Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 42/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.42/
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Maria Petria
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de reclamanta - - T împotriva sentinței civile nr.3295/PI/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, Statul Român prin Consiliul Local T, Primăria Municipiului T prin Primar, Consiliul Local T prin Primar, - - T și OCPI, având ca obiect
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru Statul Român prin Consiliul Local T, Primăria Municipiului T prin Primar, Consiliul Local T prin Primar, se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara la nr.4426/30/6.06.2008 reclamanta - - Tas olicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, Statul Român prin Consiliul Local T, Primăria Municipiului T prin Primar, Consiliul Local T prin Primar, - - T și OCPI ca prin hotărârea ce se va pronunța să se recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilelor construcții, respectiv 2 hale, să se dispună întabularea în CF 2458 al reclamantei, asupra construcțiilor și un drept de superficie asupra terenului pe durata existenței construcțiilor aflate pe acel teren.
Reclamanta susține că aceste construcții au fost trecute în proprietatea sa prin Decretul Consiliului de Stat nr.146/5 mai 1980, din patrimoniul centralei pentru valorificarea ambalajelor, că aceste construcții au fost edificate din anul 1971 și că prin autorizația de construcție nr.63/S din 22.07.1981 Consiliul Popular al Municipiului Taa utorizat executarea unor lucrări de construcții pe același teren. Se mai susține că aceste imobile se află înregistrate în contabilitatea societății încă din anul 1981.
Prin sentința civilă nr.3295/14.10.2008 tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, reținând că, potrivit art.2 pct.1 lit.b pr.civ tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, iar potrivit disp.art.1 pct.1 pr.civ. judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Reclamanta a precizat prin înscrisul aflat la 32 că valoarea de circulație a imobilelor asupra cărora solicită a se constata dreptul său de proprietate este de 131.446,32 lei.
Raportându-se la valoarea imobilelor, precum și la obiectul cauzei ce constă în recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei pe construcțiile aflate pe terenul statului, acțiune întemeiată pe prev.art.111 pr.civ. 480 cod civil și Legea nr.7/1996, tribunalul a constatat competența materială a judecătoriei în soluționarea acestei cauze și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - -, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond la Tribunalul Timiș, în primă instanță - secția comercială.
In susținerea recursului, se arată că cele două hale indicate în acțiune sunt proprietatea exclusivă a reclamantei, fiind afectate desfășurării activității comerciale pe care reclamanta o desfășoară, respectiv este un spațiu de depozitare și prin urmare aceste două construcții fac parte din fondul de comerț al reclamantei, alături de bunurile materiale și bunurile incorporale care împreună reprezintă fondul de comerț al reclamantei.
Reclamanta mai apreciază că prin destinația lor aceste construcții făcând parte din fondul de comerț se supun regimului faptelor de comerț și prin urmare, atrag competența de soluționare al secției comerciale al Tribunalului Timiș, iar prin valoarea obiectului litigiului care depășește suma de 100.000 lei competența revine tot Tribunalului Timiș în primă instanță.
Pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost depus întâmpinare de către T, ca reprezentant legal, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică.
De asemenea s-a depus întâmpinare și de către Consiliul Local al Municipiului T, prin care se solicită de asemenea respingerea recursului declarat în cauză.
Analizând recursul declarat în cauză, Curtea îl găsește neîntemeiat și în baza art.312 alin.1 pr.civ. urmează a-l respinge pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
In mod corect prima instanță a stabilit că revine judecătoriei competența materială în soluționarea acțiunii inițiate de - -, potrivit art.1 pct.1 pr.civ.
Conform acestui text de lege judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
In speța de față, reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu pârâții persoane juridice să i se recunoască un drept de proprietate asupra a două construcții - hale -, construite pe terenul înscris în CF 2458, care este în proprietatea statului și să se dispună întabularea unui drept de superficie în favoarea sa asupra terenului pe care se găsesc construcțiile respective.
Acțiunea este întemeiată pe prev.art.480 Cod civil, pe Legea nr.7/1996 și deși nu se face precizarea în mod expres, și pe prev.art.111 pr.civ.
Invocarea de către reclamanta recurentă a prev.art.1 lit.c din Legea nr. 11/1991 în sensul că, aceste construcții, respectiv hale, fac parte din fondul său de comerț fiind utilizate ca spații de depozitare, reclamanta folosindu-le pentru realizarea obiectului său de activitate prev. în actul constitutiv este lipsit de relevanță, deoarece reclamanta în momentul de față nu este proprietara acestor construcții, iar litigiul de față nu se comportă asupra felului în care reclamanta utilizează aceste construcții.
In momentul de față reclamanta tinde doar să-i fie recunoscut un drept de proprietate asupra construcțiilor, un drept de superficie asupra terenului și să se dispună în conformitate cu prev.L 7/1996 întabularea dreptului de proprietate și de superficie în favoarea sa în cartea funciară.
Această cerere prin care reclamanta tinde să realizeze un drept de proprietate asupra construcțiilor aflate în posesia sa, nu constituie o faptă de comerț în sensul art.3 din Codul comercial, astfel că, natura acestui litigiu este civilă și nu comercială cum reclamanta solicită prin recursul său.
Urmează ca, în raport de cele expuse mai sus Curtea să mențină sentința primei instanțe prin care a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamantă în favoarea Judecătoriei Timișoara, ca litigiu de natură civilă, conform art.1 pct.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - - T împotriva sentinței civile nr.3295/PI/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./27.01.2009
Dact.GK/2 ex./27.01.2009
Inst.fond.: jud.
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Marinela Giurgincă, Maria Petria
