Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 427/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 427/
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenții reclamanțiCOMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul C și, domiciliat în comuna, județul C, împotriva deciziei civile nr. 130 din 26 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiși, ambii cu domiciliul în C,-, județul C, având ca obiect plângere Carte Funciară - Legea nr. 7/1996.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă pentru recurenții reclamanți Comuna prin Primar și G d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 57370 din 22 aprilie 2009, depuse la dosar și intimații pârâți, și -, personal și asistați de dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria nr. 09273 din 27 septembrie 2009, depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr. - din 7 iulie 2009 (fila 23) și timbre judiciare mobil în valoare totală de 0,30 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de declarațiile părților în sensul că nu au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat și, socotindu-se lămurită, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurenților reclamanți, având cuvântul, critică hotărârea recurată învederând că suprafața de teren de 643. nu s-a transmis printr-un act valabil către intimații pârâți. Intimații invocă în apărare sentința civilă nr. 2581/2001 a Judecătoriei Medgidia, însă, această hotărâre nu ar fi putut, cu prilejul soluționării unei cereri pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, să se pronunțe și cu privire la includerea în obiectul actului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1989, terenului în suprafață de 643
, ca teren aferent casei de locuit. Nu înțelege să conteste această hotărâre, precum și puterea lucrului judecat de care se bucură aceasta, însă, apreciază că hotărârea recunoaște dreptul de proprietate al autorilor lui asupra imobilului construcție și teren, dar aceeași hotărâre judecătorească nu poate constitui o dovadă a recunoașterii transmiterii în întregul său, către intimații pârâți, a dreptului de proprietate asupra terenului de 643. Solicită ca la pronunțarea hotărârii instanța să aibă în vedere adeverința nr. 2800/2007 emisă de către Primăria Comunei, precedată de către certificatul fiscal emis în anul 2007, înscrisuri din care rezultă că numitul figurează în evidențe doar cu construcții, nu și cu terenul în litigiu. În situația în care instanța va aprecia că dreptul de proprietate a fost transmis valabil, solicită ca instanța să aibă în vedere considerentele sentinței civile nr. 1966/2004 a Judecătoriei Medgidia, irevocabile, pronunțată în acțiunea în grănițuire, prin care s-a constatat că, și - nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 643.
Întrebat fiind, apărătorul recurenților învederează că recurentul G nu a formulat o acțiune în revendicare în contradictoriu cu intimații pârâți.
În raport de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996, apreciază că interpretarea dată de către instanță este greșită întrucât transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 643. nu s-a făcut cu titlu valabil, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii și pe fond respingerea apelului ca fiind nefondat. Totodată, solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimaților pârâți, având cuvântul, referitor la soluția pronunțată în acțiunea în grănițuire, solicită respingerea apărărilor formulate de recurenți în legătură cu aceasta, având în vedere că nu are putere de lucru judecat în cauza de față, această urmând a fi înlăturată la pronunțarea hotărârii.
Apreciază că majoritatea apărărilor din recurs se referă la legalitatea sentinței civile nr. 2581/2001 a Judecătoriei Medgidia, hotărâre despre care recurenții au precizat că nu înțeleg să o critice și care a intrat în puterea lucrului judecat.
Critica din recurs în sensul că dreptul de proprietate asupra terenului nu ar fi fost transmis valabil de la către intimați, apreciază că aceasta este nefondată deoarece sentința civilă nr. 2581/2001, pronunțată în acțiunea în constatare, a constatat cu efect retroactiv dobândirea prin uzucapiune a terenului în suprafață de 643. pe care au fost edificate construcțiile și anexele, de către părinții decedați ai numitei, că aceștia au transmis prin moștenire terenul și construcțiile fiicei lor și că aceasta a înstrăinat întregul imobil către intimații pârâți în cauză.
