Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 438/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2611/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.438
Ședința publică de la 04 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulat de petenta "", împotriva deciziei civile nr. 532 din 07.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații "" și OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ
are ca obiect - plângere împotriva încheierii de înscriere în cartea funciară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2009, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25 februarie 2009 și apoi pentru data de 04 martie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.14699/12.10.2006 Judecătoria sectorului 1 Bar espins ca neîntemeiată plângerea petentei în contradictoriu cu intimatele OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 1 B și, prin care se solicita să se dispună radierea mențiunilor cu privire la intabularea dreptului de proprietate conform certificatului de atestare seria - nr.0786/26.01.1994 și a Protocolului FN/25.11.1991 emis de
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în ceea ce privește primul argument în susținerea plângerii, în sensul că dreptul de proprietate asupra întregului teren în suprafață de 1564,98 mp situat în B,- sector 1 nu aparține intimatei ci petentei SA, în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.2203 emis de Ministerul Industriilor la data de 03.08.1995 instanța îl va respinge ca neîntemeiat pentru următoarele considerent:
Se constată că odată cu cererea de intabulare în cartea funciară, intimata SC SA a depus certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0786/26.01.1994 emis de Ministerul Industriilor și Protocolul nr. FN/25.11.1991 emis de (f 143 -147), justificând dreptul său de proprietate.
unuia dintre titlurile de proprietate față de celălalt, văzând că și petenta se consideră proprietar asupra imobilului din cartea funciara nr.59697, nu poate fi analizată decât pe calea unei acțiuni în revendicare prin comparare de titluri, instanța urmând a da preferință în urma probatoriului specific titlului celui mai bine caracterizat.
În ceea ce privește cel de-al doilea argument invocat în susținerea plângerii, respectiv existența unei înscrieri în partea a III-a a Cărții funciare a unei sarcini asupra imobilului din str.- - în favoarea sa, de care nu s-a ținut seama la pronunțarea încheierii nr.3587/14.02.2006 de către Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Sector 1, instanța l-a apreciat de asemenea neîntemeiat.
Astfel, s-a constatat că sub nr.108/02.03.2004 a fost înscrisă "interdicție - SC SA", însă deși petenta nu a făcut dovada în ce constă respectiva interdicție, în temeiul art.1169 cod civil incumbându-i ei sarcina probei, având în vedere data la care a fost formulată cererea, anterior înființării cărții funciare nr. 59697, aceasta nu putea fi decât o interdicție de vânzare.
De altfel, o cerere prin care se solicită înscrierea interdicției de a nu se face nici un fel de mențiuni pentru întreg terenul situat la adresa din B,- sector 1, astfel cum susține petenta că a solicitat, în condițiile în care nu era deschisă carte funciara cu privire la imobil, nu putea produce efecte în sensul împiedicării unui proprietar care își dovedește calitatea cu înscrisuri, de a face opozabil acest drept față de terți.
Prin decizia civilă nr.532/7.04.2008 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de împotriva sentinței civile nr.14699/12.10.2006 a Judecătoriei sectorului 1 B, reținând că nu pot fi reținute criticile vizând valabilitatea și temeinicia înscrisului în baza căruia a fost făcută intabularea în cartea funciară. Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că potrivit dispozițiilor art.20 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, astfel cum a fost modificată, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Având în vedere că odată cu cererea de intabulare în cartea funciară, intimata a depus certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0786/26.01.1994 emis de Ministerul Industriilor și Protocolul nr.FN/25.11.1991 emis de, rezultă că în mod corect s-a făcut intabularea dreptului de proprietate al acesteia.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, o eventuală preeminență a titlului de proprietate al apelantei față de cel al intimatei nu poate fi analizată în prezentul cadrul procesual, apelanta având la îndemână alte mijloace procesuale de valorificare a susținerilor sale.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că în cartea funciară ar fi existat notată o interdicție de intabulare pentru terenul și construcțiile existente în B, str.-.- nr.10, sector 1, tribunalul a constatat, de asemenea, că este nefondată.
Legea enumeră în mod expres și limitativ categoriile de înscrieri ce pot face obiectul notării, iar printre acestea nu se regăsește și așa-zisa "interdicție de intabulare" despre care pretinde apelanta că ar fi notată prin încheierea nr.108/2.03.2004.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta apelantă, criticând-o ca nelegală, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.7, 8 și 9 Cod de procedură civilă pentru următoarele motive.
