobil înscris într-o carte funciară potrivit Decretului-lege nr. 115/1938, nu face obligatorie alocarea unui număr cadastral, alături de numărul topografic vechi, din analiza textelor de lege rezultând cu evidență concluzia contrară.
Reclamanții în calitate de titulari ai cererii de înscrierii în carte funciară au refuzat întocmirea unei documentații cadastrale prevalându-se de raportul de expertiză tehnică judiciară, care a identificat sub aspect de carte funciară imobilul supus dezmembrării, prin evidențierea numerelor topografice, fără alocarea unui număr cadastral, lipsind raportul de expertiză.
În aceste circumstanțe, se poate conchide, în sensul considerentelor exprimate de prima instanță prin sentință, că titlul de întabulare nu îndeplinește condițiile pretinse de lege, imobilul nefiind individualizat printr-un identificator unic, astfel că cererea de înscriere a fost corect respinsă.
Față de cele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Curtea va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 655/A/ din 21 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Alina Rodina Carmen Maria
- - - - - -
GREFIER
Red.AR
Dact./2ex.
19.03.2009
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Alina Rodina Carmen Maria