Referitor la sentința civilă nr. 2581/2001 a Judecătoriei Medgidia, definitivă și irevocabilă, învederează că aceasta a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că aspectele stabilite prin această hotărâre nu mai pot fi puse în discuție, astfel că, în cauză, instanța poate doar să verifice dacă dreptul de proprietate s-a înscris în baza unui act valabil. Apreciază că prin sentința civilă nr. 2581/2001, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a constatat dobândirea dreptului
de proprietate cu privire la întreg imobilul compus din teren în suprafață de 643. și construcție, precum și faptul transmiterii acestuia către intimați prin efectul reparator al art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 și a art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Având în vedere că hotărârea judecătorească pronunțată în acțiune în constatare este definitivă și irevocabilă, apreciază că aceasta reprezintă titlul valabil în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, motiv pentru carte solicită respingerea recursului ca nefondat. Totodată, solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 16 aprilie 2008 s-a înregistrat la Judecătoria Constanța plângerea formulată de Comuna prin Primar, în contradictoriu cu și -, împotriva Încheierii nr. 2726 Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară M prin care a fost întabulat dreptul de proprietate în favoarea intimaților pentru terenul aferent casei de locuit și magaziei, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de întabulare a dreptului de proprietate numai asupra locuinței și a magaziei anexă.
În motivarea cererii petenta a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2172/31.10.1989 și - au cumpărat de la locuința și o magazie, terenul aferent construcției în suprafață de 250 mp fiind trecut în proprietatea Statului.
Prin sentința civilă nr. 2581/2001 Judecătoria Medgidiaa constatat că părinții vânzătoarei au un drept de proprietate asupra imobilului compus din teren intravilan în suprafață de 643,11 mp și construcții - locuință și magazie anexă, dar această constatare nu produce nici un beneficiu în patrimoniul pârâților și - întrucât aceștia au dobândit, prin contractul de vânzare cumpărare din 1989, numai casa de locuit și magazia anexă.
Până în prezent intimaților nu le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 643,11 mp de către Comisia Județeană de fond funciar și Prefectul județului C, considerându-se că intimații nu au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin contractul de vânzare cumpărare din anul 1989. Un argument în plus îl reprezintă sentința civilă nr. 1966/16.09.2004 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. 5975/2002 prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale a reclamanților, și - întrucât aceștia nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 643,11 mp, iar apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat.
Consideră reclamanta că terenul a trecut în proprietatea statului la data vânzării iar până în prezent intimaților nu le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului deținut în folosință înainte de 1989.
La aceeași adresă există și alți proprietari, respectiv G și care și-au întabulat dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren
de 607,92 mp conform Încheierii de întabulare nr. 3688 emisă în dosarul nr. 3688/5.12.2002.
Împotriva Încheierii de întabulare nr. 2726/18.02.2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară a formulat plângere și petentul G solicitând să se constate că întabularea dreptului de proprietate în favoarea intimaților și - trebuia să se facă numai pentru imobilul locuință nu și pentru terenul în suprafață de 601 mp.
Susține petentul că înscrierea sau actul în temeiul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, iar înscrierea în cartea funciară nu este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Arată că deși prin sentința civilă nr. 2581/2001 Judecătoria Medgidiaa admis acțiunea reclamantei, constatându-se că defuncții săi părinți au avut în proprietate terenul intravilan în suprafață de 643,11 mp pe care au edificat locuința și magazia anexă, imobil moștenit de către reclamantă, la momentul pronunțării acestei hotărâri instanța a avut în vedere o schiță cadastrală ce viza și proprietatea petentului G, măsurătorile în teren fiind executate pe ambele suprafețe, alipite, deoarece aceste suprafețe aparținând petentului și cea aparținând numitei nu sunt grănițuire.
O acțiune în grănițuire a fost promovată în anul 2004 de către, și - dar ea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active prin sentința nr. 1966/16.09.2004, hotărâre irevocabilă prin respingerea apelului, instanțele reținând că reclamanții nu se legitimau ca proprietari ai terenului a cărui grănițuire o solicitau.