- decizia instanței de apel nu este motivată în fapt și în drept, cuprinzând motive contradictorii.
- instanțele trebuiau să rețină că Certificatul de Atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0786 din 26.01.1999 nu justifică dreptul de proprietate al intimatei asupra imobilului situat în B, str.-.- nr.10, sector 1, ci justifică dreptul de proprietate al acesteia asupra altui imobil situat în B,- - 58, sector 1.
- trebuia să se rețină că recurenta a dobândit gratuit în proprietatea sa cu titlu de capital social terenul în suprafață de 515,38. situat în B, str.-.- nr.10, sector 1 de la prin adresele -ului nr.ST-237/12.07.1994 și cea a fostului IV Muntenia.
- instanțele trebuiau să rețină că între părți există numeroase litigii cu privire la terenul în litigiu și că cererea privind interdicția de intabulare admisă prin Încheierea nr.108/2.03.2004 reprezintă de fapt o înscriere provizorie a Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate nr.2203 emis de Ministerul Industriilor la data de 3.08.1991 și o notare a unui litigiu existent între părți cu privire la terenul în litigiu.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Nu se poate reține că decizia recurată nu este motivată în fapt sau în drept sau că ar cuprinde dispoziții contradictorii.
În considerentele deciziei recurate s-au indicat toate argumentele de drept pentru care instanța de apel nu a primit criticile aduse de apelantă.
A fost analizat fiecare motiv de apel invocat și s-au arătat considerentele de fapt și de drept pentru care s-a menținut sentința apelată.
De altfel, recurenta nici nu indică în motivele de recurs care ar fi dispozițiile contradictorii care, în opinia sa, au fost reținute de instanța de apel.
În ceea ce privește critica vizând lipsa de identitate dintre imobilul intabulat în cartea funciară în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.0786 din 26.01.1994 și imobilul specificat în același certificat, Curtea constată că această critică a fost formulată pentru prima dată în recurs, ea nefiind invocată și în fața instanței de apel, astfel încât pentru a se respecta principiul omiso medio, nu se va analiza acest motiv de recurs, cu atât mai mult cu cât, pentru cercetarea acestuia ar trebui efectuată o expertiză tehnică care nu se poate realiza în prezenta cauză.
Recurenta susține că instanțele ar fi trebuit să rețină că terenul de 515,38. în litigiu este proprietatea sa, fiind parte a capitalului său social, constituit cu titlu gratuit prin cele două adrese indicate în motivul de recurs.
În mod corect, instanța anterioare au reținut în considerentele hotărârilor lor că nu au competența materială în prezenta cauză - plângere încheiere - să analizeze și să se pronunțe pe întinderea dreptului de proprietate al petentei, această verificare și constatare putându-se face doar pe calea dreptului comun.
Este adevărat că s-au administrat probe privind diversele procese desfășurate de părți în fața instanțelor de judecată, dar existența acestor procese nu duc la nelegalitatea înscrierii în cartea funciară a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.0786/1994 al intimatei.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei, în sensul că cererea notată în cartea funciară prin încheierea nr.108/2.03.2004 trebuia interpretată ca o înscriere provizorie a drepturilor ei de proprietate viitoare și ca o notare a litigiului existent între părți pentru acest teren.
La dosarul instanței de apel - fila 13 - este depusă cererea de interdicție formulată de petentă nr.11/25.02.2004, care a stat la baza emiterii Încheierii nr.108/2004 a cărții funciare din care rezultă, fără dubiu, că voința petentei a fost aceea de a se "interzice operațiunile de intabulare a suprafeței de teren de 643,34. situat în B, str.-.- nr.10" și nu ceea ce a susținut recurenta prin ultimul motiv de recurs.
În mod legal s-a reținut că o asemenea cerere nu poate paraliza dreptul intimatei de a-și intabula dreptul de proprietate și că valoarea încheierii nr.108/2004 este aceea a unei interdicții de înstrăinare, întrucât doar așa s-ar respecta dispozițiile art.26 alin.4 din Legea nr.7/1996.
În consecință, față de considerentele de mai sus, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta petentă împotriva deciziei civile nr.532/7.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații și OFICIUL DE CADASTRU ȘU PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 1
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.
Tehnodact.
2 ex/15.07.2009
-------------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 1 -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