Prin sentința civilă nr. 462/C din 15 octombrie 2008 Judecătoria Constanțaa admis plângerile formulate de Comuna și de G și în baza dispozițiilor art. 50 și urm. din Legea nr. 7/1996 a modificat Încheierea nr. 2726 Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară M în sensul că a dispus întabularea derptului de proprietate în favoarea numiților și - numai pentru locuința și magazia anexă situate în comuna, str. - și nr. 332, jud.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că intimații și - au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2172/31.10.1989 la notariatulde Stat medgidia numai dreptul de proprietate asupra locuinței și magaziei anexă, iar nu și asupra terenului aferent locuinței în suprafață de 643,11 mp.
Arată instanța că nu poate fi primită apărarea pârâților în sensul dobândirii de către autorii lor a dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune deoarece, se apreciază, că dreptul nu s-a transmis în mod automat în patrimoniul vânzătoarei și apoi, intimaților.
Instanța nu a primit nici apărările privind dobândirea dreptului asupra terenului aferent locuinței în virtutea art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990, considerând că aceste dispoziții nu au ca efect împroprietărirea deținătorului cu terenul aferent, în caz contrar nemaifiind posibilă invocarea prescripției achizitive pentru aceste terenuri, așa cum s-a realizat în speță.
Apreciază judecătoria că deși prin sentința civilă nr. 2581/2001 Judecătoria Medgidiaa constatat dreptul de proprietate al defuncților
și asupra acestui teren, în condițiile în care acest bun nu a fost trecut în certificatul de moștenitor nr. 175/1989 eliberat de Notariatul de Stat la decesul celor doi, el nu a aparținut patrimoniului defuncților. Arată instanța că, după decesul numitei, terenul aferent locuinței din str. - și nr. 332 trecut în proprietatea statului ca moștenire vacantă pentru că succesorul defunctei, nu și-a manifestat dreptul de opțiune succesorală în termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și -.
Prin decizia civilă nr.130 din 26 februarie 2009 Tribunalul Constanțaa admis apelul pârâților, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins ca nefondate plângerile formulate de petenții Comuna și
În considerentele deciziei tribunalul a reținut că în mod greșit a apreciat prima instanță că trebuie înscris în cartea funciară numai dreptul de proprietate asupra construcției deoarece prin sentința civilă nr. 2581/19.09.2001 a fost constatată dobândirea prin uzucapiune de către autoarea reclamanților, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 643,11 mp, iar din probele administrate nu rezultă data decesului numitei și neexercitarea de către apelanți a dreptului de opțiune succesorală în termenul legal.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții Comuna prin Primar și
În motivarea recursului au susținut că instanța de apel a dat o interpretare greșită prevederilor legale ce reglementează dobândirea dreptului de proprietate prin vânzare cumpărare (art. 1314 și urm. Cod civil), dar și prevederilor art. 8 din decretul Lege nr. 42/1990 și art. 23 din legea nr. 18/1991, apreciind greșit că dreptul de proprietate al intimaților a fost confirmat prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă nr. 2581/2001 pronunțată de Judecătoria Medgidia ).
Apreciază că instanța a considerat greșit că pârâții au dobândit prin hotărârea irevocabilă pronunțată de Judecătoria Medgidia un drept de proprietate asupra terenului supus întabulării și că întabularea s-a făcut corect în temeiul acestei hotărâri.
Examinând legalitatea hotărârii atacate în raport de motivele de recurs formulate de reclamanți, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin plângerea formulată reclamanții contestă înscrierea în cartea funciară în favoarea pârâților a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 643,11. aferent locuinței cumpărate de aceștia în anul 1989. Motivul acestei contestații este, conform susținerilor reclamanților, inexistența în patrimoniul pârâților a dreptului de proprietate asupra terenului, drept care aparține în realitate Statului.
Plângerea împotriva încheierii de întabulare a dreptului în cartea funciară este, potrivit interpretării prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996, republicată, o acțiune de carte funciară pusă la dispoziția "celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane
interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară", prin intermediul căreia se poate verifica legalitatea încheierii pronunțate de registrator, respectiv îndeplinirea cerințelor legalității formale și a legalității materiale prevăzute de lege pentru efectuarea înscrierii.
Acțiunea reclamanților ce îmbracă forma plângerii împotriva încheierii de întabulare a dreptului de proprietate asupra terenului nu poate fi primită pentru două considerente esențiale care se adaugă argumentelor tribunalului.
Sub un prim aspect, legat de categoria persoanelor cărora legea le atribuie dreptul de a putea formula plângere împotriva încheierii de admitere/respingere a cererii de întabulare/înscriere, în lipsa înscrierii dreptului în cauză, reclamanții nu justifică includerea în categoria persoanelor interesate potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996. Astfel, Comuna nu are înscris vreun drept de proprietate asupra terenului într-o carte funciară specială a unității administrativ-teritoriale, așa cum dispune art. 46 alin. 1 din lege, iar dl. G nu figurează înscris în cartea funciară cu vreun drept asupra terenului în litigiu, dreptul său de proprietate incluzând, potrivit susținerilor sale, terenul aflat în vecinătatea terenului în cauză.
Sub un al doilea aspect, în cadrul plângerii împotriva încheierii de întabulare, se verifică îndeplinirea legalității materiale, respectiv cerința ca înscrisul, pe baza căruia se solicită înscrierea, să întrunească condițiile de fond și de formă cerute de lege pentru înscrierea dreptului sau faptului juridic (art. 21, 22, 48, 49 din lege), precum și condiția ca din cuprinsul cărții funciare să nu existe vreo la săvârșirea înscrierii.
În speță, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii atacate, întabularea dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea intimaților pârâți s-a făcut în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2172 din 31 octombrie 1989 emis de Notariatul de Stat M și al sentinței civile nr. 2581 din 19 septembrie 2001 emise de Judecătoria Medgidia.
Cele două înscrisuri în baza cărora s-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului îndeplinesc cerințele de fond și de formă prevăzute de lege pentru o asemenea înscriere, sentința civilă nr. 2581/2001 stabilind, cu efecte erga omnes, că autorii reclamantei de atunci, au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra întregului teren aferent locuinței, drept care s-a transmis prin moștenire către și apoi prin vânzare-cumpărare către și -.
Nici registratorul de carte funciară și nici terții desăvârșiți față de înscriere nu pot discuta asupra legalității constatărilor făcute de judecător prin hotărârea pronunțată fără să încalce puterea de lucru judecat a acestei hotărâri.
Oricum, discuția asupra faptului dacă există un drept de proprietate al pârâților intimați asupra terenului presupune ignorarea constatărilor făcute prin sentința civilă nr. 2581/2001, ceea ce nu este permis, dar ea nici nu poate fi făcută în cadrul plângerii împotriva încheierii de întabulare ci, eventual, într-o acțiune în rectificare de carte funciară, care în drept se înscrie în prevederile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată și care prevede că orice persoană interesată poate
cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil ori că dreptul înscris în cartea funciară nu există, astfel încât starea tabulară nu coincide cu starea extratabulară.
Câtă vreme reclamanții nu au înlăturat efectele sentinței civile nr. 2581/2001, în baza căreia s-a efectuat înscrierea contestată în cauza de față, nu poate fi dispusă nici chiar rectificarea înscrierii din cartea funciară și cu atât mai puțin admiterea plângerii.
Prin urmare, constatând că hotărârea tribunalului este legală, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați recurenții la 800 lei cheltuieli de judecată către intimații, reprezentând onorariu avocat, achitat conform chitanței Seria - nr. 055 din 1 octombrie 2009, depusă la fila 27 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenții reclamanțiCOMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul C și, domiciliat în comuna, județul C, împotriva deciziei civile nr. 130 din 26 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiși, ambii cu domiciliul în C,-, județul
Obligă recurenții la 800 lei cheltuieli de judecată către intimații.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. -/15.01.2010
jud. -/10.03.2010
dispozitiv gref. -
2 ex./11.03.2010
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Vanghelița Tase
